Evenimentul, aprilie-iunie 1906 (Anul 14, nr. 40-110)

1906-06-10 / nr. 95

ANUL XIV. — No. 95 REDACT TA SI ADMINISTRAȚIA 44 Surs*­a a 11 I A.ȘI Virsuo 1 ii țoale /,licit' tie lutru Un număr vechi si 50 bani Telefon. Tîrîtori $î $at­ tagi$ti Toate actele mari, la care țara întreagă participă, dar care se petrec sub alt regim de­cît acel al liberalilor, sunt boicotate de aceștia într’un mod că’ți face neamul de rîs. Ne aducem aminte de vre­mea cînd monarhul vecin, îm­păratul Francisc­ Iosif amin­tise că va face o vizită su­veranului nostru la Bucu­rești. Țara întreagă de la un ca­­păt la altul era viu surprinsă, și oare­cum emoționată, de acest mare eveniment. Era pentru întâia oară cînd șeful de stat al unui mare imperiu din centrul Europei făcea a­ceasta cinste țărei noastre, și întreaga diplomație era miș­cată de atenția și importanța ce să dădea Romîniei, prin vizita împăratului Austriei la curtea de București. Era partidul conservator la putere, și liberalii deprinși a­duce totdeauna o luptă săl­batică contra conservatorilor, devenise și mai sălbateci, din cauza acelui mare eveniment. Adversarii noștri nu puteau sa ne ierte faptul că partidul nostru se găsea la putere și că el avea să prezideze la o­­norurile ce trebuiau să se facă marei vizite imperiale. De necaz, pornit din o in­vidie reutăcioasă, patima îi orbise pănă ’ntr’atît, încît a­­menințau, că dacă bătrînul monarh­ vecin va îndrăsni să calce pe pămîntul romînesc va fi primit cu pietre. Lucrul se auzise la Viena și fiind că vizita nu se putea contramanda, șantajul ruși­nos pe care’l făceau liberalii, avu ca rezultat, că ei fură chemați la putere, pentru ca — cu chipul acesta—să li se poată pune o botniță. Ceea ce s’a petrecut în ur­mă toată lumea o știe: împăratul Austriei a fost primit la București într’un mod strălucit, întreg statul major al partidului nostru, deși de curînd retras de la pu­tere, a făcut notă concordantă la bucuria și mîndria gene­rală a țărei, de a primi între zidurile capitalei sale pe cel mai bătrîn și mai respectat monarh­ al Europei. Acum, cu ocazia unui eve­niment și mai important încă pentru poporul romînesc, a­­cum cînd să sărbătorește 40 de ani de fericită domnie a iubitului nostru suveran, li­beralii au cercat să reediteze șantajul cu care s’au îndelet­nicit pe vremea primei vizite a împăratului Austriei. Ziarele adversarilor noștrii, înainte de 10 Mai, erau pline de amenințări la adresa gu­vernului, dacă va îndrăzni să prezideze el la serbările jubi­leului. De­cît, mofturile și șanta­­giile liberal-naționale de odi­nioară, nu mai prind astăzi. Zece Mai a trecut. Expoziția s’a deschis, și preopinenții au remas cu buzele umflate. Neputînd să’și reție necazul și să facă macar bonne­mint­é, mauvais jeu, liberalii au vroit se’și resbune supararea ma­car cu faptul de a nu parti­­ricipa la deschiderea solemnă a Expoziției prezidată de su­veran. Tîrîtori cînd sunt la putere, șantajiști și lipsiți de simțul patriotismului cînd sunt în opoziție,—pe adversarii noș­tri nu’i domină de­cît lăco­mia puterei. Aici și curcele de bosumfla­­­rea național-liberală de acum, bosumflare care face obiectul criticei pana și a presei stre­ine. Liberalii s’au arătat azi, mai bine de­cît ori cînd, arama F­UGITIVE Tinerimei­­ centrale“ din Iași Tinerimea liberală In zădar și-a zis „Centrală“ . Cînd, în club la coadă vine, Ar fi fost cu mult mai bine Dacă și-ar ß zis ... „Codala“. > ''tans* c ÜlTjfVAIIIÍIi IO HANI Ziar Conservator căci insinuărilor dușmanilor poli­tici ai colectiviștilor, li s’au dat cel mai eloqvent și categoric răs­puns. Ne asociem și noi la explozia de fericire ce a cuprins pe d. Poni și-i urăm din suflet ca mult timp, de acum înainte, să prezideze necon­testat clubul model al colectiviști­lor din Iași. ARMONIE Se întinde cît poate sermana forță colectivistă din localitate, ca doar va putea acoperi numeroasele in­trigi din sînul partidului, pe care î­l reprezintă. In numărul de ieri al paravanu­lui colectivist găsim, o dare de seamă a întrunit ei deMercuri seara, de la Clubul cu surprize. Cu litere mari se reproduce cuvîntarea d-lui P. Poni, în care se remarcă urmă­torul pasaj : „La sfîrșit d. Petru Poni spune că entuziasmul și interesul, pe care-l a­­rată membrii club­­lui pentru bunul mers al partidului, cît și deplina lor armonie și frățiască unire, î­i procură una din cele mai vii și sincere bucu­rii, fiind cel mai eloquent și catego­ric răspuns la insinuerile dușmanilor noștri politici“. Oare așa sa fie ? Cu siguranță că așa dacă înverșunarea cu care se urmăresc membrii clubului, poate f numită entusiasm și interes pen­tru bunul mers al partidului și daca existența celor trei subdiviziuni merită porecla de deplină armonie și frățească unire. Dacă așa stau lucrurile, d. Poni poate să simtă neturb­urat una din cele mai mari și mai sincere bucurii. Rolul „Societății Slave“ din Moscova La 14 Mai a. c. s’a ținut la Mos­cova adunarea anuală a „Societății Slave“. Președintele Societății A. I. Cerep-Spiridonovici a făcut darea de seamă despre izbînda însărcinării, ce­­ i-a dat Societatea trimițindu-l în stră­inătate. Scopul însărcinării acesteia a fost următorul : a) De a întemeia în capitalele sta­telor din Europa secții ale „Societă­ții Slave“, spre a se propaga prin ele , nevoia eliberării Slavilor și înă­bușirea ideii false că eliberatorul pan­slavism poate deveni mai tîrziu pen­tru­ neamurile apusului tot așa de primejdios cum e germanismul de as­­tă­zi. Precum se știe, din frica de Panslavism, la congresul de la Ber­lin, din 1878, toată Europa s’a dat de partea neprietinilor Slavilor și, pe Macedonia, pe care Rusia o elibera­se, a dat-o Turciei, iar pe Bosnia și Herțegovina a­­ pus-o, zice Spiridono­­viei, subt un jug încă și mai rău. Intemeerea secției „Societăței Slave“ s’a arătat mai bună, de se face în forma „Ligei Latino-Slave“. O așa secție există deja în Paris (Adminis­trația Centrală) și Roma, și, spune Spiridonovici, în curind se va deschi­de în Triest, București și Madrid, unde domește rusofilismul. Frica, pe care o varsă in popoarele latine și slave agresivitatea Germană, silește la aceste uniri ca Latini și Slavi. b) De a cunoaște lucrarea comite­telor eliberatoare: albanez, arab, ar­mean, macedonene, slave și de a se apropia de ele, „pentru ca puterea lor să se întrebuințeze în folosul și în momentul care e favorabil Slavismului“. Azi, spune Spiridonovici, acele com­i­­tete sunt aproape toate în legături cu Administrația Ligei latino-slave, în care își trimit reprezentanții lor. c) De a atrage în rîndurile „Soci­­etăței Slave“ pe bine-făcătorii renu­miți în toată lumea, precum : A. Karneș (care a dăruit deja 637,000,000 franci, pentru bine­faceri), I. Stoke (întemeietorul Societății „Maiak“ în capitalele Europei), I. D. Mo­od (aprin­sul închinător al eliberării Slavilor— proprietar al 3,000,000 desetine de pamint), E. Guld, G Kvein etc. Apoi, spune mai departe Spirido­­novici, scrițind programul Societății, că ea trebue să caute ceea ce el a și căutat . d) A apropia „Societatea Slavă cu Societățile „Pace“ și „Libertate“ și să convingă pe acestea că nu se va putea întări pacea în Europa, fă­ră de eliberarea Slavilor. „Societatea Slavă“ a și intrat în legătură cu „So­cietatea „Pacei“ din Berna. e) De a pregăti înțelegerea italiano­­rusă, la al cărei început la cugetat încă din anul 1903 prin influențare la Oririnal, Vatican care are încă mare influență asupra mafsei, prin influen­țare asupra parlamentului, senatului și ziaristicei din Italia (cu ajutorul secției din Roma, a Ligei Latino-Sla­ve, care are mulți membri din acel mediu) și prin influențare asupra So­­cietăței Dante Alighieri (care e lăuită în toată Italia și în fruntea căreia stau massele poporului și Evreii. Cu aceste patru forțe cari, stăpînesc Italia, legăturile sînt deja făcute cu destulă izbindă. Și, încă de a pregăti i eșirea Italiei cu cei 37 și jumătate milioa­ne locuitori ai săi din tripla și intrarea ei în dubla alianță, alianță ceea ce ar îmbunătăți balanța politică sla­vă cu 75 milioane oameni și ar u­șura apropierea de Enghitera. 1) De a arăta poporului rus, care dornic dă bani călugărilor greci, că mare parte din acești bani, cari să ridica­­ pănă la milioane, se întrebuin­țează­­ de Greci spre a înarma în Ma­cedonia cete cu cari nimicesc pe Bul­gari și Sirbi. Mai ales că în Atena Grecii nu lasă nici un prilej fără să strige : «Jos Rusia«. g) Trebue să se gîndească la ches­tia poloneză nu numai ca la una in­terni ci în prima linie ca la o chestie externă. Rusia e slăbită din pricina războiului, și spre a menține echili­brul e absolută nevoe de a slăbi la fel și pe vecini. Autonomia Poloniei, care ar fi foarte primejdioasă și stricătoa­re pentru Germania (prințul Bü­low a spus chiar, că Polonia e „chestie de viață și de moarte pentru Rusia”), ar fi adevărată perie pentru Austria care s-ar descompune în independente­le Botemia,Croația, Polonia și Ungaria, și pentru Turcia, care pierzînd spri­jinul în Berlin, n-ar fi in stare să se lupte cu popoarele cari trăesc în ea. Autonomia Poloniei ar aduce după sine stabilirea Slaviei, în care Rusia ar ocupa aceiași situație ca Prusia în G­rmania de astă­zi. b) Nevoia de a se revizui tractatul de la Berlin la Conferința de la Haga, în sensul ca să se ajungă la autono­m­ia Macedoniei și evacuarea Bosniei și Herțegovinei, spre a se evita, ast­fel, r­­zboiul european. De alt­fel, a­­fară de Germania, toate statele vor face această revizuire. i) Rusia va trebui să nu fie ca acum, indiferentă, ci să fie gata de a lua parte la trei evenimente cari pot schimba harta Europii: moar­­tfesîi împăratului Franț Iosef, moartea sultanului Abdul Hamid, și răscoala în peninsula Balcanică 1) E foarte trebuincios ca Rusia să schimbe stricăcioasa pentru ea înțelegere austro-rusă cu una ano-rusă din Balcani. Cu privire ilali- Austria, toți Slavii ar trebui să-și ia drept deviză pe­­ „Austria defenda est“. b) Rusia trebue să facă cu putință înfăptuirea triplei alianțe balcanice a Bulgariei, Serbiei și Munte­negru­­lui, care alianță ar putea da 600,000 soldați, ceea ce ar fi ca o garanție pentru Rusia, păna ce ea va fi ocu­pată cu chestiile interne și păna ce se poate aștepta lovitura cu colosul japono-chinezesc. Președintele Spiridonovici sfîrși cuvîntarea sa spunînd că „Societa­tea Slavă” nu aparține nici unui partid politic, de­oare­ce ea are me­nirea specială eliberarea și reunirea tuturor Slavilor. Dar societatea pri­mește ajutoare de la persoane din ori-ce partide politice. Discursul acesta al președintelui fu primit de Societate cu aplauze furtunoase. BT« mulți și au rămas mulțumiți. Nu se așteaptă de­cit un somn, pentru ca pe capătul pârghiei să ia loc de pașii intru toate ai partidului pon­­li­beral de acolo. De obște, nu mai b^ga nimeni de seamă la tema de asalt a în provincie, ce are să spue opoziției Octav Lupașcu căruia îi trebue să fie aju­tor de primar, ce are să spue Alecu Smelț care a fost ajutor de primar și ce are să spue Alecu Enacovici care a fost și vrea să fie primar ? Lucrurile aceste sunt aceleași, in­tențiile nu mai au pudoarea de a se ascunde, dar ceea ce e caracteristic e calmul cu care, oameni îndepărtați de centrul de acțiune și elaborare, debitează afirmații absurde într’un stil mucigăiat crezîndu-se la adăpos­tul ori­cărui control. D’apoi bine pantagruelicule Lu­pașcu, cele 32 spitale rurale și cre­ditul țărănesc, nimic însamnă ? Cele 8 milioane de scutire de datorie a țăranilor nimic însamnă ? Expoziția națională, care îmbracă într’o splendoare de cea mai măreață atitudine vigoare a poporului romî­nesc tot nimic însamnă ? Să-ți ajute D zeu, nerăbdătorule aspirant, să ai de constatat acelaș nimic în glorioasa-ți carieră de vii­tor ajutor de primar sub armonioasa oblăduire a falnicului stejar (?) Cu­­conu Mitiță, care cu sufletul dulceag și blind va lipit și domolit pe toți din Botoșani într’un singur corp de-o omogenitate veșnică (?) In ce pri­vește pe d. Smelț mi se pare că am spus că a fost ajutor de primar, deci unul, ce a contribuit în cea mai largă măsură, pentru a da stradelor orașului Botoșani acel aspect ma­cabru și desgustător care prin mur­dăria lui nu are echivalent nici în cele mai bîntuite de infecție orașe din Turcia de sud. Pavajul cu ma­cadam, acea practică absurdă și de­­grădătoare care a fost isgonită din cele mai sălbatice ținuturi a fost pusă în onoare de edilitatea liberală. Dacă înoată deci în noroi pănă git, nu au de­cît ce li se cuvine, la și sa nu se plingă deci d. Enacovici pe care cu jale îl vedem servind pofta nesățioasă a tinerilor colecti­viști Lupașcu și Șmih­. Ilariss Întrunirea liberală din Botoșani După cit se vede, capătul pârghiei de răsturnare cu care trebue să salte guvernul de pe căpătâi, este în Bo­toșani. Cei trei oratori, tocmiți cu o­cazia alegerilor comunale din acel o­raș, au cereat funcționarea mecanis­ ECOURI De la Exposiție CT­ S. Regală Principesa Ma­­d*­ria a vizitat azi dimineață Expoziția­ A. S. R. după ce a vizitat mai multe pavilioane particulare s’a o­­prit la pavilionul Regal, unde s’a o­­cupat cu aranjamentul mai multor o­­biecte expuse de Familia Princiară. întoarcerea d-lui Ministru de Justiție (7) ............................ s&J Al. Bädareu, ministrul justiției se va întoarce în țară Duminică 11 Iunie, cînd expiră concediul ce i-a fost acordat. Presa franceză și conflictul cu Grecia figaro“ publică un articol, //­* în care spune că Grecii vor vedea în curînd ce pagube le va aduce ruptura cu Romînia, a cărei vină de căpetănie o au ei, de­oare­ce bandele grecești au fă­cut o crudă operă în Macedonia. SIMBATA 10 IUNIE 1906 ABONAM­ENTUL Pe un an 24 lei, pe­­> luni 12 Ie pe 8 luni 6 Iei ÎN STRĂINĂTATE: l­e un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame SO bani rândul în pag. 1 TI Telefon MIMI CODREANU a) Diafane III (­urmare) Pentru ca să nu fim învinuiți însă că nu mai afirmăm unele judecăți, fără să le și dovedim temeinic, de­ aceia socotim că e mai bine să dăm oare­­cari citate din amintitele poezii. Așa n Lacrimi: Din neguri sufletești venind acele boabe arzătoare și’n lungul feței șovăind de par­că sînt mărgăritare, c’o aparentă claritate ascund furtuni în taina lor . Sub gene strălucesc curate, pe cînd în inimă te dor! ... Ci uite-le cum curg tăcute, misterioase dungi lăsind, mărgăritarele născute în colțul ochiului plăpînd ! — Nobleță lacrimilor tale înfruntă, prin tăcerea sa, cu-a ei sfișietoare tale, dureri ce’n strigăte-ar tuna ! ■ [UNK] S’ar părea că acum, fiind-că semnalăm, să se poată zice , dar bi­le ne ? .. aceasta s’a mai spus, sau chiar dacă nu s’a spus, se subînțe­lege că-i așa. Nici noi nu spunem contrariul, fiind-că hotărît e că ori­ce judecată, pentru ori­ce minte, poate fi analitică, imediat, ce prin afirma­­rea-i sintetică se semnalează un ce nou, dar așa de adevărat, în­cît ni se pare că l’am știut totdeauna. E ju­decată sintetică insă, fiind-că se re­­levează înaintea cercului luminos al conștiinții un ce nou, care așa-i de adevărat însă că imediat devine ana­litică. Oare nu-i adevărat că lacrimele, cine-a plîns o știe, ard, șovăind ? ... Comparația lacrimilor, ecouri ale unor dureri sincere și adevărate, cu măr­găritarele, oare , un ce banal ?... Dar lacrimile, cari strălucesc curate sub gene, pe cînd în inimă aduc durere ?.. Dar acele lacrimi cari înfruntă prin tăcerea lor dureri cari­ ar tuna în stri­găte ? 1.. E de semnalat cum că Mi­­hai Codreanu are în­totdeauna ceva de spus, și acel ceva î­i spune într’o formă în­cît nu i se poate nici-o­dată aplica : E ușor a scrie versuri Cind nu ai nimic a spune Inșirînd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. In „spovedanie“ un răsvrătit pri­beag își spune reflectul adinc al conștiinței. După a mea părere acest fragment,­­ar fi putut, sau­­ ar pu­tea poetul utiliza într’o scenă din vr’o piesă de teatru. Are, deși nu respectă succesiunea rimelor, o formă căreia nu i se poate imputa nimic. Dar să citez mai bine : „Am fost și sunt părinte un răsvră­tit pribeag. „Eu nu urăsc nimica, nimica nu mi-i drag, »îmi trec cu silă calea , în ini­ma-mi pustie „n’a mai rămas, părinte, nici­ o scînteie vie „și-mi sorb cu nepăsare durerea și amarul „ureîndu mi în tăcere și liniștit Cal­varul­­..... etc. etc. Aș putea iarăși să mă opresc cu analiza încă asupra a două sau trei bucăți din „Diafane“, deși nu acestea zic îi vor aduce adevăratul său merit și nu sîîbesc despre M- l Regele și România (Urmare și sfirșit). Intre acestea se întîmplă ceva ce nu se putea prevede. Osman Pașa strînge o armată puternică și se în­tărește ’n Plevna, așteptînd ca Su­leiman Pașa din altă parte să-i vie ’n ajutor peste Balcan. El nădăjduia încă, că oastea turcească va strâmto­­ra, la Lom și Iantra, pe cea de sub comanda Țareviciului Alexandru, vii­torul împărat, și că, în acest chip, armata rusească va ajunge în situa­ția grea, că va trebui să se retragă spre Dunăre Rușii se găsiră în no­­voe. Sîrbii nu erau gata și nu pu­teau să intre î n război a doua oară. Departe era și mult ar fi durat pînă ce să se trimită din Rusia încă 70,000 ostași pentru împresurarea Plevnei Împăratul telegrafic Regelui Carol, ca să trimită 50,000 de sol­dați în Bulgaria și să primească co­manda asupră-le, precum și asupra acelei armate rusești, care avea ca, dintr’o lăture, să opereze la Plevn ’n­potriva lui Osman Pașa. Oștirea ro­mînească care sta gata la Calafat și în alte locuri, trece Dunărea și mer­ge sub Plevna, pe care Rușii o îm­presuraseră deja, și, la Șipca, respin­seseră cu eroism oștirea lui Sulei­man Pașa, dar și armata de la Ian­tra și Lom respinse, pe toate liniile, oștirea turcească. Pentru armata rusească nu era nici cea mai mică primejdie, și tot ce se intîmplă cu aceasta, că Gurco trebui să se întoarcă, fiind-că deja trecuse Balcanul. Cind oștirea Romînească sub Plevna, îi căzu ia cercul ajunse ei de lucrare ca, împreună cu cea ruseas­că, să năvălească asupra Griviței și de acolo amîndouă să strimtoreze os­tea turcească în Plevna. Romînii s'au luptat atunci cu eroism și au pierdut cîte­va mii de morți și răniți, dar to­tuși au fost mai mult morți și ră­niți Ruși. După planul lui Totleben, Rușii și Romînii înconjură Plevna, fiind­că, între acestea, sosi alți 70,000 ostași din garda împărătească, înconjura­rea dură 90 de zile. Osman Pașa nu putu nici să se întoarcă, fiind-că, îm­prejurul lui și al oștirei sale, fu ri­dicată nouă cetate. El aștepta și nă­dăjduia în ajutorul, care va veni și-l va scăpa din sursa în care căzuse Rușii și Romînii lăsară lui Osman Pașa drum liber ca să poată, dacă pătrunde, a se retrage în Vidin. Fiind­că nu i-a venit ajutor și nu mai a­­vea hrană pentru oștire, Osman Pa­șa n’a voit să se predea, ci încearcă să străbată printre împresurători și să se refugieze în Vidin. Atunci fu rănit, pierdu multă oștire și se pre­dă Rușilor, iar nu Romînilor. La Plevna, precum Rușii anume au voit, capătă renume oastea romînească care­­fie chiar și așa—a făcut servicii Ru­siei și sie, dar nu e adevărat că Ru­sia n’ar fi sfîrșit treaba sa și n’ar fi biruit singură pe Turcia. Regele Carol știe aceasta foarte bine, și știu și toți Romînii cari, și dacă se mîndresc cu eroismul lor pe care li-l recunosc Rușii, totuși nu trîmbițează despre aceasta atît cît fac zgomot neprietenii rușilor. Acum, Re­gele Carol a sărbătorit ai săi 40 de ani de domnie. El, în cuvîntările și proclamația sa, nu a pomenit cu nici un cuvînt—ceea ce trebuia să facă și în chip public să recunoască—cum a dobîndit glorie oastea romînă,care a fost cu cea rusească în războiul cu Turcia și cum acel război, pe care Rusia l-a purtat pentru eliberarea creștinilor, a adus Romîniei liberta­te,—Regat și Conroană. Dacă acel răz­boi ar fi fost pa vremea Domnului Romînilor Mircea sau a lui Ștefan cel Mare, puteau Romînii să vor­bească ori­ce și să scrie că au biruit pe Turci. Dar a vorbi ceea ce vor­besc alții pentru ei, că ciinșii au cu­cerit Plevna și că atunci Regele Ca­rol a fost slăvitul comandant al ar­matei sale și rusești, aceasta nu s’ar cuveni să îngădue Regele Carol, care ar trebui să mărturisească numai a­­de­vărul. Acum, toate ziarele germane, anu­me cele evreești de la Viena în frun­tea cărora stă „Neuse Freie Presse“,— ne­spunînd nimic cît a stricat Re­gele Carol Austriei prin politica sa germano­filă și nici că și-a pregătit 500.000 de ostași cu cari, azi sau mîine, va cuceri de la Austro-Unga­­ria, Ardealul și locurile unde sînt Romîni, ceea ce Rușii vor bine­cuvîn­­ta—slăvesc ele pe Regele Carol, și pe lingă aceasta încurcă politica au­striacă și dibăcia ministrului austri­ac, slavul graf Goluchowski, care a fost așa de iscusit în­cît chiar el, cu primejduirea sa, a împins și făcut ca să cază la înțelegere și să se împa­ce Grecia și Romînia, ca două state neslave, care vor opri solidaritatea slavilor în Balcani. Aferim de așa treabă: Politica romîno-greacă, alian­ță și învoială împotriva slav, și această învoială a curentului Austriei, Romîniei și Greciei, cari sunt de a­­cord așa cum sînt de acord coarnele în sac, și Romînii și Grecii sunt chiar flăcăi cari, cu bine­cuvîntarea Au­striei, ar putea să asigure solidari­tatea neamurilor slave. Ziarele austro-evreești mai bine ar face ca să nu vorbească nimic și să nu se facă advocații României. Ele trebue să știe bine, că Rusia va fi în­tot­d­auna pentru Romînia, chiar de a fi ori nu acolo Germanul Rege Carol. Numai cu ajutorul și bine­­cuvîntarea Rușilor vor putea Romî­nii să își ajungă ce năzuesc. S­F­Î­R­Ș­I T­raest-

Next