Evenimentul, aprilie-iunie 1905 (Anul 13, nr. 40-108)

1905-06-11 / nr. 94

No. 94 scena cealaltă în care trei pungași strînsese la părete pe d. Xenopol, în scopul de a-i lua lanțul de la cea­sornic și altele de aceste, precum modul de a fabrica macaroane, obi­ceiul de la teatru în care toată lu­mea fumează în sală de nu se mai vede nici în cer nici In pămînt și altele multe. Toți cei ce au asistat la cele două conferințe au eșit încîntați și și-au dat intîlnire pentru a treea conferin­ță care va fi ținută de d. Xenopol Duminică în 12 Iunie, după orele 4 p. m. Va vorbi de astă dată despre Flo­rența și Veneția rămînînd ca în ulti­ma conferință acea din 19 Iunie, ci­­șa să expuie comunicarea pe care a făcut-o la Congresul din Roma, asu­pra Interpretărei Psihologice a faptelor Istorice. Mai adăugăm că in­conferența întâ­ia cînd a vorbit despre Roma a ex­pus participarea romînilor la acel congres, care a constat în patru co­municări : racea a d-nii Riria a­­supra Raportului psihologic intre lim­­bagiul dramatic și acțiunea desfășura­ta­ acele două ale d-lui N. Vaschidt una asupra Localizațiunea halucinațiu­­nilor și a doua asupra unui caz de dedublarea personalităței în accesele de nervi și în fine acea a d-lui Xeno­pol, raportată mai sus. Tot atunci d-sa a enunțat și minunata excursiune făcută de între­gul congres la orașul Tivoli, pentru a vedea imensele rămășiți ale Vilei lui Adrian și frumoasele Cascade din Valea prăpăstioasă din preajma ora­șului. D. Xenopol a reprodus în acest prilej toastul închinat de d-sa la ban­chetul dat congresiștilor de primarii din Tivoli, tuast care a provocat mișcare de adîncă simpatie în toată asistența și mai ales în acea italiană, care isbucni in aplause entusiaste strigînd din toate părțile: Eviva la Rumenia . Eviva i fratelli rumeni. Auditor EVENIMENTUL­ ­ „ ■„ ----- I­mmnita­m M­mm..................—-----------­ 1905 CRONICA ARTISTICA Examenele Conservatorulu­ iClasa de C«%nto,pro/. En. Mesetti— Dacă examenul clasei de „Decla­mație“ a fost mai mult de­cît slab, ba chiar atit de prost reușit, în­cît devenise o adevărată povoară și pen­tru comisiunea examinatoare și pen­tru mult puținu public care a asis­tat, în schimb examenul clasei de Canto a ridicat cu mult prestigiu Conservatorului no­stru. Această clasă, atît cu­ îmi amintesc și am fost din aceia cari au urmărit de aproape mersul acestei școli de cultură artistică, a însemnat tot­dea­una o mîndrie pentru Conservatorii de Muzică, a produs în fie­care an absolvenți de valoare, cari făceau cinste și școlii și profesorului. Am căutat explicația faptului acestuia și, dacă nu mă înșel, am găsit-o pe cea adevărată. Catedra de Canto e ocupată de mulți ani de către d. profesor Enrico Mezetti, directorul de azi al Conser­vatorului. Ori în această din urmă calitate d. Mezetti, numai într'o lună de di­rectorat, a făcut pentru Conservator ceea ce nu s-a putut face în ani de zile. A schimbat vechiul sistem de conducere, a făcut sforțări supraome­nești și cu tactul, voința de fer, per­ceperea deosebită și bunul simț ar­tistic, a reușit să schimbe intr’u cît­va aspectul acestei instituții. Azi se remarcă la Conservatoru nostru o activitate febrilă, dar de muncă rodnica și folositoare,—e,înce­putul fericit al altor reforme și mai bune ce vor veni cu timpul. Dar ceea­ ce face acum d. Mezetti in mare pentru Conservator, a făcut-o In mic pentru clasa de Canto.. Acelaș­ifetem, în limitele mai răstrînse a u­­nei singure ramure din școala aceasta a dat tot­deauna rezultate foarte bune. Iată dar oare e, după mine, după cum spuneam mai sus, explicația fap­tului că clasa de canto a însemnat tot­deauna o mîndrie pentru Conser­vator. A fost un profesor conștient de datoria și de greaua sa răspun­dere, a pus în practică de la început sistemul cel bun și rezultatele au fost tot­deauna fericite. Și nici anul acesta nu ne-a dez­mințit, ba din potrivă. Examenul clasei de Canto a fost o adevărată ușurare sufletească după acel al cla­sei de Declamație. Luînd parte la acest examen respirat parcă Într’o atmosferă artistică sănătoasă, te sim­­țea­i mulțumit, ascultînd elementele foarte bune cari se perindau înaintea comisiunei examinatoare. Publicul, de alt­fel foarte numeros, care asista, era satisfăcut, satisfăc­ută comisiunea și mulțumiți elevii. Și dacă în gene­ral examenul clasei de „Canto“ ni s’a prezentat așa de bine, totuși voi vorbi în parte de trei elemente cari s’au distins în deosebi, spațiul restrîns al acestei cronici nepermițîndu-mi să insist asupra tuturor. Cavatina din Elizir d’amore a lui Donizzeti a fost cîntată de d-ra Elena Cornescu, înainte de examen auzisem vorbindu-se mult bine de eleva aceasta, o ascultasem chiar în treacăt la repetițiile din „Rigoletto“ în­cît mărturises­c că eram curios s’o ascult și în examen. Și, m’am con­vins că laudele ce i se adusese nu erau exagerate. D-ra Elena Cornescu, judecind numai după siguranța și câldura comunicativă cu care a știut să cînte „ Cavatina", mi-a făcut con­vingerea că e una din elevele clasei de Canto pe care o așteaptă un fru­mos viitor artistic, dacă va urma sfa­turile profesorului său. înzestrată cu o voce destul de drăguță și cu mult temperament artistic, va însemna mai tărziu pentru Conservatorul nostru o absolventă care-i va face cinste. E o elevă care merită a fi mult încura­jată pentru că dă cu adevărat dovezi de un talent deosebit. Sfătuesc pe d-ra Cornescu să studieze serios, foarte serios, și de acum înainte, căci avînd talent și făcînd și studii cit mai întinse, pe tărîmul artei muzicale va putea să-și cîștige un loc de seamă. Iar dacă va avea de întîmpinat greu­tăți, dacă lupta va fi anevoioasă, să nu dea înapoi, să lupte cu încrede­rea și convingerea că în cele urmă meritul trebue să învingă. din In lumea artei, cu cît dificultățile sunt mai mari la început, cu atît mulțu­mirea sufletească e mai desăvîrșita odată triumful final obținut. Atît de o­cam­dată pentru d-ra­­ Cornescu. O elevă care anul acesta absol­­­ește mi-a atras de aseminea luarea aminte prin execuția justă și elegantă a ariei din opera Freischütz de Weber. D-ra E. Mitaru e una din bunele absolvente ale Conservatorului nostru, înzestrată cu o voce de con­­trastă, de­și nu prea puternică, totuși foarte simpatică. D-sa e una din ele­vele d-lui Mezetti care a muncit mult și a ajuns la bune rezultate, datorită tocmai acestei munci și însușirilor artistice ce posedă. Dar asupra d-rei Mitaru îmi rezerv dreptul de a re­veni și insista mai mult după Pro­ducția Conservatorului, la care d-sa se va produce cu aceeași arie din opera „Freischütz”. Și acum, să trec la o veche cu­noștință pe tarîmul artei muzicale, la un talent de elită al Conservato­­rului nostru, talent căruia nu e acum prima dată cînd am ocazia de ai a­­duce elogii și încă elogii bine meri­tate. E vorba de d. A. Zirra. Și de­sigur d-sa nu e o cunoștință nouă nici pentru public. Azi­ amintesc că a­tunci cînd am avut ocazia să-l ascult pentru prima dată, vorbind cu un muzicant de seamă al lașului, căzu­sem de perfect acord că e un ade­vărat talent care promite mult Cînd am încheiat discuția cu acel muzicant de seamă, dînsul îmi spuse următoarele : „In foarte scurtă vre­me vei avea ocazia să te convingi că nu ne am înșelat în aprecierile noastre asupra lui Zirra. Tinerul acesta va însemna o fată pentru Conservator“. Ascultnd pe Zirra la examenul clasei de canto, mi-am adus aminte de aceste cuvinte, pe care mi le spu­sese un profund cunoscător în arta muzicală și m’am convins că a avut perfectă dreptate. A cîntat la examen marea scenă din opera Rigoletto a nenor­ocitului Verdi, cum și duetul final din ace­iași operă. Și a fost într’adevăr atit de bine, cum nu m’ași fi așteptat de la un elev. Zirra e aproape artist în execuție, te face să i asculți cu drag și dacă nu’mi aminteam că sunt la un examen, mărturisesc că, l’ași fi aplaudat din toată inima. Elevul cel mai de seamă al d-lui Mezetti, tînâ­rul Zirra va fi pentru profesorul său un absolvent cu care se va putea mîndri cu drept­­ cuvînt, închei acest articol, declarînd că am rămas mai mult de­cît mulțumit de examenul clasei de canto. Aduc cele mai mari laude d-lui profesor Mezetti pentru că le merită p­­entru că a știut cum să-și îndrume­­ze elevii pe calea cea adevărată. Syrius Cronica financiară Cele două chestiuni, a Marocului și a încheerei păcei, au continuat să preocupe atențiunea burselor străine. Cea dintâi, mai ales, este subiec­tul celor mai vii neliniști la Paris, unde toți își dau mai bine seama de greutățile ce se vor ivi pentru a se ajunge la o înțelegere, mai mult sau mai puțin convenabilă pentru Fran­ța, în tratativele ce se urmează în­tre cabinetele Statelor interesante in această afacere. Speculațiunea nu încetează de a răspindi știrile cele mai rele. Nu se aude vorbindu-se de­cît de noui grupări între puteri, de noui alianțe și natural de viitoare com­­plicațiuni. In aceste condițiuni, afacerile nu pot de­cît să slăbească și cursurile să se resimtă peste tot. Renta fran­țuzească a avut fluctuațiuni foarte depărtate și a încheiat printr’o scă­dere simțitoare. Situațiunea critică a armatei ruse in Manciuria, înconjurată de către japonezi, și negocierile pentru pace, țin de alta parte, lumea de afaceri intr’o stare de neliniște și nervosita­­te care se traduce printr’o lipsă ab­solută de inițiativă în transacțiunile zilnice. Din fericire, operațiunile financiare, nu lipsesc spre a da, din timp în timp, oare­c­a­re animațiune tîrgurilor europene, făcînd să circule banii ce sunt disponibili. împrumutul Otoman de 120606000 milioane franci care s’a oferit în sub­­scripțiune publică Simbăta trecută 4/17 Iunie, este din numărul acesto­ra și preocupă astă­zi tîrgurile din Paris, Londra și Berlin. împrumutul va fi emis in 241,212 obligațiuni de cite 500 franci, cu do­­bindă de 4 la sută, amortisabil în 56 ani. Cursul de subscriere oferit publicului este de 435 franci pentru o obligațiune de 500 franci, ceea­ ce revine la 87 suta de fr. nominal. Este bine înțeles, că ast­fel cum se întîmplă în­tot­deauna pentru îm­prumuturile Statelor balcanice, nici un leu turcesc nu va intra în mîinele guvernului Otoman, întreaga sumă de 120 milioane și jumătate fiind a­­fectată pentru îndemnitari și muniți­­uni de resbel. La Berlin se așteaptă cu nerăb­dare închierea păcei și se scontează deja beneficiile ce vor reveni indus­triilor europene din trebuința de a se reface întregi armamentele de uscat și apă, ale celor doui beligeranți. Ținuta rentelor romane, pe piețele străine, este fermă cu prețuri ne­schimbate și cu tendință susținută. La noi situațiunea pieței s’a întă­rit cu deosebire în aceste din urmă opt zile. Impresiunea favorabilă pro­dusă de schimbarea în condițiunile meteorologice și îmbunătățirea stărei generale a recoltelor în iarbă, a avut de efect să modifice tendința cursu­rilor cari s’au ridicat din nou și s’au consolidat temeinic, iarăși spre urcare. La ultima bursă de Marți, cota s-a stabilit la cursurile ce urmează: Renta de 5 la sută 1881—1888 lei 101 contra 100s/4 acum opt zile. Aceleași rente din 1892 și 1893 lei 102,­a neschimbate­ împrumutul de 185 milioane din 1903 lei 103 V4 fără cuponul de sunie. Rentele 4 la sută vechi au variat ast­fel: împrumutul de 32 jum. mi­­lioane lei 93 jum. la sută ca și Mer­­curea trecută; împrumutul de 50 milioane și 274 milioane din 1889 și 1890 lei 94 și 95 la sută neschim­bate de cîte­va săptămîni; împrumu­turile de 45 milioane și 120 milioane din 1891 și 1894 lei 94,25 la sută de asemenea invariabile ; împrumu­turile de 90 și 180 milioane din 1896 și 1898 lei 92,25 cu cuponul de No­­embre. Renta 4 la sută din împrumutul de 90 milioane din 1905, se cere cu 897/8, după ce în două rînduri s-au încheiat transacțiuni la cursul de 90 la sută. Un cronicar financiar care într-o singură ocasiune și-a permis să facă aprecieri interesante cu privire la un institut de credit, și imediat a fost desmințit de patronul său, relevă ob­­servațiunea ce făcusem in cronica noastră precedentă că cursul rentei din 1905 este inferior celui oferit la subscrierea publică și se dedă la a­­precieri și calcule cari cu toată ne­plăcerea ce ne inspiră, ne silește ia­răși a-l pune la locul său. Este știut că noua rentă a fost e­­misă la cursul de 91,10 la sută, bo­­nificîndu-se subscriitorului dobînzile de 4 la sută din ziua efectuărei văr­­sămintelor pînă la 1 Octombrie 1905 st. n., că o parte din vărsăminte s’au făcut la 3/16 și 18/31 Maiu, iar cele­lalte se vor continua la 18/31 Iulie și 18/31 August 1905. După ce dă socoteală acel cronicar ajunge să afirme că astăzi aceste bo­nificări de dobînzi se urcă la 1,33 la sută ? nouă nu ne stă în putință de a o propune cititorilor noștri dar ea de­sigur face parte din sistemul cu­noscuților speculatori de la bursa noastră, cari cînd vind sunt capabili să adauge această diferență la pre­țul din cota bursei, iar cînd cumpără să o deducă din prețul ce oferă clientului. Reaua credință ce se pune cînd se dau publicului asemenea calcule vom urmări cu vigoare și atît mai rău pentru cei ce se vor lăsa să fie induși în eroare. Este de­sigur, iarăși o campanie de depreciare a cursului unei rente, care nu și are perechea de­cît în campania de urcare cu ori­ce preț a cursurilor, cînd patronii cronicarului financiar vind și de scădere cînd cum­pară pe prepiul lor cont pentru spe­­culațiune. Cele­l’alte cursuri s’au presentat ast­fel : împrumutul București 4 la sută din 1903 lei 88 1/H la sută în scădere cu 37 jum. bani. Creditul județean comunal 5 la sută lei ÎCO1/* în scă­­i­dere cu 37 jum. bani. Scrisurile Rurale 5 la sută lei 103% staționare , aceleași 4 la sută le 95 jum. fără nici o schimbare. Scrisurile urbane 5 la sută Bucu­rești lei 98,30 în urcare cu 0,30 bani. Scrisurile urbane 5 la sută Iași lei 93% în urcare cu 0,12 jum. bani. In tirgul pe termen, cursurile ac­țiunilor s’au restabilit din nou după ultima lichidațiune ce a avut loc la începutul săptămânei trecute. S’a co­tat : Băncile Naționale lei 2,825 contra 2,785 Mercurea trecută. Banca Agri­colă lei 369 contra 357. Băncile de Scont lei 135 contra 131. Societățile de asigurare .­ Dacia Romînia lei 527 în urcare cu 12 lei de acțiune. Na­ționala lei 630 în urcare cu 13 lei. Mișcarea tîrgului nostru de devise continuă să arăte multă animațiune, în raport cu avansurile importante făcute cultivatorilor in ultima săptă­­mînă. Cursurile schimbului sunt în scădere . S’a încheiat in ultima Mar­ți : cek Londra 25,27 jum; cek Pa­ris 100,40; cek Berlin 123,47 jum ; cek Viena 105,17 jum; cek Belgia 100,20. Comitetul organizator a luat mă­suri ca toți invitații să găsească con­fortul necesar. In cea mai frumoasă poiană va fi dejunul și masa. In tim­pul zilei, diferite jocuri, ca: alergări în saci, dans, tir, precum și excursi­­une la schitul din apropiere. Seara focuri de artificii, întoarcerea în carele cu boi, la lu­mina torțiilor și lampioanelor, înscri­erile se fac în localul Societăței. 1/ 2 lei plata de persoană pentru cheltueli de transport și muzică. II) 2 lei 50 de persoană pentru dejun sau masă. III) 4 lei de persoană pentru dejun și masă. Copii însoțiți de părinți vor plăti prețul în jumătate. Vom reveni din­ detalii complecte asupra programului. O La cursurile de lucru manual ce se vor ținea anul acesta la Cîm­­pu Lung, vor urma și mai mulți în­vățători din circumscripția Iași. • Locuitorii Comunei Iacobeni s’au constituit într’o societate, avînd sco­pul de a cumpăra prin licitații mo­șii de ale statului. • Direcția generală a serviciului sanitar a cerut medicilor veterinari de puncte de observație ca pentru ușurarea comerțului și înlesnirea ce­lor care importă animale, să comunice serviciului preparărei vaccinurilor pen­tru care boalele contagioase la animale, este aproximativ numărul de animale ce se importă și care trebu­­esc supuse operațiilor de morvinizare și tuberculinizare spre a li se trimite să aibă un depozit modernă și tu­­berculină pe trei ani cel puțin, cît timp aceste substanțe se pot bine păstra diluate. O Prefectura noastră de județ cerut Epitropiei Sf. Spiridon, pentru a a înainta ministerului, un tablou de pensionarii acelei­ casse,care primesc o pensie anuală de la 1500 lei in­clusiv. O primim la redacție „Darea de seamă pe anul 1904“ a Societăței pentru protecțiunea animalelor, din Iași. In această broșură se găsește da­rea de sumă a activităței numitei so­cietăți în anul trecut, precum și noii membri ai societăței înscriși în ulti­mul timp.­­ încasările Statului pe luna Mai au dat un excedent de 1,600,000 lei față cu încasările corespunzătoare din luna Mai a anului trecut. Să se noteze tot­de-odată că luna Mai a anului 1904 a fost aceea in care încasările Statului au atins ma­ximul. Putem spera, deci, cu sigu­ranță, anul acesta într’un excedent superior. O Mîine seară Sîmbătă va avea loc la grădina Copou, o frumoasă Kermessă, organizată de elevii li­ceului Național și pusă sub patro­najul mai multor d-ne și d-șoare din elita ieșeană. Kermessă este organizată în folo­sul societăței ,,Principile Carol“. Intre frumoasele focuri de artificii se va face și „Arderea M-rei Agapia“; de asemeni se vor face proiecțiuni electrice, concurs de frumusețe etc. ș Au fost duși și internați în Os­piciul de alienați de la M-rea Neamț, locuitorii Gheorghe A. Stoica, din Comuna Cliniceni și Ioan Moca Beja, din comuna Epureni fiind atinși de alienație mintala. • Societatea „Țesătoarea” din Bu­curești, și-a propus ca din producți­­unea gogoșilor făcute pe la școlile din județele Dolj și Ilfov, unde s’au întreprins creșteri model, să pregă­tească semințe de viermi de mătase pentru campania anului viitor. Lucrările de selecționare a semin­ței se vor face la monastirea Văra­tic (Neamțu), unde o parte dintre că­lugărițe sunt deja instruite în lucră­rile de sericicultură privitoare la pre­­gătirea seminței. Ministerul de instrucție a interve­nit pe lîngă superioara monastirei spre a da Societăței tot concursul pentru alegerea călugărițelor care ur­mează a lucra cu plată. In vedere că la monăstirea Vara­­tec nu există alt local mai încăpător pentru depositarea pungilor cu fluturi cum și pentru facerea lucrărilor de microscopie, ministrul a permis să se folosească localul școalei pe tot tim­pul Vacanței, rămînînd ca mobilierul să se mute în localul de la primăria Filioara, unde a funcționat înainte școala. D. inspector Druțu a fost însărci­nat să supravegheze întreaga opera­ție. • In urma cererei ministerului de răsboiu, direcțiunea generală a serviciului sanitar a invitat pe me­dicii veterinari să ia parte, când se va cere, ca membrii, în caz de mobilizare a armatei în comisia de­ primirea rechezițiunilor. ® Miine seară comitetul societăței proteguriei animalelor va ținea obici­nuita ședință săptămînală. ° Autoritățile noastre comunale, au fost invitate de a face un tablou de toți străinii, care s’au stabilit în țară la noi, începînd de la 1 Ianua­rie a. c. ° Sesiunea de vară a Curții cu Juri de la Roman se va deschide la 15 Iunie a. c., ea va fi prezidată de d Luciu, membru la Curtea de Apel din localitate. ° S’a constatat că podarul Necu­­lai Roșca, care s’a strangulat ori di­mineață la abator, suferea de mai mult timp de o boală incurabilă. Aceasta, se zice, l’ar fi făcut pe nenorocitul podar să-și curme firul vieței. ° Școalele primare de băeți din localitate, vor începe să viziteze di­feritele fabrice din orașul nostru și împrejurimi, împreună cu profesorii lor. ° Duminică la ora 4 după amiazi, va avea loc în Aula Universităței, a treia confe­rință a eruditului nostru isto­ric A. D. Xenopol, asupra impresiilor sale în călătoria din Italia. Intrarea liberă.­­ Cu începere de la 1 Iulie c. c. se vor elibera bilete pe C. F. R., cu drept de abonament de prelu­ngiri pe cîte 3 și 6 luni. ° Eri în zorul zilei, un incendiu, care probabil a fost pus de vre-o mină criminală, a distrus cu desăvir­­șire mai multe magazine de cereale, ale d-lui I. Iosefsohn, din Răducă­­neni. Pagubele se urcă la suma de lei 5000. S’au început cercetările pentru a se afla pe criminalii incendiatori. O Mercuri seara membrii Consi­­lului de higienă vor ținea ședință extraordinară. ° Eri dimineață fiecările, alimen­tate de vînt, au distrus o șură a ca­selor locuitorului loan Andronic din comuna Costești. In șură se aflau și cîte­va vite, care au pierit în flăcări. Din cercetările făcute, s’a consta­tat că focul a fost pus.­­ Revizoratul nostru școlar a ce­rut învățătorilor din comunele unde există cantine școlare, să-i înainteze un raport asupra mersului cantine­­or în timpul anului școlar 1904— 905. ° In ziua de 29 Iunie, se va des­chide pe șesul abatorului obicinuitul iarmaroc și tîrg de vite anual de Sf-ții Petru și Pavel. O Afirim că în cursul verei anu­­ui acesta, se vor face toate repa­ri­țiile, ce se simte nevoia a se face la M-rea Agapia.­­ Cu începere de Mercurea vii­toare, vor circula trenurile de plă­cere pe linia Iași-Ungheni. O Aflăm cu plăcere căsătoria dră­gălașei d-șoare Antonia Crețescu, fiica Preotului Crețescu, de la bis. Sf. loan, cu d. Liviu Eliu, telegrafist. Căsătoria religioasă va avea loc Duminică 12 Iunie. INFORMAȚII . Toate persoanele care au bine-voit ar reținea bilete pentru concertul dat de către Societatea Presei, în seara de 29 Mai, sunt rugate cu insistență a achi­ta costul acelor bilete, de­oare­ce tre­­besc încheiate compturile definitive fără de care nu se poate publica da­rea de seamă asupra resultatului ma­terial.­­ Este de netăgăduit astă­zi că ori­ce serbare se organizează de s­o­cietatea de gimnastică, sport și mu­zică, întrece adevărata splendoa­re. Serbarea Cîmpenească anuală acestei societăți, se va face în pădu­­­rea Poeni, din dealul Repedei. Fru­musețea acestei păduri și priveliștea asupra lașului de la Repedea sunt amintiri neșterse ori­cui. Patru­zeci de care cu f­oi, împo­dobite numai cu verdeață și steaguri, vor transporta pe membri și invitații­oi. In sunetul muzicelor, în diminea­ța zilei de Duminică 26 Iunie. Administrația „Eveni­mentului“ caută tineri, cari in schimbul unei re­mize să vîndă ziarul pe la marginea orașului și prin străzile lăturalnice. Doritorii să se adrese­ze la „Evenimentul“. FOITA ZIARULUI EVENIMENTUL HENRIK SIENKIEWICZ 136 Po­topii I Traducere de Pazia El istorisea victoriile pe care Î pretindea că le câștigase în contra ui Gustave Adolf, și a generalilor săi. Toți îl ascultau pe bătrîn cu gu­rile cascate. Zamoyski ii arăta cu a­tât mai multă stimă acestui veteran, ou­cit ducesei Griseldis, văduva ilus­trului Sarema, îi plăcea să reamin­tească că soțul său îl trata adesea de vii incomparabilis. Așa mai ales la masă, încurajat de favoarea pe care îi­ o arăta stapînul, gentilonul nu se sfia de loc. El arăta lupta de la Golemb, ca strașnică, atribuindu-și lui toată cinstea izbîndei. Ascultîn­­du-l, vedeai că prințul Waldemar a murit sub loviturile lui: — Ia rezumat, concludea el, acea­stă bătălie s’ar fi prefăcut într’un a­­devărat dezastru pentru Suedezi, dacă ași fi putut. In momentul hotărîtor să ajut pe Czarniecki în sfaturile mele. Vai / A trebuit să mă opresc ’a o oare­care proprietate a unuia din amicii mei, al căreia vin este cel puțin tot atit de bun ca și acel pe care noi îl avem aice. Cînd m-am întors era prea tîrziu acești domni militari întorseseră spe­tele dușmanului. Nu știu cum are să iasă din încurcătură Czarniecki fără mine. — Are să iasă , nu te îngriji de dînsul afirmă ireverențiosul Mihail. — Fără îndoială, tînărul meu pri­eten, dar știi de ce? Find-câ Caro­­us îl va lăsa să răsufle, spre a se duce cu întregile lui forțe, în­potriva Za­moscului. — El­­ răspunse starostele, cu o mutră desprețuitoare. Lasă că a­­vem să ne întilnim noi odată, n’are decit să poftească. Am să-l primesc minunat... Și Zamoyscki resufla ca furtuna în pădure, clătina din cap, își holba o­­chii. — Ei, și ce? urmă el, cu obișnu­ita lui mîndrie. El e regele Suediei, și eu sînt al Zamoscului. N’are decit să poftească. Vom vedea noi. Nu-i a­­junge Suedia? Ei bine ! Eu mă mul­țumesc numai cu Zamoscul și-l păs­trez pentru mine , n’are să pue mina pe dinsul ! — Domnilor, zise tare Zagloba, să aplaudăm această alocvențe romană ! — Zamoyski, da Zamoyski 1 urmă starostele îmbatat de laude... Noi nu ne-am îndoit șira spinărei în fața ni­mănui. N’am să-l las să intre în Za­­mosk și s’a sfirșit. — In sănătatea Monsegniorului, strigară ofițerii. — Vivat ! Vivat ! Petrecerea ținii pînă tîrziu, noa­ptea. — Ei bine, nu-i va da Zamos­cul, zicea domnul Zagloba, întorcin­­du-se in cvartierele sale, către Kre­­țușki și Mihail. Ați băgat de seamă, amicii mei, ce influență am eu asu­pra sufletului starostelui ? Vom du­ce-o bine, d-voastră și cu mine. Za­moyski și Zagloba îs unul singur a­­cum. Halal­am ! Un murmur venind din oraș le În­trerupse convorbirea. Un ofițer trecu alergind pe lângă dinști. — Cine-i acolo ? oprește ! strigă Wolodowski. Ofițerul se opri la glasul colonelu­lui. — Ce este ? — Cimpiile din împrejurimi sînt in flăcări... Se apropie Suedezii. — Pe întărituri­ d-lor, pe întări­­turi! strigară la­olaltă Mihail și Krc­­țuski. — Duceți-vă prietenilor, zise Za­globa... Eu am să mă odihnesc. Tre­bue să-mi pregătesc puteri pentru lupta de mîine.... CAPITOLUL II In aceeași noapte Wolodowski fu trimis în recunoașteri. El se întoarse dimineața aducînd cîți­va prizonieri, care declară că Carol Gustav era cu două trei mile departe de întărituri. Această­­ noutate înveseli pe sta­roste... El ardea de dorință, spunea el, să arăte suedezilor ce-i pot tunu­rile, el oprise tot­deauna destul de multă vreme pe năvălitori, așa ca să îngădue lui Ioan Casimir, secundat de Tatari, să’și formeze o puternică armată. D-lor, mai bine mă arunc în aer cu explosibile de­cît să-i dau voe vre­unuia din acești eretici să pă­trundă între zidurile cetăței, zui pe d-voastră, să-mi dați Mă bi­tot a­­jutorul. — Pe viață și moarte, Monseniore­­ răspunseră într’un glas ofițerii. — Ah! Ticăloșii­­ adaose Zagloba numai să nu renunțe la asediu. Eu voi conduce prima eșire! — Merg și eu cu d-ta unchiule, zise Roch Kowanski și-ți jur că mă aruno asupra regelui. Acum, la întărituri camarazii co­mandă starostele. Văzind aspectul trupelor, ei să simți că plini de încre­dere. Infanteriștii lui Zamoyschi îi întrecea pe toți ceilalți ai republicei. Băeți frumoși, bine turnați, admira­bil înarmați și echipați, toți robi de pe imensele domenii ale Zamascului, dar deprinși cu moda străină, deprinși de ori­ce șiretelie, ei ar fi fost în stare să fie piept și faimoșilor arcași ai lui Cromwel... Niște Flăminzi greoi și nepăsători erau însă artileriștii. Cavaleria totuși era admirabilă cu u­­șurință în mișcări și pornire. Strălu­citor sub zalele sale de argint, agi­­tîndu-și bățul de comandant cu mă­nunchiul de aur, starostele trecea în galop de a lungul rândurilor. La colțul unui bastion înaintat, de unde se vedea în depărtare câmpia, Zamoyski, Zagloba, și cîți­va ofițeri de serviciu, se duseră să vadă miș­carea trupelor suedeze. O ușoară a­­burire se ridica de pe coaja pămin­­tului. Coloanele dușmane eșiau rînd pe rînd, ca și cum ar fi răsărit din apă... (Va urma)

Next