Evenimentul, iulie-septembrie 1905 (Anul 13, nr. 118-181)
1905-07-12 / nr. 118
REDA € ȚIAr$!“AE>MINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANO 44 IAȘI Apare In toate zilele de lucru Un număr vechia 50 bani Soarele 1, a. 11 Luni—Mart. Eufemia 4.56 7.49 12 Marți—Produci Uarie 4.56 7.48 13 Mero—Arch. Gavril 4.57 7.47 ^(ili(in)in) de dragoste Pentru cine nu cunoaște adevaratele sentimente de care sunt însuflețiți junimiștii fată de partidul conservator,a cetinii proza gazetelor lor, ar putea crede că ei port partidului nostru o deosebită solicitudine și grijă de soarta lui. Nu e număr al Epocei în care să nu fim probaziți că de ce partidul nostru a luat o întindere așa de mare, că de ce să adunăm în jurul nostru cîți mai multi luptători, și că din contra, ar trebui să repudiem toate elementele care vin la noi, să nu ținem samă de glasul mulțimei de glasul poporului, și să cercuim partidul conservator cu un fel de zid chinezesc. Epochiștii afirmă, că tocmai din cauză că partidul nostru e mare și are ramificații în toată țara, de aceea guvernul s’ar găsi să fie slab, fiindcă nu poate împaca atîta lume cîtâ cuprinde partidul în sinul său, și că din cauza aceasta suntem expuși la dizidente și la neîntelegeri care atrag slăbirea acestui guvern. Foarte mulțumim de dragoste. Foarte mulțumim de îngrijirea ce poartă junimiștii despre soarta partidului nostru, și-i rugăm din adîncul sufletului să nu se ocupe de soarta și viitorul nostru, căci și'n sfaturile de fățarnică îngrijire pe care ni le dau, străbate scopul pe care nici acum, cînd sunt pe dric nu l’au părăsit, acela de a ne distruge și de a căuta să se poată ei ridica pe ruinele nostru. Aceasta s’a partidului dovedit în toate ocaziunile și se dovedește și acum. La dumnealor, întreaga grupare a îmbrăcat haina de automați, sau mai bine de gugumani, cum îi lansează dl. P. P. Carp, și cum o recunosc Dreptul de a gîndi, îl are la dumnealor, numai dl. Carp, și gîndul d-sale măreții a adus la halul în care se găsesc. La noi se urmează altfel. In partidul nostru, cu toate regulele celei mai stricte discipline care trebuie să domnească într'un partid de guvernămînt, nimenu e cusut la gură. La noi se discută, și dacă tocmai din cauza aceasta, pe ici pe colo se ivesc mici și neînsemnate nemulțumiri, partidul singur pune ordine și readuce la sentimente de rînduiala pe cei ce au vre-un neajuns de exprimat. De aceea în partidul nostru, partidul numerului cum îl numesc junimiștiii nu au loc desertiuni, și toți în momentele de luptă se prezintă strîns uniți în jurul steagului și al șefului lor venerat. La junimiști, unde gruparea se poate număra pe degete, și unde cilor se laudă că existâ cea mai complectă înțelegere, s’a văzut, că acei cari pricep și cugetă ceva, cari înțăleg că se tocesc și cheltuesc fără nici un scop energia și inteligența lor, îi părăsesc și se leapădă de o formațiune care pisează numai apă în piuă și care nu poate fi nici de un folos patriei. Preferim deci situația așa cum este în partidul nostru, oricît de neagră ne-o prezintă Epoca, decît acea azurie și plină de un viitor minciunos a grupărei junimiste. Binevoiască deci Epoca a nu se mai îngriji de soarta noastră , îi mulțumim de dragoste. CRONICA FOI BLSIPATE Ia altar Era în toiul unei câlduroase zile de Iulie. Treceana ostenit spre casă, însoțit de tovarășa prea obișnuită, osteneala, împodobită frumos c cupea trecu în goana cailor pe lingă mine, urmată de alte capele și trăsuri, care -și luau drumul, într’un alai de nuntă, spre Mitropolie. Un cunoscut trecu pe lingă mine și putui lua de la el lămurirea că se celebra în ziua aceia căsătoria lui G, un vechi cunoscut și coleg al meu de școală. Curiositatea mă făcu să i-au drumul spre Mitropolie Ajunsei tocmai în momentul cînd perechi perechi nuntașii intrau în biserică în sunetele unui marș de triumf. Intrai și eu. In fața altarului cu obișnuita gravitate ocazională, cei ce aveau să-și lege pentru de-apururea norocul, așteptau binecuvîntarea nupțială. ....Și ’n fața mărețului tablou, cugetarea mea își sorbi obișnuita ei otravă. Fecioria aceia care se simboliza albă și strălucitoare în fața mîndrului altar departe de a trezi în mine sentimentele de duioșie pe care le stîrnea în piepturile tuturor, mă făcu să zîmbesc de milă. Căci, într’adevăr, așa numita inocență a fecioarei, compusă cele mai de multe ori din sistematice prostii, visuri instinctive și închipuiri nerealizabile îmi aduce antipatie, dispreț chiar. Sub artificiala candoare a tinerelor fete ghicesc cu spaimă extravaganța visurilor lor, de cari, mai tîrziu, e tristul rol al bărbatului să le decepționeze. Iar cînd preotul puse pe creștetele mirilor obișnuitele cununii de bronz, simții bine că ceia ce se încununa în fața altarului, era o amăgire, căreia în curînd două suflete îi vor plăti tributul lor de nefericire. Și cu toate acestea mulțimea adunată sărbătorea cu veselie intrarea într’o nouă viață a noiei perechi ce căpătase binecuvîntarea altarului. * In sunetele aceluiaș mar* triumfal, rînd pe rînd, perechile părăsiră biserica, într’un pompos alai de nuntă, capele și trăsuri se depărtară în goana cailor.... și rămăsei singur pe strada deșartă, în toiul călduros de Iulie, să 'mi duc spre solitara mea locuință, tovarășa mea obișnuită, osteneala. P TiasTIVE LOGICĂ .Manoperă cinstită“ Liberalul Noțiuni de așa natură Foarte greu se’mpacă Dacă N’au drept singură măsură Judecăți ajunse’n halul Celor de la „Liberalul”. BULETINUL EXTERN Separațiunea Ziare și reviste se ocupă de consecințele posibile ale separațiunei Bisericei de Stat în Franța, relativ la protectoratul în Orient. Un scriitor catolic a tratat chestiunea. După părerea ea ar domni în anturajul lui Pius, se admite că va sosi momentul cînd Franța va trebui să înceteze de a exercita protectoratul, și cînd fiecare putere va relua tutela întereselor sale religioase pe lingă guvernul Otoman. Dar va fi totdeauna o națiune care va predomina asupra celorlalte, fiind protectoratul supușilor micelor puteri. Națiunea aceasta trebue să fie catolică, deoarece contra diplomației turcești e necesar de a avea sprijinul unei mari puteri, și o mare putere catolică e de-opotrivă trebuincioasă pentru înțelegerea cu Sfintul Scaun, chiar în cazul inființărei unui oniciu apostolica la Constantinopol. Puterea cea mai mult indicată pentru acest rol, din motive istorice și politice, afirmă autorii acestei campanii, este Italia, care din pricina suprimărei protectoratului francez va cîștiga din punctul de vedere catolic cea mai mare influență in Orient. O agitațiune se desemnează pentru a impinge guvernul să se prepare de primirea moștenirei, și după spusele personalităților catolice, curentul acesta ar avea aprobarea tacită a Papei. Alții, din potrivă, cred că toate neînțelegerile intre Republică și Vatican au provenit dintr’o prea mare condescendență față de congregațiunile religioase și obligă pe guvernul italian să nu imiteze această greșală. Asupra acestui punct, un înalt personagiu din Vatican a declarat că până in present nu s’a adoptat nici o linie bine definită de acțiune de către Sfintul Scaun. Se va aștepta primele efecte ale separațiunei asupra protectoratului francez al catolicilor din Orient pentru a lua apoi hotărîrile pe care aceste efecte le vor produce 10 bani—Seria II Anii XIII No. 118 MARȚI 13 IULIE 1905 Ziar conservator Atentat contra Sultanului Agenția Romina ne-a adus incă de ori știrea că în timpul serbărei Salamlcului la Constantinopol, pe cînd Sultanul eșua din Moschee, un odios atentat s’a săvirșit contra persoanei Monarhului. Din fericire atentatul contra M. S. Imperiale n’a isbutit, spre mulțumirea generală. Telegramele sosite ne aduc amănunte complecte asupra criminalei fapte, lămuriri pe cari cititorii le vor găsi în altă parte a ziarului. Sunt insă mai mulți morți și răniți. Ucigașul a isbutit să dispară și pană in momentul cînd scriem aceste rînduri, cu toate cercetările făcute, n’a putut fi descoperit. La Constantinopol au sosit telegrame de la toate Curțile Europene prin care Sultanul e felicitat că a scăpat neatins de bomba aruncată de către o mină criminală. DIN FAPTELE ZILEI O pildă tristă împrejurările în care a murit regretatul Vasile Epurescu, membru influent al partidului liberal, vor fi, desigur, o pildă pentru acei cari, în viață nu au știut să se folosească de situația lor în partidul liberal pentru a se îmbogăți. Vasile Epurescu a murit sărac; un amic al răposatului s-a grăbit să comunice această tristă împrejurare d-lui Dim. Sturdza, șeful partidului, solicitînd un ajutor pentru cheltuelile necesitate cu transportarea rămășițelor sale pămîntești de la Mehadia la Giurgiu unde vor fi înmormîntate. D. Sturdza a răspuns : „Inmormîntați acolo, dacă n’aveți mijloace să aduceți în țara“. La răspunsul amicului lui Epurescu că șeful partidului ar putea da vreun ajutor, D. Sturdza a adaugat: „Eu nu pot să dau nimic, adresați-vă lui Otnescu*. Se pare că Otnescu este șeful partidului liberal. Dar nu e numai atît. D.Take Protopopescu, fost vice-președinte al Camerei, ca și răposatul Epurescu, căruia îi s’a cerut de asemenea un ajutor, a răspuns solicitatorului, un liberal statornic, în niște termeni pe cari acesta să jenează să i reproducă în vilea. Disprețul manifestat în rîndurile liberalilor avuți pentru împrejurările triste în cari a murit Vasile Epurescu, dovedește că nu e iertat cuiva să moară sărac în partidul liberal. Cine n’a știut să se îmbogățească din avutul altora, să facă afaceri mănoase, să pună deoparte bani albi din afaceri murdare, n’are dreptul la un omagiu de recunoștința din partea protipendadelor partidului liberal. Epurescu a murit sărac, pentru că el a cheltuit pentru partidul său și aceasta nu i-o iartă nici d. Sturdza, nici d. Take Protopopescu. Și, în partidul liberal cine moare sărac comite o crimă în contra partidului său. De aceea nu-i rămîne decît mila lui Otrescu Liberali, cari ați muncit o viață întreagă și n’ați știut să profitați, veți ști ce vă așteaptă disprețul șefilor sau mila lui Otrescu zinei să nu publice chilometrice articole pe tema „disidenței“. Căutînd a ne da seamă de unde și pentru ce au luat în exploatare o temă așa de falsă ca aceea a unei desidențe imaginare, ajunsesem la concluzia că în lipsă de o platformă pe care să se sprijine campania de vară a unei opozițiuni prea obosite din cauza altor atacuri infructuoase, au inventat disidența mai mult ca să aibă materie pentru coloanele ziarelor lor. Astăzi sunt convins că tot a fost puțină credință in afirmațiunile ziarelor care brodează încă pe tema disidenței, căci, luînd în serios farsele cetățeanului nostru, au căzut mele și pîcîleala ce-au mîncat le-a făcut sa publice articole serioase în jurul unui subiect resultat din o glumă. In adevăr, cetățeanul fără ocupație pe care oricine îl întilnește oricînd și oriunde, a redactat o listă de viitorii sfetnici ai comunei, pe care listă și-a permis a pune nume de oameni serioși fără ca să le ia măcar prealabil consimțimintul. îndată ce persoanele puse pe lista glumețului au prins de veste și unele chiar în mod aspru i-au interzis a mai face „caraghiosheuri" uzînd de numele lor, farsorul a mai încercat a înjgheba o serie de liste toate însă încoronate cu acelaș nesucces, farsa fiind considerată ca de prost gust. Astfel toate stradămintele glumețului cetățean fră ocupație au ramas baltă și n’au reușit să păcălească decit presa din capitală a partizanilor săi în special. In Iași listele sale au rămas incă în circulație, numele persoanelor ce le compun schimbindu-se in fiecare zi. E probabil că aceste liste vor continua a fi combinate și împărtășite naivilor și după alegerea Consiliului comunal, deoarece se zice că giumaerul a început să prezinte simptome dinÎUtomaniei electorală. CĂUȘELE „DISIDENȚEI Este în Iași un cetățean care, în lipsă de alte ocupațiuni, fie din pricina vacanției, fie din alte pricini, se ține de farsa Gălăgios din fire, dar absolut nepericulos, cetățeanul nostru nu încetează a ocărî în gura mare, prin toate localurile publice, pe oricine nu împărtășește vederile sale politice și dă drumul gurei cu atit mai tare cu cît nimeni nu-l bagă în seamă. Siguranța ce are că nu va fi tras vre odată la răspundere îl face ca de la vorbă să treacă la fapte, adică la farsele de care am vorbit mai sus. Atit de slab meșteșugite sunt însă combinațiile de care se servește în înjghebarea farselor sale, încît, din capul locului se întrezărește caracterul lor de farsă, din care nu remîne nimic, nici măcar hazul și impresia lăsată de o trăsătură de spirit. Ceea ce nu bagă nimeni in seamă la Iași, se vede că trece însă apour de la bonne monate la București, unde cercurile opoziției colectivisto-junimiste jubilează pe socoteala ființei unei disidențe conservatoare in a doua capitală a țărei. Nu trece o zi la mijloc în care toate gazetele din București ale opo ECOURI IXI ai sunt încă de acei care nu o se expediază din oraș în oraș drept un polis poștal. Așa un locuitor din Guernesey, H. Turner, dorind să se ducă înapoi in insula Serk,și-a pus în gînd să se prezinte la biuroul poștei din Guernesey, pentru a face să fie expediat ca un colis poștal. Amploiantul poștei nu s-a opus de loc la aceasta. El a cerut taxa de 5 shilings și 10 penei și a însărcinat pe mesagerul la serviciu de a’l expedia. Mesageul l’a luat pe Turner și în insula Serk, l’a predat în mina destinatarului. Pe aceste timpuri de vacanță, acest mijloc e destul de economic de a voiaja. Ijln Rubens regăsit. Vv S’a regăsit faimosul portret al lui Carol Temerariu executat de Rubens, după un tablou original atribuit lui Van Dyk. Tabloul dispăruse două sute șasezeci și patru de ani...așa pur și simplu, după ce figurase printre obiectele lăsate de marele pictor flamand după moartea sa. E de obiectat, că acest portret a trecut prin mîinele lui Filip al IV, regele Spaniei, și pe care mareșalul Soult îl aduse în Franța după răsboiul cu Spania, elerul român și profesorii din Transilvania au decis de a nu se supune ordinului guvernului unguresc, prin care li se interzice de a participa la inaugurarea museului național român. Această decisiune sa explică prin faptul că deputații romîni din Camera ungară au declarat in plin parlament, prin cuvintarea d-lui dr. Teodor Mihail, că ei nu recunosc guvernul actual ca legal, ci numai legale Constituției și prin urmare ei nu pot să se supue acestor ordine. S’a decis ca toți profesorii de licee și școli normale românești, precum și toți institutorii și preoții, să participe cu o manieră ostensibilă la ceremonia inaugurărei museului național. *joje la 22 până la 28 Iunie s’au exportat prin Sulina următoarele cantități de cereale : Griu, 34,343 tone; secară, 9.137; orz, 2 359; ovăz, 849; fasole, 51; mazăre boabe, 11 tone. S’au mai exportat: 200 tone sare, 11.289 bucăți și 21.563 m. c. scinduri; 515 tone făină, 20 tone zahăr, 7 tone piei, etc. Grîul a fost exportat în mare parte în Belgia și Italia, apoi in Spania, Franța, Olanda și Portugalia. Sarea a fost exportată în Franța, făina in Turcia. In cursul lunei Me iu a intrat in portul Sulina 98 de bastimente cu un tonagiu total de 135.412 tone și au eșit prin portul Sulina 99 abastimente cu un tonagiu de 126.998 tone. Bistimentele încărcate în portul Sulina fără a fi urcat fluviul, au fost 23 cu 44 622 tone în total. c A\dministrația Cassei Școalelor ** * a decis ca să înscrie in „Cartea de aur a Invățământului“, numele persoanelor următoare, care au contribuit la edificarea Cassei Școalelor, d-nii . G. Balș, mare propietar, care a construit o școala la Gruia ; I. Ghindulescu, care a donat 1400 lei pentru o școală la Gogoși; locotenentul Moruzi, care a construit o școală la Oancea; d. Sterie Staico, propietar la Gardenița, care a donat 4000 lei și un teren pentru școala din acea comună ; Dimitrie și Alexandru Florescu și T. Bumbariu, care au donat 2000 lei, pentru acelaș local și Dimitrie Lașcu propietar la Grecești, care a oferit un teren pentru stabilirea unei infirmerii rurale cu toate obiectele necere.Iată situația agricolă la 1 iulie ,in Ungaria, după datele oficiale. Răpită a dat o recoltă mijlocie ; în unele locuri calitatea a fost bună, în altele slabă. Păioasele au suferit in multe părți, din cauza ploilor, și griul a fost atacat de neghină; totuși recolta e satisfăcătoare. Porumbul s’a desvoltat bine în urma ploior, și e cît se poate de frumos. Zarzavaturile sunt abundente și cartofii promit o recoltă bună. Tutunul s’a desvoltat bine, hameiul de asemenea. Sfecla de zahăr și nutreț „merg bine. Meiul a răsărit bine și e frumos. Cinepa și inul se prezintă bine Plantele de nutreț au dat la coasa a doua o recoltă satisfăcătoare, dar calitatea nutrețului lasă de dorit din cauza ploilor. Pășunile sunt bogate. Viile au legat în împrejurări favorabile și promit o recoltă satisfăcătoare. Prunii se prezintă în general slab Ceilalți pomi roditori, mediocri. CARNETUL MEU Nostalgia-Vă place toamna ? Oh ! pe mine mă îngrozește. E vremea In care mor toate : frunzele și ofticoșii, florile și ilusiile. Dintre toate anotimpurile, cel mai trist, cel mai plin de melancolie, cel care ne face mai mult să cugetăm la moarte, e toamna. Una este una, pică galbene, istovite, frunzele. Pomul rămîne un schelet ale cărui ramuri, ca niște brațe luntri și osoase, se bat de vînt, producînd un sunet lugubru, care te inboară Ce tristă ’i toamna, și ciți fiori mă cuprinde simțind’o cum se apropie cu furie și nemiloasă!... Avem un prieten de școală , băiat sărac care trăia din 5 meditații. S’a prăpădit tocmai cînd se apropiase de doctoratul în medicină : s’a stins, uitat de toți, neplins de cît de mine, într’o seară tristă de toamnă. Trăise tot în necazuri , a piurit ofticos în luna ploilor și a tristeței. L’am dus la cimitir pe o vreme urîtă : ploua amestecat cu zăpadă, o lapoviță murdară și cleioasă in care mi se înfundau picioarele. In groapă, apa se strînsese de atita ploae, și clod ’i-au scoborît sicriul, stropii au umplut fața groparilor, cari înjurau ștergîndu-și obrazul cu mineca hainei. Am iubit o femee, pe vremuri, cînd inima era liberă, tînără, și ilujiile mai existau. Era o veselă fată, de 18 ani, o pasăre rătăcită din țara ei plină de miresmele portocalilor și a roselor, în a noastră,plină de fiorii reci ai crnelor grele. Cînta noaptea ca să poată iubi in tihnă ziua, și iubea ziua pentru a putea trăi. Pentru ea amorul era ca oxigenul pentru viață. S’a stins și ea pe negîndite : răcise într’o seară urîtă de toamnă, a vărsat trei zile tot sîngele din inimă și a murit, căci fără inimă nici n’ar fi putut să trăiască — cum alții mulți o duc prea bine. Și atunci era tot o toamnă rece : se sbăteau crucile arborilor, lovite de vînt de-ți făceau impresia unui balet jucat de schelete. Vă place toamna ? Oh ! pe mine mă îngrozește. ABONAMENTUL f*e ict» a» 24 lei : pe* » l»»i 12 !*4 pe 3 luni 8 lei In străinătate pe un an 30 lei Aruncuri, inserții și reclame 50 bani fundal in pag.ulf Soorifia. a. 14 Joi—Apost. Aphila 4.591745 15 Vineri—Mart. Chiril I. 5. 07145 16 SSmb.—Mart. Antinog. 5. 0-7.44.' ' TC RUBRICA LITERARA SACRIFICIUL Către seară, pe o frumoasă dar înăbușitoare zi de Iulie, eram adunați mai mulți prieteni la una din grădinile de vară din împrejurimile orașului și luam masa într un minunat decor de verdeață. De acolo lașul se vedea aproape în întregime, întinzindu-și micuțele clădiri cu aspect patriarhal într’o panoramă semilunară, din care eșiau la relief ici și colo acoperișurile edificiilor publice și mai cu samă turnurile nenumăratelor biserici, care la acea oră, în lumina modern Uyle a unui impunător apus de soare, aveau o înfățișare mistică,ce-ți j deșteaptă suflet amintirile trecutului. Drumul lui spre oraș, cum eram pe o înălțime, se vedea șerpuind la picioarele noastre. La un moment dat, apăru In zare, o trăsură in goana cailor. Cînd lb apropie indeajuns, puturăm distinge în ea o femeie tlnară, de o frumusețe rară, întovărășită de un bărbat mult mai in vristă ca dinsa, cu figura albă dar zbircită. Încadrată într’o barbă sură. Elegantul echipaj, tras de doi pursang se opri la poartă, iar perechea scoborindu-se inaintă în grădină. Cînd trecu pe la masa noastră, toți salutarăm cu respect pe d nal și d-na X. , pe care îi cunoșteau cițiva dintre noi. Ei se pierdură într’un boschet de lilieci, unde era pregătită o masă, urmați de o pleiadă de chelneri care alergau să-i servească. Câteva minunte de reculegere, și exclamațiunile amenințau să nu mai Înceteze : — Ce femeie desăvirșită ! — Cite de frumossă ! — O zina dintr’un basm, nu altă ceva ! Unul dintre noi Insă, asupra căruia privirile tuturor celor’lalți erau ațintite, avocat de talent, foarte cunoscut de și tânăr, luă cuvântul: — „Vă uitați cu toții la mine, zise el cu vocea tremurătoare, pentru că voi prietenii mei intimi, in mijlocul cărora Îmi petrec viața, ați văzut și vedeți că am suferit și sufăr pentru această femeie. Nu știți insă nici un fragment din fazele dragostei mele nenorocite, căci nici odată n’am simțit ca azi nevoia de a vi le Împărtășii. Am să vă povestesc totul, pe scurt bine înțăles, căci Întreg romanul suferințelor mele ar fi prea lung. Vă veți putea convinge totuși, cită ironie e în stare soarta să arunce tn durerile noastre*. Toți cei din jurul mesei ne uitam uimiți la prietenul nostru, care suferise atâta timp între noi, fără ca să ne fi mărturisit vre odată,cu toată curiozitatea noastră, adevărata pricină. Bănuiam numai o dragoste aspunsă pentru dnu X... El urmă : — „Cu toții știți că d-na X..., deși născută In Moldova, locuește. Încă din copilărie in Capitală și nu vine in Iași de cit din dud in bind pentru ti’și vedea cineva rude ce are la noi, înainte de a fi căsătorită, pănă iarna trecută, venea singură ; acum Insă a venit întovărășită de soțul ei, unul dinre cei mai mari financiari din București. Sunt vre-o zece ani de cunoscute, tot cam prin cina am Iulie, in timpul vicanției mari, pe care o petrecea anul acela In bătrâna capitală a Moldovei. Mi-a fost dragă da prima vedere, căci pentru tatăm oarea în viață am văzut întrupat într o copiliță de 16 ani, frumoasă, inteligentă și vioaie, idealul (Vini fiumia_em Voi care îmi cunoașteți atit de bine caracterul, nu vă îndoiți că după cîteva Intrevederi o iubiam ca un nebun, gata să’mi jertfesc viața pentru un singur zimbet al ei. Ca și eram aproape cu vre-o zece, ani mai in vrîstă docit dinsa, îmi place» adesea să stăm mult do VQt.P» împreună, discutînd diferite probleme psihologice potrivite cu anii ^pentru a’i cunoaște mai bine sufletul In care zilnic descopeream calitați noi—adevarate compare. Intr’o seară, pe cînd in sunetul muzicei militare ne preumblara împreună un miros îmbălsămat de tei, prin alea principală de la Copou, discutînd despre virtute și una caracteristica noastră, iar cealaltă a sexului frumos, ea îmi zise cu viociune: . . . — „Ai dreptate Cînd ai ști <ut sunt de mileasa ! De m lă ^sunt in stare să fac orica sacrificiu*. Deși mirat de a auzi acest din urmă cuvînt în gura ei, o întrerup rîzind :