Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)
1904-11-25 / nr. 233
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI Apare în toate zilele de la oru Un număr vechin 30 bani Soarele I R Iai 22 Luni—M. Filimon 1 7.38 4.951 23 Marți—P. Amfil, Ep. I 7.39 4.351 24 Mercuri—Climent pap.1 7.40 4.35| LICHIDAREA | Guvernul liberal este pe ducă: zilele, orele lui chiar, sînt numărate, și pacea pe care d. Sturdza a cerut-o invocînd doliul Suveranului, nu este decît o mascare a doliului ce poartă șeful cabinetului, pentru apropiata veșnică pomenire a guvernului ce a prezidat pînă acuma. Cîrpelile nu mai merg . Guvernul, din ce trece, din ce se apropie de deznodământul fatal, de acel deznodămînt care îl va prăbuși de la putere vrînd nevrînd, chiar dacă întreg partidul colectivist s’ar uni acuma, ca un singur om. Prea mare este seria de greșeli ce s’au comis, și prea organizate au pornit toate forțele partidului conservator, întru pedepsirea acelor cari au nenorocit țara, aducînd-o pînă lîngă prăpastia ruinei. Guvernarea colectivistă a fost un adevărat dezastru pe capul acestei greu încercate țări: toate rușinile, toate mizeriile și ticăloșiile posibile, au fost pare că anume scoase de către liberali la lumină pentru a scoborî prestigiul țărei înnăuntru, pentru a da pradă dușmanilor externi cinstea și fața neamului. Dar ca și cum rușinile—a căror enumerare nci ar fi prea lungă, dureroasă,—n’ar fi fost de ajuns, guvernul Sturdza, după ce a răsculat prin emisarii patronați de el, țărănimea, după ce a potolit-o cu forța, ca o dovadă de felul cum nu se interesează de soarta acestei țărănimi, nici n’a luat măcar în seamă sfaturile noastre, atunci cînd noi ceream măsuri preventive contra foametei ce se anunță. Azi, după rușinea de a fi dată în vileag de cătră ziarele streine ca o țară de pungași cu trageri false, și promisiuni de restituire a banilor furați,—și mai false , după ce am fost înjosiți în chestia convenției cu Germania, unde a trebuit să facem toate concesiile și să ne dăm bătuți după ce mai întîi avusesem o serie de avantagii cari azi ne scapă; după ce patriarhia s’a bătut și își bate joc de tot ce există roman în peninsula Balcanică; după ce mormanul de înjosiri a devenit intolerabil de mare, ne vedem țara adusă, grație guvernărei colectiviste,nu numai în pragul falimentului, ci și într’acel al foametei. Ruina, dezastul moral, nu era destul pentru greu încercata noastră țară, mai îi trebuia acuma și foametea , și aceasta în mijlocul unei ierne aspre cum rar s’a mai văzut în țara noastră. Buchetul este complect. Și sunt semne cari arată că în urma foametei ce se anunță în țară, nu este departe momentul cînd focul pe care l’au ațîțat colectiviștii, se va ridica, va izbucni fioros și irezistibil, cuprinzind într’o colosală înflăcărare toată țara, din Oltenia, Muntenia și până în unghiurile cele mai depărtate ale Moldovei. Nenorocirile aduse de acești incapabili pe capul bietei noastre țări fac pe toți cei cu dor de neam să se întrebe : ..cînd oare vor înceta nenorocirile acestea? Și răspunsul este simplu. Nenorocirile vor înceta atunci cînd guvernul colectivist nu va mai fi“. Se cuvine clar, ca în interesul țarei, pentru a spălă rușinea și a înlătura ruina, să plece guvernul cît mai repede, de la putere ; iar dacă nu va pleca, să-l izgonim de la cîrmă, cu orice sforțare, cu orice arme. Și nici un doliu de pe lume nu va putea să primeze în fața doliului ce au pregătit țârei.—Lear. 10 baril—3«rta II Km Ml. M 283 JOI 25 NJOEMBRIE 1004 Ziar &oxx»gc © x tox DVIUAiVj4JI j Pe un an 24 lei: pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei in străinătate pe un an 39 lei -----*•**-— Anneviri, inserții si reclame K0 hani rî îHÎEÎ Soarelei K a. 25 Joi—M. Ekaterina IV.41 4.35 26 Vineri—Cuv. Alpie 7 42 4 34 27 Sâmh—M. Y»r,nh 17.434 24 CRIZA Discursul D-lui TAKE IONESCII PUaITIVE „Biberetlului“ S’a purtat pîn’acum cu vorbe și cu făgădueli șolitoărești. „Liberalul* Fericită trăsătura De condei Iți fusevere, Căci în ea ai pus figura Generosului C. Stere. Kix. Revolte în județul Ilfov Focul de care oricine se teme» Pnțu țară, a izbucnit. In comuna Cocioc, țăranii, s’au revoltat din nou și au pornit în grup compact, înarmați cu ciomege și topoare sfecară autorităților porumb. Imediat ce a sosit telegrama despre acestea la ministerul de interne, s’au trimes în grabă jandarmi rurali, și în același timp, s’a avizat procurorul general cît și prefectul de Ilfov, spre a lua măsurii necesare. In același timp, in restul județului satele încep să se agițe, țărani» pe cari lipsa îi scoate din o»să sint disperați, și gata de ori ce Aceea ce am prevăzut noi, începe azi să sa îndeplinească. Ne prevederea colectiviștilor a întrecat ori e margine : foametea și revoltele sput rezultatele guvernărei lor. Mai m lie gimrnutar și lipsa de porumb O declarție senzațională Serviciul telegrafic ne a adus aseară tîrziu știrea, — confirmată de toate ziarele din capitală, sosite astăzi dimineață, că Corpurile Legiuitoare vor fi convocate în ședință intimă de către d. Dim. Sturdza, spre a studia chestiunea marei lipse de porumb, de care se resimte populația rurală. Guvernul are nevoie de cel puțin zece mii vagoane porumb și n’are de unda să și le aprovizioneze, căci deținătorii refuză să vîndă. ” Asupra gravității acestui fapt extraordinar, am insistat in numărul nostru de ori și am arătat cît de gravă este starea de lucruri prin care trecem la rîndurile care urmează, voim să învederăm că Evenimentul a prevăzut din timp că vom ajunge unde am ajuns și aceasta grație măsurei puțin prudente a oprirei exportului, care împedică jocul liber al prețului, condiționat de eterna lege a cererei și a ofertei. Cînd s’a cunoscut dispoziția ministerială din Iulie, prin care se oprea exportul porumbului, repauzatul Grigorie Kogîlniceanu a inspirat unui colaborator al nostru un articol, prin care se indicau neajunsurile ce vor decurge pentru țară din această dispoziție. In acel articol se arata cum prețurile la noi sunt condiționate mai mult de cererile din afară, decît de necesitățile interne. Bursele streine, cu influențele lor complexe, care își găsesc mai totdeauna obîrșie in Statele Unite Argentina, Mexic etc. decid de prețurile de la noi. O dispoziție prin care se împiedică exportul face să dispară aceas, indicatoriu si regulatoria de prețuri. In cazul acesta deci, ceea ce condiționează prețurile sunt necesitățile interne, in specie necesitățile guvernului de a cumpără porumbul necesar a fi distribuit sătenilor. La dispoziția deinătorlor Astfel statul este la discreția deținătorilor, a marilor arendași și proprietari Evenimentul a relevat—și numirile din iulie sunt prezente spre a face dovada—cum micii arendași și proprietari vor vinde la început, dar guvernul nu va avea cantitatea necesară, întrucât marii proprietari si arendași, care n’au nevoie imediată de bani, vor specula prețurile și vor căuta să silească statul la prețuri tot mai mari. Exportul nici așa nu s’ar fi făcut, chiar fără prohibițiunea d-lui Gostinescu, intrucit guvernul ar fi concurat pe cumpărătorii streini în lmitele prețurilor fixate prin jocul natural al cererei și ofertei și astfel s’ar fi putut aproviziona cu porumbul necesar. Realitatea de astăzi Am fost proroci, deși în fundul sufletului nostru am fi dorit ca prevederile noastre să nu se fi realizat aceasta mai cu samă din cauza suferinților pe care sunt siliți să le indure nenorociții săteni. Ele însă se realizează aidoma și aceasta fiindcă erau o urmare justă și naturală a unei ineberanjabile înlănțuiri de fapte. Astăzi d. Sturdza plînge pa toate cărările, face apel la minoritate să-i dea concursul întru salvarea intereselor păturei sătenești. Fruntașii noștri din parlament nu vor refuza cererea primului ministru Nu se pentru prima oară cînd partidul conservator contribuie în mod hotărîtor la salvarea intereselor geneale Motivul invocat Soluția Timișești imposibilă Proiectul modificat — Noul contract. — Refuzul d-lui Lindley — Cheltueli neprevăzute. — Economii imposibile. — Lipsuri și defecte. — Orifonegiul. — Lipsa de concesionar. Pentru a nu știu câtea oară consiliul comunal de Iași a luat „în fine decizia definitivă în chestia alimentarei cu apă a orașului Iași”. Nu cred însă că vre-o dată să se fi procedat cu atâta ușurință ca acuma. Faimosul proiect Lindley înmormintat de la 1900 ca irealizabil cu mijloacele comunei, a devenit de o dată realizabil ,decretîndu-se de consiliul comunal a-l executa în limitele sumei de 7.500 000 lei cu o toleranță de 10% pentru eventualele lucrări suplimentare. Adică cu un total de 8.250.000 lei. Dacă această reducere este posibilă fără a atinge toată economia proectului însuși, nu s'a gîndit nimeni. E suficient că ing. Lindley a promis această reducere.Or,... prima decepțiune 1 D. Lindley văzând că îi se limitează prin contract valoarea lucrărilor suplimentare la 750 000 lei, refuză a semna contractul Dacă ar dori deci să -și evite noul secepțiuni și poate chiar un dezastru pentru corimă, d-nii consilieri ar trebui să se oprească aci și să nu mai continue pe această cale periculoasă. Inginerul Lindley, ca oricare inginer, dorește ca proiectul său să se execute și promite marea și sarea cînd i i se cere să reducă devizul acestui proiect, iar e prudent, căci refuza să ieie vre-un angajament in privința artei și aceasta trebue să dea de gîndit conducătorilor comunei de pe acum căci odată angajate lucrările este incontestabil că vor trebui făcute sacrificii pentru terminarea lor și aceasta va aduce ruina finanțelor comunei. Să se gîndească deci bine consiliul înainte de a angaja lucrările la faptul că comuna nu ’și va putea procura niciodată cele 10 000.000 lei de care are nevoe pentru aceste lucrări, și că fără această sumă ele nu se vor putea executa în mod rațional. Căci este naiv de a admite că un proiect de 12 500 000 lei poate fi redus la 7.500.000 lei, iară ca economia însăși a acestui proiect și toate avantagiile lui să nu fie atinse, chiar dacă se reduce debitul apei de la 15,000 m. c. la 9000 m. c pe zi. In adevăr . Lungimea conductei de aducere a rămas aceeași căci Timișeștii nu e mai aproape azi da Iași decit acum 4 ani. Terasamentele și tunelul nu se micșorează în mod sensibil, Moldova și Siretul trebuesc traversate ca și acum 4 ani, căci nu au dispărut din drumul conductei, iar singura micșorare a captațiunei și a diametrului conductei nu poate da o economie de 5.000.000 lei. Cind impui deci inginerului de a-ți reduce devizul întocmit de el Însuși de la 12.5000.000 lei la 7.500.000 lei, il forțezi să facă și el tot ce poate și in acest caz poate să facă: Economii raționale. Economii neraționale Economii aparente sau economii pe birtie. Economiile raționale sunt: Reducerea captărilor și a diametrului conductei 1.000 000 lei. Economiile neraționale sunt: a) Suprimarea conductei duble de la syfoanele de sub Siret și Moldova, rămînînd acestea numai cu conducte simple, așa că la cel mai mic accident a unui syphon orașul va rămînea fără apă timp de luni de zile, poate:.... 1.500.000 lei. b) Reducerea conductelor de distribuție din oraș la ’/s sau la Vi di*1 ceea ce era prevăzut în proiectul primitiv, 800 000 lei. Economii pe hîrtie. Trebuind forțamente să ajungă la 7,500,000 lei și ne mai puțind reduce nimic din proiecte. Lindsey va fi forțat să micșoreze prețurile diverselor părți ale lucrării. El va lăsa deci concurenței sarcina de a restabili prețurile reale prin oferte cu 15 la sută până la 20 la sută peste devis. Dar el va fi prezentt un devis de 7.500.000 lei . Și se știe deci bine de azi chiar că proiectul apelor din Timișești este absolut irealizabil cu 7,500 000 lei ; el se poate realiza în mod incomplect cu 9.000,000 lei, dar imediat după terminarea lucrărilor, conductele syphoanelor vor trebui să fie neapărat dublate, iar canalizarea din oraș va trebui să fie neapărat complectată, căci altfel nu se va fi alimentat orașul Iași cu apă, ci se va fi executat o captare în Timișești, o conductă de aducere de 100 kilometri, și cîțiva kilometri de conducte în centrul orașului, iar populația săracă ne avînd apă la îndă o sînă va continua să beie ca pănă acum apă din fintinele contaminate și boalele molipsitoare vor face ca și azi ravagii în Iași. Noile lucrări de cari vorbesc vor mai cere deci o altă cheltuială de peste 2.000000 lei și de unde își va putea procura comuna această sumă, după ce se va fi îndatorat peste cap cu 9.000000 lei, bineînțeles dacă va fi găsit și această sumă, ceia ce mai mult de cît imposibil. * S’a zis în consiliu că se vor găsi amatori pentru a lua apa în concesiune. Oare experiența Craiovei, oare a publicat patru licitații, garantînd chiar concesionarului un venit de 5 la sută nu e de ajuns pentru a tempera optimizmul d-lor consilieri ? Și Craiova nu avea nevoie de 9-10000000 ci numai de 3, 5 milioane. De asemenea Craiova nu avea în proiect syphoane cu conducte simple, care ele singure sunt suficiente pentru a alunga pe un concesionar serios de la concurență, deoarece exploatarea nu va fi niciodată sigură Chestiunea dărei in concesiune a apei fiind deci absolut elimnata și comuna nefiind in stare a-si procura cele 9 — 10 milioane de care are nevoie, rezultatul tuturor zbuciumurilor din ultimul timp va fi că da azi peste un an sau doi, Iașul va sta tot acolo unde stă și azi, insă cu un proiect mai mult in cartoanele sale Și atunci se va vedea cît de clar a văzut administrația comunală conservatoare, cînd a preconizat că pentru moment singura soluție pentru Iași este apa de Prut ozonizata. Un Inginer INTaMNIRSA da la Clubul Conservator Discursul d-lui Takelonism Cu ocazia venirei în Iași a d-lui Take Ionescu, fruntașul partidului conservator, sseară, la orele 6 pm., s’a ținut o întrunire la clubul partidului nostru S’au grăbit să ia parte la această întrunire, pe lîngă fruntașii partidului conservator local, și toți membrii clubului, care veniseră sa salute venirea în mijlocul lor a d-lui Take Ionescu La orele 6 sosește marele om de stat, și imediat e înconjurat de toți cei prezenți. După ce s’a întreținut cu fiecare in parte, eruditul om de stat al partidului conservator, se urcă la tribună. Ne vom încerca a reda intr un palid rezumat documentată cuviintare a d-lui Take Ionescu, cuvintare atât de bogată a figuri oratorice, așa de frumoase, incât fermecase asistența. Iată discursul : Domnilor îmi pare bine că am mai avut ocazia să ne vedem și îmi pare foarte bine că ne inlilnim în împrejurări așa de noi. Ceea ce a fost înainte convingere pentru mine, azi e realitate. Cu guvernul dlui Sturdza trebuia sa sa sfirșească și se putea isprăvi in două chipuri. Sau retrăgîndu-se de la putere, sau bătut inlegeri. Și drept să vă spun, mi ar fi plăcut mai bine, pentru prestigiul partidului nostru, să luăm cîrmele puterei, învingîndu-i in alegeri. Dar liberalii nu mai fac alegerile. Din punctul de vedere al intereselor țărei, le facem noi, iar din punctul de vedere al intereselor de partid era mai bine sa le facă liberalii. Dar d-stră știți că două emoții deodată produc friguri—și în cazul acesta e mai bine că s’au întîmplat așa. Și să nu credeți că liberalii ar fi demis puteria dacă nu ne cunoșteau fețele, dar ne-au știut puterile și de aceia se retrag de bună voie. Reu s’a spus că venim la putere din pricina neînțelegerilor ce se manifestă în partidul liberal. Aceasta nu e adevarat. Să nu credeți. Noi venim la putere prin însăși forța partidului nostru. (aplauze) In tot timpul cît am stat în opoziție, noi n’am avut o politică complicată, ci, din potrivă, o politică cu totul simplă. Ne-am croit de la început calea și am mers pe același drum patru ani de zile fără să șovăim. Și aci e tot secetul, să știi să ți menții linia de conduită ce ți-ai ales’o. Noi n’am numărat foile din plăcintă, căci vă mărturisesc că nu compar puterea cu plăcinta. (Rîstie aplauze). Nu trebue de uitat că atunci cînd ne-am retras de la guvern, aveam totul contra noastră. De-o parte liberalii de alta o parte din partidul conservator, plus numele rău că avînd majoitatea de partea noastră, nu ni s’a dat puterea , și apoi mai era răul acela bine cunoscut că țara se închină guvernului. In partidul liberal însă, după patru ani de guvernare, se întimplă același lucru ca în toate partidele politice wmmmn Ki MV Hmmm aKtii Kummmmsrmm* ' FOIȚA ZIARULUI EVENIMENTUL Hai hot de cât Mal 5 . Cum l’or fi luat... de-a sila... cu arcanul.. nu se știe ! Atît e știut că l-au luat la miliție. Și fiindcă fusese notar în satul lui, l-au băgat, după un circ de vreme, în cancelaria corpului de armată , furier , să fie la el, acolo unde-o fi ! Cum, cum o ducea destul de bine ’n cazarmă , se gudura, se’njosea, făcea oițe și mai de ticăloșii ca să rămină pe placul șefilor. Cu chipul ăsta, ajunsese să fie ’n cazarmă ca la el acasă. De drăcos, tot drăcos , nu s’ar fi lăsat de drăcii nici în ruptul capului. Știi... cum am spus, o ducea bine cu miliția. De dormit, dormea ’n cazarmă , și patul lui, era — cum veneau rîndurile, al treilea. In al doilea pat dormea un soldat care mai avea cinci luni să se libereze, iar în ăl dintîiu un copil de trupă, slab și prostuț. Ăsta din patu al doilea unu Gogu Niculai—era boi al dracului , vorba ăluia , fura ouăle de sub cloșcă, așa era de șmecher ; stingea par c’ar fi fost pompier, nu altceva. Acu furierul,—să-i zicem furier cît o fi în armată — știa că Gogu ’i dat dracului și-i pusese gînd rău. Intr’una din zile, mama copilului de trupă, adusese un cozonac cît două plini, ș’o bucată mare de șuncă; copilule băgase ’ntr’o lădiță și cheia lădiței în buzunaru pantalonilor. Furieru văzuse cozonacu, da mai văzuse și duioșia cu care se uitase Gogu la lădița copilului. In seara ceea toată lumea se culcase , și din toți sforăia mai tare Gogu. Furierului nu prea ’i venea la so ..........0 *ir— —-----nfir-nrfiri-timuDi imînmtmrîoteală așa sgomotos somn. Să fi fost pe la miezu nopții ; era p’aci să adoarmă, numai ce vede că sforăitorul se scoad’n vîrful picioarelor, se duce la soldatu care era de planton și i zice ’ncet . — „Măi bat, ia vin’ 1* — „Ce’i mă ?“ — „Uite ce să fie : am pus ochii p’o pleașcă bună , șuncă și cozonac ; de nu mă raportezi, o fur și facem in parte“. — „Las’ cu despre asta, grijă nici cît negru sub unghie“. — „Da n’avem ce bea , adu apă pîn’ce-oi șterpeli cu alea“. — „Las c’aduc rachiu". — .,Așa ? brava 1 adu adu !“. Gogu se’ntoarce la copilu de trupă, și fiind-că ăsta dormea pe buzunaru cu pricina, îl înțeapă c’un ac. Copilu se freacă la partea ’nțepată și se sucește puțin. Iar o’nțepătura. Acum s’a ’ntors de tot. Hoțu vîră mina ’n buzunar, scoate cheia, deschide lădița, scoate pacheta cu șuncă și cozonac, pune pa pat, încuie lădița și pune cheia ’napoi în buzunaru copilului. Ca pînă să’ncuie Gogu și să pună cheia la loc, furiera se scoală, întinde mina, apucă pacheta și și-l bagă sub pernă , apoi își vede de somn. Hoțu se întoarce, pune mîna ’n pat, vrea să plece cu pacheta, dar ia-r de unde nu-i ! Trece cu mîna peste tot patu, bîjbîiește, se freacă la ochi, se ciupește să vadă , visează ? Nu !.. Caută sub pat, sub pernă.. nu-i Rămîne ’nsemnit. — „Măi d’a care fuseși ăla ?... măi da care dracu ’mi șterpeli și pachetu, mă !? Bise, al dracului tîlhar n’am mai văzut așa hoț de cînd m’a făcut mama. Uite-acu fuse pachetu ici, ș’acu nu-i !“. Furiera mușca perna ca să’și stăpînească rîsu. Gogu se duce la planton : ,De, mă lat, uite ce mi se în timplă : îmi fură unu pleașca de lingă mine ; și nici nu știu care-o fi ăla!“. Plantonu furase niște rachiu, și acu văzind că i-a scăpat mîncarea ’ncepe să’njure : • „Marș la pat, dobitocule, m’ai făcut să fur degeaba rachiu, stăi că te raportez eu căpitanului ! ‘. - „Mă bat, fie-ți milă de mine, mă, că fac patru nopți de planton în locul tău“. - „Hai, marș dă te culcă și să dea dracu să nu te ții de vorbă, c’al tău e leacu !‘. Hoțu s’a culcat plouat, s’a visat numai cozonaci cu șuncă. A doua zi, furierul ia pachetu ’ntr’o tunică și drept la cancelarie. II bagă ’ntr’un saltar și cheamă pe sergent. - „Trăiți, dom’sergent, am dat pui de giol unuia și de nu mă spuneți, impărțim“. — , la s’o vedem, ce pleașcă-i aia A rămas foarte mulțămit și la amîndoi le-a ajuns vre-o trei zile După ce s’a sfîrșit „puiu de gios", se așează furiera ’ntr’o seară între paturi și începe, ca atunci noaptea Gogu, învîrtindu-se și căutînd pe sub pat: — „Mai da care fuseși ăla ? măi da care dracu ’mu,șterpeli și pachetu, mă !? Brece! al dracului tîlhar! n’am mai văzut așa hoț de c’nd mama m’a făcut. Uite, acu fuse pachetu ici, ș’acu nu-i!“. Gogu rămîne trăsnit, se duce lîngă el : — „Tu fuseși, mă, fire-ai al dracului ! Zău mă, al dracului boț ești și tu ! da spune, mă zău, barem a fost bună