Evenimentul, octombrie-decembrie 1906 - ianuarie-februarie 1907 (Anul 14, nr. 185-285)
1906-10-24 / nr. 203
~*V' AjatSU XIV- - No. 20B REDACȚIA SL ADMINISTRAȚIA 44 HtraO.» JL&jpugneanm 44 I J&. I Apare în toate zilele de lucru cu număr vechiu 50 bani Telefon. Parigorii ti -5*«QO»KIn starea de destrăbălare organică în care se găsesc, liberalii joacă un joc periculos scontînd viitorul și lăudîndu-se, că în alegerile comunale ce vor avea loc în Noemvrie în mai multe orașe ale țarei, triumful va fi de partea lor. Organul grupărei opoziționiste din localitatea noastră ne face oarecum cu degetul, amenințîndu-ne că din aceste alegeri partidul conservator o să iasă sdrobit, ceea ce ar avea să serve ca o indicație, pentru chemarea cît mai curînd a adversarilor noștri la putere. Mai întâi, socotim că rățoelele ziarului liberal local cu privire la viitoarele alegeri comunale sunt o groasă hffă, față cu atitudinea celor cari dau direcția generală în partid. La București, nici comitetul central așa numit executiv, și nici separat vre-una din cele două coterii care’și disput supremația, nu au luat vre-o dispoziție și nici au aruncat vre-un cuvînt de ordine în vederea acestor alegeri; și motivul e din cele mai plausibile. La ce s’ar pune în joc popularitatea partidului în niște momente atît de critice și într’o situație atît de șubredă, cum e acea în care se găsesc liberalii. De aceea, diriguitorii de la centru, nu au lansat nici proclamații, și n’au organisat nici o campanie generală de luptă, comptînd bineînțăles că grupările din provincie vor ținea samă de atitudinea celor, cari au dreptul de comandă asupra întregului partid. La Iași însă, unde anarhia cea mai mare domnește între liberali, neaparat, că gruparea locală nu mai vrea să audă de cei de la centru,și organul ei, duce politica pe care cei cari se scot mai dimineață o socot mai bună. Așa că, deși „Liberalul" ne amenință că în mai multe orașe o să suferim înfrîngeri, totuși se poate și e aproape sigur chiar, ca liberalii nici să fee parte la alegerile despre care vorbim, și din care ei de pe acum, își croesc deja succese strașnice. Căci rămîne de văzut, ce succese ar putea obținea ei bunăoară la Ploești, unde gruparea e ruptă în doua părți, sub comande deosebite, care se dușmănesc între ele, mai înverșunat chiar, de cît ar putea-o face contra guvernului ? Cum ar putea să lupte apoi liberalii, la Vaslui, la Bîrlad, la Piatra, la Caracal și pe aciurea, unde ei sunt cu desăvîrșire nepregătiți, desorganizați și demoralizați, văzînd dihonia care a intrat în toate părțile, și mai cu samă la centru, în rîndurile partidului? Ar fi nu numai o imprudență, dar chiar și o lipsă de tact, ca liberalii să voiască a’și da măsura forțelor și a popularităței lor, tocmai în niște momente atît de delicate pentru ei, cînd dihonia cea mai acută îi frămîntă pe toată linia. De aceea credem că preopinieniii de la „Liberalul' s’au prea aventurat, trîmbițînd deja succese în niște alegeri, la care nici nu se știe dacă grupările respective din provincii vor socoti și se vor crede destul de puternice, pentru ca să fee parte. Decît ne-am deprins deja cu laudele ce stereotip își fac asupra forțelor partidului lor, confrații de la ziarul local al adversarilor noștri, și deci nimecită să nu pună nici o bază, pe prognosticurile ce se dau cu atîta ușurință asupra alegerilor comunale din Noemvrie, în favoarea liberalilor naționali. Sunt simple visuri de vrăbii, care nu văd decît malai în toate părțile, visuri care nu costă scump—sunt pure parigorii eftine. «»> Iar control ? Circulă un zvon, pe care, unele ziare, l'au înregistrat. Regele va pleca iar în străinătate pentru a-și căuta de sănătate. Comentariile la care dă loc plecarea M. S sunt din cele mai variate. Cele mai năstrușnice sunt acele, cari se fac cu privire la atitudinea, pe care o va avea partidul liberal în tot timpul absenții M. S Regelui din țară. Se zice că, partidul liberal și-ar fi luat angajamente, ca, în tot acest timp, să aibă cea mai cuminte și liniștită atitudine, rezervîndu-și numai acțiunea de control, pe care trebue s’o exercite,ca partid de guvrnămînt. Cînd se vorba de angajamentele, pe cari partidul liberal le iea, in asemenea împrejurări, știm la ce să ne așteptăm. Mai mult, știm ce să credem, cînd e vorba de acțiunea de control, pe care o exercită acest partid. Această acțiune de control, înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, inventarea a tot soiul de infamii pe socoteala actelor guvernului, înseamnă agitațiune puternică, înseamnă agițarea patimilor mulțimii, insamnă punerea la cale a o sumă de manifestațiuni zgomotoase, cari să se termine cu rezultate de acele, cari să i împuterni NUMĂRUL IOEMI Ziar Conservator cearcă să se plîngă tot acolo, unde au promis, că, cu toată a lor cu mințenie nu le-a fost chip să nu iasă din rezervă. Exemple de asemenea atitudine, avem de ajunse în viața politică a acestui partid, pentru ca să ne dăm perfect de buna seamă de ce înseamnă făgăduința tăcută sus, precum și ce înțeles are cuvîntul, acțiune de control. Să dea Dumnezeu, ca, măcar odată, făgăduința făgăduită, de ei, să între pe calea faptelor,cu toate că avem tot dreptul, bazați pe ce știm, din trecut, să conchidem asupra efectelor acestor făgăduinți și angajamente. Acțiunile de control, care ar presupune pe dreaptă și înțelegătoare limbă romînească nnde, înțeleaptă atitudine față de cei cari ne guvernează, pentru cei cari și-au luat însărcinarea să o exercite însemnează pur și simplu control liberal, adică: scandal, asmuțări, revolte etc.. Așadar, cu drept cuvînt ne ’ntrebăm , iar control ? crul este foarte ușor. Dacă însă ie, vorba, de a se discuta serios o chestie de importanța celeia ce se prezintă, atunci se poate in voia cea bună discuta și discuta serios. Cum adică numai liberalii au dreptul să pună la cale cum trebue și să organizaze și administreze țara Romînească ? Numai ei au dreptul să se pronunțe cam ce măsuri trebue să se iea în vederea bunului mers a cazului Statului Român? Numai ei sunt, acei cari trebue să hotărască toate? Numai ei sunt, după o favorită a lor expresie, oameni providențiali ai neamului românesc ? Dacă ie așa, sau mai bine,dacă se cred astfel, atunci, fără discuție că-și pot permite si luxul zeflemelelor. Dar dacă, Doamne ferește, lucrurile nu prea stau astfel, și dacă numai ei, dar și alți oameni cari gîndesc și grăesc românește,au dreptul să se gândească la chipul cum trebue să se conducă țara aceasta, atunci zeflemele sunt de prisos? Pot fi considerați, cel mult ca niște simpli zeflemiști și altceva nimic. fUGITIYE Muzi* lui Winíon „de la Liberalul Waston tace. Nu mai scrie Proză și nici poesie, Căci și-a astupat canalul Din ogradă, ,Liberalulu. Cu oiștea ’n gard Vorbind de viitoarele alegeri comunale, care vor “avea loc în zilele de 5 și 7 Noembrie In cîteva orașe din țară, Liberalul ne profetizează cădere pe toată linia și se arată foarte îngrijit de soluția pe care o va găsi guvernul in această pretinsă critică situație. Să i-o dăm noi soluția aceasta, ca să nu mai fie atît de ingrij.$*colectiviștii e foarte simplă. Neținînd samă de sdii de profeția Liberalului, vom lucra cinstit și cu rîvnă pentru dobîndirea unui succes cari ni se presintă de pe acum sub foarte favorabile auspicii. Mai întăi e îndrăznealaă din partea liberalilor să spere la vre-o reușită dat fiind halul de desmembrare și de discordie în care se găsește partidul liberal in toată țara. La aceasta guvernul avînd de opus marea sa acțiunea politică exercitată de aproape doui ani in țară, nici vorbă că opinia publică înzestrată cu bunul simț care lipsește Liberalului va fi cu noi. Dar aceasta nu e inici cea dintăi, nici cea din urmă profeție făcută de Liberalul, numai cît asemeni profeții de care s’ar lepădă evangelicul Eremia încadrează foarte bine pe Erimia al romînului, care o nimerește cu oiștea în gard. Noi ministers „Voința Națională“ zeilemisește o propunere ce s’ar fi ivit cu privire la înființarea a noi ministere. Această propunere a avut darul să enerveze unele spirite liberale și în special pe acele din jurul „Voinței Naționale". Dacă se vorba să facem zeflemele pe socoteala diferitelor ministere liberale, din trecut, precum și pe seama diferitelor propuneri, făcute pe vremuri, de către adversarii noștri, atunci exista probabilitate căj^zeflemelele cari s’ar inventa pe socoteala lor, s’ar putea face cu mai mult succes Nu, zău, dacă se vorba de zeflemele atunci la Debandada liberalilor Soarta partidului ieșan devine din ce în ce mai critică ; demisia d-lui P. Poni din președenția clubului amenință cu partidul să se desbine încă în cîteva grupări. Vizita pe care o făcuse scandalagii clubiști la d. Poni acasă, a fost făcută numai de formă, deoarece intenția lor încă de mult era de a alege un nou președinte, care să le poată intra în voe. Unul dintre tinerii liberali a ținut să ne asigure că, atît chestia președenției cît și aceia a alegerei noului comitet executiv, vor fi rezolvite cît de curind. Lucrurile insă nu stau tocmai așa ; bătrînii liberali, partizani ai d-lui P. Poni, se opun din răsputeri atît la alegerea unui nou comitet executiv, cît și la alegerea unui nou președinte al clubului în jocul d-lui P. Poni, pe care, zic ei, îl vor face să revină asupra demisiei, pentru a începe o luptă și a da o lecție bine meritată tinerilor, care vor să acapareze toate demnitățile. Dar ca fa ce e mai nostim e că In ultimul timp însuși tinerii au început a se certa între ei, ceartă care a isbucnit din causa părerilor opuse asupra modului de procedare și care va da naștere la o desbinare în gruparea tinerimei. Vom avea deci patru grupări în partidul liberal ieșan și peste citva timp poate și mai multe. După cît se vede soarta partidului liberal ieșan e greu amenințată și va trebui multă vreme pentru a fi readus la vechea organizare. ECOURI Liberalii din Vaslui , ja 9* cei din Iași, liberalii din Vaslui o duc numai în neînțelegeri. Pentru viitoarele alegeri comunale, cele două grupări liberale din Vaslui, aceia a d-lui Neron Lupașcu și aceia a d-lui maior Văleanu, vor prezintă liste separate. Proecte de lege J*Ministerul de finanțe a înters * * venit pe lângă toate ministerele ca să-i trimită cit mai curând procetele de budgete pe viitorul exercițiu 1907—1908. MARȚI 24 OCTOMBRIE 1906 ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei InSTRAINATATE: pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 Jfiani,.^Undul tri pag. 111 jj[W .7 ’ • Ar Telefon ț’k). Discursul d-lui Take Ionescu • v ^ Jser — ministru de finanțe — rostit la banchetul de la Botoșani (Urmare și fine) Acum, d-lor, despre politica internă. In politica internă, să fi fost fără folos acești doui ani ? Nu o să mai vorbesc nici de Expoziție, nici de excedent, nici de conversiunea cu care mă simt foarte mîndru (aplause) deși am convingerea absolută, că numai una din aceste trei, unui alt guvern i-ar fi fost destul, ca să-l ilustreze și să-l slăvească, pentru doui ani de guvernare. (Aplause). Dar restul ? Nu este aproape ramură, în care noi să nu fi legiferat, și am legiferat așa, încât nu aud opozițiunea să spue franc și curagios, că opera noastră e greșită și că ar vrea să o desființeze. Intr’o vreme guvernele se ocupau aproape de un singur lucru: să revizuiască legile organice, in special pe cele județene și comunale, ca și cum, oricît le-ai revizui și oricum le-ai boteza nu o să fie tot aceiași oameni, cari să le aplice. (Aplause). Aceasta îmi reamintește istoria regelui Neapolului, care discuta cum să se îmbrace armata : unii ziceau că în galben, alții nu verde, iar el spunea, oricum îi voi îmbrăca, tot așa au să fugă cînd vor vedea vrăjmașul ! (Ilaritate aplause). Așa este și cu organizațiunea administrativă: ori îi botezi inspectori, ori subprefecți, ori ocolași, ori bașnotari tot aceiași sunt. (Ilaritate aplauze). Operațiunea aceasta a modificărei legilor organice, o rețetă ușoară ; toată lumea poate să o facă, dar nu constitue progres real. (Aplauze prelungite). De aceea, vedeți bilanțul nostru, în acești doui ani, în ordinea politică, am legiferat mai puțin decît în ordinea socială și economică (aplause prelungite) și sper, că și de aci înainte, grija noastră va fi mai mult concentrată asupra chestiunilor sociale și economice, fiindcă chestiunile care agită astăzi pe oameni, nu sunt cele politice, s’au săturat oamenii de schimbările politice, au învățat că oricît s’ar schimba formele de guvernămînt, oamenii rămîn aceiași și fondul real de libertăți rămîne același, ori cum ai boteza organizațiunea politică, in care trăești, (Aplauze prelungite). Cred totuși d-lar, că am făcut foarte mare lucru in ordinea politică, un lucru care va servi drept pildă adversarilor noștri și va însănătoși moravurile noastre politice, mult mai mult decît vorbele și gemetele admiratorilor lui Jugurta , am respectat neatîrnarea unor funcțiuni administrative, făcute de adversarii noștri, deși noi credeam că s’a făcut prea pripit, dar am respectat’o, ca să dăm exemplu de o mare idee conservaoare, care este : să nu desfaci decît a mare nevoe ceea ce s’a făcut de predecesorii tăi. (Aplause). Din contra, noi am întins principiul și la alți funcționari de ordine administrativă, și cred, că se va mai întinde. Aplause. Prin aceasta, am slăbit acțiunea guvernamentală in politica, est e adevărat, și ne-am apropiat de o mai sănătoasă viață politică, de acea stare în care să nu mai aibă guvernul atita înrîurire, cum a avut pănă acum, pentru ca, cu chipul acesta, să devie și opozițiile mai cuminte. Căci, d-lor, nimic nu te cumințește mai mult decît sentimentul forței e cite ori veți auzi de cutare om sau de cutare grup de oameni, că au forță mare, să fiți liniștiți, să aveți încredere că nu vor face comedii ; căci nimic nu te împiedică de la extreme, nimic nu te îndeamnă mai mult la moderațiune decît conștiința, sentimentul că dispui de o forță, la care trebue să te gîndești mult înainte de a o întrebuința. (Aplauze prelungite). Slăbind forțele guvernului, și prin aceasta chiar întărind opozițiunile, se face o mai mare reformă, în ordinea politică, decît prin toate schimbările de plicuri, ba verzi, ba albe, ba cu cruce ! (ilaritate, aplause). Aceeași idee am urmărit o și cu Contenciosul Administrativ. Și nu ne-a mai rămas decît inamovibilitatea judecătorilor. Eu sunt convins că o să o facem și pe aceasta. (Aplause prelungite). Și prin ea, vom slăbi acțiunea guvernului, căci vom lua din arbitrajul nostru o parte însemnată de putere. (Aplause prelungite). Dar pentru mine, legiferările de ordin politic au început să devie un lucru neinteresant, sau mai bine zis, de o minimă importanță.______ In ordinea financiară ? Am urmărit realizarea unei mai mari dreptăți, in împărțirea sarcinelor Statului. Desigur, că dintre impozitele cari s’au făcut unele v’au suparat; acei cari aveți cupoane și plătiți 5 la sută, vă supără. (Ilaritate). Cei cari, înainte vreme, dați darea personală de 6 lei, iar acum dați și darea proporțională după chirii, desigur, vă vă supara ;riiam aceasta; dar nu se mai poate guverna astăzi, chiar cind guvernează cei puțini, decît spre folosul și avind mereu în vedere, interesele celor mai mulți. (Aplause). Nicăeri nu mai e posibilă guvernarea, de cît avînd veșnic în vedere cu mai multă dreptate pentru cît mai mulți. (Aplause prelungite). Conservatorii au fost cei dintăiu, cari să înțeleagă acest adevăr. Așa am lucrat noi în chestiunile financiare (Aplause). In cele sociale, nu ne-am ocupat noi, de cei mici, mai mult decit orice alt guvern ? Ce este .Casa de asigurare pentru cazuri de secetă“, decît cea dintăi încercare de a face să înceteze odată rușinea, ca, la fiecare 4—5 ani, să fim nevoiți să distribuim porumb la țărani, aproape, ca la niște cercetări. (Aplause) Ne ocupăm de asigurarea vitelor. Am făcut spitale rurale. Ne-am îngrijit de protecțiunea femeilor și minorilor lucrători In fabrici. (Aplause) Acum, voim să facem legea pentru răspunderea patronilor pentru accidentele întimplate lucrătorilor Și nu ne vom opri aci, (aplause), fiindcă, nici o dată, nu vine vremea să te oprești. Numai oamenii mediocri, își închipue că pot la un moment dat, să coprindă toate nevoile unei națiuni, să întocmească un fel de listă de bucate și să creadă că s-a isprăvit. (Ilaritate, aplause). Nu s’au isprăvit niciodată nevoile unei țări, s’au isprăvit numai resursele minței lor (Aplause). Dar în ordinea economică ? Cea dintăiu și cea mai importantă lege, a fost legea drumurilor de permersul economic al țarei acesteia, fusese oprit de atâțea ani de zile, de când nici linii noi nu se mai construiau și cele vechi nu se întrețineau. (Aplause). Ați văzut, cum printr’o lege, foarte bine chibriită, am găsit mijlocul să deschidem atâtea șantiere. (Aplause). Deja, cinci linii noi, au românii FAȚA DE MAI ALES CU PRIVIRE LA Ghessia3 Macedo - Romînă (Urmare). 70). SÂRBI si BULGARI Numai că, pe cit mie mi se pare, mult mai just și mai cuprinzător s’a înțeles modalitatea acestei practicizări cu privire la studiul științelor așa numite pozitive decât la acel al literilor. Și anume, pe cînd s’a înțeles bine și larg aceea ce e și va fi practic în domeniul învățămîntului științelor, în acel al literilor insă, pare a se considera încă de numai teoretic aceea ce, cum vom arăta, e cu totul din domeniul practic. Reorganizarea dar și reforma spre practicizare a învățămîntului nostru universitar îmbrățișată numai la științe, dar nu și la litere, trebuințele generale și felurite ale statului și poporului romînesc. Și cum aceasta e întocmai ca un individ, și statul sau poporul, spre a-și asigura viața și a o duce mai departe desvoltînd’o, trebue să facă nu numai o lucrare pozitivă ci și una negativă ; trebue nu numai să muncească spre a-și produce sau procura a ceea ce,—fie prin utilizarea la sine acasă, fie prin îmbogățire din export, — ’i-ar ușura și desvolta traiul, ci încă să -și mai întrebuințeze cunoștințele și energia sa spre neutralizarea sau zădărnicirea altor forțe și altor tendinți amenințătoare sau protivnice vieții și desvoltării sale individuale. Aceasta e de altfel Însăși natura , e acel vecinic și stîrnitor de propășire „bellum omnium contra omnes“ în care statul, poporul, ca și individul, de multe ori, ajunge în lucrarea-i negativă : „homo homini lupus"1. ^ Aceeași luptă pentru trai firește că o ducem și o vom duce și noi Romînii în mona firească de a exista. Lucrarea pozitivă o facem cu tendința de a se stăpîni și utiliza forțele fizico-chimice și morale ale naturii și altor elemente înconjurătoare sau mai îndepărtate. Lucrarea negativă insă are și trebue să aibă drept scop cunoașterea și neutralizarea sau zădărnicirea tendințelor izvorîte din idei și sentimente protivnice desvoltării noastre unitare ca popor în Stat; ea are drept țintă dar : cunoașterea sufletului în acțiune al celor ce ne-ar putea împedica în mersul nostru înainte, deci cunoașterea în prima linie a sufletului vecinilor noștri cei mai de aproape. Necunoașterea și neutilizarea practică a forțelor fizice și chimice ale naturii firește că zăbcnește și ruinează azi mersul înainte al statelor și popoarelor, dar tot așa de mare stavilă le poate pune acestora încă necunoașterea exactă și temeinică a forțelor psihice întrupate în alte state și alte popoare din prejur. De aceea, noi va trebui să căutăm a utiliza, în mod practic, forțele fizico-chimice dar și pe cele psihice înconjurătoare ; numai din urmărirea acestor două ținte simultan și împărechiate vom putea trăi și merge statornic și temeinic înainte. Spornică-i, fără îndoială, și va fi mișcarea începută de a se lărgi rolul practic al catedrelor universitare de științe, prin întemeiere de cursuri de aplicație ca acele despre : „studiul petroleului din punct de vedere geologic, tehnologic și chimic“, despre : „aplicații industriale ale electricității", sau: „parazitologia animală și vegetală“, etc,cursuri inaugurate în anul școlar 1904 la Universitatea de la Iași. Spornică e, desigur, și va fi crearea—care se cere la Universitatea din București a unor catedre de aplicațiuni agricole și industriale ale chimiei. Căci, prin acestea se crează noui forțe și energii naționale cu cari, stăpînind și utilizînd natura fizică înconjurătoare, ne pregătim și ne asigurăm, mai ales din punctul de vedere fizic, o existență temeinică și rezistentă in marea luptă pentru trai a neamurilor. Dar atunci, n’ar fi tot acum timpul de a se făuri energii naționale, cari, în lupta pentru trai, să ne ajute a ne feri de tendințele sufletelor și ale ideilor sociale și naționale protivnice celor ale individualității noastre ? N’ar fi oare tot așa de practic, și tot atît de ocrotitor al intereselor și vieții statului și neamului romînesc, a se lărgi rolul aplicativ al catedrelor noastre de la litere și încă d’a se crea altele noui,—în acelaș sens practic ca al celor de la științe ? Sau, poate, ni se va respunde că practicizarea învățămîntului literilor se și urmărește prin crearea catedrei de limba franceză și a celei de germană. Da, se tinde desigur la o așa practicizare prin acelea; numai că ele nu corespund decit în parte la nevoile actuale ale Statului nostru, fiindcă, și mai imperios am avea trebuință de altele. S’a creat, și bine s’a făcut, catedra de limba franceză. Ea dă și va da spiritului romînesc, prin cunoașterea limbii și a mișcărei spiritului francez, acele învățături teoretice înalte, de cari vom avea întotdeauna nevoe în viața noastră culturală. (Va urma). Ilie Bărbulescu