Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)

1904-10-14 / nr. 200

REDACȚIA ȘT ADMINISTRAȚIA 44 STRADA. LAPUȘXEANU 44 f A Ș I ---------­ Apare în toate zilele de lucru Soarele| r. [ a. 10 ban!—Sarîa Ii Ana­ XII. ftp. 200 JONI 14 OCTOMBRIE 1904 Un număr vechi: 30 bani EVENIMENTUL Ziar conservator 11 Luni—Apostol Filip I 6.45 5.IV 12 Marți—M. M. Pr. și T. 6.46 5.15 13 Mercuri—MM.Carp și P­ 6.47 5.13 ABONAMENTUL Pp­ub­an 24 Zei , pe 6 Inni 12 W pe 3 Inni 6 Iei In străinătate pe un an 30 Iei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani rîndul Soarele­r.­­ a. 14 Joi—1 C. Paraschiva 6.49 5.11 15 Vineri—M. Luchian 6.50 510 16 Sâmbătă—Mart. Long 6.25­5 59 âO^r­) Offart Privită mai de-aproape, activitatea liberalilor in acești patru ani de gu­­vernămînt, apare sub o tristă și urîtă înfățișare. De la începutul venirei la pu­tere chiar, guvernul actual s’a ilustrat prin tendința de a nesocoti voința țărei, făcînd primele alegeri de-acum patru ani prin siluirea și intimidarea conștiinței alegătorului, ca să obție o majoritate, ocrotitoare a tuturor fap­telor ce liberalii presimțeau că vor săvîrși mai apoi. Puțin, foarte puțin în urmă, se ivi pe orizonul politic chestia fraudelor, nour menit să umbrească, pînă la de­­săvirșit întuneric, cinstea țărei, și înă­untru și în afară de hotarele ei. Și ci­ de scumpă ne era cinstea aceasta, din care ne făceam fața și ne clă­deam speranțele în viitor ! Justiția țărei își plăti și ea tribu­tul, îngenunchind și plecindu-și fruntea înaintea nedreptăței și a tăinuirilor de adevăr ; căci mai întii cei ce se făcură vinovați în chestia fraudelor rămaseră nepedepsiți, scăpînd prin formula de tangență : „Rațiunea de Stat, e scuză legală pentru falsuri ordinare și escrocherii”. Și sa nu se uite afacerea Golaro, în care iarăși justiția fărei păli sub lo­viturile de biciu ale necinstei liberale Trecînd la altă ordine de idei, găsim îngenunchiată mîndria noastră nați­onală și prestigiul țărei terfelit. Decorații romînești străluciră pe piepturi dușmane, acolo unde fiii pa­triei noastre sînt doborîți sub perse­­cuțiuni și umilinți. Interesele naționale fură și ele actine lovite și chestia macedoneană va ră­­mînea pururea o înfierare a modului cum guvernul liberal înțelege să a­­pere interesele noastre în afară. Parlamentul țgrei deveni o baraca, unde traficul de interese personale, era pus mai presus de chemarea da­toriei și asistarăm la curiosul și ci­nicul spectacol al urnei, care dădea mai multe voturi de cu­ mandatari prezenți. Cite legi și împămînteniri nu se votară ast­fel! Se făcură legi pentru cler, ce ne­socotesc religia. Se făcură legi administrative, de pe urma cărora multor sbiri comuni li se dădură misiuni de magistrați, fără ca aceștia prin educația și cul­tura lor politică, să poată răspunde misiunei ce li se încredințară ; cîți par­veniți înlocuiră ast­fel fie prin calități de bită, fie prin nepotism, drepturi, pe cari legea nu le dă de­cu­ titlu­rilor academice ! Sprijinul temeliilor țărei, armata noastră, a fost și ea nesocotită, și soldații noștri într’un eventual războiu, vor avea la îndemână arme și tunuri nevolnice, a cărora comenzi însă fă­cuseră bogăția celor ce le aduseră în țară iar acum in urmă, ca sfirșit în­­cununător de operă, guvernul, ca să-și cîștige pierduta-i popularitate, speculă pe socoteala naivităței și bu­nei credințe țărănești, de pe urma căror speculații, chestia revoltelor, tulbură adînc liniștea țării. Din toată această sumară expu­nere rezultă vădit, că acești patru ani de guvernămînt ai partidului liberal, fură atît de dureroși pentru țară, încît fie­ce clipă de întirziere” a năruirii lor de la putere, este apropiere fatală a dezastrului final. Se impune dar nu numai conser­vatorilor dar ori­cărui iubitor de neam să lupte din răsputeri pentru alun­garea acestei nefaste bande de la putere. Artificii patriotice — ■_ . Sunt aproape zece zile de cină ga­zetele guvernului­ continuă fără între­rupere de a face gălăgie în jurul vi­zitei Familiei Regale la Iași, probabil că vor trece încă tot pe atîtea zile și cucovarele oficioase­­ nu vor fînceta să evite pe această temă. De altmintrelea, motivul se explică ușor. Ele au ordin de la patroni ca să spună cui vor vroi să le asculte, că arcurile de triumf, primurile și repre­zentațiile teatrale, pentru care s’au cheltuit sume enorme și s’au făcut, compturi — încărcate bine înțeles, și mai enorme, — au eșit așa ca din pă­­mînt, grație popularităței de care libe­ralii naționali se bucură în cetatea Iașului. Și, fiind-că preopinienții nu sunt tocmai siguri dacă furlo.ndisirile dom­niilor sale patriotice sunt citite la pa­latul regal, apoi îi dau tot mereu zor despre vizita Famil­ei Domnitoare la Iași, ca despre ceva datorit pur și simplu numai entusiasmului liber ca­­național, în credință că vre-o gazetă de aceste poate să cadă și în mina Maiestăței Sale. De observat ca de vre-o cite-va luni patrioții cultivă favoarea Suveranului cu o fierbințeală enervantă. Ei îi stau necontenit în preajmă, voesc să-i ghi­cească gîndul, să i-L sugereze dacă ar putea, spre a ști dacă vor oblădui sau nu viitoarele alegeri legislative. Mai de mult, pe vremea republicei de la Ploești și a ploilor de pamflete, o­­pere proprii ale baronului de Kani,— poporul, națiunea, era marele suveran la care roșii, transformați acum în mielușei liberali- naționali amorezați de Dinastie, recurgea­u spre a’l tăbărci și rescula contra iubitei noastre Familii Regale. Astă­zi, după ce poporul i-a cunoscut cu­ trag la cîntar și nu le mai acordă nici o încredere,­ patrioții au întors foaia și se agață de poala mantiei de purpură, implorînd elime­­zina regală ca unic sprijin de men­ținere la u­rma afacerilor publice din mînuirea cărora, golănimea liberal-na­­țională știe tot­deauna să se înțolească cu moșii, cu­rente viagere, și cu pro­copsirea tuturor neamurilor. Neapărat că poporul românesc are un cult și o venerațiune pentru iubi­tul lui Rege : așa se explică entusias­­mul manifestat cu ocazia excursiunei Familiei Regale pe Dunăre, și tot așa s'a explicat iubirea caldă și sinceră, pe care ieșenii le-au manifestat acum pentru Ea. Patrioții însă au vroit să speculeze imțimintele poporului în profitul lor, vrînd să arate Suveranului că aceste simțiminte vor putea rămîne vii numai cut vor sta ei la putere, — și aceasta reese din întreaga proză a tuturor ga­zetelor guvernamentale, care precum spuneam mai sus, nu încetează, de a întreține pe cititorii lor cu serbările de la Iași, dîndu-le oare­cum ca operă liberal-națională. Credem insă că toate opinielele aceste de a momi pe Suveran, sunt zadarnice. Înțeleptul nostru Rege știe să facă ba­lanța lucrurilor și să aprecieze, dacă prin rachete, șerpișori și alte feluri de artificii se poate suplini o popularitate, la care banda din guvern nu are nici un drept să aspire. Cerem raportu­­l­ lui Mini Voința Națională, a răspuns, și n'a răspuns, adică mai mult n’am raspuns, la somația prin care îi ceream publicarea rapoartelor privitoare la răscoalele țărănești din Moldova. De rușine,­­mai mult de ochii lumei surata din Capitală a de­clarat că nu se pot publica actele justiției. Noi am cerut publicarea acelor acte spre a sfida în viliag și a se țintui la stîlpul infamiei mișeii cari au răsculat țărănimea. Dar „Voința“ în firea ei de a nu da de gît pe d-nii Stoicescu Stere, Butman, Mortzan și alți instigatori din partidul liberal, a decretat că rapoartele d-lor G. Negulescu, cît și ale d-lui Sân­­dulescu, prefect de poliție sunt „actele justiției“ și trebuesc ținute secrete. Ei bine, noi persistăm în­ a crede că raportul din 29 iulie al d-lui Săndulescu, cît și acel al d-lui G. Negulescu fost secretar general la interne, nu sînt „acte ale justiției“ și cerem cu energie publicarea lor. De aceea o repetăm, o strigăm: „publicați raportul din 29 iulie trimis de Prefectul Săndulescu, ministrului de interne Cerem acest lucru înainte ca raportul să fie falsificat de către cei meniți să scape pe instigatorii țărănimei. PO GITIVE MAXIMA ! Pentru *Liberalul“ binlve-ai fos- we íppo-me ©uw as- j!i tcc-i fcocof'iw : oWti'VUW Sírt- S'H'fofcpC'iU'He <Și u 'pso&'t/ia fos— SUa-xsw, P Foametea liberală fim făcut până acuma, spre a lăsa guvernul să ia măsurile ce va crede de cuviință in chestia a­­provizionărei țăranilor cu porumb, fim lăsat de o parte, am căutat să ne facem, că nu vedem gh­eșef­­turile ce se puneau la cale cu cumpărările de porumb, numai spre a nu se zice că noi am fost a­­ceia cari am stingherit guvernul în luarea de măsuri­­lor Or, care este rezultatul măsuri­luate ? Țăranii rămași fără hrană nu au nici măcar acum po­rumbul promis și sărăcia neagră, mizeria nemiloasă, foametea bate la ușa lor. Sate întregi lipsite de hrană, de mult făgăduitul porumb, se văd azi în pragul foametei. Făgăduiala cu porumbul a fost tot așa de puțin ținută, tot așa de falsă ca făgăduiala— d-lor Stere tarman, lortzun, Stoicescu, etc.,— de a se da pămînt țăranilor. Răscoala care în urma desfășu­rărilor de forțe și a promisiunilor se potolise prin unele locuri, începe din nou să fiarbă. Foametea își a­­rată colții, foametea pricinuită de indolența guvernului liberal va ră­­scula din nou țărănimea și va fi vai și amar de cei cari sînt vino­vați de întinderea ei. « am­­ SS« 16 enautz«wm»»»»»«.­« Failfaron aflu d­ecum sîa — in chestia convențiunea cu Germania!— Nu se poate contesta că domnii colectiviști au un dar special de a exploata in favoarea partidului lor, fapte și întîmplări, rezultate ale unor împrejurări în afară de sfera acțiunei lor, și pentru producerea cărora ei n’au contribuit cu nimica. Spiritul de modestie este necunos­cut acestui partid, care exploatează deopotrivă în favoarea lor un răz­­boiu la care sa opus actualul lor șef, nașterea unui prinț moștenitor, un voiaj regal, o recoltă bună sau o convenție comercială. Și liberalii, nu erau doar­ să se dezică acum cu ocazia încheerei con­venției cu Germania și de aci ex­plicația acelui zgomot asurzitor de laude, a acelor accente de bucurie, scoase de gazetele colectiviste, cînd s’a știut că tratativele cu Germania s’au terminat cu bine. In realitate liberalii aveau exact acelaș merit In această chestiune, precum l’au avut în buna recoltă, care a urmat primului lor an de ve­nire la putere. Dovada Și pentru a dovedi acest lucru, ne vom servi de spusele ziarelor din străinatate, și în special de spusele ziarului „L’Europeen“, care nu poate fi acuzat de părtinire, față de con­servatori. Iată ce spune ziarul în chestiune în privința mersului tratativelor: „Dificultățile—zice „L’Europeen — de care presa de opoziție făcea atîta caz, erau pur formale. Noul tarif general al vămilor în Germania, ast­fel cum a fost votat de Reichstag, la 13 Decembrie 1902, și promulgat la ?5 Decembrie anul următor, oferea taxe vamale minime pentru cereale, care erau de primit ast­fel sau de refuzat. Fiind­că Rusia negociase mult timp fără a reuși să obție taxe mai prejos de acele, pe cari guvernul din Ber­lin le datora agrarienilor săi, era e­­vident că nu Romînia ar fi putut ob­ține acele concesii*.... Cum se vede chestiunea întreru­­perei tratativelor, care apoi au fost reluate spre a fi din nou întrerupte pentru ca în cele din urmă să fie ter­minate cu bine, a fost o farsă de prost gust căci guvernul știa bine ceea ce se va putea obține. Romînia și Războiul ramial Dar ziarul L’Europeen se ocupă și de chestiunea posibilităței unui răz­­boiu vamal în caz dacă tratativele n’ar fi reușit și arată că Rominia era dinainte condamnată a primi condi­­țiunile Germaniei. Intr’adevăr ziarul spune : „Pe de altă parte un războiu va­mal cu Germania ar fi fost periculos pentru statul Român. Se știe, că in Germania și în Anglia se scurg cea mai mare parte din cerealele romî­­nești. A rupe cu Germania ar fi în­­­semnat ca Romînia să depindă eco-jj­nomicește foarte strîns de Anglia. Și chiar aceasta îi primește cea mai mare parte din cerealele, de care are nevoe, din colonii și din Statele­ Unite așteptînd realizarea, chiar fragmen­tară, a protecționismului chamb­ria­­nist, care să o dispenseze de impor­tul strein. „In schimb insă Romînia a trebuit să obțină de la Germania concesii privitoare la protecția industriei na­ționale care e pe cale de a se des­­volta”. Finalul acesta ie adorabil. Acest schimb dat Romlniei după atîtea sa­crificii caracteriză suficient cît de mult știu liberalii să salveze interesele țărei. Guvernul d-lui Sturdza, după chiar spusa ziarului L’Europenn a trebuit să dea cît cerea Germania și să pri­mească ce voia să-i dea Germania* Iată succesul liberal. f. Sinod. S­c­urt­ ări s’a deschis în Capitală seziunea de toamnă a Sf. Sinod. La ora 10 jum. dim. s’a oficiat un Te-Deum la Mitropolie, în prezența membrilor Sf. Sinod, a d-lui Dimitrie A. Sturdza, președintele consiliului și ministru ad-interim al Instrucțiunei publice și cultelor, și a d-lui P. Gri­­boviceanu,administratorul Casei Școa­­lelor. Au lipsit­­ P. S. S. Mitropolitul Partenie al Moldovei cu Vicarul său și cu P. S. S. Episcopul de Roman, cari au fost reținuți in eparh­iile lor De­ la Mitropolie, toți membrii Sf. Sinod, împreună cu d. Președinte al consiliului și ministru ad-interim al instrucțiunei publice și cultelor, și cu d. administrator al Casei biserici­lor, au mers în localul Sf. Sinod, unde d. președinte al consiliului și ministru ad-interim al instrucțiunei publice și al cultelor a citit mesa­giul de deschidere. S’a procedat in urmă la alegerea comisiunilor Sf. Sinod, alegindu-se aceleași persoane ca și în anul pre­cedent. Sf. Sinod s’a ocupat apoi cu rezol­varea diferitelor chestiuni. Luni, Sf. Sinod va ține o nouă șe­dință. •Adalaiul administrativ din Bo­­toșani. Solemnitatea punerei pietrei fun­damentale a palatului administrativ din Botoșani, care trebuia să aibă loc la 1 Octombrie, va avea avea loc Sămbătă 16 Octombrie. La această solemnitate va lua parte și d-l . Lascar, ministrul de interne, care cu această ocazie, se va opri câte­va ore și în Iași. S­trechia ministerială. Se pare că mania călăto­riilor, sau mai bine setea de a fan­­dacși ca ministru prin toate unghiu­rile țărei, nu a părăsit încă pe figu­rinele din cabinetul d-lui Sturdza. începute încă din primăvară de cum a dat desghețul, aceste călătorii n’au încetat nici acuma. Ast­fel ministrul trepăduș, de la interne, va pleca peste cîte­va zile, să facă o nouă inspecție prin țară, d-l Sturdza va pleca la Galați spre a împăca atmosfera burzuluită din sinul familiei liberale locale, iar d l Sto­icescu, va pleca din nou pentru mai multe zile la moșia sa Negrești. Credem a fi interpretul dorinței ge­nerale vrînd ca aceste călătorii să fie ultimele pe care ipochimenele ministeriale le fac pe contul fiscului. Societăți de patronagiu pentru Deținuți și Liberați 6Lt­ 3 d-L-w, lege asu­pra reco­maici­i t-vuttiftorilor (urmare) Pe lingă aceste daune de ordine materială și economică, este­­ cea mo­rală, care este cu mult mai gravă, fiind­că lasă urme adi­ei și transmi­sibile urmașilor în societate, atacînd baza morală a întregului edificiu so­cial. Fostul deținut reîntors în mijlocul societăței, dacă în timpul osindei nu i s’a reformat moralul, dacă sub a­­cest raport a rămas acela ce a fost, sau s’a mai răuțit, va căuta să nu arate concetățenilor sei, ori familiei căreia aparține, sau pe care o va for­ma căința și sfat­ul de a nu fi urmat în fapta sa, și va căuta a da o jus­tificare causei delictului sau crimei pe care a comis-o, arătindu-se in u­­nele împrejurări ca victimă, în altele ca erou, contagiind prin aceasta pa cei slabi moralicește din jurul său și contribuind la propagarea răului. „Este un fel de atmosferă morală „care înconjoară pămîntul ca și at­mosfera exterioară, se produce un „fel de flux și reflux de gindiri, de „sentimente, de idei, care plutesc în „aer, invizibile, pe care omul le res­­upiră și le asimilează fără a’și da „compt“ zice Feuchtersieben. Cite din aceste idei sunt rele și provin de la noi, curații, priveligiații, cîte conștiinți nu falsificăm prin con­duita noastră, cuvintele noastre ne­socotite față de moravurile noastre publice, discursurile noastre, criticele noastre, tendințele noastre, cărțile noastre, jurnalele noastre dominate cele mai adesea ori de ură, invidie și răzbunare ? Cite idei nu am putea și nu ar trebui să le luminăm prin mijlocul unei educațiuni mai bune, mai mo­rală, mai ordonată. Cite nu ar fi pă­zite prin o legislație mai înțeleaptă și mai prevăzătoare, prin o poliție mai vigilentă ? Suntem deci cu toții solidari de greșelile care se comit, și răul care se produce nu trebue să lase pe*­ni­­menea indiferent. Prima întrebare care trebue să-și o puie fie­care în fața deliguentului este : oare nu a contribuit cu ceva prin crearea mediului social la căde­rea lui în păcat ? Individul viețuind în sinul aglome­­rațiunei omenești îi este imposibil de a scăpa de ideile și sentimentele pe care i le inspiră contactul permanent cu semenii săi. Reprezintă cu fideli­tate mai mult sau mai puțin remar­cabilă, condițiunile mediului general și particular in sinul cărora el se des­­voltă. Prin adaptarea sa acestor con­­dițiuni își asimilează bunurile și re­lele, și toate actele ca și sentimentele sale reflectă educația ce a primit-o. Viața este o serie de acțiuni­­ a mediului asupra organismului și re­­acțiuni a organismului asupra me­diului. Pontificele oratorilor romani, Cice­rone, simțea influența mediului asu­­pra sa cînd zicea : .,cu laptele mamei mi se pare că am supt greșeala“. Fie­ care din noi suntem datori să contribuim pentru binele și moralitatea aproapelui nostru. Servind și con­tribuind la prosperitatea materială și morală a lui, ne servim pe noi în­șine. Deci disposiția art. 5 din legea asupra regimului închisorilor, se ba­ Terorismul si orismcia 1) polițiștilor tartori De sigur că vor rămîne pentru tot­­deauna in inima și sufletul cetățeni­lor ieșeni, cele cîte-va zile frumoase, în care am avut iubita familie regală în mijlocul nostru, in orașul nostru, dar tot neștearsă va rămînea în me­moria noastră obrăsnicia, nerușinarea, tupeul și teroarea polițiștilor din Bu­curești. Pe cînd noi ieșenii eram într’o cu­rată fierbere, făcînd tot ce se poate face, pentru ca orașul să fie cît mai împodobit și mai frumos, pe cînd toți ne pregăteam ca iluștrii oaspeți, ce avem fericirea să-i avem atit de rar între noi, să-i primim cît se va putea mai pompos, și mai strălucit, să i Întîmpinăm cu inima caldă și deschisă, guvernul din­­ București nu găsește alt concurs mai bun să ne dea, de­cît trimițîndu ne frînghii și polițiști. In ziua de 1 Octombrie la orele 4 după amiază, stimulați de invitația d-lui primar, precum și de impulsul nostru individual, eșim cu toții întru întimpinarea înalților oaspeți să-i sa­lutăm, să le strigăm ura și bine-ați sosit. Cît de mare insă ne fu surprisa văzînd cum noi, in orașul nostru, pe străzile Împodobite de noi, cu banii noștri, la fie­care pas sîntem opriți de furia, de Injuria și de ghiontul brutalului polițist bucureștean. De­sigur că, în momentul cînd, iubite cetitor, îți trec pe dinaintea ochilor rîndurile mele, ți se desfășură în acelaș timp și tablourile desgus­­tătoare la care ai asistat și al cărui victimă chiar poate ai fost, datorită acestor sălbatici, care ne-au adus din București furie și un dicționar ordinar de cuvinte ce-l debutau pe la urechile și la adresa noastră, — și dacă am avut răbdarea să le su­portăm atunci și să nu-i punem la locul lor, trebue să o știe dumnealor, că am făcut’o numai pentru respec­tul cel avem pentru scumpii oaspeți, cari nu aveau de loc idee de necu­viințele la care se dedeau acești ne­poftiți obrasnici musafiri. Așa fiind, de­sigur că nici nu ar mai fi nevoe să citez scene petrecute între polițiști și public, totuși pentru a justifica cele afirmate mai sus, față cu cei din provincie, cari nu au putut lua parte la serbările noastre, voi da cîte­va cazuri cari s’au petrecut nu­mai sub ochii mei. In ziua întîi, ziua sosirei regelui eram în piața cu care strada Carol se deschide in Păcurari. Funia era întinsă de-a lungul ambelor trotuare și sergenții intrară în plină activitate polițienească nelă­sind pe nimeni să circule mai departe. Intr’un moment zăresc un băiat cu un felinar electric în mină, care plîngînd spunea că e trimes de la școala militară la uzina electrică, ca să i se repare in grabă felinarul de oare­ ce e nevoe pe seară să fie în bună stare și că de mai bine de un ceas la toate încercările de a se îndrepta în­spre uzină a fost în­tîmpinat cu privini și ghionturi din partea bravilor sergenți. In zadar in­terveniră mai multe persoane ca să-i dea drumul, lucru ce era tot în inte­resul serbărilor, polițiștii rămaseră absolut neînduplecați persistind în sistemul lor de a terorisa și insulta lumea. In ziua a doua eram pe trotuarul din fața librăriei Iliescu. Familia re­gală trecuse de mult către biserica Sfintul Nicolae. Funia era întinsă ast­fel în­cît ori­și­ce mișcare pe trotuar către strada Golia, Ștefan cel Mare, era împedicată. Aveam neapă­rată nevoe ca să mă duc către hală, dar eu ca și toți cei­lalți cari nu a­­pucasem să trecem mai departe, eram opriți. Observ însă că pe cea­laltă parte a străzei, pe trotuar circulația nu era împiedicată, așa că numai cei de pe stînga se puteau mișca, pe cînd cei de pe dreapta erau absolut se­­questrați, întreb atunci pe un domn înalt, spătos, cu cocarda polițienească care avea aerul de șef al întăriturei funiculare din acest punct, care e motivul că pe o parte lasă să circule lumea iar pe cea­laltă e împiedecată fără a îngădui traversarea de pe tro­tuarul închis pe cel­lalt liber. Cu o căutătură arogantă de scenă, cu un ton obraznic, îmi răspunde că el face aceea ce-i place, și că nu are nevoe să dea cent nimănui și dacă lungesc mai mult vorba îmi va răspunde în altă parte. Cred că înțelegeți Dv. după cum am înțeles și eu ce vroia să spue și pentru ca să evit de a face cu­noștință mai departe cu mojiciile a­­cestui modern polițist, am renunțat la drumul meu și m’am Întors acasă reflectînd la moravurile și educația poliției culte, creațiunea d-lui Lascar. In ziua a treia era sfințirea Bise­­ricei Trei Ierarhi. Un bătrin cu o pline în mînă vroia să se ducă către casă, după un îndelungat stagiu cerea să treacă peste funie, dar fu respins cu o serie abundentă de înjurături și de ghionturi, pe cari cred că le va pomeni multă vreme sărmanul om. In ziua a patra, era serbarea la Seminar, începută prin serviciul re­ligios de la Mitropolie. Se sfirșise acum ceremonia și trăsurile regale și ministeriale împreună cu o parte din lume formată în convoiu­ eșise prin poarta din ograda Mitropoliei, in strada Ștefan cel Mare, îndreptin­­du-se către Seminar. In un moment dat, pe cînd era inoă In ograda Mitropoliei o mulțime de lume, Intre care eram și eu, un polițist Închide poarta, așa că lumea rămase înăuntru. Protestări vii și legitime isbucniră din toate părțile, căci lumea în basa invitației cu care intrase la Mitropo­lie, voia să se ducă la Seminar. Po­lițistul nici nu voia să audă. Era nostimă măsura aceasta po­menească , după ce iai lumei dreptul de beneficiu de invitație, apoi o mai și sequestrezi in ograda Mitropoliei. In sfirșit, numai după intervenția e­­nergică a mai multor notabili din o­­raș, polițiștii cedară deschizind din nou poarta, pentru ca lumea să poată eși afară. (Va urma) un««» «äS­w* $ tonaa

Next