Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)
1904-12-04 / nr. 241
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI Apare in toate zilele de lucru 10 bani—Seria II Anul XII. No. 241 SAMBATA 4 DECEMBRIE 1904 Un număr vechia 30 bani EVENIMENTUL Soarele 1. a. 29 Luni—M. Paramon 1.46 4.34 30 Marți—Ap. Andreiu 7.46 4.36 1 Marcuri—Prof. Naum 7.47 4.35 7 iar co3A.serrra.tox ABONAMENTUL Ps an an 24 lei : pe » luni 12 lei pe 3 lani 6 lei In străinătate pe an an 30 lei ------------Anuncimi, inserții și reclame 50 bani rîndul Soarele U. J a. 2 Joi—Pr. Avacum 7.47 4.36 3 Vineri—Pr. Sofronie 7.47 4 36 4 Sâmb.—M. Barbara 7.48 4,36 Falimentul economiilor d-lui Sturza Nici o dată nu s'a văzut un guvern cu așa de puțină îngrijire, cu așa de puțină tragere de inimă față de interesele țarei. Oamenii aceștia n’au inimă, n’au milă decît de interesele lor, n’au decît un singur gînd: îmbogățirea lor proprie, și pentru acest lucru toate mijoacele li se par bune, chiar și nenorocirile neamului chiar și sărăcirea lui, contribuie la îmbogățirea lor. Azi, cînd țara este mai primejduită de cît oricînd, cînd stăm în pragul falimentului, cînd din causa rapacităței lor în curs de patru ani toată organizația statului nostru este primejduită, ei, în loc să se gîndească la noui resurse, cu care să repare dezastrul, au mărit cheltuelile tuturor ministerelor, mărind astfel, grăbind, primejdia ruinei ce ne amenință. Situația tezaurului la 30 Septembre se anunță rău, prevede și promite o scădere a încasărilor la 214 milioane cînd totalul creditelor acordate diferitelor ministere se urcă la 227,557,000. Aceste urcări de cheltueli, cari au fost făcute numai în scopul căpătuirei diferiților partizani și pentru creare de sinecure, sunt rupte din pâinea tuturor funcționarilor impuși și din lacrămile acelora suprimați fără milă. Țara întreagă a fost pusă fără cruțare la contribuție spre a se mulțumi bolnava poftă de reclamă, ambiția fără frîu a acelor criminali cari doreau să se împopoțoneze cu titlul pompos de salvatori ai țarei cînd ei nu sînt decît niște jefuitori ai ei. Plîng și azi încă acei cari au fost loviți fără milă, pentru a face loc uneltelor colectiviste. Și azi încă s’a mărit enorm numărul suferinzilor, numărul celora cari blesteamă cu amar pe nenorocitorii acestei țări, și la durerea acestora vin să se adaoge lacrimile țăranilor lăsați pe drumuri muritori de foame, după ce li s’au stors cu biruri banii necesari unei echilibrării de buget fictive, care să permită guvernanților a da iluzia unor excedente ce nu sînt decît minciuni. Toți aceștia, loviți, asupriți, suprimați, și cei lăsați azi să moară de foame fără porumb n’au nici măcar consolarea că jertfele lor au folosit la ceva, că au contribuit la îndreptarea situației desperate a țârei. O lume întreagă vede că sacrificiile ce s’au impus țârei n’au fost bune decît pentru hrănirea unei armate de paraziți, și neamul întreg, de la un cap la altul al țarei simte, vede, cum ruina devine inevitabilă și de neîndreptat, și cum deficitul, care se anunță cu alte 9 pînă la 13 milioane,—la care se adaugă dezastrul pricinuit de foamete—ne va prăbuși țara în cea mai neagră mizerie. Vedem cu toții dezastrul, și ar însemna ca dacă nimeni nu s’ar mișca să aprobăm și să ajutăm la ruinarea definitivă a Romîniei. Dar partidul Conservator veghează și va ști la momentul oportun să facă uz de toată puterea sa enormă pentru a înlătura de la cîrmă guvernul falimentului.—V. Cartea unui viitor maior Am făgăduit cetitorilor noștri o țpicuire a cărței d-lui căpitan A. Sturdza, întitulată „Instrucția teoretică a gradelor inferioare și a soldaților In armata romînă4‘. In această lucrare militară, trebue s’o spunem de la ’ncepui, autorul s'a călăuzit și de învățăminte câștigate in institutele pedagogice civile la noi în țară și în străinătate. Așa declară singur in prefața cărței sale, al căreia conținut zice că se întemeiat pe experiență și pe practică. Nu insistăm asupra experienței ce autorul a căpătat în institutele civile și pe care încearcă s’o aplice acum militarilor, dar trebue să ne oprim la acea cîștigată de d-sa in timpul cit a avut fericirea să comande o trupă. Dl. căpitan Sturdea care, stind mult timp in streinătate, nu a avut destul timp să-și reînvețe in mod satisfăcător limba sa maternă, d-sa, care azi încă o pronunță cu o vădită dificultate, a avut timpul material să cîștige o experiență atît de considerabilă in cît se in stare acum, cînd i se dă dispensă de stagiu în gradul de căpitan, să dea învățăminte bătrînilor care s’au înfruptat din gloanțele vrăjmașului la Plevna și pe cari, cu cea mai mare lipsă de respect, îi acasă de incapabili în cartea sa. Ie adevărat că „la valeur n’attiend pas le nombre des années” și ni s’ar putea obiecta acest lucru față de tînărul reformator al armatei noastre. Ie adevărat că Napoleon era chiar mai tînăr poate decît de astăzi d. căpitan Sturdza, atunci cînd și-a pus în evidență marea sa valoare militară, dar, dacă o comparație nu se riscată cu privire la vrîsta acestor doi oameni, ea nu poate fi încercată la rest, fără a lipsi de bună cuviință către memoria marelui împărat. Spre convingere să deschidem cartea d-lui căpitan Sturdza la întâmplare . Iată ce găsim la pag. 19: „Prin puterea imaginațiunei omul caută a-și explica ceea ce pricepe, dar ceea ce nu Înțelege“. Suntem, am și oarecare putere de imaginație, caut să-mi explic ce a vrut să zică viitorul major prin dar mărturisesc că nu pricep dispensă, nimic. Profunditatea cugetărei mă sdrobește și ’n nedumerirea mea, mă ’ntreb cărei inruriri se datorește adincimea de gîndire a autorului ? Să fie oare resultatul învățămintelor „serviciului practic în cazarmă“ sau al „celor din institutele pedagogice civile“ ? Ori, referindu-ne bunăoară la Galileu și alții care nu au fost înțeleși și apreciați decît mai tîrziu, după moartea lor, să recunoaștem că atunci cînd contemporanii nu te înțeleg nu poți să fii decit un geniu, născut și trăind înainte de vreme ? Dar să mai vedem și alte pagini De ex . la pag. În : , Sunt două feluri de atențiuni pe care le putem deosebi la om: atențiunea spontanee sau dobitocească și atențiunea voluntară“... Atențiunea dobitocească este un dar al naturii, dînsa are de obiect hrana (sau mijloacele de trai) apărarea și înmulțirea sau împerechierea. Ea este împărțită“tuturor oamenilor în toată firea. N’avem nimic de zisZ decît că, presupunînd că și autorul ie om in toată firea, ne va da voie să-i atragem atențiunea sa dobitocească asupra faptului că ia o carte ca aceasta a d-sale, pe care o destină a fi pusă, fie chiar mai tîrziu, în mina soldatului, teoria aceasta a atențiunei ce are de scop împerecherea, nu-i poate folosi nici la tragerea in țintă nici la cunoașterea regulelor de respect ce datorește superiorilor săi. Mai departe, pag. 130.. „Haine rău potrivite și îmbrăcate, poate (pot N E) să dea naștere la răni și bătături ... . Cămașa se îmbracă, ca de obicei, adeca după cum fiecare a învațat acasă; iar acelora care nu au Învățat, li se arată că partea cu nasturii trebue să fie înainte". La pag. 13): „Cismele se trag in picioare, băgînd un deget de la amindouă minele pe urechile cismei trăgind In sus“. Trebue să recunoaștem că sunt lucruri nioi ce armata noastră va învăța din cartea d-lui Sturdza Mai întâi, de aci înainte, vom ști că hainele dau naștere la bătături, că ar putea exista și romîni care la sosirea in armată să nu fi îmbrăcat incă o camașe și ceia ce i e mai curios, faptul că există și oameni care au un deget la amindouă minele Dar cu privire la aceștia avem de obiectat că, in asemenea condițiuni de conformație, ei avind dreptul a fi scutiți de armată, nu se vor putea folosi de asemenea învățăminte, rămîne deci ca autorul, in viitoarea ediție a cărței sale, să modifice metodul de a trage cișmele, in așa fel ca să poată fi aplicat și de oamenii cu cîte 5 degete la fiecare mină. Pentru a complecta pe autor și pentru a putea obține și eu dispensă de stagiu in cașul cînd mi-ar trece prin gînd să mă presint la examenul de maior, propun următoarele cu privire la soldatul că n’ar fi învățat de acasă: I se va spune că 1). pentru a munca, trebue să introducă mîncarea in gură, si o mestice dind din fălci și apoii s’o înghită tot el. 2) . pentru a dormi va închide mai intăi ochii. 3) . pentru a-și deștepta atențiunea sa dobitocească să citească cartea d-lui căpitan A. Sturdza, fiul d-lui ministru de răsboi. A. S telor sale alte mijloace de ciștig făcind pe mulți din fruntașii colectiviști să ia enorme misiuii pentru că au procurat caselor americane sau robești o comandă așa de mare de porumb. La ttimp, cînd vom avea lista complecta, a celor care au făcut pe samsarii, luînd grase sume de la negustorii de cereale, vom reveni cu nume și cu cifrele ce se potrivesc sau au fost plătite pe acele nume. Iată de ocamdată cine și cum se exploatează pînă și nevoile țărănimii in folosul îmbogățirei citorva colectiviști. Comisa Budgetară muKOSEBSEKKI Exploatatorii Foametei De îndată ce ministrul de finanțe a oprit eșirea porumbului din țară guvernul colectivist a cercat și a reușit cu succes să cumpere de la partizanii săi tot porumbul stricat ce aceștia aveau spre a-i trece țăranilor nevoiași. Acuma în urmă cînd nici un colectivist n’a mai avut porumb stricat și nici măcar de cel bun, de vînzare, guvernul a procurat nnel Le-a sporit curajul — iar au început să spere — O zi de armistițiu, acordată de o cultă d-lui Dim. Sturdza, a sporit tirajul colectivităței ieșane, a înviorat pe dese operații de ieri și aseminea muribunzilor, care încep să spere când durerile încetează un moment, colectiviștii ieșeni speră din nou în vremuri mai bune. Mai eri d-nii Pennescu-Stere Raki spuneau or cui voia să-i asculte, că liberalii se duc, că cel mult de Crăciun conservatorii vor fi la putere, iar astăzi, după intimplarile ultime, au devenit din nou îndrăzneți și vorbesc de lucruri imposibile De ce această schimbare ? Din două cauze : declarațiunile d-lui Stelia și armistițiul Ocultei. Cîtă importanță tradție acordată declarațiunilor d-lui Stelian am dovedit în numărul nostru de ori Pentru astazi să ne ocupăm de Armistițiul Ocultei Cine a urmărit modul de procedare al Ocultei, chipul cum a pornit ea la luptă în contra d-lor Sturdza, Lascar și Costinescu, a remarcat, desigur, cum atacul este dinainte pregătita pr/nn un program de luptă bine fixat și despre care gazetele află din timp. De două luni și mai bine de cînd frămîntările au luat un caracter mai acut, ziarele anunțau ce se va întîmpla, cum se va da lupta și spusele ziarelor s’au realizat cu o exactitate matematică, cu ocazia luptelor parlamentare. Și dacă această prevedere s’a dovedit exactă pănă acum, de ce ne-am îndoi pentru rest ? Și dacă este astfel, oare gazetele n’au prevăzut un armistițiu de două zile acordat de Ocultă d lui Sturdza? Nu s’a vorbit oare de ultimul demers al Ocultei după ce vor mai aștepta două zile ? Cruda dezamăgire. Intîmplările ultime nu sunt decit o injecție de cofeină în organizmul colectivist. Boala însă care-i roade nu poate fi vindecată, prin procedee radicale chiar, necum încă prin tratamente paliative ca acel al unui armistițiu. Mai mult decit toate declarațiunile de pe lume are valoare realitatea lucrurilor in sine, care este astfel, încît cei chemați a conduce partidul liberal nutresc cel mult speranța că vor putea obținea bugetele și convenția. Atît și nimic mai mult Alegerile generale nu se fac liberalii Guvernul și poravi Telegrama circulară confidențială trimisă de către ministerul de interne tuturor prefecturilor din țară, telegramă prin care se cerea oprirea cumpărărilor de grâu și stornarea contractelor, a produs în întreaga țară o surprindere enormă între negustorii de cereale și proprietarii posesori de grîu. Această surprindere a făcut loc unei indignări violente împotriva autorităților, și în special împotriva acelor membri ai guvernului vinovați de măsura ce s’a luat în dauna lor, și în mare parte și in dauna populației rurale. Guvernul, a văzut cam târziu greșala ce a comis prin măsura sa, dar cum nu o putea îndrepta altfel, a dat un nou ordin confidențial ca să nu se divulge nimănui acea circulară telegrafică, ci să se dea la nevoe de smințiri energice. Ca mijloc de a scăpa din încurcătură guvernul a cerut să se facă dificultăți proprietarilor și să se refuze arendașilor porumbul, ca astfel să se poată cumpăra porumbul adus prin mijlocitorii colectiviști din Rusia și din America. Iată dar la ce rezultat a dus măsura nechibzuită a guvernanților de azi. De o parte s'a oprit exportul și în mod artificial s’a urcat enorm prețul porumbului, făcând astfel imposibilă țăranilor cumpărarea hranei lor, iar pe de alta, în loc să se găsească porumbul necesar, la timp, în țară, trebue ca țăranii noștri să mănânce rapița fiartă, sau să rabde de foame, până vor veni corăbiile încărcate din America. Iată o purtare, și o prevedere, la guvernul nostru care în altă țară i-ar aduce orice pedeapsă: cădere, ștreang, dar numai elogii nu. Și la noi puternicii zilei se laudă cu modul cum au reușit să producă foametea în țară. FOIȚA ZIARULUI EVENIMENTUL învățămîntul primar LA ROMÂNI In afara de reglat Cestiunea ce voi desvolta ese din cadrul îngust al Pedagogiei, și in special al Didacticei, cu care eram deprinși a ne întreținea și intra in cercul larg al culturei și civilizațiunii românilor de pretutindeni, căci cine cunoaște starea culturei la întreg neamul rominesc, își poate da seama, perfect de bine, de puterea de rezistență a neamului nostru, căci pe lîngă starea economică, care e o pîrghie de înălțare, cultura și dînsa e o forță de rezistență în contra tendințelor de cotropire străină. Prin romînii în afară de regat inelegem totalitatea fraților noștri romîni împrăștiați peste hotarele actuale ale Regatului Romîniei, fie din cauza împrejurărilor politice, prin care au trecut, fie datorită faptului că din vechiu se găsesc locuind pe acolo. Nu mă voiu ridica sus de tot, dar voiu zice că elementele romînești nu se găsesc băștinașe numai in regatul Romîniei, dar, pentru a fi drepți, ar fi tot așa de băștinașe In părțile de a dreapta Dunărei, unde elementele slave i-au împins spre sud-vest, ca și in părțile de-a stingă Dunărei, unde nemuritorul Traian a inlădit neamul romînesc de azi, împrejurările istorice și politice au făcut ca elementul Românesc, în curs de 18 veacuri să-și schimbe locul, vatra lui strămoșească. De unde pînă în secolul al VII găsim pe romîni vlahi trăind intre Adriatica și Marea Neagră, intre Mureș și Balcani, de la acest secol rominii încep a se scoborî la sud, mai jos, spre Tesalia și Pind, la Nord spre părțile Maramureșului pentru ea din secolul al XIII începînd să roiască la Est la Moldova pînă la Nistru și în Muntenia, de la Olt spre Dunăre și Marea Neagră. Secolul al XIV desăvirși această extensiune etnică, cind cele două state Dunărene Își încep viața lor politică sub descălicătorii Negru Vodă și Dragoș Vodă. Viață politică avutau romînii și din dreapta Dunării, viață care începe cu Bulgarii încă din secolul al IX. Încetează in secolul al XI cu sfărâmarea lor, pentru a reapare curat românească în secolul al XII cu frații români: Petru, Asan și Ioanițiu, primul Împărat al romînilor și despre a cărui amintire s’a păstrat de-apururi la Voevozii noștri titulatura de „Ion",redusă apoi la „Io“. Soarta n’a fost aceiași pentru toate elementele românești, căci deosebită le-a fost viața lor politică. Românii din dreapta Dunării uniți cu Bulgarii, ei istoviți din luptele lor contra Bizantinilor și sufăr soarta imperiului Bulgar, iar cu secolul al XIV se isprăvește orice viață politică pentru ei. Supuși Turcilor, ca și tovarășii lor, Slavii, ei indură soarta popoarelor incorporate în Imperiul Otoman, lăsați fiind la discreția pașalelor și a bisericei grecești. Liniștea de astăzi ie aparentă. Intr’adevăr comisiunea budgetară nu s’a mai întrunit și nimic nu poate garanta că du se vor petrece lucruri foarte displăcute în viitoarea ședință. Povestea că d. Victor Antonescu ar fi tradat Oculta n’o ia nimenea în serios. D. Victor Antonescu ie avocatul Creditului și Oculta are creînd mijloace de presiune, ca să-l silească la o demisie. Dar in afară de incidentele care se anunță în sinul comisiunei bugetare, Oculta pregătește și alte lovituri, despre care nu face nici un secret. D-nii Ferediyde și Aurelian vor face un ultim demers pe lingă d. Sturdza și dacă nu vor fi satisfăcuți, vor demisiona. Și acest mic incident, oare se va produce desigur — cele intimplate pănă acum sunt o chezășie pentru viitor — este și el de natură a spori moralul colectivităței ? Românii din stiigă Dunărei roiți pe planurile Carpaților, sufăr o soartă deosebită, deoarece cei aflători prin părțile Transilvaniei, întră in sfera acțiunei politice a Ungurilor, începînd cu secolul al XI, supt cari stau și pînă astăsi, iar noi, iști roiți pe coastele răsăritului, ale Carpaților in Muntenia și Moldova, am fost predestinați de soartă a Înjgheba in jurul nostru simburile unei vieți statornice politice romînești. Pretențiunile seculare ale Ungariei și Poloniei asupra noastră au fost plătite cu prețul biruințelor și Ștefan cel Mare surpă aceste pretențiuni pentru Moldova. Supuși Turcilor, noi n’am fost încorporați ca pașalicuri, ci ne-am păstrat independența noastră, grație chibzuitelor tratate ale lui Mircea și Bogdan. Fiind astfel, cu totul deosebită va fi desvoltarea elementului romînesc din Dacia superioară „Transilvania“ decît a celui din Muntenia și Moldova, și tocmai cînd vorbim de învâțămint trebuie să recunoaștem bine aceste împrejurări, cari au fost oarecum motivatoare curentelor școlare. Dacă învățămîntul în genere este un factor cauzal în promovarea culturei la un popor, nu trebuie a uita că este și un efect al stărilor politice și economice. Din trunchiul Moldovei soarta politică a făcut ca să se deprindă două ramuri: Bucovina și Basarabia, una la 1775, alta la 1812, și să între în sfera acțiunei politice a vecinilor Austriaci și Ruși. Soarta cestor două țări e legată de ceia a împărățiilor vecine, și deci și invățămîntul lor public va fi un derivativ al stărilor lor politice. Dacă ar fi să urmăm ordinea cronologică, ar trebui să incepem cu Transilvania, să continuăm cu țările române și apoi cu celelalte provincii. Dar pentru a înțelege mai bine asemănarea stărilor la întregul element romînesc, vom începe a arăta pe scurt, cum stăm noi Rominii din regat cu invățămintul primar, pentru a ști ce să judecăm despre cei alți frați ai noștri. In Romînia avem la 850000 copii In vrrstă de școală, din cari 730000 la sate și 120000 la orașe, din aceștia fregventează aproape 80000 la orașe și 300000 la țară. Absolvesc pe an cursul primar la 24000 copii, cam tot atîția la orașe ca și la sate, căci la țară fregvența e mai neregulată, încep prea mulți școala și o isprăvesc prea puțini. Aproape 6000 învățători și institutori predau întreg învățămîntul rural și urban. Iar numărul școalelor întrece cifra de 5000, din cari peste 45000 la țară, restul la oraș. învățămîntul primar e în vădit progres, de unde 15 ani in urmă abia se dădea cîte 1fi și */2 de aasolvent de școală rurala, azi am ajuns a avea aproape 3 absolvenți de școală. Corpul didactic este recrutat din ce în ce mai bine, școlile se dotează cu localuri și material didactic suficient, așa că lumea a început a se deprinde cu școala și numărul celor doritori de a se instrui crește. Va urma Marți, 7 Decembrie, amicul nostru, d nul avocat Lascar Antoniu, își va desvolta conferența sa, la Clubul Conservator, tratînd despre „Rolul Social al partidului Conservator“. G. D. ȘERBAN Congresul Meseriașilor IV A opta chestiune, o aceea referitoare la patente și brevete de invențiuni. Asupra acestor două chestiuni, cu caracter și importanță radical deosebite una de alta, congresul aprobă respectarea legei patentelor și încurajarea de cătră stat a inventatorilor, spre a îndemna pe meseriași cătră invențiuni. Acest dublu desiderat e neavenit in desbaterea unui congres al meseriașilor, pentru că nu s’au semnalat încă in nici un punct al țărei cazuri de nerespectarea legei patentelor, ori de suprimarea organelor chiuite de această lege, a judeca reclamele celor ce se cred nedreptățiți. In ce privește brevetele de invențiuni, aceasta chestie e de ordin cu mult mai superior decît acela al intrunirii congresului, care avea de principal obiect a se îngriji de îmbunătățirea stărei morale și materiala a meseriașilor, adică a acelora ce au nevoie a fi protejați și chiar cu sacrificii din partea statului, pentru a-și asigura existența. Crească numărul inventatorilor printre meseriași și desigur colecția va cuprinde și o lege de asemenea natură. A noua chestiune, a fost aceea referitoare la crearea de bănci pentru meseriași. Asupra acestei chestiuni, d-nul Președinte al congresului, dînd ca exemplu băncile populare, propune ca aceste bănci să fie administrate exclusiv de meseriași și să fie sub controlul statului, congresul aprobă desideratul d-lui Președinte. Trebue se mărturisim că n’am înțeles de loc ideea practică a acestui desiderat. S’a admis ca exemplu băncile populare, s’a propus ca aceste bănci să fie administrate exclusiv de meseriași și să aibă controlul statului, abta tot. Dar ce-a vroit propunătorul acestei idei ? Bănci cu bani din casa statului administrate de meseriași ? Bănci cu capitaluri depuse de meseriași ? Dar care lege oprește și nu încurajează inițiativa privată, a se manifesta și desvolta în interesul bunei stări a producătorilor și desvoltarea izvoarelor de producțiune ? E nevoe de vre-o lege in această privință ? Sunt meseriașii Impeducați a și crea bănci din inițiativa lor pentru a se împrumuta bani ? S’a impus cinava in admistrarea băncilor create de ei, cu banii lor, pentru ca să fie nevoe de intervenția legei a-i emancipa de uzurpatori ? Or, meseriașii doresc crearea de bănci cu bani străini de ei, ei fiind administratori, pentru a primi salare și a scapa de meserie ? In orice caz, chestia importă o lămurire pentru a risipi întunericul ce ascunde miezul și fructele acestui desiderat. Chestiunea a zecea. Reglementarea proporției elevilor in raport cu numărul meseriașilor, credem a lucrătorilor, sau al mașinelor. D-nul Președinte al congresului, vorbește despre chestia proporției elevilor in raport cu numărul lucrătorilor sau al mașinelor, exprimînd in urma expunerei de motive, rezoluția că : Prin statutele corporațiilor să se poată prevedea pentru fiecare meserie