Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)

1904-11-25 / nr. 233

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI Apare în toate zilele de la oru Un număr vechin 30 bani Soarele I R I­a­­i 22 Luni—M. Filimon 1 7.38 4.951 23 Marți—P. Amfil, Ep. I 7.39 4.351 24 Mercuri—Climent pap.1 7.40 4.35| LICHIDAREA | Guvernul liberal este pe ducă: zilele, orele lui chiar, sînt numărate, și pacea pe care d. Sturdza a cerut-o invocînd doliul Suveranului, nu este de­cît o mascare a doliului ce poartă șeful cabinetului, pentru apropiata veșnică po­menire a guvernului ce a pre­zidat pînă acuma. Cîrpelile nu mai merg . Gu­vernul, din ce trece, din ce se apropie de deznodământul fatal, de acel deznodămînt care îl va prăbuși de la putere vrînd ne­vrînd, chiar dacă în­treg partidul colectivist s’ar uni acuma, ca un singur om. Prea mare este seria de gre­șeli ce s’au comis, și prea or­ganizate au pornit toate for­țele partidului conservator, întru pedepsirea acelor cari au nenorocit țara, aducînd-o pînă­ lîngă prăpastia ruinei. Guvernarea colectivistă a fost un adevărat dezastru pe capul acestei greu încercate țări: toate rușinile, toate mi­zeriile și ticăloșiile posibile, au fost pare că anume scoase de către liberali la lumină pentru a scoborî prestigiul țărei în­năuntru, pentru a da pradă dușmanilor externi cin­stea și fața neamului. Dar ca și cum rușinile—a căror enumerare nci ar fi prea lungă, dureroasă,—n’ar fi fost de ajuns, guvernul Sturdza, după ce a răsculat prin emi­sarii patronați de el, țărăni­mea, după ce a potolit-o cu forța, ca o dovadă de felul cum nu se interesează de soarta acestei țărănimi, nici n’a luat măcar în seamă sfa­turile noastre, atunci cînd noi ceream măsuri preventive contra foametei ce se anunță. Azi, după rușinea de a fi dată în vileag de cătră zia­rele streine ca o țară de pun­gași cu trageri false, și pro­misiuni de restituire a bani­lor furați,—și mai false , du­pă ce am fost înjosiți în ches­tia convenției cu Germania, unde a trebuit să facem toa­te concesiile și să ne dăm bătuți după ce mai întîi avu­sesem o serie de avantagii cari azi ne scapă; după ce patriarh­ia s’a bătut și își ba­te joc de tot ce există roman în peninsula Balcanică; după ce mormanul de înjosiri a devenit intolerabil de mare, ne vedem țara adusă, grație guvernărei colectiviste,nu nu­mai în pragul falimentului, ci și într’acel al foametei. Ruina, dezastul moral, nu era destul pentru greu încercata noastră țară, mai îi trebuia acuma și foametea , și aceas­ta în mijlocul unei ierne as­pre cum rar s’a mai văzut în țara noastră. Buchetul este complect. Și sunt semne cari arată că în urma foametei ce se anun­ță în țară, nu este departe momentul cînd focul pe care l’au ațîțat colectiviștii, se va ridica, va izbucni fioros și irezistibil, cuprinzind într’o colosală înflăcărare toată ța­ra, din Oltenia, Muntenia și până în unghiurile cele mai depărtate ale Moldovei. Nenorocirile aduse de a­­cești incapabili pe capul bie­tei noastre țări fac pe toți cei cu dor de neam să se în­trebe : ..cînd oare vor înce­ta nenorocirile acestea? Și răspunsul este simplu. Neno­rocirile vor înceta atunci cînd guvernul colectivist nu­ va mai fi“. Se cuvine clar, ca în inte­resul țarei, pentru a spălă ru­șinea și a înlătura ruina, să plece guvernul cît mai repe­de, de la putere ; iar dacă nu va pleca, să-l izgonim de la cîrmă, cu ori­ce sforțare, cu ori­ce arme. Și nici un doliu de pe lume nu va­ putea să primeze în fața doliului ce au pregătit țârei.—Lear. 10 baril—3«rta II Km Ml. M 283 JOI 25 NJOEMBRIE 1004 Ziar &oxx»gc © x­ tox DVIUAiVj4J­I j Pe un an 24 lei: pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei in străinătate pe un an 39 lei -----*•**-— An­neviri, inserții si reclame K0 hani rî îHÎEÎ Soarelei K a. 25 Joi—M. Ekaterina IV.41 4.35 26 Vineri—Cuv. Alpie­­ 7 42 4 34 27 Sâmh—M. Y»r,nh 17.43­4 24 CRIZA D­iscursul D-lui TAKE ION­ESC­II P­UaITIVE „Biberetlului“ S’a purtat pîn’acum cu vorbe și cu făgădueli șol­­itoărești. „Liberalul* Fericită trăsătura De condei Iți fuse­vere, Căci în ea ai pus figura Generosului C. Stere. Kix. Revolte în județul Ilfov Focul de care ori­cine se teme» P­­nțu țară, a izbucnit. In comuna Cocioc, țăranii, s’au revoltat din nou și au pornit în grup compact, înarmați cu ciomege și topoare sfe­cară autorităților porumb. Imediat ce a sosit telegrama des­pre acestea la ministerul de inter­ne, s’au trimes în grabă jandarm­i rurali, și în același timp, s’a avi­zat procurorul general cît și pre­fectul de Ilfov, spre a lua măsurii­ necesare. In același timp, in restul județu­lui satele încep să se agițe, țărani» pe cari lipsa îi scoate din o»să sint disperați, și gata de ori ce Aceea ce am prevăzut noi, începe azi să sa îndeplinească. Ne prevede­rea colectiviștilor a întrecat ori e margine : foametea și revoltele sput rezultatele guvernărei lor. Mai m­ lie gimrnutar și lipsa de porumb O declar­­ție senzațională Serviciul telegrafic ne a adus aseară tîrziu știrea, — confirmată de toate ziarele din capitală, sosite astă­zi di­mineață, că Corpurile Legiuitoare vor fi convocate în ședință intimă de către d. Dim. Sturdza, spre a studia chestiunea marei lipse de porumb, de care se resimte populația rurală. Gu­vernul are nevoie de cel puțin zece mii vagoane porumb și n’are de un­da să și­ le aprovizioneze, căci deți­nătorii refuză să vîndă. ” Asupra gravității acestui fapt extra­ordinar, am insistat in numărul nos­tru de ori și am arătat cît de gravă este starea de lucruri prin care tre­cem la rîndurile care urmează, voim să învederăm că Evenimentul a prevăzut din timp că vom ajunge unde am ajuns și aceasta grație mă­­surei puțin prudente a oprirei ex­portului, care împedică jocul liber al prețului, condiționat de eterna lege a cererei și a ofertei. Cînd s’a cunoscut dispoziția minis­terială din Iulie, prin care se o­prea exportul porumbului, repauzatul Grigorie Kogîlniceanu a inspirat unui colaborator al nostru un articol, prin care se indicau neajunsurile ce vor decurge pentru țară din această dis­poziție. In acel articol se arata cum prețurile la noi sunt condiționate mai mult de cererile din afară, de­cît de necesitățile interne. Bursele streine, cu influențele lor complexe, care își găsesc mai tot­deauna obîrșie in Sta­tele­ Unite Argentina, Mexic etc. de­cid de prețurile de la noi. O dispo­ziție prin care se împiedică exportul face să dispară aceas, indicatoriu si regulatoria de prețuri. In cazul acesta deci, ceea ce condiționează prețurile sunt necesitățile interne, in specie ne­cesitățile guvernului de a cumpără porumbul necesar a fi distribuit săte­nilor. La di­spoziția d­einătorlor Ast­fel statul este la discreția de­ținătorilor, a marilor arendași și pro­prietari Evenimentul a relevat—și numirile din iulie sunt prezente spre a face dovada—cum micii arendași și proprietari vor vinde la început, dar guvernul nu va avea cantitatea necesară, întru­cât marii proprietari si arendași, care n’au nevoie imedi­ată de bani, vor specula prețurile și vor căuta să silească statul la pre­țuri tot m­ai mari. Exportul nici așa nu s’ar fi făcut, chiar fără prohibițiunea d-lui Gostinescu, intru­cit guvernul ar fi concurat pe cumpărătorii stre­ini în l­mitele prețurilor fixate prin jocul natural al cererei și ofertei și ast­fel s’ar fi putut aproviziona cu porumbul necesar. Realitatea de astă­zi Am fost proroci,­ deși în fundul sufletului nostru am fi dorit ca pre­vederile noastre să nu­­ se fi reali­zat aceasta mai cu samă din cauza suferinților pe care sunt siliți să le indure nenorociții săteni. Ele însă se realizează aidoma și aceasta fiind­că erau o urmare justă și naturală a unei ineberanjabile înlănțuiri de fapte. Astă­zi d. Sturdza plînge pa toate cărările, face apel la minoritate să-i dea concursul întru salvarea intere­selor păturei sătenești. Fruntașii noștri din parlament nu vor refuza cererea primului ministru Nu se pentru prima oară cînd parti­dul conservator contribuie în mod hotărîtor la salvarea intereselor ge­neale Motivul invocat Soluția Timișești imposibilă Proiectul modificat — Noul contract. — Refuzul d-lui Lindley — Cheltueli neprevăzute. — Economii imposibile. — Lipsuri și de­fecte. — Orifonegiul. — Lipsa de concesionar. Pentru a nu știu câtea oară consiliul comunal de Iași a luat „în fine de­cizia definitivă în chestia alimentarei cu apă a orașului Iași”. Nu cred însă că vre-o dată să se fi procedat cu atâta ușurință ca acuma. Faimosul proiect Lindley înmor­­mintat de la 1900 ca irealizabil cu mijloacele comunei, a devenit de o dată realizabil ,­decretîndu-se de con­siliul comunal a-l executa în limitele sumei de 7.500 000 lei cu o toleranță de 10% pentru eventualele lucrări suplimentare. Adică cu un total de 8.250.000 lei. Dacă această reducere este posibilă fără a atinge toată economia proec­tului însuși, nu s'a gîndit nimeni. E suficient că ing. Lindley a promis a­­ceastă reducere.­Or,... prima decepțiune 1 D. Lindley văzând că îi se limitează prin contract valoarea lucrărilor suplimentare la 750 000 lei, refuză a semna contractul Dacă ar dori deci să -și evite noul secepțiuni și poate chiar un dezastru pentru cori­mă, d-nii consilieri ar tre­bui să se oprească aci și să nu mai continue pe această cale periculoasă. Inginerul Lindley, ca ori­care in­giner, dorește ca proiectul său să se execute și promite marea și sarea cîn­d i i se cere să reducă devizul acestui proiect, iar e prudent, căci refuza să ieie vre-un angajament in privința artei și aceasta trebue să dea de gîn­dit conducătorilor comunei de pe acum căci odată angajate lucrările este in­contestabil că vor trebui făcute sacri­ficii pentru terminarea lor și aceasta va aduce ruina finanțelor comunei. Să se gîndească deci bine consiliul înainte de a angaja lucrările la fap­tul că comuna nu ’și va putea pro­cura nici­odată cele 10 000.000­ lei de care are nevoe pentru aceste luc­rări, și că fără această sumă ele nu se vor putea executa în mod rațional. Căci este naiv de a admite că un proiect de 12 500 000 lei poate fi re­dus la 7.500.000 lei, iară ca economia însăși a acestui proiect și toate avan­­tagiile lui să nu fie atinse, chiar dacă se reduce debitul apei de la 15,000 m. c. la 9000 m. c pe zi. In adevăr . Lungimea conductei de aducere a rămas aceeași căci Timi­­șeștii nu e mai aproape azi da Iași de­cit acum 4 ani. Terasamentele și tunelul nu se micșorează în mod sen­sibil, Moldova și Siretul trebuesc tra­versate ca­ și acum 4 ani, căci nu au dispărut din drumul conductei, iar singura micșorare a captațiunei și a diametrului conductei nu poate da o economie de 5.000.000 lei. Cind impui deci inginerului de a-ți reduce devizul întocmit de el Însuși de la 12.5000.000 lei la 7.500.000 lei, il forțezi să facă și el tot ce poate și in acest caz poate să facă: Economii raționale. Economii neraționale Economii aparente sau economii pe bir­tie. Economiile raționale sunt: Reducerea captărilor și a diame­trului conductei 1.000 000 lei. Economiile neraționale sunt: a) Suprimarea conductei duble de la syfoanele de sub Siret și Moldova, rămînînd acestea numai cu conducte simple, așa că la cel mai mic acci­dent a unui syphon orașul va rămî­­nea fără apă timp de luni de zile, poate:.... 1.500.000 lei. b) Reducerea conductelor de dis­tribuție din oraș la ’/s sau la Vi di*1 ceea ce era prevăzut în proiectul pri­mitiv, 800 000 lei. Economii pe hîrtie. Trebuind forța­­mente să ajungă la 7,500,000 lei și ne mai puțind reduce nimic din proiect­e. Lindse­y va fi forțat să micșoreze prețurile diverselor părți ale­ lucrării. El va lăsa deci concurenței sarcina de a restabili prețurile reale prin o­­­ferte cu 15 la sută până la 20 la sută peste devis. Dar el va fi prezent­t un devis de 7.500.000 lei . Și se știe deci bine de azi chiar că proiectul apelor din Timișești este absolut irealizabil cu 7,500 000 lei ; el se poate realiza în mod incomplect cu 9.000,000 lei, dar imediat după terminarea lucrărilor, conductele sy­­phoanelor vor trebui să fie neapărat dublate, iar canalizarea din oraș va trebui să fie neapărat complectată, căci alt­fel nu se va fi alimentat o­­rașul Iași cu apă, ci se va fi execu­tat o captare în Timișești, o conductă de aducere de 100 kilometri, și cîți­­va kilometri de conducte în centrul orașului, iar populația săracă ne a­­vînd apă la îndă o sînă va continua să beie ca pănă acum apă din finti­­nele contaminate și boalele molipsi­toare vor face ca și azi ravagii în Iași. Noile lucrări de cari vorbesc vor mai cere deci o altă cheltuială de peste 2.000000 lei și de unde își va putea procura comuna această sumă, după ce se va fi îndatorat peste cap cu 9.000000 lei, bine­înțeles dacă va fi­ găsit și această sumă, ceia ce mai mult de cît imposibil. * S’a zis în consiliu că se vor găsi amatori pentru a lua apa în conce­siune. Oare experiența Craiovei, oare a publicat patru licitații, garantînd chiar concesionarului un venit de 5 la sută nu e de ajuns pentru a tem­pera optimizmul d-lor consilieri ? Și Craiova nu avea nevoie de 9-10000000 ci numai de 3, 5 milioane. De asemenea Craiova nu avea în proiect syphoane cu conducte simple, care ele singure sunt suficiente pen­tru a alunga pe un concesionar se­rios de la concurență, de­oare­ce ex­ploatarea nu va fi niciodată sigură Chestiunea dărei in concesiune a apei fiind deci absolut elim­nata și comuna nefiind in stare a-si procura cele 9 — 10 milioane de care are ne­voie, rezultatul tuturor zbuciumurilor din ultimul timp va fi că da azi peste un an sau doi, Iașul va sta tot acolo unde stă și azi, insă cu un proiect mai mult in cartoanele sale Și atunci se va vedea cît de clar a văzut administrația comunală con­servatoare, cînd a preconizat că pen­tru moment singura soluție pentru Iași este apa de Prut ozonizata. Un Inginer INTaMNIRSA da la Clubul Conservator Discursul d-lui Take­lonism Cu ocazia venirei în Iași a d-lui Take Ionescu, fruntașul partidului conservator, sseară, la orele 6 p­m., s’a ținut o întrunire la clubul partidului nostru S’au grăbit să ia parte la această întrunire, pe lîngă fruntașii partidului conser­vator local, și toți membrii clubu­lui, care veniseră sa salute veni­rea în mijlocul lor a d-lui Take Ionescu La orele 6 sosește marele om de stat, și imediat e înconjurat de toți cei­ prezenți. După ce s’a întreținut cu fie­care in parte, eruditul om de stat al partidului conservator, se urcă la tribună. Ne vom încerca a reda intr un palid rezumat documentată cuviin­tare a d-lui Take Ionescu, cuvin­­tare atât de bogată a figuri­ ora­torice, așa de frumoase, in­cât fer­mecase asistența. Iată discursul : Domnilor îmi pare bine că am mai avut o­­cazia să ne vedem și îmi pare foar­te bine că ne inlilnim în împrejurări așa de noi. Ceea ce a fost înainte convingere pentru mine, azi e rea­litate. Cu guvernul d­lui Sturdza tre­buia sa sa sfirșească și se putea is­­prăvi in două chipuri. Sau retrăgîn­­du-se de la putere, sau bătut in­l­­egeri. Și drept să vă spun, mi ar fi plăcut mai bine, pentru prestigiul partidului nostru, să luăm cîrmele puterei, învingîndu-i in alegeri. Dar liberalii nu mai fac alegerile. Din punctul de vedere al intereselor țărei, le facem noi, iar din punctul de vedere al intereselor de partid era mai bine sa le facă liberalii. Dar d-stră știți că două emoții de­odată produc friguri—și în cazul acesta e mai bine că s’au întîmplat așa. Și să nu credeți că liberalii ar fi demis puteri­a dacă nu ne cunoș­teau fețele, dar ne-au știut puterile și de aceia se retrag de bună voie. Reu s’a spus că venim la putere din pricina neînțelegerilor ce se manifestă în partidul liberal. Aceasta nu e a­­devarat. Să nu credeți. Noi venim la putere prin însăși forța partidului nostru. (aplauze) In tot timpul cît am­ sta­t în opo­ziție, noi n’am avut o politică com­plicată, ci, din potrivă, o politică cu totul simplă. Ne-am croit de la în­ceput calea și am mers pe același drum patru ani de zile fără să șo­­văim. Și aci e tot sec­etul, să știi să ți menții linia de conduită ce ți­­-ai ales’o. Noi n’am numărat foile din plă­cintă, căci vă mărturisesc că nu com­par puterea cu plăcinta. (Rîstie a­­plauze). Nu trebue de uitat că atunci cînd ne-am retras de la guvern, aveam totul contra noastră. De-o parte li­beralii de alta o parte din partidul conservator, plus numele rău că a­­vînd majo­itatea de partea noastră, nu ni s’a dat puterea , și apoi mai era răul acela bine cunoscut că ț­ara se închină guvernului. In partidul liberal însă, după patru ani de guvernare, se întimplă același lucru ca în toate partidele politice wmmmn Ki MV Hmmm aKtii Kumm­mmsrmm* ' FOIȚA ZI­ARULUI EVENIMENTUL Hai hot de cât Mal 5 . Cum l’or fi luat... de-a sila... cu ar­canul.. nu se știe ! Atît e știut că l-au luat la miliție. Și fiind­că fusese notar în satul lui, l-au băgat, după un circ de vreme, în cancelaria cor­pului de armată , furier , să fie la el, acolo unde-o fi ! Cum, cum o ducea destul de bine ’n cazarmă , se gudura, se’njosea, fă­cea oițe și mai d­e ticăloșii ca să rămină pe placul șefilor. Cu chipul ăsta, ajunsese să fie ’n cazarmă ca la el acasă. De drăcos, tot drăcos , nu s’ar fi lăsat de drăcii nici în ruptul ca­pului. Știi... cum am spus, o ducea bine cu miliția. De dormit, dormea ’n ca­zarmă , și patul lui, era — cum ve­neau rîndurile, al treilea. In al do­ilea pat dormea un soldat care mai avea cinci luni să se libereze, iar în ăl dintîiu un copil de trupă, slab și prostuț. Ăsta din patu al doilea unu Gogu Niculai—era boi al dracului , vorba ăluia , fura ouăle de sub cloșcă, așa era de șmecher ; stingea par c’ar fi fost pompier, nu altceva. Acu furierul,—să-i zicem furier cît o fi în armată — știa că Gogu ’i dat dracului și-i pusese gînd rău. Intr’una din zile, mama copilului de trupă, adusese un cozonac cît două plini, ș’o bucată mare de șuncă; copilu­le băgase ’ntr’o lădiță și cheia lădiței în buzunaru pantalonilor. Fu­rieru văzuse cozonacu, da mai vă­zuse și duioșia cu care se uitase Gogu la lădița copilului. In seara ceea toată lumea se cul­case , și din toți sforăia mai tare Gogu. Furierului nu prea ’i venea la so ..........0­ *i­­r— —-----nfir-nrfiri-timuDi imînmtmr­îoteală așa sgomotos somn. Să fi fost pe la miezu nopții ; era p’aci să adoarmă, numai ce vede că sforăitorul se scoad’n vîrful picioa­relor, se duce la soldatu care era de planton și i zice ’ncet . — „Măi b­at, ia vin’ 1* — „Ce’i mă ?“ — „Uite ce să fie : am pus ochii p’o pleașcă bună , șuncă și cozonac ; de nu mă raportezi, o fur și facem in parte“. — „Las’ cu­ despre asta, grijă nici cît negru sub unghie“. — „Da n’avem ce bea , adu apă pîn’ce-oi șterpeli cu alea“. — „Las c’aduc rachiu". — .,Așa ? brava 1 adu adu !“. Gogu se’ntoarce la copilu de trupă, și fiind-că ăsta dormea pe buzunaru cu pricina, îl înțeapă c’un ac. Copilu se freacă la partea ’nțepată și se su­cește puțin. Iar o’nțepătura. Acum s’a ’ntors de tot. Hoțu vîră mina ’n bu­zunar, scoate cheia, deschide lădița, scoate pacheta cu șuncă și cozonac, pune pa pat, încuie lădița și pune cheia ’napoi în buzunaru copilului. Ca pînă să’ncuie Gogu și să pună cheia la loc, furiera se scoală, întinde mina, apucă pacheta și și-l bagă sub pernă , apoi își vede de somn. Hoțu se întoarce, pune mîna ’n pat, vrea să plece cu pacheta, dar ia-r de unde nu-i ! Trece cu mîna peste tot patu, bîjbîiește, se freacă la ochi, se ciupește să vadă , visează ? Nu !.. Caută sub pat, sub pernă.. nu-i Rămîne ’nsemnit. — „Măi d’a care fuseși ăla ?... măi da care dracu ’mi șterpeli și pa­chetu, mă !? Bise, al dracului tîlhar n’am mai văzut așa hoț de cînd m’a făcut mama. Uite-acu fuse pachetu ici, ș’acu nu-i !“. Furiera mușca perna ca să’și stă­pînească rîsu. Gogu se duce la planton : ,De, mă l­at, uite ce mi se în timplă : îmi fură unu pleașca de lingă mine ; și nici nu știu care-o fi ăla!“. Plantonu furase niște rachiu, și acu văzind că i-a scăpat mîncarea ’ncepe să’njure : • „Marș la pat, dobitocule, m’ai făcut să fur degeaba rachiu, stăi că te raportez eu căpitanului ! ‘. - „Mă b­at, fie-ți milă de mine, mă, că fac patru nopți de planton în locul tău“. - „Hai, marș dă te culcă­­ și să dea dracu să nu te ții de vorbă, c’al tău e leacu !‘. Hoțu s’a culcat plouat, s’a visat numai cozonaci cu șuncă. A doua zi, furierul ia pachetu ’ntr’o tunică și drept la cancelarie. II bagă ’ntr’un saltar și cheamă pe sergent. - „Trăiți, dom’sergent, am dat pui de giol unuia și de nu mă spu­neți, impărțim“. — , la s’o vedem, ce pleașcă-i aia A rămas foarte mulțămit și la a­­mîndoi le-a ajuns vre-o trei zile După ce s’a sfîrșit „puiu de gios", se așează furiera ’ntr’o seară între paturi și începe, ca atunci noaptea Gogu, învîrtindu-se și căutînd pe sub pat: — „Ma­i da care fuseși ăla ? măi da care dracu ’mu,șterpeli și pachetu, mă !? Brece! al dracului tîlhar! n’am mai văzut așa hoț de c’nd mama m’a făcut. Uite, acu fuse pachetu ici, ș’acu nu-i!“. Gogu rămîne trăsnit, se duce lîn­gă el : — „Tu fuseși, mă, fire-ai al dra­cului ! Zău mă, al dracului boț ești și tu ! da spune, mă zău, barem a fost bună

Next