Evenimentul, iulie-septembrie 1906 (Anul 14, nr. 111-184)
1906-09-19 / nr. 174
M A A MAIL XIV — No. 174 REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 44 Strada ± apu»tseana 44 XX apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 50 de ani Telefon Demagogismul liberalilor Ieșeni Discursul, rostit de d. I. Kalinderu la Congresul corpului didactic, ce s-a ținut săptămîna trecutfi’n București, e, desigur, un fenomen remarcabil în mișcarea ideilor și a năzuințelor de la noi, cu privire la chestia țărănească. Cuvîntarea aceasta, cuminte și plină de pătrundere a adevăratelor noastre nevoi, ar trebui să pună pe ginduri și să rușineze demagogismul liberal care, prin rîvnitori de mărire ca d. C. Stere de la Iași, socoate că nu e urît și nu vede că primejduește chiar statul stîrnind în sufletele naive ale țărănimei pofte nerealizabile dupe pămînt Căci, se știe că mai anii trecuți, fostul socialist din orașul nostru, spre a putea ajunge deputat, nu a găsit mai bun de făcut de cît de a făgădui împărțire de pămînt de la stat, țăranilor cari îl vor vota; tot așa, precum iarăși, împins desigur de aceiași năzuire pentru viitor, tot dînsul făgăduise pâmînt tiranilor de pe moșia Sîrbii a Epitropiei Sf. Spiridon. Dar d. I. Kalinderu, a cărui experiență și înnaltă pricepere în chestia noastră agrară de mult nu mai poate fi tăgăduita, declară în pomenita sa cuvîntare că, nu numai pentru buna stare a statului, dar chiar și pentru țărănime, e primejduitor îndemnul de a se umbla dupe împărțire de pămînt. Nici o dată nu va putea avea statul destul pămînt ca să împarta tuturor, și, deci, întotdeauna se vor găsi țărani fără de pămînt. Ceea ce va rîdica starea materială a țăranului român va fi, spune d. Kalinderu, nu marea întindere de pămînt, ce ar avea, ci priceperea ca pe acel puțin care’l are să și-l lucreze intensiv și rațional. Că lucrul e astfel, ne dovedește pe de o parte țăranul din țările streine, care are mai puțin pămînt decît al nostru, și totuși, stă materialmente relativ foarte bine, iar pe de alta, chiar unii din țăranii noștri (de pildă pe Domeniile Coroanei) cari au pămînt puțin, dar cari stau bine, fiindcă au învățat de și-l lucrează rațional și se pricep în a și duce cu rost o gospodărie casnică. Spre a locui sărăcia de acum a țărănimei noastre va trebui, dar,—aviz d-lui Stere și demagogismului liberal îndeobște! - nu să o îndemnăm atîținde, ca ea să ceară pomană din pămîntul statului, ci să o învățăm, dîndu-i cultura trebuincioasă, ca să’și lucreze rațional pămîntul care-1 are și să’și țină o gospodărie casnică pricepută. Aceasta pentru acei din țărani cari au pămînturi, dar cărora demagogia condamnabilă a d-lui Stere le bagă în cap că nu au destul pentru ca să mai ceară de la guvern, ca în cazul cu moșia Sîrbii. Iar cît pentru acei cari nu au de loc pămînt, d- Kalinderu sfătuește, tot așa de cuminte, ca în loc de a-i îndemna să ceară de la stat, mai bine sa-i îndemnăm a se duce ca muncitori agricoli pe moșiile altora, cari au nevoe de așa brațe pentru lucru , căci se știe că, vara, mulți proprietari și arendași de moșii, neavînd oameni cu cari să le lucreze, aduc străini din țări vecine ca : Bucovina, Sîrbia și Bulgaria. Astfel sfătuește pe țăran cel ce nu gîndește decît la îndreptarea stărei materiale și sufletești a lui. Acel ce urmărește, însă, de a se folosi de naivitatea țăranului pentru ca să-și ajungă vre-o ambiție personală, îl îndeamnă, ca d. Stere, să ceară pămînt de la stat și ca să se răsvrătească, cînd statul nu are și nu poate să i dea. Strălucita cuvîntare a dlui Kalinderu ar trebui însă să deschidă odată mințile primejduitorului demagogism liberal și să-l facă cel puțin a se rușina, dacă nu chiar a se teme, de asemenea fapte. EL Primialul liberal Infuria dorinței de-a pune mai repede mîna pe putere, liberalii au început a’și da arama pe fața. Li se pare los ca le-a venit timpul ca din nou să se așeze pe lucru și pe mîncare. Și de aceia, acum mai mult ca nealtădată, se du mai bine la iveală poftele și ambițiile șefilor diferitelor grupări liberale din localitate. Ceia ce se petrece în mic însă la Iași se petrece aidoma, în mare la București și în toată țară. Și pentru ca să se poată vedea mai bine, cam la ca ne-am putea aștepta,dacă Doamna ferește, peste doi ani, de pildă, ar fi să vie liberalii iarăși la putere, expunem aci pe scurt, numai ca sa va intîmpla cu viitorul primariat al Iașilor. Da aici i se va putea trage concluzia de ca se va petrece in mare în toată țara. Așa de pildă, d. C. B. Pennescu și cu puținii credincioși ce-i are, ar voi, de pildă, să revină iarăși în fruntea comu nd HABI SI IORAI Ziar Conservator Un mic răspuns la unul din numerile trecute, ca răspuns la învinuirile ce ni se aduceau de „Liberalul“ că facem in ziarul nostru personalități, am căutat să dovedim contrariul și ne am terminat un articol cu următoarele: Facem cunoscut ziarului „Liberalul“ că noi ne urmăm calea cea adevarată în viața politică. Atacăm numai pur și simplu viața publică și politică a adversarilor noștri“. Ca răspuns la acestea Liberalul ne întreabă : »Oare a spune că d. Pennescu cît a fost primar și-a spalat familia și pe sine la baia comunală, fără să plătească un ban; oare a spune că d. Pennescu cit a fost primar nu a plătit electricitatea de a ilumina vastele saloane, înseamnă a nu face personalități ? Desigur că nu, căci d. Pennescu făcind așa cum am spus, a făcut aceastea in calitatea sa de primar al Iașului, deci investit cu o demnitate publică și nu in calitate de simplu și privat cetățean al Iașului. Ca dovadă că e așa, e că în timpul de față, cînd d. C. B. Pennescu nu mai e primar, deci nu este Investit cu o asemeni demnitate publică, ci e simplu și privat cetățean al Iașului, nu se mai spală pe sine și familia gratuită baia Comunală și nici își lumnează gratuit vastele saloane, cu electricitatea publică. A spune deci, toate cine le-a spus despre d. Pennescu nu Înseamnă c e ne fi ocupat de omul privat, ci de omul public și politic, ceia ce era da datoria noastră. De altfel noi am „spus multe altele despre d. Pennescu, dar nu despre d. Pennescu, simplul și privatul cetățean, ci tot de d. Pennescu primar, president de comitet teatral și altele Ne-am păzit totdeauna pe de altă parte de a face mențiune în gazeta noastră de multe destrăbălări private ale personalităților marcante din clubul liberal din Iași, îndată ce acele destrăbălări nu aveau nici un raport cu demnitățile publice ce aceștia le ocupau. Cinci medici profesori, prefecți etc. se dedau de multe ori la lucruri O măsură disciplinară Sub acest titlu, confratele nostru bucureștean , * Conservatorul se releveazâ, măsura disciplinară luată de de ministru al justiției, față de colectivismul d-lui Prim președinte Popescu . Ne-am ocupat la timp și atit de larg cu comportă gravitatea faptei săvîrșite de d. Sc. Popescu, primul președinte al Curței de apel, cînd, într’un discurs solemn cu ocazia deschiderei anului judecătoresc, a făcut polemică personală, a lipsit de respect către autoritatea superioară și a adus ofense unor magistrați cari ii sunt superiori. Monitorul Ofiial de astăzi conține, în josul discursului rostit cu aceeași ocaziune de către d. procuror general pe lîngă aceeași Curte, o notiță care atrage din nou atenția publicului asupra rătăcirei de care s’a făcut vinovat d. Popescu. Legea nu prevede obligațiunea de a se publica în „Monitor cuvînturile ce se țin la deschiderea anului judecătoresc. Publicația aceasta a isvorît din importanța ce au prezentat, de cele mai multe ori, aceste cuvîntări și a rămas o tradiție ca părerile exprimate de către magistrați, să fie aduse la cunoștința publicului, ca să fie analizate, discutate pe larg și îmbrățișate, astfel, de către oamenii In situație de a traduce in legi ceea ce răsare ca bun, util și necesar din materialul de cunoștințe practice pe care îl adun în dezbatere acesta discursuri. Acesta nu a fost cazul cu d. prim președinte al Curții de apel. Fără nici un fond juridic, fără nici o idee care să intereseze publicul sau pe magistrați, fără nici o observație care să se refere la drept sau la nndul de distribuire al justiției, d. Sc. Popescu a debitat un articol de gazetă liberală, articol căruia îi lipseau și temeiul și tactul și arta de ai da factură—îi lipseau condițiile de la cari nu se poate depărta ziaristul de opoziție, necum magistratul în plină uniformă a misiunei delicate ce îndeplinește. Față cu aceste lipsuri, cari dau discursului de care ne ocupăm, fisionomia acelor cuvîntări cari se ascultă fără plăcere la Dacia, ministerul de justiție s’a văzut silit să dea hotărîrea indicată de împrejurări. Anume a dispus ca cuvintarea anarhică a dlui Sc. Popescu să nu fie publicată și aceasta s’o facă cunoscut printr’o notă specială. „Monitorul de eri, într’adevăr, conține următoarea deslușire, după ce ț reproduce discursul rostit de d. Drăghici, procuror general pe lângă Curtea de apel: „Conform dispoziției luate de d. ministru al justiției, răspunsul d-lui prim președinte al Curții de apel din București la acest discurs nu se publică, întrucit conține o polemică personală relativă la înaintări in magistratură, care nu intră în cadrul unui discurs“. E meritată această măriră disciplinară și ne face să credem că e misc zi. MARȚI 19 SEPTEMBRIE 1936 ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei ÎMSTRĂINĂTATE, pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani rândul în pag. 111 Telefon nei. De aceia și diferitele scrisori, cari abundă în „Liberalul“ de cîtăva vreme la adresa primarului Lascar. Prin aceasta ar voi să dea a înțelege și a lor săi și adversarilor că viitorul primar liberal tot d-sa va fi. Aceste rodomontade ale fostului primar însă, sînt luate în zeflemea de toți cei, cari nici nu vor să mai audă, măcar pe departe, de un viitor primar G. B. Pennescu. Nici chiar intimii săi nu mai cred într’o asemenea eventualitate i se lasă numai dulcea credință, ca un fel de mîngîere sufletească Nu e liberal, dintre cei bine inițiați însă, pe care să l întrebi și care să nu-ți răspundă că în privința aceasta nu e nimic hotărît și că nu se știe cum se va rezolvi această chestiune. ..E foarte posibil ca de data aceasta să răsară unul ca din pămînt și d. Pennescu și cu toți ceilalți pretendenți să rămînă pe de lături", ne spunea un liberal. Dacă am fi să înregistrăm da alt fil toate zvonurile cari circulă în această privință apoi se subînțelege că numai liniște și concordie nu ne arată viitoarea cîrmuire liberală, nepermise, noi nu făceam mențiune de ele deși le aveam în cunoștință, intru cit abaterile acele nu aveau nici o legătură cu demnitățile ocupate de acele personalități. Rugăm pe domnii de la Liberalul să țină seamă de aceastea și nu se mai plingă în zădar că privirile noastre se îndreaptă asupra vieței private a vrednicilor membri de la clubul colectivist din Iași, suficientă ca să trezească simțul de datorie, rătăcit un moment, la magistratul care a reușit in mod așa de desavantajios să atragă asupra d-sale atenția publicului. ECOURI Direcția „Liberalului“ lua de neînțelegerile și luptele fățișe ce se dau intre grupările liberalilor din loialitate, d. P. Pont, președintele clubului, care reprezintă hi acelaș timp și gruparea bâtrînilor liberali, a căutat să pună mim pe „Liberalul“ După o lungă ceartă, d. P. Foni, a reușit impunind ca director al forței colectiviste pe d. P. Fîntînaru, mîna sa cea dreaptă. Instalarea d-lui Fîntînaru la „Liberalul“ a produs mari nemulțumiri atît între „centrali cît și între „steriști". Pavronul Soli stăzi Luni 10 Septembrie, ** * la orele 4 p. m. are loc la Expoziție inaugurarea pavilionului Solei, de sub Îngrijirea d-lui dr. Rriceanu. Groaznică furtuna telegramă din Constantinopol spune că o groaznică furtună s’a deslântuit în Marea Neagră, în noaptea de 25 spre 26 Septembrie st. n. Mai multe vase cu prize au parit, printre ele se allă și unul cu 0 persoane. OAMENI ȘI LUCRURI Asupra Limbei noastre literare Daca nota caracteristică la un poet duioșia, necontestat că Octavian Goga e un epoiet care iese din rîndul celor comuni. Ținînd seamă, pe de altă parte că poetul a isbutit să reverse această duioșie asupra neamului său, poate că Academia a fost îndreptățite să'l scoată în pază, acordîndu-i unul din premiile sale. Sunt însă alte numeroase puncte de vedere, cari ne fac al crede că Academia s'a cam grăbit consacrînd pe Goga de la primul său volum. Așa, din punct de vedere al formei, al prosodiei, a gramaticei chiar, se găsesc scăderi în Goga, cari îl scot din rîndul poeților mari, la cari îmbinarea formei cu fondul e una din notele caracteristice. Consacrîndu-l pe Goga așa cum este, Academia, indirect , a propus ca exemplu și din acest punct de vedere poesia romină poate cî are de suferit. Roadele se și încep a vedea , găsim deja în poeții români imitații după Goga și nu în partea cea bună a acestuia. S'a încercat poetul să popularizeze cuvinte ca : vuvătie, glie și cuvintele au trecut moștenire la alți poeți, de la cari vor trece la graiul neamului cu toate că nu au tocmai mult drept la cetățenie. Tot așa e și cu gramatica : Goga întrebuințează un soia de nostru cari din nevoie de ritm sună :,nost". Văd de un timp încoace la poeții noștri pe acest „nost“ al lui Goga, care împreună cu «glie», «vîlnătaie", „palalae“ și altele se năpustesc asupra dicționarului nostru roman întocmai ca Hunii asupra vechii Rome. Consacrîndul așadar pe Goga, Academia a greșit întru cit indirect Va propus ca exemplu cu toate că pe lingă unele accente bune, poetul are și multe șovăeli. D. Cum iscălea (Trai scrisori de V. Alecsandri) Nu de mult s’a ivit o discuțiune asupra chipului cum iscălea poetul din Mircești. In ceia ce privește numele proprii, e bine stabilit că nu este altă ortografie decit aceia a chipului cum iscălește cineva Din scrisorile autografii ale poetului, pe cari mi le-a pus la vicrămînă d. E. Mezzetti, directorul Conservatorului, scrisori păstrate de la părintele său, poetul iscălea : Alecsandri iar nu Alexandri, cum, cum îl vedam, de altfel, scris mai in toate locurile unde i se pomenește numele. De aceia socot că e bine a se lămuri odată, nu destul de clar, această chestiune. Pentru aceasta, n’am decît a cita unele din scrisorile poetului către bătrânul Mezzetti. In corespondența aceasta, purtată mai toată in limba franceză, nu pentru alt motiv, decît pentru că bătrînul Mezzetti i se adresi în această limbă, e vorba de diferitele compoziții muzicale ale fostului profesor de canto al Conservatorului nostru. Intre alte compoziții, pe cari poetul le laudă, este și cintecul gintei latine, pentru care bătrinul Mezzetti a făcut cunoscuta melodie pentru cor și orchestră. Aceste scrisori însă, sunt mai interesante, pentru că până și din corespondenți particulare, cum e aceasta, reiese sentimentul patriotic atotstăpinitor al sufletului acestui mare romîn. Așa-iiera de obsedat gradul de ideia naționalități lui, de neamul său, de Romînia lui, lu ci o alipește, în mintea -i, de ori ce cugetare, fie cu de infimă. Citez începutul unei scrisori din care se vede dară observația pe care am făcut o mai sus : Monsieur, Veuillez agréer mes remerciments pour Iob beaux cahiers de musique que vous m’avez env yés. Je les conserverai, p:é fiúsomén t comme un témoignage des liens de parenté qui existent tntre les Italiens et las Roumaint et comme des documents qui marquent une époque de triomphe pour la Roumanie etc. etc.. En attendant, je vous prie, Monsieur, de croire â mes sentiments de ties haute oonsidération V. Alecsandri Apoi cu privire la un imn : Mircești 22 Jaillet 1885 Monsieur, Agreez mss remerciments pour ’hymne que vous avez eu la gracieuseté de m’envoyer et qui m’a beaucoup piu. II est parfaitement adaplé aux paroles .et je suis certain quil produira un grand tffat, étant chmté en choeur avec accompagnement d’orchestre complet. Ces paroles ont été é’rites sur la musique de l’hymne nationale éxeouté par les bandes militaires et composé par Mr. Hübsch, du temps du prince Cousa. Vous avez réussi, u votre tour, â exprimer parfaitement le caractere des diverses strophes qui le composent. Veuillez en agréer mes sine érés compliments ainsi que l’tsaurance de m& haute oonsidération. V. Alecsandri. E O M Ani FAȚA DE SÂRBI ei BULGARI MAI ALES OU PRIVIRE LA dira Ilia JKacevo - Romînă (Urmare). Dar, in acea periodă, pe când așa de mulți Sîrbi aveau legături și influență la noi, e însemnat a observa că dacă se pot număra două-trei relații mai apropiate cu Bulgarii propriu ziși, abia de se poate vorbi de Doamna Clara, soția lui Alexandru Basarab, din secol. XIV, care se pare că ar fi fost catolică Bulgară, sau de fica ei pe care o căsători cu țarul bulgar Srațimirț 1), de alianța Românilor cu Mihail, țarul Bulgarilor, ipotriva lui Ștefan Uroș al Sârbiei, tatăl lui Dugan, in bătălia de la Velbujdin a. 1330 , precum și de luarea Dobrogei de către Mircea cel Mare, încolo văzurăm că mai peste tot legături numai cu Sârbii. 1). Cf. A. D. Xenopol, Istoria Românilor II. Da altfel mai avem încă două fapte cari ne confirmă că Sirbi au fost iar nu Bulgari acei de cari pomenirăm,—fapte cari ne vor explica și întări acelaș lucru și pentru alți numiți de izvoare Sirbi, de cari vom vorbi în paragrafele următoare. Aceste fapte sunt: întâi rolurile de diplomați, oameni iscusiți și pricepuți organizatori pe cari văzurăm că acei Sirbi le ocupă la noi,corespunzător acelorași roluri pe cari le au Sîrbii pe atunci și la Țarigrad, ba întru cîtva chiar și în Ungaria, și al doilea, tendința snoavelor noastre populare de a ne prezenta pe Sârb tocmai contrariu, adică de tipul omului prost. Intr’adevăr dacă observăm car numai cazurile de Sârbi ce pomenirăm, vedem că ei sunt puși la noi în situații in cari se cere multă inteligență și îndemânătăcie. In afaceri diplomatice și de Încredere : mitropolitul Maxim , chiar Nicodim de la Tismana; delegatul la soborul bisericesc de la mănăstirea Grad&nița; Sârbul Vuce, omul de încredere al tatălui lui Mircea cel Mare; Sîrbul, omul de încredere și iscusit al logofătului Paraschiva și alții. Iar la nevoile de organizare ale bisericei; Nicodim de la Tismana, mitropolitul Maxim, și încă alții, pe cari ii vom vedea mai la vale la paragraful despre preoțime. Și văzurăm că tot astfel de situații de iscusință, de simț și inteligență deosebită au mai cu seamă la Țarigrad tot Sîrbii iar nu Bulgarii. Acestea ne arată clar, că preferința mare ce se da Sârbilor era și la noi întemeiată pe considerația de iscusiți și cu deosebire inteligent', pe cari ei o aveau în cercurile înalte ale societății conducătoare de aici. Această reputație și considerație a Sîrbilor o găsim de altfel și mărturisită odată în chip documentar,chiar la sfrșitul veacului al XVII, cînd curentul filoslav, izbit mereu de cel românesc, își perdusa mult din vechia-i putere și influență socială. Anume, la a. 1698, Antioh Vodă al Moldovii, printr’un act slavonesc dă minăstirea Căpriana din Basarabia ca metoh mînăstirei Zogrifos de la Sfintul Munte. După ce Antioh spune că și alți Domn dinainte de dînsul au făcut astfel de dăruiri m’năstirei Zografos, zice mai departe !’n acest act: „așijderea făcut am și noi cu lăcașul Căpriana , pentru că locuitorii sfîntului lăcaș Zograf de la Sfintul Munte sunt sfinți și cinstiți părinți Sîrbi, Bulgari, iar egumenii și eromonahii și erodiaconii și monahii trimiși de acolo aici sunt Sirbi prea înțelepți și buni orînduitori (’organizatori) ai sfintei biserici“ 1) (sut Șerbi celomudrii i dobryi stroitelie svelej cerkvi). Iată dlar secretul acelei mari «fluenți de Sîrbi la noi, ba poate că și la Țarigrad și ’n Ungaria , rolul politic însemnat și mișcarea literară distinsă ce ei încep a avea din sec. XII ’n chip progresiv, iar aceste roluri minime la Bulgari, au făcut că aceștia din urmă treceau nebăgați în seamă pe cînd Sîrbii, considerați de „prea înțelepți și buni organizatori", erau căutați de cei din statele vecine, cari se simțeau onorați a avea legături cu dînșii. Ca altfel cel d’al doilea fapt de care am spus, tendința snoavelor noastre populare de a ne prezenta de tipul prostului pe Sîrb ne învederează și mai bine oft acesta iși va fi avut la noi,—firește, în curentul filo-slav,—tocmai reputația contrarie , de „prea deștept, „prea Înțelept“. In adevăr, în epocile trecute, începînd cu veacul al XII, Srbii s’au distins, cel puțin în lumea balcanică, fia în cultura relativă a epocei, fie prin rolul politic și militar al Statului lor. Aceasta ne-o arată istoria, și se poate simți chiar numai din cele ce noi am expus pînaci. De aceea Sîrbii au fost de mult privilegiați in Ungaria, Banat și Transilvania , precum tot de aceea ei au fost așa de importanți în fruntea statului Sultanilor. Deci poporul sîrbesc n’a trecut oricum prin lume, așa ca să fi putut face vre-o dată cuiva impresia de adevărat prost. Și cu toate acestea la Romini tipul prostului e Sirbul Dedu Ivan , căci „cine a văzut vr’o dată cal verde și Sirb cuminte“, zice un proverb 1). Ilie Bărbulescu. (Va urma). 1). I. Zâne : Proverbele Rominilor. 42 1). Zspiski Odșsskago Obstestva I, 350-