Evenimentul, aprilie-iunie 1906 (Anul 14, nr. 40-110)
1906-06-10 / nr. 95
ANUL XIV. — No. 95 REDACT TA SI ADMINISTRAȚIA 44 Surs*a a 11 I A.ȘI Virsuo 1 ii țoale /,licit' tie lutru Un număr vechi si 50 bani Telefon. Tîrîtori $î $at tagi$ti Toate actele mari, la care țara întreagă participă, dar care se petrec sub alt regim decît acel al liberalilor, sunt boicotate de aceștia într’un mod că’ți face neamul de rîs. Ne aducem aminte de vremea cînd monarhul vecin, împăratul Francisc Iosif amintise că va face o vizită suveranului nostru la București. Țara întreagă de la un capăt la altul era viu surprinsă, și oarecum emoționată, de acest mare eveniment. Era pentru întâia oară cînd șeful de stat al unui mare imperiu din centrul Europei făcea aceasta cinste țărei noastre, și întreaga diplomație era mișcată de atenția și importanța ce să dădea Romîniei, prin vizita împăratului Austriei la curtea de București. Era partidul conservator la putere, și liberalii deprinși aduce totdeauna o luptă sălbatică contra conservatorilor, devenise și mai sălbateci, din cauza acelui mare eveniment. Adversarii noștri nu puteau sa ne ierte faptul că partidul nostru se găsea la putere și că el avea să prezideze la onorurile ce trebuiau să se facă marei vizite imperiale. De necaz, pornit din o invidie reutăcioasă, patima îi orbise pănă ’ntr’atît, încît amenințau, că dacă bătrînul monarh vecin va îndrăsni să calce pe pămîntul romînesc va fi primit cu pietre. Lucrul se auzise la Viena și fiind că vizita nu se putea contramanda, șantajul rușinos pe care’l făceau liberalii, avu ca rezultat, că ei fură chemați la putere, pentru ca — cu chipul acesta—să li se poată pune o botniță. Ceea ce s’a petrecut în urmă toată lumea o știe: împăratul Austriei a fost primit la București într’un mod strălucit, întreg statul major al partidului nostru, deși de curînd retras de la putere, a făcut notă concordantă la bucuria și mîndria generală a țărei, de a primi între zidurile capitalei sale pe cel mai bătrîn și mai respectat monarh al Europei. Acum, cu ocazia unui eveniment și mai important încă pentru poporul romînesc, acum cînd să sărbătorește 40 de ani de fericită domnie a iubitului nostru suveran, liberalii au cercat să reediteze șantajul cu care s’au îndeletnicit pe vremea primei vizite a împăratului Austriei. Ziarele adversarilor noștrii, înainte de 10 Mai, erau pline de amenințări la adresa guvernului, dacă va îndrăzni să prezideze el la serbările jubileului. Decît, mofturile și șantagiile liberal-naționale de odinioară, nu mai prind astăzi. Zece Mai a trecut. Expoziția s’a deschis, și preopinenții au remas cu buzele umflate. Neputînd să’și reție necazul și să facă macar bonneminté, mauvais jeu, liberalii au vroit se’și resbune supararea macar cu faptul de a nu partiricipa la deschiderea solemnă a Expoziției prezidată de suveran. Tîrîtori cînd sunt la putere, șantajiști și lipsiți de simțul patriotismului cînd sunt în opoziție,—pe adversarii noștri nu’i domină decît lăcomia puterei. Aici și curcele de bosumflarea național-liberală de acum, bosumflare care face obiectul criticei pana și a presei streine. Liberalii s’au arătat azi, mai bine decît ori cînd, arama FUGITIVE Tinerimei centrale“ din Iași Tinerimea liberală In zădar și-a zis „Centrală“ . Cînd, în club la coadă vine, Ar fi fost cu mult mai bine Dacă și-ar ß zis ... „Codala“. > ''tans* c ÜlTjfVAIIIÍIi IO HANI Ziar Conservator căci insinuărilor dușmanilor politici ai colectiviștilor, li s’au dat cel mai eloqvent și categoric răspuns. Ne asociem și noi la explozia de fericire ce a cuprins pe d. Poni și-i urăm din suflet ca mult timp, de acum înainte, să prezideze necontestat clubul model al colectiviștilor din Iași. ARMONIE Se întinde cît poate sermana forță colectivistă din localitate, ca doar va putea acoperi numeroasele intrigi din sînul partidului, pe care îl reprezintă. In numărul de ieri al paravanului colectivist găsim, o dare de seamă a întrunit ei deMercuri seara, de la Clubul cu surprize. Cu litere mari se reproduce cuvîntarea d-lui P. Poni, în care se remarcă următorul pasaj : „La sfîrșit d. Petru Poni spune că entuziasmul și interesul, pe care-l arată membrii clublui pentru bunul mers al partidului, cît și deplina lor armonie și frățiască unire, îi procură una din cele mai vii și sincere bucurii, fiind cel mai eloquent și categoric răspuns la insinuerile dușmanilor noștri politici“. Oare așa sa fie ? Cu siguranță că așa dacă înverșunarea cu care se urmăresc membrii clubului, poate f numită entusiasm și interes pentru bunul mers al partidului și daca existența celor trei subdiviziuni merită porecla de deplină armonie și frățească unire. Dacă așa stau lucrurile, d. Poni poate să simtă neturburat una din cele mai mari și mai sincere bucurii. Rolul „Societății Slave“ din Moscova La 14 Mai a. c. s’a ținut la Moscova adunarea anuală a „Societății Slave“. Președintele Societății A. I. Cerep-Spiridonovici a făcut darea de seamă despre izbînda însărcinării, ce i-a dat Societatea trimițindu-l în străinătate. Scopul însărcinării acesteia a fost următorul : a) De a întemeia în capitalele statelor din Europa secții ale „Societății Slave“, spre a se propaga prin ele , nevoia eliberării Slavilor și înăbușirea ideii false că eliberatorul panslavism poate deveni mai tîrziu pentru neamurile apusului tot așa de primejdios cum e germanismul de astăzi. Precum se știe, din frica de Panslavism, la congresul de la Berlin, din 1878, toată Europa s’a dat de partea neprietinilor Slavilor și, pe Macedonia, pe care Rusia o eliberase, a dat-o Turciei, iar pe Bosnia și Herțegovina a pus-o, zice Spiridonoviei, subt un jug încă și mai rău. Intemeerea secției „Societăței Slave“ s’a arătat mai bună, de se face în forma „Ligei Latino-Slave“. O așa secție există deja în Paris (Administrația Centrală) și Roma, și, spune Spiridonovici, în curind se va deschide în Triest, București și Madrid, unde domește rusofilismul. Frica, pe care o varsă in popoarele latine și slave agresivitatea Germană, silește la aceste uniri ca Latini și Slavi. b) De a cunoaște lucrarea comitetelor eliberatoare: albanez, arab, armean, macedonene, slave și de a se apropia de ele, „pentru ca puterea lor să se întrebuințeze în folosul și în momentul care e favorabil Slavismului“. Azi, spune Spiridonovici, acele comitete sunt aproape toate în legături cu Administrația Ligei latino-slave, în care își trimit reprezentanții lor. c) De a atrage în rîndurile „Societăței Slave“ pe bine-făcătorii renumiți în toată lumea, precum : A. Karneș (care a dăruit deja 637,000,000 franci, pentru binefaceri), I. Stoke (întemeietorul Societății „Maiak“ în capitalele Europei), I. D. Mood (aprinsul închinător al eliberării Slavilor— proprietar al 3,000,000 desetine de pamint), E. Guld, G Kvein etc. Apoi, spune mai departe Spiridonovici, scrițind programul Societății, că ea trebue să caute ceea ce el a și căutat . d) A apropia „Societatea Slavă cu Societățile „Pace“ și „Libertate“ și să convingă pe acestea că nu se va putea întări pacea în Europa, fără de eliberarea Slavilor. „Societatea Slavă“ a și intrat în legătură cu „Societatea „Pacei“ din Berna. e) De a pregăti înțelegerea italianorusă, la al cărei început la cugetat încă din anul 1903 prin influențare la Oririnal, Vatican care are încă mare influență asupra mafsei, prin influențare asupra parlamentului, senatului și ziaristicei din Italia (cu ajutorul secției din Roma, a Ligei Latino-Slave, care are mulți membri din acel mediu) și prin influențare asupra Societăței Dante Alighieri (care e lăuită în toată Italia și în fruntea căreia stau massele poporului și Evreii. Cu aceste patru forțe cari, stăpînesc Italia, legăturile sînt deja făcute cu destulă izbindă. Și, încă de a pregăti i eșirea Italiei cu cei 37 și jumătate milioane locuitori ai săi din tripla și intrarea ei în dubla alianță, alianță ceea ce ar îmbunătăți balanța politică slavă cu 75 milioane oameni și ar ușura apropierea de Enghitera. 1) De a arăta poporului rus, care dornic dă bani călugărilor greci, că mare parte din acești bani, cari să ridica pănă la milioane, se întrebuințează de Greci spre a înarma în Macedonia cete cu cari nimicesc pe Bulgari și Sirbi. Mai ales că în Atena Grecii nu lasă nici un prilej fără să strige : «Jos Rusia«. g) Trebue să se gîndească la chestia poloneză nu numai ca la una interni ci în prima linie ca la o chestie externă. Rusia e slăbită din pricina războiului, și spre a menține echilibrul e absolută nevoe de a slăbi la fel și pe vecini. Autonomia Poloniei, care ar fi foarte primejdioasă și stricătoare pentru Germania (prințul Bülow a spus chiar, că Polonia e „chestie de viață și de moarte pentru Rusia”), ar fi adevărată perie pentru Austria care s-ar descompune în independentele Botemia,Croația, Polonia și Ungaria, și pentru Turcia, care pierzînd sprijinul în Berlin, n-ar fi in stare să se lupte cu popoarele cari trăesc în ea. Autonomia Poloniei ar aduce după sine stabilirea Slaviei, în care Rusia ar ocupa aceiași situație ca Prusia în Grmania de astăzi. b) Nevoia de a se revizui tractatul de la Berlin la Conferința de la Haga, în sensul ca să se ajungă la autonomia Macedoniei și evacuarea Bosniei și Herțegovinei, spre a se evita, astfel, rzboiul european. De altfel, afară de Germania, toate statele vor face această revizuire. i) Rusia va trebui să nu fie ca acum, indiferentă, ci să fie gata de a lua parte la trei evenimente cari pot schimba harta Europii: moartfesîi împăratului Franț Iosef, moartea sultanului Abdul Hamid, și răscoala în peninsula Balcanică 1) E foarte trebuincios ca Rusia să schimbe stricăcioasa pentru ea înțelegere austro-rusă cu una ano-rusă din Balcani. Cu privire ilali- Austria, toți Slavii ar trebui să-și ia drept deviză pe „Austria defenda est“. b) Rusia trebue să facă cu putință înfăptuirea triplei alianțe balcanice a Bulgariei, Serbiei și Muntenegrului, care alianță ar putea da 600,000 soldați, ceea ce ar fi ca o garanție pentru Rusia, păna ce ea va fi ocupată cu chestiile interne și păna ce se poate aștepta lovitura cu colosul japono-chinezesc. Președintele Spiridonovici sfîrși cuvîntarea sa spunînd că „Societatea Slavă” nu aparține nici unui partid politic, deoarece ea are menirea specială eliberarea și reunirea tuturor Slavilor. Dar societatea primește ajutoare de la persoane din ori-ce partide politice. Discursul acesta al președintelui fu primit de Societate cu aplauze furtunoase. BT« mulți și au rămas mulțumiți. Nu se așteaptă decit un somn, pentru ca pe capătul pârghiei să ia loc de pașii intru toate ai partidului ponliberal de acolo. De obște, nu mai b^ga nimeni de seamă la tema de asalt a în provincie, ce are să spue opoziției Octav Lupașcu căruia îi trebue să fie ajutor de primar, ce are să spue Alecu Smelț care a fost ajutor de primar și ce are să spue Alecu Enacovici care a fost și vrea să fie primar ? Lucrurile aceste sunt aceleași, intențiile nu mai au pudoarea de a se ascunde, dar ceea ce e caracteristic e calmul cu care, oameni îndepărtați de centrul de acțiune și elaborare, debitează afirmații absurde într’un stil mucigăiat crezîndu-se la adăpostul oricărui control. D’apoi bine pantagruelicule Lupașcu, cele 32 spitale rurale și creditul țărănesc, nimic însamnă ? Cele 8 milioane de scutire de datorie a țăranilor nimic însamnă ? Expoziția națională, care îmbracă într’o splendoare de cea mai măreață atitudine vigoare a poporului romînesc tot nimic însamnă ? Să-ți ajute D zeu, nerăbdătorule aspirant, să ai de constatat acelaș nimic în glorioasa-ți carieră de viitor ajutor de primar sub armonioasa oblăduire a falnicului stejar (?) Cuconu Mitiță, care cu sufletul dulceag și blind va lipit și domolit pe toți din Botoșani într’un singur corp de-o omogenitate veșnică (?) In ce privește pe d. Smelț mi se pare că am spus că a fost ajutor de primar, deci unul, ce a contribuit în cea mai largă măsură, pentru a da stradelor orașului Botoșani acel aspect macabru și desgustător care prin murdăria lui nu are echivalent nici în cele mai bîntuite de infecție orașe din Turcia de sud. Pavajul cu macadam, acea practică absurdă și degrădătoare care a fost isgonită din cele mai sălbatice ținuturi a fost pusă în onoare de edilitatea liberală. Dacă înoată deci în noroi pănă git, nu au decît ce li se cuvine, la și sa nu se plingă deci d. Enacovici pe care cu jale îl vedem servind pofta nesățioasă a tinerilor colectiviști Lupașcu și Șmih. Ilariss Întrunirea liberală din Botoșani După cit se vede, capătul pârghiei de răsturnare cu care trebue să salte guvernul de pe căpătâi, este în Botoșani. Cei trei oratori, tocmiți cu ocazia alegerilor comunale din acel oraș, au cereat funcționarea mecanis ECOURI De la Exposiție CT S. Regală Principesa Mad*ria a vizitat azi dimineață Expoziția A. S. R. după ce a vizitat mai multe pavilioane particulare s’a oprit la pavilionul Regal, unde s’a ocupat cu aranjamentul mai multor obiecte expuse de Familia Princiară. întoarcerea d-lui Ministru de Justiție (7) ............................ s&J Al. Bädareu, ministrul justiției se va întoarce în țară Duminică 11 Iunie, cînd expiră concediul ce i-a fost acordat. Presa franceză și conflictul cu Grecia figaro“ publică un articol, //* în care spune că Grecii vor vedea în curînd ce pagube le va aduce ruptura cu Romînia, a cărei vină de căpetănie o au ei, deoarece bandele grecești au făcut o crudă operă în Macedonia. SIMBATA 10 IUNIE 1906 ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe> luni 12 Ie pe 8 luni 6 Iei ÎN STRĂINĂTATE: le un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame SO bani rândul în pag. 1 TI Telefon MIMI CODREANU a) Diafane III (urmare) Pentru ca să nu fim învinuiți însă că nu mai afirmăm unele judecăți, fără să le și dovedim temeinic, de aceia socotim că e mai bine să dăm oarecari citate din amintitele poezii. Așa n Lacrimi: Din neguri sufletești venind acele boabe arzătoare și’n lungul feței șovăind de parcă sînt mărgăritare, c’o aparentă claritate ascund furtuni în taina lor . Sub gene strălucesc curate, pe cînd în inimă te dor! ... Ci uite-le cum curg tăcute, misterioase dungi lăsind, mărgăritarele născute în colțul ochiului plăpînd ! — Nobleță lacrimilor tale înfruntă, prin tăcerea sa, cu-a ei sfișietoare tale, dureri ce’n strigăte-ar tuna ! ■ [UNK] S’ar părea că acum, fiind-că semnalăm, să se poată zice , dar bile ne ? .. aceasta s’a mai spus, sau chiar dacă nu s’a spus, se subînțelege că-i așa. Nici noi nu spunem contrariul, fiind-că hotărît e că orice judecată, pentru orice minte, poate fi analitică, imediat, ce prin afirmarea-i sintetică se semnalează un ce nou, dar așa de adevărat, încît ni se pare că l’am știut totdeauna. E judecată sintetică insă, fiind-că se relevează înaintea cercului luminos al conștiinții un ce nou, care așa-i de adevărat însă că imediat devine analitică. Oare nu-i adevărat că lacrimele, cine-a plîns o știe, ard, șovăind ? ... Comparația lacrimilor, ecouri ale unor dureri sincere și adevărate, cu mărgăritarele, oare , un ce banal ?... Dar lacrimile, cari strălucesc curate sub gene, pe cînd în inimă aduc durere ?.. Dar acele lacrimi cari înfruntă prin tăcerea lor dureri cari ar tuna în strigăte ? 1.. E de semnalat cum că Mihai Codreanu are întotdeauna ceva de spus, și acel ceva îi spune într’o formă încît nu i se poate nici-odată aplica : E ușor a scrie versuri Cind nu ai nimic a spune Inșirînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. In „spovedanie“ un răsvrătit pribeag își spune reflectul adinc al conștiinței. După a mea părere acest fragment,ar fi putut, sau ar putea poetul utiliza într’o scenă din vr’o piesă de teatru. Are, deși nu respectă succesiunea rimelor, o formă căreia nu i se poate imputa nimic. Dar să citez mai bine : „Am fost și sunt părinte un răsvrătit pribeag. „Eu nu urăsc nimica, nimica nu mi-i drag, »îmi trec cu silă calea , în inima-mi pustie „n’a mai rămas, părinte, nici o scînteie vie „și-mi sorb cu nepăsare durerea și amarul „ureîndu mi în tăcere și liniștit Calvarul..... etc. etc. Aș putea iarăși să mă opresc cu analiza încă asupra a două sau trei bucăți din „Diafane“, deși nu acestea zic îi vor aduce adevăratul său merit și nu sîîbesc despre M- l Regele și România (Urmare și sfirșit). Intre acestea se întîmplă ceva ce nu se putea prevede. Osman Pașa strînge o armată puternică și se întărește ’n Plevna, așteptînd ca Suleiman Pașa din altă parte să-i vie ’n ajutor peste Balcan. El nădăjduia încă, că oastea turcească va strâmtora, la Lom și Iantra, pe cea de sub comanda Țareviciului Alexandru, viitorul împărat, și că, în acest chip, armata rusească va ajunge în situația grea, că va trebui să se retragă spre Dunăre Rușii se găsiră în novoe. Sîrbii nu erau gata și nu puteau să intre î n război a doua oară. Departe era și mult ar fi durat pînă ce să se trimită din Rusia încă 70,000 ostași pentru împresurarea Plevnei Împăratul telegrafic Regelui Carol, ca să trimită 50,000 de soldați în Bulgaria și să primească comanda asupră-le, precum și asupra acelei armate rusești, care avea ca, dintr’o lăture, să opereze la Plevn ’npotriva lui Osman Pașa. Oștirea romînească care sta gata la Calafat și în alte locuri, trece Dunărea și merge sub Plevna, pe care Rușii o împresuraseră deja, și, la Șipca, respinseseră cu eroism oștirea lui Suleiman Pașa, dar și armata de la Iantra și Lom respinse, pe toate liniile, oștirea turcească. Pentru armata rusească nu era nici cea mai mică primejdie, și tot ce se intîmplă cu aceasta, că Gurco trebui să se întoarcă, fiind-că deja trecuse Balcanul. Cind oștirea Romînească sub Plevna, îi căzu ia cercul ajunse ei de lucrare ca, împreună cu cea rusească, să năvălească asupra Griviței și de acolo amîndouă să strimtoreze ostea turcească în Plevna. Romînii s'au luptat atunci cu eroism și au pierdut cîteva mii de morți și răniți, dar totuși au fost mai mult morți și răniți Ruși. După planul lui Totleben, Rușii și Romînii înconjură Plevna, fiindcă, între acestea, sosi alți 70,000 ostași din garda împărătească, înconjurarea dură 90 de zile. Osman Pașa nu putu nici să se întoarcă, fiind-că, împrejurul lui și al oștirei sale, fu ridicată nouă cetate. El aștepta și nădăjduia în ajutorul, care va veni și-l va scăpa din sursa în care căzuse Rușii și Romînii lăsară lui Osman Pașa drum liber ca să poată, dacă pătrunde, a se retrage în Vidin. Fiindcă nu i-a venit ajutor și nu mai avea hrană pentru oștire, Osman Pașa n’a voit să se predea, ci încearcă să străbată printre împresurători și să se refugieze în Vidin. Atunci fu rănit, pierdu multă oștire și se predă Rușilor, iar nu Romînilor. La Plevna, precum Rușii anume au voit, capătă renume oastea romînească carefie chiar și așa—a făcut servicii Rusiei și sie, dar nu e adevărat că Rusia n’ar fi sfîrșit treaba sa și n’ar fi biruit singură pe Turcia. Regele Carol știe aceasta foarte bine, și știu și toți Romînii cari, și dacă se mîndresc cu eroismul lor pe care li-l recunosc Rușii, totuși nu trîmbițează despre aceasta atît cît fac zgomot neprietenii rușilor. Acum, Regele Carol a sărbătorit ai săi 40 de ani de domnie. El, în cuvîntările și proclamația sa, nu a pomenit cu nici un cuvînt—ceea ce trebuia să facă și în chip public să recunoască—cum a dobîndit glorie oastea romînă,care a fost cu cea rusească în războiul cu Turcia și cum acel război, pe care Rusia l-a purtat pentru eliberarea creștinilor, a adus Romîniei libertate,—Regat și Conroană. Dacă acel război ar fi fost pa vremea Domnului Romînilor Mircea sau a lui Ștefan cel Mare, puteau Romînii să vorbească orice și să scrie că au biruit pe Turci. Dar a vorbi ceea ce vorbesc alții pentru ei, că ciinșii au cucerit Plevna și că atunci Regele Carol a fost slăvitul comandant al armatei sale și rusești, aceasta nu s’ar cuveni să îngădue Regele Carol, care ar trebui să mărturisească numai adevărul. Acum, toate ziarele germane, anume cele evreești de la Viena în fruntea cărora stă „Neuse Freie Presse“,— nespunînd nimic cît a stricat Regele Carol Austriei prin politica sa germanofilă și nici că și-a pregătit 500.000 de ostași cu cari, azi sau mîine, va cuceri de la Austro-Ungaria, Ardealul și locurile unde sînt Romîni, ceea ce Rușii vor binecuvînta—slăvesc ele pe Regele Carol, și pe lingă aceasta încurcă politica austriacă și dibăcia ministrului austriac, slavul graf Goluchowski, care a fost așa de iscusit încît chiar el, cu primejduirea sa, a împins și făcut ca să cază la înțelegere și să se împace Grecia și Romînia, ca două state neslave, care vor opri solidaritatea slavilor în Balcani. Aferim de așa treabă: Politica romîno-greacă, alianță și învoială împotriva slav, și această învoială a curentului Austriei, Romîniei și Greciei, cari sunt de acord așa cum sînt de acord coarnele în sac, și Romînii și Grecii sunt chiar flăcăi cari, cu binecuvîntarea Austriei, ar putea să asigure solidaritatea neamurilor slave. Ziarele austro-evreești mai bine ar face ca să nu vorbească nimic și să nu se facă advocații României. Ele trebue să știe bine, că Rusia va fi întotdauna pentru Romînia, chiar de a fi ori nu acolo Germanul Rege Carol. Numai cu ajutorul și binecuvîntarea Rușilor vor putea Romînii să își ajungă ce năzuesc. SFÎRȘI Traest-