Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)

1905-11-25 / nr. 225

i REDACIIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEAND 44 a $ s Apare In toate altele de lucra Soarelei r. a. 1 21 Luni—Intr. în BisericaI 7.37 4.361 22 Marți—Aport. Filimoni 7.37 4.361 23 Marc.—Ph. Amf. Bp. | 7.39 4.35| 10 Haul—Serian Anul XIII Mo 225 VISERI 25 NOEMBRIE 1005 Un număr vechio 50 ban!EVENIMENTUL Zi&x cona.sex va.tox m» t» w wsp»3S&XBBKOSti$ 00 poCră panglîcări Este mai bine de jumătate de secol de cînd furtucărimea liberală bate monedă politică pe chestia țărănească. Poporul de la sate, talpa casei, cum îl numea odinioară roșii, au constituit în toate vremurile pentru liberali un subiect de speculație și de exploatare a credințăței publice,—și astăzi după o jumătate de veac adversarii noștri mai păstrează credința că vor putea relua firul speculațiilor politice pe tema chestiei țărănești. Ziarul Epoca în strînsă relație cu cercurile politice liberale, ne aduce știrea că d. Dimitrie Sturdza, în înțelegere cu comitetul executiv al partidului liberal, a hotărît să studieze chestiunea țărănească în toate ramificațiunile ei, pentru ca să se stabilească soluțiunile partidului. In acest scop, s’a și ales o comisiune cu însărcinarea desigur, a așterne printr'un raport părerile proprii unor asemine soluțiuni. Gareva să zică, liberalii, după mai bine de jumătate de veac de frământări, după cum o spuneam mai sus, au ajuns abia acum să înceapă a studia chestia țărănească. Lucrul are un haz deosebit și presintă toate condițiunile vroite, spre a atrage atenția publică în genere și a lumei politice în special, deoarece, tineri și bâtrîni știu, că de cînd statul român a început să trăiască de o viață proprie, ba chiar și de mai înainte, melodia cea mai duioasă pe care vecinii o intonau liberalii, era pe strua chestiei țărănești-Țara întreagă cunoaște că în patruzeci de ani de domnie a actualului nostru suveran, liberalii au ocupat două părți din timp puterea. Nimeni a uitat că pe toate programele liberale de încă înainte de 1848 chestia îmbunătățirei soartei țăranilor era aproape totdeauna pusă în frunte,—și astăzi după atîta amar de vreme, adversarii noștri, care au variat atîtea.... lacrimi pentru țărani nu cunosc încă nevoile țărănimei, n’au făcut nimic, sau aproape nimic pentru îndulcirea soartei poporului de la țară, și se găsesc la începutul cercetărilor și a studiilor , pentru găsirea soluțiunilor Frumoasă recomandație își mai dau singuri! Dar spre a nu șicana asupra intențiilor, să zicem ca în noul program pe care liberalii se trudesc să-l înjghebe, chestia țarănimei va avea cea mai largă parte,—decit știți unde rezidă toată panglicăria ? Pur și simplu în reluarea vechilor clișee, revăzute, corectate și considerabil sporite. Se cunosc dispozițiile guvernului care a anunțat că va presenta corpurilor legiuitoare proiecte menite a înbunătăți în sens practic și real traiul populațiunei de la sate, enuncind principiul ca statul cu din venituri create adhoc să vie în ajutorul realizarei acestei îmbunătățiri. Ei bine, liberalii simțind că de astă dată le scapă pentru tot deauna chestia țărănească din mînă, vor ridica în proțap un program monstru. Ne prindem că soluțiile ce vor propune liberalii, au să fie ceva, care are să pună în uimire întreaga bcurtă verziune a țârei. O să vedeți, că după viitorul program n’o să mai cunoașteți pe țăran. Dacă liberalii n’or să propue ca sătenii să umble în ghete de lac și înainte de a pleca la cîmp să li se servească șocoladă sau cafea cu lapte cu cozonac, dar cel puțin, vor cere să se creeze licee prin sate, să li se facă pavele cu trotuare de asfalt, să fie scutiți de orice dări către stat sau comună, să li se creeze comande de pompieri în fiecare sat, să li se construiască locuinți cel puțin cu două etaje, și să li se procure chiar mobile de prin orașe. In fine, după viitorul program liberal, populația de la, sate o să trăiască în dalba fericirei și pe deasupra, soluțiunea cea mare va fi, de a-i scuti, cât se va putea mai mult, de muncă. Apoi, un program de asemenea calibru odată elaborat, se vor convoca întruniri publice cu delegații din județe, ba se vor cărăbăni și țărani la întruniri,unde oratorii partidului, cu frizurile vîlvoi, vor striga că, pe cînd conservatorii sunt niște vampiri cari sug sîngele națiunei, ei liberalii vor preface satele în adevărate raiuri pământești. Precum se vede, liberalii plămădesc o nouă panglicărie prin căutarea solemnilor, dar cred că se înșală cînd socotesc că vor găsi publicul din 1905, tot așa de naiv cum era acel de la 1848 și chiar și mai încoace, ne- d-lui Sturdza, are nevoi de 30 milioane cu care să se poată complecta lipsurile îzvorîte din economiile d-lui Sturdza ! Acest lucru o recunosc astăzi până și liberalii care volens— volens s’au făcut părtași la desorganizarea oștirei prin faptul că găsindu-se sub ordinile d-lui Sturdza au trebuit să se supună capriciilor sale și combinațiilor sale cu care și-a creat aureola, de altmintre lizată, și care nu a putut de scurtă duorbi de ce doar pe cei c'țiva colectiviști, care se închină in numele acestui bătrân. Răul se va îndrepta grație priceperei și energiei dlui general Manu, actualul Ministm de război, deși țara va trebui să facă sacrificii mari decit dacă dl Sturdza, în mult mai loc să se dedea la desastruosele sale reduceri, ar fi lăsat armata in pace să-și urmeze mersul sau normal, studenții ieșeni au priceput din vreme intențiile ascunse ale agenților liberali, și i-au făcut să înțeleagă că nu se pretează să facă locul acelor domni. Studențimea universitară a respins cu indignare din mijlocul lor pe acei ce încercau să dea o întorsătură politică manifestației studențești, fapte de care ne place a crede că cei de la „Liberalul“ nu vor tocmai străini. Și acum credem de prisos să insistăm mai mult asupra celor debitate de ziarul liberal ieșan pe seama d-lor I. Iurilă și N. Cananău, deoarece atitudinea demnă, dreaptă și prudentă, pe care au avut în tot timpul duratei acestei afaceri, a găsit aprobarea unanimă a tuturor oamenilor cinstiți. Urmărilemn economii In momentul cînd d. Dimitrie Sturdza încingea centura md de general și se împodobea cu penajul de mare ținută, strîngînd la subsuoară portofoliul de ministru de răsboi, toată lumea colectivistă îi cînta osanale și-l numea „salvatorul țărei“’! A stat patru ani d. Sturdza intr’un loc ce nu i se cuvinea și patru s’a ’nvîrti printre tunuri, săbii, ani gi bsune și lăncii, uitindu-se la ele ca găina la portret. Cu încăpățînarea-i cunoscută a întreprins reforme care au fost funeste oștirei noastre, nevoind să asculte o clipă macar de sfaturile specialiștilor ce-l înconjurau și care-i arătau prăpastia înspre care ministrul de război se contrabandă îndrepta întregul mecanism al armatei noastre . Sturdza a ascultat cel mult d sfaturile fiului seu, care fie adevăratul ministru, și ajunsese să s-a folosit numai de luminile acestuia in tote măsurile nenorocite ce a luat cu privire la administrarea intereselor oștirei. După un an de guvernare, trîmbițașii colectiviști au asurzit lumea contind gloria dlui Sturdza, și a excedentelor sale budgetare! Nimeni insă din lumea colectivistă nu s’a uitat atunci în talpa găurită cismei soldatului și la îmbrăcămintea sa sdrențuită, ca să poată vdea de unde a scos dl. Sturdza excedentei sale, cu care avea de gînd să pună baza statuei ce patria recunoscătoare avea să-i ridice! Nimeni dintre colectiviști nu s’a uitat să vadă golul, pe care d-lui Sturdza l-a lăsat prin economiile rafturile depozitelor de echipamente și munițiilor de război, ca să și poată da seama la ce se rezumă opera nefastului fost ministru de război. Partidul conservator a denunțat atunci prin presa sa și prin întruniri publice nenorocirea ce amenință armata din cauza incăpățînărei și incapacităței d-lui Sturdza. Partidul conservator și a făcut datoria sa de păzitor neadormit al intereselor țarei și prevederile noastre s’au împlinit întocmai. a Astăzi armata ca să revie la ce a fost la momentul chid a intrat pe unî BULETIN EXTERIOR Revoluția rusă Ultim dle știri din Rusia ne spun fara îndoială că revoluția continuă încă. Ura de reforme inaugurată de cabinetul Witte, n’a astîmparat spiritele liberale, din contra ea și-a despănțuit toate forțele reacțunei, care se mobilisează pentru a restabili vechiul regim . Privind de aproape noua fașă a revoluției ruse, de astă dată ea are un caracter economic. Clasa lucrătorilor, care a făcut revoluția politică, a cărei prim resultat a fost manifestul liberal din 30 octombrie, uu se mulțumește cu reformele politice ocrotitoare, ea vrea să-și schimbe condițiunile de existență, care la dreptul vorbind sunt din cele mai detestabile. Sunt fabrice In Rusia unde numrul oarelor de lucru e de 12—115 și lucrătorii vreau să profite de mișcarea reformatoare, pentru a obținea reducerea carelor de lucru. îndemnați de socialiști, ei cer opt ore de lucru pe zi; dar această revandicare, care au s-a realizat încă nici în statele cele mai civilizate, nu va putea fi în asia. Cu toate acestea, mișcarea în favoarea reducerei carelor de lucru găsește chiar aprobarea celor mai mulți proprietari de fabrici, și foarte puțini sunt care au declarat că preferă să-și închidă atelierile decît să consimtă la o asemeniea reducere. La revendicările clasei lucrătorilor propriu zisă au venit in ajutor revendicările altor specii de lucrători. Ampbianții de la calea ferată, poștă, telegraf și chiar agenții poliției cer mărirea salariilor lor și un tratament mai bun, revendicări cari prepară o nouă grevă generală. Aceasă efervescență, la care se adaugă nemulțumirea soldaților și a mateloților care cer ameliorarea soartei lor, devine din ce în ce mai gravă. Această stare de revolte a pus în încurcătură pe guvernul rus. La toate aceste elemente de reacțiune, se adaugă o crisă financiară care se agravează pe fiecare zi. In CHESTIA. MWIFESTitTliyTIMNTOTI In numărul de ori al ziarului nostru am dovedit, punct cu punct, ca miniciunoase toate aserțiunile „Liberalului“ în chestia manifestației studențești care a avut loc la Teatrul Național. Am arătat susținuți de acte oociale a căror exactitate se poate controla de oriși cine și în orice moment, că neadevăruri patente fost-au toate aserțiunile ziarului liberal în această afacere, care a interesat opinia publică de la noi timp de aproape o săptămînă Am făcut din beșug dovada că au mințit cu îndrăsneală onorații noștri confrați din redacția ziarului pus în serviciul colectivității pătimașe, atunci dnd au pus în sarcina d-lui I. Kirila, președintele comitetului teatral, fapte din acele, cari nu s’ar putut comite decît sub o administrație liberală Și a fost cu atît mai pătimașă și nedreaptă campania „Liberalului“, cu cît s’a sprijinit pe fapte isvorîte din domeniul fanteziei prea aprinsă a domnilor de la ziarul liberal, ca să poată servi apoi niște josnice interese politice a patronilor lor, auițînd pe studenți. Nu s’au sput de a încerca să amestice politica într’o mișcare absolut studențească, din care cei de la clubul liberal sperau să tragă beneßoli a căror avantaj era cotat la maximum de cîștig Din fericire însâ, pentru demnitatea și prestigiul tinerimii noastre universitare. Ecouri politice cu privire la vizita la Iași a d-lui Rachmvan, secretarul general al Ministerului de Interne și la scuzele ce un ziar din București afirmă că le-ar fi făcut d-Sa, sintem în măsură a declara ca nefiind vreun motiv de scuze, d. Rachivan nu avea deci pentru ce să le facă, relațiunile d-sale cu lașul fiind din cele mai bune. Ca dovadă despre aceasta este faptul că însuși d. primar Gh. Lascar a vizitat pe d. Rahtivan la otelul Traian, unde d-sa era găzduit. IC a Roumanie afirmă că cercurile politice comentează într-un mod viu, un articol al ziarului d-lui Filipescu, după părerea căruia, campania dusă de partidul conservator în chestia fraudelor comise la ministerul de finanțe, este calificata de șantaj politic. Or, fiecine își aduce aminte că d-nii Matei Cantacuzino și Al. Marghiloman, două personagii importante din gruparea junimistă, au pronunțat la camieră discursuri destul de violente contra autorilor acestor fraude. Se zice că în urma sfatului dat de d. Sturdza, comitetul executiv al partidului liberal, ar fi hotarît să amîne pentru primăvară, campania de întruniri publice pe care liberalii își propun să fie în mai multe orașe, spre a combate guvernul. Cauza acestei amînări ar fi că liberalii n’au ticluit încă programul cu care să se prezinte înaintea onor. P. T. public. In urma unui articol, publicat în «Voința Națională“, prin care se articulau unele fapte calomnioase în sarcina d-lui Leon Ghica, deputat de Botoșani, ministerul de interne a însărcinat pe d. Jules Văsescu, prefectul județului Botoșani, să facă o anchetă la fața locului. Rezultatul acestei anchete este că s’a stabilit pe deplin din depunerile persoanelor interogate de d. Văsescu, ca faptele ce se citează prin menționatul articol al „Voinței Naționale“ n’au avut loc nici odată și că nu sunt decît pure invențiuni calomnioase. Suntem curioși să vedem ce va mai spune „Voința Națională"4 după această anchetă și în urma protestului țăranilor publicat în numărul de ori al „Conservatorului 44. consiliul de miniștri, care s’a întrunit ori sub președinția d-lui Gh. Gr. Cantacuzino, prim-ministru și ministru de interne, a discutat și admis mai multe proecte de legi importante. Intre altele, consiliul a aprobat proectul de lege pentru brevetele de invențiuni și a luat cunoștință de expunerea de motive, care va însoți proectul de lege pentru exploatarea terenurilor petrolifere ale Statului. In același consiliu s’a adoptat proectul de lege prezintă de ministrul de finanțe, prin care Regia Monopolurilor Statului este autorizată să cumpere, prin intermediarul Băncei Române, din Salonic, toată furnitura de tutun din Turcia. Prin acest proect, fiind dată importanta cantitate de tutun turcesc ce importăm, se vine în ajutorul Băncei Românești din Salonic și se dă operațiunilor sale o mai mare întindere. A se vedea în corpul ziarului cuprinsul proectului de respons la Mesagiul Tronului, interesante amănunte asupra revoltei agrare din Rusia, cum și cele din urmă știri telegrafice din străinătate. OAMENI ȘI LUCRURI Crysantheme P e masa de lucru a unui prieten sclav și el al condeiului — un nespus de fermecător buchet de gingașe Crysanthemme, se resfață cu eleganță între ulțimea hârtiilor și cărților aruncate la voia întimplări, într'o desordine caracteristică celor deprinși mai mult a gîndi. Ce contrast isbitor s Alăturea de tratatele positivistului Taine și scrierile analistului Octave Mirbeau, intre studiile sociologice ale lui Spencer și filosofia pesimistului Schopenhauer, se întrec In splendoarea lor multicoloră Crysanthemele poetisate de melancolicul Pierre L«»și cu atîta gingășie in duioasele-i Crysanthemes. E sezonul Crysanthemelor îminise, cu o nuanță de melancolie în lați, prietenul ce observase privirea lui cercetătoare. E floarea mea favorită, răspunsei cu jumătate glas o tăcere adică, intenționat voită pare că, urmă celor cîteva cuvinte schimbate in fuga unei clipe A micul copilăriei mele continua a răsfoi filele unei cărți colbăite , eu rămăse-i perdut în gînduri, privind buchetul Sunt ultimele flori, cele din urmă, cari ne zic jalnic, rămas bun, odată cu căderea monotona a celor dintâi fo îngălbenite ce se aște tător covor! Iți fac im rn in intrispresia unui trist preludiu, în ajunul somnului morții veșnce, ce încetul cu încetul natura va dormi neclintită Asemănătoare celei din urmă iluzii răm de stîng ultimase unui visător, vântul foameler petale oferite de nei, întocmai precum cea din urmă iluzie se perde în noianul fără de sfr?it al ultimei lovituri, trimeasâ cu neîndurare de votul nemilos al soartei veșnic schimbătoare. Te iubește dureros arăgătoarea lor mulțime, in cari culorile se îmbină maestru, la gindul numai că și vor plăti tributul de viață ca și surioara Lăcrămioară, ca și Rozele veșnic parfumate, precum gingașele G scutura, cele din urma rofiței i-au fos odată cu prima adiere a vîntului ucigător de toamnă. i fără voe, cu privirea adîncită în acrețitele lor forțe, gîndu-mi sbură la taga-mi, la aceia ce, în clipele-mi deluroasă mească, melancolie și restriște sufle ă mingîie cu chipu-i drăgălaș, su glasul dulce, nespus de dulce, aliîător de suferinți. O lacrimă pe obraji mi arși de friguri mă deșteptă din această îmbătare a simțurilor, ca dintr’un vis frumie nu trebuia să i-a sfîrșit. Masă cutrenură Par’că îngropasem înainte de vreme, prima iluzie a dragostei dintăi odată cu cele din urmă flori, — Cryzanthemele. Mircea Aldest abonamentul Pe an an 84 toi ins,« % law ! 1« *« pe 5 mai 4 tei la străinătate pe un an S0 tei —40»— Anuneluri, inserții și regi»«I? 60 bani fundal la pag. III ’ȘtHtrih 24 toi—Climfot papa 25 Vineri—Mpri Ecaterina 26 LSmb.—Cliv Alpieff 1 " HtrTst 7.41 4 35 7.42 4.35. ----——■#-- MIHAIL SINGER Cumpărați chibrituri Desigur că fiecare cunoaște pe bâtrînul Carol. Trebuia numai odată sa treci pe piața sft. Ștefan ca să vezi gîrbovita statură a bătrînului și să nu o mai poți uita. Și ghemuit era Carol al nostru. O adevărată ruină de om . Ucor îl tîra după el întocmi plaf ca un obiect străin. Cizmele cari erau mai mari decît piciorul, erau legate de genunchi. Desigur de băgare de seamă ca nu cumva copii cei răi sau vîntul să i le tragă afară. Barba îi atîrna în lungi fire cărunte pănă aproape de briu astupînd ladița pe care o ținea legată cu sfoară după gît și în care era toată averea lui Carol.A doua zi îl vedeai pe Carol pe piața sft. Ștefan oferind cu voce slabă chibrituri spre vînzare. Nici furtună, nici ploaie nu’l făceau să părăsească piața, doar se ghemuia în vre-un gang. Mulțimea puțin se interesa da sărmanul bătrin. Pe fiecare îl gonea grijile și nevoile lui, pe fiecare negoțul și servicul lui. Unde mai rămânea timp și pentru aproapele V D ar rătăcea și cite o privire miloasă spre bătrîn. Dar cînd îl privaa te apropiai de el și fără voie scoteai un ban îl aruncai în lădiță și plecai fără a cumpăra chibrituri sau a aștepta să-ți mulțumească. Până în colțul cel-lalt te ocupai cu statura sărmanului bătrîn, ci ne rușinam da mișcătoarea priveliște a mizeriei omenești. Ne rușinam , și căutam să ascundem lacrămile care ni se ivesc în ochi cînd întîlnim m în fața noastră o astfel de izenie. Bătrînul Carol a meritat să i se spuie cîte un cuvînt de mîngere, ca să arunci o privire în sufletul lui. Și Carol era un om scrupulos. El nu a vindut întotdeauna chibrituri. O dată, desigur e mult de atunci, odată bătea inima unei fete pentru ei. Cu nalta lui statură, cu puternicile lui brațe, cu peptul lat în care bătea o inimă bărbătească, un suflet deschis prezintă un om întreg. Tatăl lui Crol era cîrciumar într’un sat unguresc. Cînd s’a născut Carol, el spuse băieților pe care îi avea în prăvălie să se duci acasă de perece lăuza și copilul aveau nevoie de iimile. Și ei se duseră. Dar peste noapte veniră iar și începură să bată in ușă cerind om . Femeia cirelunarului era pe moarte și desparatul om ii rugă să lase în pace că n’are timp de ei. Dar ei nu vrură și cereau într’una vin. Și cind bătrînul spuse că nu va da vin sa necăjită și deteră foc casei. Ocupat cu salvarea bolnavei femei și a noului născut, bătrînul se uită pa sine. El se su bolnavi rău Incit fu nevoit sa stea în pat. Fmeia se însănătoși cu trupul și luă asupra ei periculoasa afacere. Căd Carol se fa cu m tre, luă el sarcina a asupra lui și cu timpul ajunse să conducă foarte bine prăvălia și să se firească de scandal Toți ii iubeau și-i stimau și altcineeva il iubea. Maria, diguța fată a negustorului nu îngrja de batrinul tată al lui Carol numai de datorie. Tm Câr si bătrin știa ca o face pentru arol Și Mana nu mințea de foc. Din contra ea intarea spusele. Voia cu orice preț sa facă să moara de necaz, pe mamele care credeau că va lua pe vr’una din fetele lor cu toate că ele aveau punga m u plină de cu sărmana fată a negustorlui de grine. Carol nu prea ținea la bani el căuta o inimită încă sinceră și o credea găaba. El iubea pe Maria cu tot focul inimei lui și se gindea să o aducă cu de curând in casa lui. Deodată se cutremură pămîntul. Un leu se sculase din somn și își căuta prada. O idee străbătu țara Ungurească. Era ideia neatânărei, ideia libertei. Tinerii își puseră flori la pălărie și o porniră cutind. Ei aruncară sapa la o parte și apucară armele. Din circiuma luintru război,arci iși luară curajul pentu inima m ciții tineri. Cișcată privea pe feria gelozie privea bucuria de pe obrazul lor, cu gelozie îi auzea zicînd că în cîteva zile vor pleca la bătaie. Carol nu mai putu să rabde, inima ii batea să se spargă. El alergă la bătrînul lui tată și -l întrebă dacă e așa de tare ca să poată sta. Pe urmă se duse la mama și îi aduse aminte