Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)
1904-10-01 / nr. 188
REDACȚIA" ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 I A 8 I » Apare în toate zilele de lucru -----— Soarele r. a. 10 bani—Seria II Anul XII. No. 18S VINERI 1 OCTOMBRIE 1904 Un număr vechiu 30 bani EVENIMENTUL 27 Luni—M. Calistrat 6.26 5.46 28 Marți—Cuv. Hariton 6.27 5.38 28 Mercuri—Cuv. Chiriac 6.28 5.37 Z iax cosnservatox ABONAMENTUL ■" Pe im an 24 leii pe 6 luci 2 lei pe 3 Iuni 6 lei In străinătate pe an an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani riadul Soarele 30 Joi—P. Grigorie 1 Oct.Vineri—Ap. Anania 2 Sâmbătă—Mart. Apsian 6.29 5.35 6 31 5.33 6.33 5 22 Spoliatoriije osanale Bătrîna capitală a Moldovei, Iașul, e azi în sărbătoare. In decor de brad și steaguri, stradele sunt mai însuflețite pare că și, în fastul arcurilor triumfale, ținuta de gală a vechiului oraș pare a’l scoate pentru o clipă din patriarhala sa liniște și din tradiționala lui sobrietate. Iubitul Monarc al țarei, Carol. Acel la numele Căruia Istoria va adăuga porecla „Ințeleptul“, vine împreună cu întreaga Familie să-Și viziteze a doua Sa Capitală și lașul îi deschide cu nemărginită dragoste brațele ca să-L primească cu tot devotamentul, cu toată slava, datorite Suveranului iubit. E un avînt sincer, care ne agită pe toți—de la mic la mare—acel ce va scoate din piepturile tuturora un strigăt unanim, care să salute cu frenetice urale, sosirea M. M. și Al. Al. Lor în mijlocul nostru. Dar, nu știm de ce, starea sufletească a orașului nu pare de astă dată tomai limpede și’n atmosfera senină de prosternare care ar trebui să înconjure Tronul, trec umbre care vor să întunece, par’că, cerul de sărbătoare de pe de-asupra orașului nostru. Neurii aceștia de îndoială, vin din gîndul ascuns, ce-a încolțit în piepturile tuturor, că sfetnicii și demnitarii țarei, cărora Tronul le-a dat toată încrederea Sa, s’au abătut de la dreapta lor chemare și că acțiunea lor de guvernare, în țara întreagă, e alta decît aceea care ar trebui să fie. In înțelepciunea și iubirea nemărginită de țară, de care a dat totdeauna dovadă Majestatea Sa, stă ca deviză sfintă, „respectarea dorințelor țarei“, pe care însă stăpînitorii de astăzi le nesocotesc. In aceiași înțelepciune și iubire de țară stă dorința, de care iarăși a dat totdeauna dovadă vie Majestatea Sa, de a vedea în cuprinsul țării o cît mai pașnică liniște, pe care însă, liberalii au tulburat-o greu în ultimele timpuri. ...Și pe toți aceștia îi vom vedea mîine înconjurînd, cu o umilită prefăcătorie, pe Majestatea Sa, ca să-și acopere cu această prosternare și firea lor adevarată și faptele lor. ...Și vor trece în alaiuri de paradă pe străzi, aruncînd zimbete protectoare mulțimei, căreia îi vor fura saluturile, pe care aceasta le va adresa Regelui iubit și dinastiei Sale. Să știe însă—căci pentru asta sunt scrise rîndurile aceste—să știe bine guvernanții de astăzi, că nici unul din saluturile acele entuziaste nu vor fi adresate lor. Cu respectul și iubirea pe care a doua capitală a țării le-a păstrat pururi Suveranului și Dinastiei, cu avîntul de care lașul a dat veșnică dovadă că e însuflețit pentru Tron, toată suflarea romînească din bătrînul oraș, va eși întru întimpinarea M. M. și Al. Al. Lor și-l va urmări, pas cu pas, până la plecare. Iar cînd guvernanții de astăzi, cu nerușinarea și îndrăzneala caracteristică lor, vor căuta să-și însușească macar urmă de simpatii pentru ei din această manifestare spontană adresată numai Regelui adorat și Familiei Regale, ieșenii vor ști să găsească în respectul adînc pentru Tron și Dinastie, puterea stăpînirei de sine ca să-și constrîngă gestul și glasul de revoltă cuvenite celor cari, sub umbra Tronului vor spolia osanalele de simpatie adresate numai Monarhului slăvit și familiei Sale. In adevărata lor lumină, fie dar că acei ce ne guvernează să fie văzuți mîine și’n zilele următoare, așa după cum se cuvine. Codreanu. Ziarele colectiviste, in frunte cu Voința Națională și cu Liberalul în coadă, continuă opera de calomnii și clevetiri, cu privire la amestecul partidului conservator în ultimele tulburări agrare. Repetitele noastre solicitări, insă, de a se publica unele acte importante, menite să facă lumină complectă in privința adevăraților vinovați, au rămas fără răspuns și aceasta pentru un motiv binecuvîntat. Sistemul pur colectivist de a calomnia și a da bir cu fugiții, cind e vorba de a face dovadă, a fost pus in aplicare și de astă-dată. Au greșit insă, căci și de astă-dată li sa înfundat. Am somat și somăm pe acești cavaleri ai condeiului să publice : a) Raportul d-lui Leonescu, procuror general, adresat ministrului de justiție cu privire la răscoalele din județul Vaslui. b) Raportul d-lui G. Negulescu, locțiitor de secretar general, adresat ministrului de interne tot în privința răscoalelor. c) Raportul d-lui Sândulescu, prefectul poliției Iași, adresat aceluiași ministru și tot în această chestiune. Să îndeplinească cît mai curînd cererea noastră și ne angajăm că ne vom da bătuți dacă actele oficiale vor constata o vină cît de mică în sarcina partidului conservator. Pericol Național Banda de șarlatani în numele căreia a încăput guvernul țarei, a devenit un adevărat pericol național, pe care toți bunii romîni trebue să caute a-l înlătura cu o oră mai curînd. Convenția comercială cu Germanii este deja subscrisă, și textul acestei Convenții este ținut sub cel mai mare mister, fiindcă, după ette au transpirat, ea cuprinde clauze desastroase pentru tara noastră. Adevarata cauză însă pentru care se păstrează acest adînc secret asupra convenției, este că va trebui să acordăm și Austro-Ungariei, cu care suntem în tratare, concesiunile ce am acordat Germaniei și spre a nu se da loc la protestări din partea țârei, guvernul e silit să păzească secret și să se ascundă ca tâlharii de văzul și de auzul țârei. S'a făcut deci deplină dovadă despre cele ce am spus cu privire la celebrul tarif autonom al d-lui Costinescu; este evident acum că sgomotul făcut de colectiviști în jurul acestui tarif era o pură panglicărie. El n'a putut să servească de bază în tratările cu Germania prin care interesele noastre economice au fost îngenunchiate; va fi de aseminea înlăturat din desbateri la încheerea convenției cu Austro-Ungaria. Probabil că tariful d-lui Costinescu să aibă sorți de isbînda în tratările cu Spania sau cu principatul de Monaco, dacă va fi să încheem convenții vamale cu aceste state,căci, cu Germania și Austria, tariful n'a servit la nimic! Și iată cum banda de șarlatani din capul guvernului este și a fost totdeauna un adevarat pericol pentru fată. Decorațiile însă — la ajunul serbărilor — lașul și-a schimbat cu totul aspectul. Nu mai ie orașul provincial prin excelență, nu mai e taci turnul targ unde circulația se redusă la minimul posibil și în al cărui centru nu resuna decit voacea pițigăiată a scopiților care discută peripețiile războiului Ruso-Japonez. Din contrare o mișcare extraordinară și străinii mișună. Din ce în ce, decorațiunile se complectează și ansamblului operei de înfrumusețare apare mai evidentă La decorațiunile oficiale se adaugă acele ale caselor particulare care și ele sunt foarte frumoase. Lucrările de la gară Lucrările de decorațiune de la gară sunt cele mai frumoase și făcute cu un gust adevarat artistic. Salonul de clasa I-a și a II-a transformate în sălile de așteptare și recepție, sunt foarte luxos ornate. Iar peronul gărei prezintă un aspect minunat De asemenea foarte frumos va fi aranjată piața gărei cu frumosul arc de triumf care dă înspre strada Gărei. Lumina electrică Partea inovătoare în decorarea orașului cu ocazia sosirei familiei regale, va fi întrebuințarea luminei electrice. Utilizarea acestui mijloc de iluminat va fi de un efect minunat în timpul nopții. Toate arcurile de triumf, avînd ascunse lumina discretă electrică în bradul ce acoperă acele arcuri, vor contrasta frumos cu risipa de lumină pe care o vor revărsa miile de lămpi și lampioane electrice, de la instituțiunile publice și particulare. Intr’adevăr foarte frumoase instalațiuni au făcut: Clubul conservator, Hotel Trajan, Creditul Urban, Cassa Singher, Cassa Hirsch, Jockny-Club, Clubul liberal etc. Mulțimea Nu va lipsi desigur de la aceste serbări mulțimea care constitue și ea un decor în astfel de ocaziuni Trenurile de ieri și de astăzi a adus o enormă mulțime de streini. In special trenurile sosite aseară cuprindeau un număr neobicinuit de vagoane, care toate erau tixite. Cel de la 11 seara din spre Pașcani, părea că nu mai ia sfirșit și majoritatea călătorilor sosiți au venit pe jos în oraș, deoarece nu erau suficiente trăsuri. Hotelurile sunt toate ocupate și eli s-a plătit odaia la hotel Traian intre 40 — 50 lei. Cu trenul de 9 de aseară au sosit 14 sub-comisari din capitală, care vor face serviciul siguranței publice Cu acelaș tren a sosit și muzica roșiorilor din Bîrlad. ScQuri JXUramz în magistratură. ** ^ ’Ministerul de justiție a supus azi semnăturei M. S. Regelui la Sinaia, tablou] cu noua mișcare în magistratură, e spun la babacu ! Unul din scribii Liberalului s’au dus ca de obicei să se pocronească d-lui Haret cu ocazia venirei d-lui ministru de intrucție în Iași,— și cu această ocazie s’a jeluit contra atacurilor Evenimentului despre care figurina din capul Instrucției s’ar fi aretat vădit revoltat. Naivitatea Liberalului e fenomenală ! Nu cumva credeau domnii de la reptila locală, că d. Haret, va fi vădit încîntat de Evenimentul ? In cazul acesta noi am fi fost cei revoltați.eschiderea cursurilor la Universitate. După cum am anunțat, în ziua de 3 Octombrie, cu o deosebită solemnitate, va avea loc la Universitate deschiderea cursurilor. Cuvîntarea de deschidere va fi rostită de dl. I. Găvănescu, profesor universitar, de oarece dl Negoiescu se află suferind. J*romaniarea și viitoarele alegeri. ** ''Cetim în Epoa. In cercurile liberale se crede că d Dim. Sturdza nu va face remaniarea ministerială pentru care se agită grupurile liberale, decît dacă se va hotărî că d-sa are să facă alegerile generale.... Și se așteptă cu mare nerăbdare întoarcerea M. S. Regelui de la Iași ca să se vadă ce se hotărăște cu remaniarea ministerială, deoarecu părerea că nu d. Sturdza are să prezideze alegerile generale pare tot mai întemeiată. Pronctul de regulament al Con servatoarelor. Consiliul permanent al instrucțiunei publice s’a întrunit ori și a discutat proiectul de regulament al conservatoarelor de muzică și declamațiune din țară. La ședință au asistat dnii D. Popovici, directorul conservatorului din București, N. Patrașcu, publicist și Ștefan Sihleanu, directorul general al teatrelor. S’au luat mai multe rezoluții. D. Popovici a fost însărcinat cu transcrierea articolelor aprobata cu adnotațiunile introduse Discuțumea se va urma Sâmbătă la 5 d. a. léo Claretie in Romînia. v*** „Le Temps“ ce ne-a sosit azi, anunță că scriitorul francez Léo Claretie va veni în Noembrie în România spre a ținea o serie de conferințe în principalele orașe. Léo Claretie e un nepot al lui Jules Claretie, administratorul come diei franceze, și a publicat între al tele „Paris depuis ses origines jus qu’en l’an 3000“, „Le Roman en France au commencement du XVIII siécle", „Lesage romancier“ etc. Oamiai, faptt și lucrai Cum serbăm. Ar trebui, și așa se face în civilizatul occident, ca evenimentele fericite pentru o națiune ca și pentru un singur mănunchi din acea națiune, să fie sărbătorite de întreaga populație. La noi însă, și în special în Iași, un eveniment ca acel al venirei Suveranilor în localitate, se serbează prin cîte-va banchete la care ia parte numai elita intelectuală și financiară a societății; reprezentații de gală, la care cineva nu fe admis decît printr’o favoare specială a puternicilor zilei; cîte-va inaugurări, la care nu vor putea lua parte decît personagiile oficiale, asupra cărora se va abate in urmă și o abundentă ploaie de decorații. Dar populația ? La cartierile lăturalnice ale orașului, ca și la acei cere locuesc, nimeni nu se gîndește. Banchetele populare, serbările publice nu sunt cunoscute la noi. Totul se reduce la cîțiva pari, înfipți de-a lungul străzilor, împodobiți cu verdeață și steaguri, împrejurul cărora circulă lumea avidă de evenimente senzaționale Străzile lăturalnice, mocirloase și infecte rămîn ca de obicei în întuneric, iar acei ce le locuesc vin în centru, și formează masa de curioși, care circulă de ici colo, pe asfaltul colbos al străzilor Lăpușneanu Golia, și pieței „Unire!“. Ia un individ din acea masă, urmărește-1 de cînd e să de acasă și până cînd se întoarce în îndepărtatul său cartier, zdrobit de oboseală, și întreabă-1 dacă e satisfăcut de primblarea ce a făcut: — „Da de unde îți va răspunde desigur acesta, e o adevarată harmalaie. De ar pleca odată, să se mai liniștească lumea !“ Totul ar fi altfel, dacă în grădinele din toate cartierele orașului, fără distincție intre centru și periferie, s-ar organiza așa zisele „resouissances publiques", și dacă entuziasmul ar duce populația la un mic sacrificiu bănesc, pentru împodobirea cu steaguri, brad și lampioane venețiene, a străzilor pe care administrația le lasă în părăsire. Un eveniment fericit ca acel al venitei M. M. L. , Regele și Regina, și a principilor moștenitori în capitala Moldovei", ar trebui sărbătorit de întreaga populație, iar nu numai de acei a căror situație îi silește la aceasta. -------------------VIS Iris. Scrisoarea unui alcoolic cătră Maica Domnului Mare mișcare se vedea la casa lui Ștefan din Șilișeu, of Dorohoi. Era in zi de Vinerea mare. Oaspeți sosise mulți la casa sus numitului Ștefan; era întîiu Tot ceasa lui Miron Totoiu; era Măriuța Giurăroaea lui Alexe Ciurea ; mai erau și fetele lui Sinon din Silișeu anume Anița și Axinia, acum văduve, se mai întîmplase in mai pe acolo egumenul schitului Zagavici Eftihie, cum și popa Amvrozie ot Hîrlâu de ii biserica gospod. De multă vreme nu fusese casa așa de plină de musafiri, care toți pare că vînzoleau ceva neobișnuit. Prin apucăturile sale tînărul Ștefan de abia însurat cu Anghin la fata Măriei Lânoae, pusese pe gînduri pe toți ai casei. Apucat de patima beției, Ștefan a lui Simion din Silișeu, ajunsese de mîncarea cînilor, și era groază tuturor a stare de vorbă cu ei, a seruitare la dinsul și a zice că e ficiorul lui Simion, și frate cu Măriuța Ciurăroaea, cu Anița și cu Axinia, nepot de frate Totoesei, fiu duhovnicesc a popei Amvrosie ot Hirlău. Cind fu la nunta lui, ca Maria Lănoae să-și dea pe fiică-sa după dinsul, părinții fetei s’au uitat mai mult la cuscri și neamurile mirelui, de cît la el. Și nici prin cap nu ar fi putut trece cuiva, că ficiorul lui Simion din Șilișeu, urmaș a vechilor Curtești, să cadă în urîta patimă a beției Ce-i dreptul biutului Ștefan nu-i prea plăcuse fata Lănoaei, și însurătoarea lui a fost așa cum se făcea pe atunci: vorbise părinții, se înțelesese despre a zestrelor, își lăudară unii altora copii; o vedere scurtă a tinerilor ca să zică că-și plac, și nunta fu gata. Primul an trecu cum trecu. Ștefan stătea în casa părințască. Pe sprinceana dealului cum sui în Silișeu, rîdicînd din șesul Jijiei, se întindea o livadă mare cu pomi roditori, un gard de mele cam rărit de vreme mpedeca vitelor și porcilor intrarea in grădină. La o parte de grădină și despărțită prin gard era ograda curții, adică a caselor lui Simion. Curate casele din vălătuci, cu streșini bine stubuite, erau cele mai de samă din tot Șilișeul, căci și Simion era la adică cele un fel de răzeș cu cea mai mare răzeșie aici dintre toți frații săi. Aici intre surori și subt privigherea tatălui său, Stefan duse gospodăria Ură să o simtă; tot greul era al bătrînului, care era prea mulțumit că mai avea la masă o fată — pe norăsa — și începuse a ținea la dînsa mai mult chiar decît la fetele lui. Anghinia deprinsă cu gospodăria de la casa mâoisa a Lănoaiei, se dăduse îndată la treabă și bătrînului socru ii plăcea de minune lucrul nurori sa. Cu-i dreptul că și fetele lui, Anița și Axinia nu se lăsau întrecute de cumnățica lor Anghinia, dar ca să facă pe placul tatălui lor, lăsau tot rostul trebei pe umerii Anghiuiei și erau și ele mulțămite de mulțumirea tatălui lor. Numai Ștefan începuse a se înrăi. Azi pleacă, mâne nițel, poimâ pe o firă, băetul nostru încăpuse a se lua ba cu unul ba cu altul Cind îl căutai, în trăsură ori la Dorohoi, ori la Herța. Avea n’avea treabă, dar chefurile începură a se ținea lanț. Cind se întorcea Stefan acasă, nu mai era cel care plecase Plînsete pe capul 20. Războiul pe mare Memoriile celui mai viteaz căpitan de Torpilor japonez Ororile și eroismele războiului Ruso-Saponez Scriere interzisă de cenzura rusă. Rușii apucă Înainte Deci noi și „Iașima“ am ancorat îndărătul insulelor „Liaoușan“ și am ridicat tunurile sus de tot, pe cît a fost cu putință, calculind după plan, hartă și table de tir, cum s-ar putea nimeri ținta cea nevăzută. Cu această ocazie îmi reveniră amintiri din copilărie, îmi aduceam aminte, cum aruncam cu piatra peste case, ca să lovesc pe un om, ce știam că era ocupat, de cealaltă parte a casei, cu riscai treburi. Nici nu începusem a deschide focul, căci fu nevoe să schimbăm locul de ancorare și obținem distanța exactă, cînd sueră și mugi prin văzduh o grea încurcătură, viind dinspre uscat și căzind in apă la o distanța cam de vre-o sută de metri. Nu se sparse, cum o fac granatele ce exploadează pe luciu, astfel că se adeveri, că și Rușii se puseră pe foc indirect, ca unii ce nu observaseră cînd furăm detașați de la escadră și acum ne luară înainte. După cîteva minute urmămn al doilea foc, care deasemeni nu căzu departe. In acest moment furăm abia gata a începe și noi focul. Bombardare indirectă Noi și „Iașima“ bombardam alternativ și ne așezarăm așa vizele, încît cuprindeam sub focul nostru un spațiu cert. Cehiam după hartă portul interior, orașul și forturile apropiate de la Port-Arthur. E de remarcat totuși, că artileria de vase și mai cu samă vasul nu sunt făcute pentru tragere verticală și părțile de jos ale turnurilor cu tunuri nu sunt în stare să reziste mult. La fiecare foc se observa grozava zguduire a tuturor încheieturilor. In adevăr este chiar foarte firesc , căci cu cît e îndreptată mai în sus gura tunului, cu atît mai cu forță se petrece reculul de darea focului, mărit încă și prin înseși greutatea piesii. Spre marea noastră mirare, ne veni telegrafistul după al doilea foc al nostru, cu semnalul din partea crucișătorului „Akași” . Focul 3-a cu aproape 500 metri prea departe, direcțiunea pare bună. O bombă cade în oraș Era foarte bine-venită înștiințarea căci știai cel puțin, ce greșală ai făcut și cum trebue să bombardezi. Era o idee nimerită a amiralului Togo, care a pus crucișătoarele „Akași“, „Iașima“ și „Netaka" în așa pozițiune în fața radei de la Port- Arthur, bine înțeles la o distanță destul de mare, ca să poată observa cam cum ar merge bombele. Ele ne făceau cunoscut, după fiecare foc, prin telegrafia fără fir, ceia ce observau; iar noi trebuia să ne conformăm acelor observațiuni. In scurt timp, incontestabil după un foc al lui „Iașima“, ne sosi telegrama „Nimerit în oraș, foc“. Iașima ne făcu cunoscut imediat cu ce înălțime a bombardat, exacta distanță și direcțiune laterală, iar noi începurăm un foc iute și violent din tunurile noastre cele mijlocii și cele grele. Echipagiul tremura și oamenii lucrau la tunuri văraînd sudori și cazînd pe nerăsuflatele munițiunile, iar noi firește ne necăjiam, să impedecăm, a se încarca prea repede după fiecare foc. Tot timpul am făcut să se șteargă și să să se uingă tunurile mele de turn, căci dacă rămîn în țeavă rămășiți de pulbere incandescentă, aceste se pot transforma în flacără prin acțiunea curentului de aer, cînd se deschide închizătorul, și se izbesc îndărăt, așa fel, că pot da naștere celei mai mari nenorociri. Oamenii nu erau loc mulțumiți, ci cătau că dea foc cît mai iute și găsiră probabil precauțiunea ca neafiind conformă războiului. Munceam cu toții ca și caii, glasurile răgușite, cerul gurii nu se uscase, iar fața nu era acoperită cu o coajă groasă cenușie. Fuji scos din luptă Pe cînd mă gîndeam, că e foarte bine, că cei din Port-Arthur nu nimeresc, se aude o șuerătură, prin văzduh, un trosnet îngrozitor, un fum galbăn și desne înconjoară și o flacără se rifucă in sus-Parcă-mi aduc aminte, că voiau să strig: „încetați“ , dar încolo nu-mi aduc aminte de nimic, și rici nu știu macar, dacă am făcut-o. Cind însă revenit în simțiri, mă aflam în partea dinaintea vasului spital, cu gheața la cap, și mediul îmi povesti, că ar fi căzut o granată de calibru mare, între turnul dindărît și clădirea mijlocie, pe acoperămînt. Eu nu fui lovit direct, dar din cauza presiunii atmosferice fui tîrît și izbit cu capul de păretele turnului, contuzionîndu-mă nițel , după citva timp fui întra’atît restabilit, că mă putui scula, însă nu mi se păru, că-mi pot da seamă de toate, capul îmi visia și lucrurile se petreceau pentru mine ca în vis Stricăciunile „Fuji“ Granuta a pricinuit mari avarii. Acoperișul de deasupra sfarmat, iar in acoperișul mijlociu a măturat tot ce a întilnit în cale. Stilpii acoperișelor parte îndoiți, parte scoși, încercînd în spațiu, se deschise în peretele bordului o spărtură ca o lame. 12 oameni, ce tocmai se aflau in coverta mijlocie, fură sfărîmați bucăți sau rîniți. (Va urma)