Evenimentul, iulie-septembrie 1906 (Anul 14, nr. 111-184)

1906-07-01 / nr. 111

ANUL XIV. — No. Ill REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 44 mm ti a Miiftesneanu 44. X .A.Ș X Apare în toate zilele de lunii Un număr vechiu 50 bani H­liffu­KUL IO BMI Telefon.EVENIMENTUL 3, SIMBATA 1 IULIE 1906 mommmrul. Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei ÎN­ sTRĂINĂJA 340 ^o un an 30 lei A „­­ Anifesiuni, inserții și­ jreclame fi O­­$ani rândul îm­pag. 111­­ é‘ .Telefon­­ul Part­i­i Cior­njovîi.­ Pentru o alegere de comună la Brăila, opoziția liberală a desfășurat atîta interes și hăr­nicie, în cît întreg statul ma­jor al partidului, atît de la centru cît și de prin districte s’a pus în poziție de mobili­zare. A plecat din București o întreagă caravană, cu oratori, cu tacîmuri pentru ba­sobel și cu focul sacru în suflet de a spulbera guvernul. In vederea acestor alegeri se fixase o întrunire publică, la care să fee parte întreg caimacul liberal din capitală și din provincie,—iar localul destinat pentru întrunire a fost sala Paradis, — probabil pentru ca liberalii, atît în o­­poziție cît și la guvern, să se găsească totdeauna în raiu. Față cu caracterul puțin important al unei alegeri co­munale și încă de provincie, sultanatul opoziționist și tă­răboiul ce a ținut să-l facă li­beralii la Brăila, ar putea fi interpretat ca o mișcare cu tendința de a constitui obi­ectul începerei unei campanii așa numită de resturnare. U­­nul din oratorii întrunirei dl C. Coeiaș a accentuat chiar lucrul; oratorul brăilean a declarat ca întrunirea se fie semnalul luptei. Atîta numai că, cu palavre național-liberale nu se ia gu­vernul; poate că nici Brăila nu se va putea lua, și cauze loviturei de sabie în apă, pe care o dă opoziția în cel de al doilea port al fărei, se ex­plică ușor. Cînd pentru o alegere de așa mică însemnătate, un par­tid întreg se scoală cu cățel cu purcel, cum spune zicătoa­­rea populară, și merge într’o localitate —apropos de hoiks— ca să fie­ o mare întrunire pu­blică,—evident că lumea poli­tică se așteaptă, cel puțin, la desfășurarea unui program politic. Acest eveniment era cu a­­tît mai mult temei de așteptat, cu cît se știe că, de luni de zile, o mare comisiune com­pusă dintr-un însemnat număr de însemnați membri ai are­opagului colectivist, așa numit comitet central, era însărcinat cu alcătuirea unui program politic, liberalii recunoscînd ei înșiși, că au lipsă de un a­­seminea factum. Se credea deci, că la Bră­ila, unde se transportase atît dualitatea conducătoare a par­tidului, cît și delegațiuni din toată țara,avea să se desfășure celebrul program așteptat de atîta vreme, căci nu se putea concepe că, pentru a se alege mădulari ai eforiei brăilene domnii Găetan, Oțeleanu, Ior­dănopol,­­A.x.glxir, și alfi ne­cunoscuți, să se poată opera o așa de colosală deplasare de liberalii de prin toate cui­burile unde se aflau stînci li­niștiți și rumegînd încă din bunătățile adunate sub regi­mul căzut abia la 1904. Dar: partum­unt montes, nas­­citur ridiculus mus. Cioriceiul țișnit din cutremurarea mun­ților national-liberali s’a pre­­sentat sub forma unor vor­biri banale fără nici un miez,­­clișee învechite și proaste,—­­o hodorogeală în sine, cu care liberalii asurzesc de 50 de ani urechile poporului. Nici o idee nouă, nici un punct din presupusul viitor program, nimic! Ba, ne ’nșe­­zam, a fost ceva mai deosebit: după întrunire a avut loc un banchet monstru: 250 de ta­câmuri ! Intre 250 de comeseni a fost de­sigur pe putin 150 de alegători, ceea ce ne-aparat ,reprezintă pentru liberali un stoc de 150 de voturi, dacă b bine înțăles, între aceștia nu vor fi fost și de acei care pe lingă că mînîncă fără să voteze curat, dar șterge une­ori și tacîmul. Și iată cum, prin manifes­tații de acestea sterpe, liberalii vroesc să întortocheze lumea și să facă pe naivi a crede că partidul și-a sumetecat mînecele și să gătește să fee puterea. Aveți însă, puțintică reb­­ctare nenișorilor. Discursul . Panu D. Gh. Panu a fost totdeauna ama­tor de fapte și mai ales de declarații sensaționale. In întrunirea colectiviștilor la Bră­ila, d. Panu exclamă : „Se vorbește mereu de guvernul și de partidul conservator. Mă rog care guvern și care partid ? Oare e ideea acestui gu­vern, care-i șeful? Nu le văd”. D. Panu are de ce fi mulțumit ; ceva mai senzațional e greu de gă­sit chiar într’un timp cînd sportul de­­clarațiunilor senzaționale pasionea­ză așa de mult pe bărbații noștri po­litici. Tot în acea întrunire d. Panu ține să ne mai convingă că guvernul con­servator este o tovărășie legată nu­mai de interese și că ceea ce condu­ce pe colectiviști în lupta întreprinsă, nu este setea de a veni la putere. Nu crede d. Panu că cu asemenea vechituri cu greu va fi luat în serios? Din faptul că s’au făcut cîte­va nu­miri în funcțiunile publice, sau în consiliile de administrare ale diferite­­or instituțiuni—după cum d-sa­ar­ Ziar Conservator gumentează—reesă pare că guvernul este o tovărășia legată numai de in­terese ? Dar atunci toate guvernele, trecute și viitoare și de toate culorile, sunt simple tovărășii legate numai de interese ! In ce privește afirmația că nu se­tea de putere, conduce la colectiviști în lupta contra guvernului, atragem atenția d-lui Panu asupra următoru­lui lucru : cum d sa este reputat de mare zeflemist, se poate întîmpla ca afirmația d-sale să fie luată ca o simplă zeflemea, și atunci, adio situație în partidul coletivist ! Nu ne putem lua rămas bun de la dl Panu, fără să rîdem puțin­ îm­preună de ghidușia cu : „reculegerea și munca partidului liberal“. Reculegerea, ar fi înverșunarea cu care se urmăresc colectiviștii, mari și mici, la centru ca și în județe, iar munca, ar fi comedia cu lucrările co­­misiunei, ce alcătuesc viitorul program al viitorului guvern liberal ! Deșteptăciunea „Liberalului“ Pentru ca să te îndeletnicești cu trebile publice, așa­dar și cu politi­ca, netăgăduit că ți se cere, mai cu seamă astă­zi, să aibi nu gură de bulbăut sau condei de mîzgălit hîrtia, ci­­ o cultură largă și variată în a­­celași timp cu inteligența firească de a înțelege problemele și faptele de tot felul, pe cari ți le oferă viața so­cială. Mare scădere ’i, fără ’ndoială, cînd îți lipsește chiar numai una din aceste două însușiri, dar, și mai în­curcat rămîi, precum și mai tare ’n­­corci lucrurile, cînd amândouă ’ți lip­sesc. Mădularul opoziției noastre de la­ Iași, ,Liberalul“, de multe ori a do­vedit că’l stânjenește lipsa de cultu­­ră. Deprins de a face numai pe măscăriciul vremilor vechi și pe cio­clul mormintelor de la Ruginoasa sau Eternitatea, cînd, în coloanele noastre, ne îndeletnicim cu Cronici științifice, sau cu interpretări artisti­ce asupra lui Hamlet, ori cu pro­blemele capitale ale Slavisticei la Romini, atunci adorabilul nostru ad­versar atîta se ’ncurcă, ’n cît rămî­­ne — ierte-ne destăinuirea—chiar ca un .vitulus ad portam novam*... și behăe... și behăește... ’ntocmai ca ieri dinaintea „d-lui Oreceanu reformator“, învederat că î­i lipsește pregătirea spre a înțelege și ideile ca și va­loarea persoanelor. Dar nu numai această scădere o are mădularul ieșan al liberalilor. Ci îi mai lipsește încă și inteligența firească de a pătrunde sau pricepe chiar rostul faptelor sociale sau po­litice de toate zilele. De aceea îl ve­dem sau trăgînd la minciuni de să­te ei cu mîinile de păr, sau udând și contrazicîndu-se de azi pe mîine, sau, în sfirșit, destăinuind lapte, pe cari, în stîngăcia sa, nu le pricepe că ni le aduce nouă ca material toc­mai spre a arăta vre-o incorectitu­dine a liberalilor săi. Ast­fel, în număru­l de la 24 iu­nie c., vorbind de o telegramă de fe­licitare, pe care d. Stroia ar fi trimi­s-o d-lui ministru Greceanu, „Libe­ralul“ zice că d. Ilie B­irbulescu, di­rectorul ,Evenimentului“, în urma demersului d-lui Bidăreu, ar fi re­fuzat de a publica în acest ziar acea telegramă a d-lui Stroia „care e un înfocat Grecenist“. Deci, prin aceasta ,Liberalul* afir­mă că „Evenimentul“ ar fi anti-gre­cenist dar­amic numai al d-lui Bădăreu. Apoi, pe de altă parte, în numă­­ru­l de la 29 iunie c., tot „Libera­lul“, spune următoarele : După scuturătura pe care a pri­mit-o la București Bădăreu începe să fie lovit și la Iași. Se pare că d. Greceanu și-a luat această sarcină și prima manifestare a apărut în „Evenimentul“. In adevăr ziarul guvernamental ie­­șan reproduce articolul, prin care ,Conservatorul“ a desaprobat cu­noscutele declarații din Iași, ale lui Bădăreu. Așa că, prin aceste rînduri, afirmă că ,Evenimentul" ar fi antibădără­­nist și amic al d­lui ministru Cro­­ceanu. Aceste contra­ziceri în curgerea numai a 5 zile, sunt o dovadă cat­e de șubredă inteligența .Liberalu­lui“! Iar un alt fapt întărește și mai mult adevărul acestei constatări a noastre. In acelaș număr de la 24 iunie c., sub titlul * Scandalul de la senatul universitar*, «Liberalul» vorbește de votul pe care senatul și profesorii facultății de medicină ai universității din Iași, recomandă ca agregat la catedra de medicină operatoare, de la facultatea de medicină din orașul nostru, pe d. dr. Bălăcescu, care ar fi un ,candidat bizantin“. Dar, zice „Liberalul“, această recomandare s’a făcut prin niște „manopere nedemne“, cari constau din aceea că în acea seară (23 iunie c.) în loc să se dis­cute de senat și profesori o altă chestie, pentru care ar fi fost convo­cați, de­ o dată, „prin surprindere“ se „intervestește ordinea zilei" și așa se proclamă recomandat domnul dr. Bălăcescu. Dar, cu șubrezeala inteligenței sale, n’a băgat de seamă „Liberalul" ,că, dacă vor fi fost în adevăr „ma­nopere nedemne“ și „surprindere“— sfod­’a, ce noi făgăduim—apoi prin a­­­ceaste destăinuiri el trădează oare­­cari incorectitudini nu ale „bizanti­nilor“ ci ale liberalilor, fiind­că, și convocarea senatului și ordinea ches­tiilor de discutat nu se hotărește ni­meni altul de cu­ rectorul universită­ții sau, cînd acesta lipsește, decanul care-l înlocuește. Rector al universităței e ono­rabilul d. Climescu, care-i liberal, iar, în timpul absenței d-lui Climes­cu, a înlocuit pe rector un om de o cinste iarăși netăgăduită, d. decan Caragiani, care-i de asemeni liberal Așa că, prin stîngăcia minții sale, «Liberalul“ a brodit-o chiar ca E­­remia cu oiștea’n gard. In loc să lovească în „bizantini“, a pus „sur­prinderea" și „manoperele nedemne“ tocmai în spinarea liberalilor pe cari credea că-i ocrotește. Minunate servicii face partidului său adorabilul nostru „Liberalul“ care-i și „sub direcțiunea unui co­mitet". Prietenește atragem atenția condu­cătorilor partidului liberal ieșan vor­ba Romînului că : <r chiar la­ pagubă e mai bine cu un deștept, de­cît cu prostul la așa cîștig. En­­sideră că „Chestiunea Orientului" este așezată. In regiunile care continuă a face parte din imperiul otoman, anume în Macedonia, politica de supraveghere și de ameliorațiune succesivă și lentă urmată de marile Puteri a adus oare­care discordare și o liniște re­lativă. Intre cele 5 mici State — Ro­mînia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru și Grecia—ori și ce ciocnire a putut fi evitată și incidentele cele mai re­cente la cari au fost amestecate, sunt de alt­fel de natură liniștită. Eri, era conflictul între Austro Un­garia și Serbia, forțele prezinte erau ala de disproporționate că se știa dinainte care va ceda, fără a se avea recurs la forță. In momentul de față, relatiunile sunt rupte între Romînia și Grecia cari nu se ating în nici un punct și cari au frontiere maritime separate prin strîm­tori interzise năvilor de râzboiu. De unde explicațiune dacă nu justificațiunea—a stranit propozi­­țiuni formulate, în timpul trecerei sale la Viena de generalul Lahovari, execuțiunea Greciei de marile Puteri Acest conflict romîno-grec, permite acelora cari studiază cauzele și efec­tele a vedea în starea sa actuală Balcanul transformat. * * Acum ciți­va ani, cele trei mici State slave, Bulgaria, Serbia și Mun­tenegrul căutau a se înțelege și a se opune Romîniei și Greciei, între cari exista un acord oficial. Mica triplică slavă se rezema pa Franța și Rusia și mica duplică româno-greacă asu­pra triplei­ alianțe. In Macedonia, o luptă sîngeroasă și înverșunată era angajată intre turci și bulgari. Organizațiunea și bandele bulgare, declarau sus și tare că nu luptă pentru principatul bulgăresc dar pentru Macedonia, pe care o voiau a­utonomă liberă. Poliția și armata tur­că urmărea ori­ce macedonean, bă­nuit de a favoriza însurecțiunea. Au­toritățile se sforțau de a găsi un punct de sprijin în populațiunea grea­că, și acțiunea lor nu era cu totul zadarnică. Frica geloasă, de a vedea pe bulgari nu chiar bulgari­ macedo­­neni, să transforme al lor acest lu­cru, pină aci heterogen, indecis și schimbător, ce este Macedonia, a în­trecut in cercurile elene asupra erei turcești Sa prevăzu chiar la această epocă o colaborațiune între cele două guverne de la Constantinopole și Atena.* # * Astăzi, represiunile turcești, au frînt organizațiunile ostile. Ofensiva bulgară este oprită. Cele­lalte națio­nalități, pe cari turcii le comprimă ca și pe bulgari în Babilonul mace­donean, și-au făcut loc și trec grecii în primul plan. Grecii și-au promis da a recîștiga terenul cîștigat cu forța de bulgari. Cum bulgarii zicînd că lucrează pen­tru Macedonia, luau de bază de o­­perațiune Statul lor național de ase­menea bandele grecești—­cadru care este mărit in momentul acțiunei de elementele trecătoare—vin din sudul regatului. Pe cînd bandele bulgare nu gă­seau­­ fața lor, în prima perioadă de­cît trupe turcești, astă­zi bandele bulgare și bandele grece se luptă îm­preună. Turcii devin niște arbitri. Sunt spectatori, planează. Adesea, seara după o luptă între bulgari și greci, ei lucrează, împacă pe moarte învingători și învinși. Nu mai asistăm la o sforțare fă­cută pentru a răsturna puterea exis­tentă în Macedonia, pentru a modi­fica în mod violent regimul. Eiste lupta naționalităților. Sunt li­niștiți la Constantinopole, se dom­nește asupra unor supuși inamici a­i altora, cari se omoară cu ajutora cîtor­va compatrioți veniți din par­tea cea­l­altă a frontierelor oficiale. Și lupta nu este numai între bul­gari și greci. La nord în vilaetul Yeskueli, bandele bulgare se luptă contra bandelor sîrbe, cărora bandelor grecești fac gestul de a le întinde mina. In fine, fără a vorbi de albanezi, un al patrulea element răsare . Va­­lah­ii și în dosul lor Romînia. Cuțovlah­ii din Balcani, sunt o mi­noritate activă, mîndri și industriali, ciobani, cari, au privilegiul tradițio­nal de a fi armați atunci cînd au fost luate puștile la toată lumea și cari merg din regiune în regiune, după trebuințele turmelor lor, fierari, ne­guțători foarte bogați, cari s’au sta­bilit departe, dar cari n’au­ uitat țara natală. De la cine descind dinșii ? Sunt și ei ca și romînii din Principat, nepoți ai colonielor lui Traian, refu­giați în munții cari se ridică la Su­dul cîmpiei Dunărene ? Strămoșii lor nu erau oare locuitori supuși ai Ro­m­ei, latinizați și ei—ai orașelor Adri­­aticei Orientale ? Mister. Dar în toate cazurile este o legătură de civilizație între romîni și dinșii, și unii și alții sunt latini din peninsulă. Este destul pentru ca Romînia să dea cauza lor în mină și să grupeze interesele lor cu ale sale. In mod al­ternativ Cuțovlahhii rămîn amestecați cu grecii sau voe­ c a urmări desti­nul lor propriu. Fie ce dată ce simt și voesc a realiza naționalitatea lor, Romtnia, și mai cu seamă cînd par­­tidul conservator este la putere, este gata a-i susține. Ea îi susține subvenționind școli și agenți. Ea susține chiar revendicațiu­­nile lor religioase. In Imperiul Otoman, intr’adevăr religiunile singure sunt în mod ofici­al recunoscute, nu însă naționalitățile. Naționalitățile nu subsistă de­cît gru­­pîndu-se în jurul bisericei sub șefii religioși. Or, în Macedonia, bulgarii singuri au ajuns­­ obținînd acum 36 de ani recunoașterea unui exarhat— a face să fie recunoscut că naționalitatea lor este deosebită de naționalitatea greacă. In mod oficial, biserica Patriarhu­lui din Constantinopole înglobează tot restul. Până în aceste din urmă timpuri preoții Patriarhatului vorbeau toți în grecește, toți credincioșii lor erau reputați greci. Sîrbii au ajuns a obține, în organizarea globală a preoților sârbi, a face ceremonia în sîrbește. Kutzovlahhii voesc preoți spe­ciali vorbind romînește. Bandele gre­cești, plecate din regat, omoară pe secesioniștii valah­i. Romînia declară Grecia responsabilă de aceste omo­ruri. Iată diuplicea balcanică, compli­mentară Triplei Alianțe, este ffintă. Influența engleză este de alt­fel pre­ponderentă la Atena. Conflatul romîno-grec, examinat în sine însuși, nu este tare grav , dar una din principalele cauze este agi­tațiunea macedoneană. Europa a cumulat măsurile de pre­­cauțiune, agenți civili ruși și austri­­aci, jandarmerie internațională, con­trol financiar. Ea a atenuat zeul, dar nu l-a supri­mat ; ar trebui mers mai profund și mai cu curaj pentru a tăia odată pen­tru tot­deaun­a rădăcina. Este interesul, bine înțeles, al ma­rilor Puteri. Empirismul timid va lă­sa totdeauna să subsiste acolo cauze de conflict a cărui acțiune­­ va putea intr’o zi să nu fie limitată în Bal­cani. René Henry. Romînia și Grecia Sub acest titlu ziarul „La Republi­­que Erau­­­,îise“ publică următorul articol, în numărul său de la 1 Iulie (st. n.) 1906. De cît­va timp temutul B­alcan pre­ocupă în mod periodic opiniunea E­­uro­peană fără însă a’l neliniști ca în perioadele unde marele public con­­ trafinele capitale ale Slamfal X3 O î I&T­I­1). (Urmare) De alt­fel aceasta coincide și cu constatarea de mai sus, că tot numai de atunci ne-au putut vani și cu­vintele slave cu ,r. paleoslovenio. Cuvintele aceste fără ă, dar, ne arată și el­e, alături de cele cu în, un, că greșit s’a interpretat textul din Iordane, cu privire la timpul conlocuirii Românilor cu Slovenii Bulgari. c) Tot ast­fel, neobservînd gramatica istorică a limbii bulgare, mai cred a Miklosch, și sub puterea impună­toare a autorității lui științifice, toți oamenii de știință streini și de la noi, că în aceași epocă a lui Iordanes, deci în ori­ ce caz înainte de veacul al IX, ne-au in­trat în limbă de la Slovenii Bulgari cuvinte, cari în limba noastră au sunetul i iar în paleosloveni că î (—a>i) ea: vidra, bivol, mită, dobitoc, ispiti, strivi, ză­misii, risipi, trivă, vlădică, pelin, smochin, moghila, obicei, cobila, răchita etc. Totuși, aceeași știință zice că în epoca din care avem textele paleoslovenice, deci în sec. XI sau X, limba bulgară, deci praleoslovenica avea acolo un în vidra (BT.IAPA), bivolă (exironx), mito (miito), dobîtăkă (Aoetitzka), ispita (iiiniiTATM), sătrivăii (CATp'MBAT)) ză­misliți (^AMXICAHTM), rBSÎpati (pACLIN­ATH), tikva (tubei gan. &be), vladîka (baa^'bika), pelînă (nEA’biH),b smolună (CMDKT­ I­X), mogîla (MortiAA), obhr>a (obiimah), kobîla (kobeiaa), rakita (pahiiia). Dacă aceste cuvinte, și altele de felul lor, ar fi in­trat în limba română în epoca paleoslovenică, adică fie chiar în secolul al IX, de sigur că ar fi trebuit să le vedem și astă­zi în limba noastră tot așa ca în pa­­leosloveniea, adică cu acel­a iar nu cu i, cum le avem de fapt. Ba încă și mai mult ar fi trebuit să le avem ast­fel în epoca Slovenilor din Dacia Traiană, de cari ne vorbește textul lui Iordanes, adică în veacul al VI (Miklosieh) sau în al IV (Safarik, Drinov); căci știința afirmă că pe atunci, mai ales, toate limbile slave aveau pe acel î *). Nu se poate susține că: le-am fi primit de la Bul­gari cu î, dar că acest sunet T am schimbat noi, pe terenul limbii române, în i Și nu se poate aceasta, fiind­că limba noastră nu posedă, ca ceva organic al *) Vezi s. ex, Archiv fur Slav. Phil. IV, 406, său, fenomenul de prefacere a lui î în i, ci numai in­versul, adică fenomenul de a preface pe i în î **)• Așa că, dacă aceste cuvinte nu ne-au putut veni in epoca paleoslovenică, dacă apoi nu se poate să se fi format ast­fel pe terenul limbii române, urmează că tot din limba bulgară le avem, dar dintr’o altă epocă, dintr’un alt studiu al ei de­cît cel paleoslovenic. In adevăr, dacă urmărim gramatica istorică a limbii bulgare (cea ce tocmai a trecut cu vederea Miklosieh), vedem că în­spre epoca mediobulgară ea are chiar ca o caracteristică a fonetismului său prefacerea pa­­leoslovenicului î (ti) în i (a), începutul acestei tran­­formări ne apare rar de tot chiar în textele paleo­­slovenice, ce avem, dar cari se știe că sunt copii din veacul al X sau al XII). Iar in veacul al XII, adică în epoca proprie mediobulgară, această transformare se arată a fi mai peste tot sfirșită în limba bulgară. Din sec. XI sau al XII, dar, limba bulgară are mai numai i în loc da­r: vidra, bivol, miro, dobitok, ispitati, stri­­vati, zămisliți, rasipati, tikva, vladika etc. — întocmai ca limba romînă. Aceasta ne arată că acest fel de cuvinte slave ne-au venit în limba noastră în ori­ce caz numai în această perioadă a limbii bulgare, deci numai după sec. X sau al XI, iar nici de­cum înainte, și cu atît mai mult nu în secol. VI sau al IV. De alt­fel la aceste cuvinte ne mai confirmă această soluție încă și existența în ele în același timp a fenomenului de pierdere a lui i­, k paleoslovenie : bivol=plsl. bîvol= strivi=plsl. s­trivău­. Cuvintele acestea cu i în loc de î, dar, ne arată și ele, alături de cele cu în, un și de cele fără ă, că greșit s’a interpretat textul lui Iordanes cu privire la timpul conlocuirei Românilor cu Slovenii Bulgari. d) Aceiași e situația și a cuvintelor slave cu diftongul ea in limba română. Avem, în adevăr, o mulțime de cuvinte cu acest diftong : deal, hrean, leac, leat, pribeag, steag, teasc, veac etc. Despre ele, și Miklosieh și filologii noștri **) au zis că le-am primit așa din limba paleoslavă, deci cel puțin din al VI veac. Nu s’a observat însă că până azi știința nu poate admite că bulgara din epoca pa­leoslavă avea acolo diftongul ea, ci în locu-i un e lung. **) H. Tiktin: Studien zur rumänischen Philologie p. 9. 1). Lecție de deschidere a cursului de Slavistică,—ți­nută la Universitatea din Iași în Noembrie 1905. **) Așa, ca format pe terenul limbii noastre se pot înțelege cele cîteva cuvinte slave ce avem ou î în 1, d. i: țigan, R­âmn­ic, animalul rîs și zis etc. *) Cf. Wondrak : Altchirchenslavische Grammatik p. 53 368—Lșskien: Handbach8 p, 36. (Va urma). IMN Hărbulescu

Next