Evenimentul, octombrie-decembrie 1906 - ianuarie-februarie 1907 (Anul 14, nr. 185-285)
1906-10-14 / nr. 196
ANUL XIV. — No. 196 REDACȚIA 81 ADMINISTRAȚIA 44 Strana JLapusneanu 44 X Vpare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 50 bani Telefon. "V VASILE ALECSANDRI Neamul romînesc are numeroși fii cari au contribuit la redeșteptarea sa. Intre acești numeroși, unii au contribuit în mai mare măsură. Unul din aceștia e Vasile Alecsandri, care, în două chipuri, a conlucrat la aducerea la îndeplinire a unui ideal, în spre care se îndreptaseră toate puterile sufletești ale trecutului nostru. Energia neamului acestuia s’a putut ridica până la aceia ca să ’nchege un vis, aducîndu-i la o scurtă realitate, în timpuri trecute. Ea n’a putut dăinui din pricină că era rezultanta nu a unei conștiinți luminate de scopul cel adevărat, dar al unor întîmplări politice, cari ne -au dat mîngîerea momentană de puterile, ce le aveam în suflet. Timpurile s’au scurs năvalnice și dureroase, și ’ntr’atit ne sleiseră puterile sufletești în cit nici licărire de conștiință de neam nu mai aveam. Tocmai cînd întunericul era mai furtunos și neguros, tocmai cînd acel întuneric era mai periculos vieții noastre conștiente de neam, atunci tocmai, pe acel cîmp de pustiu sufletesc, licăriră mai multe lumini, dintre care una strălucia mai puternic prin ea însăși și ’ncepu a se răspîndi pe ’ntregul cîmp atît de întunecat al conștiinții romînești de pretutindeni. Dîndu-și perfect de bine seamă, că numai atunci are dreptul un neam, să-și zică neam, cînd e conștient de limba, originea și trecutul seu istoric, și-a închinat viața acestui scop măreț Atît iera de încrezător în această ideie mîntuitoare, încît tot ceia ce-a scris și tot ceia ce-a făptuit Alecsandri e închinat ei. Rezultatele acestor două activități ale marelui poet și ale marelui om politic, le-am cules păn’acum, prin faptul c’am atins o parte a idealului trăind intr’o țară liberă și independentă. El singur a avut norocul să vadă cu ochii. Celalt ideal care l’a urmărit și’n care credea ca un adevărat credincios în Dumnezeu cel sfînt, ne-a rămas nouă generațiilor tinere să-l vedem cum se'ntraripeaza chiar sub ochii noștrii. Și ctnd idealul cel mare va fi atins atunci el va fi o realitate măreață, căci va fi rezultatul conștiinții noastre clare de neam și naționalitate, conștiință la luminarea căreia a contribuit cea mai strălucitoare lumina 00»K~ ce-am avut-o în epoca redeșteptărei noastre nationale-Vasile Alecsandri a fost pentru neamul romînesc unul dintre cei mai de seamă meșteri ai închegfriei într-un ideal a simțirilor și gîndirilor cari pînă prin vremea lui înotau dibuitoare prin văzduhul din jurul nostru. De acea, sărbătorirea lui, care se va face a poimîne la Iași, va fi, desigur, rodul simțirei pentru dînsul a neamului romînesc întreg ima unei amintiri la vremea nu tocmai de demult, pe timpul cînd părinții noștri se aflau in floarea vieței lor, legăturile de prietenie între tineretul de atunci nu aveau forța banală, de comandă, aproape ceremonioasă ca să nu zic cam exclusivistă, pe care o prezintă sentimentul amiciției din vremea de astăzi. Familiile de samă de atunci care erau prietene, se considerau prin acest fapt aproape rude; fii lor, trăiau între ei ca frați și se’ntîmpla că devenind oameni în vrîstă să nu se poată les obicinui, a-i da titluri de înrudire. Întrebasem odată pe tatul meu, că cine i-a fost naș.—Moș Vasile Alecsandri, tatăl lui Vasilioă imi răspunse el. — Cum ‘i suntem neamuri cu poetul . — Ba de loc, decit eu mi-am trăit copilăria în casa moșului Vasile, care ne-a dat pentru întâia oară la carte, odată cu Vasilică, la un dascal grec ce ședea devale de Trisfetitele, unde am învățat și puțină franțuzască. Regretatul meu frate Petru, avea un cult pentru Alecsandri: pe lîngă legăturile de prietenie ale familiilor, geniul marelui poet făcuse din fratele meu un fanatic, și corespondențele lui cu ilustrul bard, sunt azi în mare parte, in arhiva Academiei. In cursul acestor corespondențe, Alecsandri a trimes familiei noastre fotografia lui în bust și aproape în mărime naturală. Acest portret este astăzi pentru noi o religvă, căci poartă scris, cu mina lui proprie și sub iscălitura sa, următorul vers, ca o dulce amintire a prietiniei ce lega familiile noastre . Privesc cu dor din valea vieței, La cei perduți în nori cerești, Tovarăși buni ai tinereței, Amici ai casei părintești. Și el<, un singur urmaș, al familiei noastre va mai fini viață, această imagină a marelui poet pecetluită cu simțirile atît de dulci transmise de mîna lui proprie,—va fi păstrată cu sfințenia la care are dreptul o atît da înălțătoare amintire. Griftoriu Haras ümiAetrii co fi ami %iar Conservator u... STATUA LUI ALECSANDRI Intr’o auroră de primăvară E viu în bronz. Pe fruntea lui senină ard razele superbii sale glorii, pe cînd răsar, încet cu ’ncetul zorii și umplu primăvara de lumină. Atunci, cu inima de avînturi plină mărețul bard privindu-și cîntătorii din țara lui de-acum, îi prind florii și fruntea pentru o clipă și-o înclina. Apoi se reculege. Piedestalul îi simte parcă tremurînd metalul și Alecsandri, în auroră, cîntă. Iar glasu’i peste veacuri înainte înaltă’n cer c’o pietate sfintă eternii lauri ai latinei ginte. JR. GoEreamu- SIMBATA 14 OCTOMBRIE 1906 ABONAMENTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei INSTRĂINĂTATE- pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame SG banî rândul în pag. 111 Telefon, ECOURI Ceaiul de la dl Griceanu. $ P- Principesa Maria, ** * însoțită de Augusta La soră a asistat aseară la un ceaiu oferit de d. Dimitrie Greceanu, ministru de justiție, în saloanele sale din str. Puțu de Piatră No. 2. Au mai asistat la acest ceaiu d. general Iacob Lahovari, ministru de externe împreună cu d na și d-ra, dl maior Greceanu, aghiotant regii, Ion Manu, secretarul general al ministerului de justiție, căp. Fiorescu, Al. Davila, directorul general al Teatrelor, Nicu Lahovari, Rîmniceanu, Gh. Bibescu și Locusteanu. D. Poni și scandalul de la clubul liberal eyață de scandalul ce s’a iscat h *** întrunirea de Duminica trecută de la clubul liberal, d. P. Poni pentru a evita un nou scandal, a refuzat propunerea tinerilor centrali de a mai convoca clubul pentru poimine seara. Puoct de leg ee a ministerul de justiție se lucrează la alcătuirea unui proiect de lege pentru stabilirea responsabilitatei patronilor la cazuri de accidente, survenite lucrătorilor. Congres ui dimineață la orele 10 s’a ^ deschis in sala cea mare din palatul Ateneului, congresul absolvenților școalelor de agricultură. In acest congres se va discuta chestiunea indrumărei agriculturei pe calea progresului si chestia ameliorărei situațiunei absolvenților școalelor de agricultură. OAMENI ȘI LUCRURI Mircești Iin toate orașele mari din străinătate găsești pe cite vre-o casă mici tăblițe de bronz cu inscripția : ,,în această casă a locuit cutare sau cutare mare scriitor“ Aceasta pentru iluștrii maiștri ai condeiului, cărora norocul nu le dădu proprietăți ori case. Alții, came Voltaire spre pildă își au scule după moarte, castelele lor care deoin sanctuare de pelerinaje publice, unde mii de visitatori urmăresc inspirarea și avîntul proprietarului defunct. Așa e la Ferne, castelul lui Voltaire și altele. Și e îndreptățită această curiositate a publicului de a vedea locuința marilorscriitori, întru cât de multe ori inspirația e datorită mediului intim al scriitorului. Din acest punct de vedere nimic nu explică și nu luminează mai mult inspirația lui Alecsandri ca Mirceștii. Mi-aduc aminte că în copilărie, mergând spre Gherăești, o moșie lăturalnică, treceam pe la Mircești. E un adevărat colț de raiu unde marea inspirație a lui Alecsandri putea fi lesne întreținută și exaltată de frumusețele înconjurătoare. Ca despre locuința poetului, am putea spune că era o grădină, în care muzele se întreceau un cântec cu privighetorile. Ar fi scris frumoase lucruri Alecsandri chiar dacă nu stătea la Mircești, dar poate că melodioasele „concerte din luncă“ ar fi fost mai puțin melodice și mai puțin suave, dacă inspirația autorului n'ar fi avut ca decor lunca din Mircești. Iată pentru ce locuința lui Alecsandri din Mircești ar trebui să devie proprietate publică și să se restaureze întocmai cum era pe vremea cînd o locuia poetul. •cm Patriotismului lunii N’am să mă ocup de Alecsandri, patriotul mare, ale cărui fapte, In domeniul vieții noastre politice, sunt ln de-ajuns de cunoscute, pentru cei cari sunt la curent cu istoria noastră contemporană. Despre altă chestie ia vorba ,oare, ori ce s’ar zice, in aparență numai, pare a fi deosebită de activitatea lui politică. In realitate, este de aceiași mare importanță pentru noi, ca însăși viața noastră politică de șaptezeci de ani încoace, ca însuși sufletul nostru, mai cu seamă ca însuși sufletul nostru. Faptele sale, de ordin politic, mai bine zis, idealul politic romînesc, inspre realizarea căruia și-a închinat toată energia vieții sale, ideal, în care credea, cum credem că ziua e zi și noaptea e noapte, stau Înscrise in ceia ce vedem că s’a realizat păn’acum, și ’n ceea ce se va mai realiza. Istoria nepărtinitoare li va da locul cuvenit, loc de cinste, alăturea de care, puține figuri ale nea ■mului acestuia pot străluci așa de senin și de glorios. Ele vor trece din gură în gură și vor forma scopul cel mare național inspre care trebue să se’nchine toate puterile. Poetul patriot Alecsandri s’a arătat patriot și in tot ceea ce a scris Aceasta e chestia de care ne vom ocupa. Fiecare bucățică ce a așternut-o pe hîrtie, ie au rezultat al credințai mare ce o avea în viitorul neamului acestuia. Această idee am desvoltat-o undeva argumentînd-o pe deplin. Ea stă în contradicție absolută cu ideea că sentimentul patriotic nu poate fi un mobil al inspirației poetice. Unii scriitori o pun pe de-a’ntregul pe seama unui mare critic al nostru. Totuși mărturisesc că n’am citit, deși am citit tot ce a scris, cum vă dl Tit Maiorescu să fi căutat a o exclude dintre ideile făuritoare de adevărată poezie, ideia patriotică. I se pune adesea ori pe seamă, ceea ce n’a spus. Formulată in chipul acesta, cum pretind unii e’ar fi formulat-o, ar constitui cea mai flagrantă contradicție cu cele mai judicioase și mai de seamă linii, ce distinsul critic le-a scris la adresa marelui poet Alecsandri. A vorbit, ce-i dreptul, Maiorescu despre poeții patrioți, dar cu desăvirșire un alt Înțeles, nu înțelesul, dacă nu mă’nșel, că o asemenea sfintă simțire nu trebue profanată in versuri, cari nu spun nimic nici minții nici inimii. Ele, cel mult, sînt versuri, cari păstrează, pănă la un punct, o corectitudine relativă în formă, corectitudine, despre care marele Eminescu zice : E ușor a scrie versuri Cînd’nu ai nimic a spune Inșirind cuvinte goale ce din coadă au să sune. Patriotismul adevărat, sincer, care înalță mintea și ncălzește inimile, ne pare, din contra unul din cele mai mari imbolduri ale imaginațiunii poetice. Ca un suprem argument în sprijinul acestei afirmațiuni, ne stă dovadă că tot ceia ce s-a scria mai frumos și mai rămănător inlimba romînească are ca pecete ideia patriotică. Alecsandri și Eminescu ne-au dat în privința aceasta, cele mai strălucite dovezi, dovezi, cari nu pot prețui ceva pentru cei întunecați la minte și pentru cei cari n’au inimă. Alecsandri, ln special, așa o avea ca imbold principal al inspirațiunii sale, incit nu numai că răsare din toată opera lui literara, din poeziile sale eroice, dar din tot ceia ce-a scris ROMÂNII FAȚA DE SÂRBI * BULGARI MAI ALES CU PRIVIRE LA Bl«síia JliaceEo - Romînă (Urmare). 84). Un document de la acest Leon vodă, care întărește un țigan mînăstirei Sf. Troiță de lingă București, pomenind de răscoala boerilor impotriva lui, spune că intre credincioșii săi, cari luptară înpotriva „pribegilor“ erau și „slugile Domniei mele Hasan și Haseinbeșlii și Pava Sîrbul“, care și după forma numelui „Pava"4 ne arată că va fi fost Sîrb 1). 1). Arhiva Stat, mînăstirea Radu Vodă, pachetug No. 10. Paul de Alep ne spune că Vasile Lupu avea in oastea sa Sirbi, Bulgari, greci; dacă și Gheorghe Ștefan, dușmanul lui Vasile Lupu, avea Sîrbi In oastea-i cu care luptă contra lui Vasile. Matei Basarab în oastea cu care luptă contra lui Vasile Lupu avea Sîrbi, Bulgari, Greci, și Turci 2). Un act-scrisoare din a. 1646 ne spune că In oastea Domnului Țării Romînești Constantin Șerban Foevod se aflau 6 steaguri de Sîrbi. adică 400 de voinici 3). Iată și un jurămînt al acestor lefegii ai lui. „Adecă noi lefeciii Sîrbii, slugile măriei sale d-nu nostru Ion Constandin Șerban voevod de subt steagul Iancului căp(i)tan, mârturisimu-ne, adevărămu-ne și ne încredințăm cu acest zapis al nostru care’l dăm la mîna mării sale lu (sic) Racoți Gheorghie, Craiul Ardealului și părților țărei ungurești domn și Secuilor șpan și la mna mării sale domnu nostru Constandin Șerban voevod, ca să fie de credință, cum că noi, fiind lefecii, mincînd pîinea și sarea domnu-nostru, n’am păzit credința noastră cătrâ măria sa cum s’au căzut, ce am umblat după cuventele (sic) unora și altora din boiari și din slujitori, care umblare a noastră adusu-ne-au de am căzut de credința domnu nostru și am greșit mării sale, care grea să a noastră surpasă-ne de mila mării sale jos, ce măria lui, ca un domn bun și milostiv, miloostivitu-se au de ne-au ertat greșala noastră și car ne-au tras supt mila mării sale, învrednicindu nn aceiași pâne și sare ce am avut și păn’acum, însă ,într’acesta chip, cum de acum nainte numai de porunca mării sale să ascultăm ce ne va porunci măria lui, ori aiare ori în taină, iar după cuvîntul și învățătura altor den boiari sau den locuitorii țărei stă nu ascultăm, nici in seamă să le băgăm, iar de le-am cunoaște ce sânt spre vătămarea cinstii domnu-nostru, acele numai decit să ie arătăm mării sale, cum să cadem slugilor derepte, și slujba mării sale de acum nainte să avem mai cu mare ascultare și cu mare cinste a o păzi, și întru slujba mării sale bucuroși și făr de toată cruțarea vom fi gata a vărsa sângele nostru, iar carele dintru noi să va afla cumva umbînd strivnește cătră măria sa domnul nostru ori în ce lucru, avînd ceva viclenie și necredință, acela om, va fi căpitan, veri dauș, sau steg(ar), sau cetaș, acela om cu groaznică^ moarte a muri dator să fie împreună cu muierea lui și cu feciorii lui, făr de toată cruțarea, și jurământ, care am avut cu dărăbani și cu călărașii și alte a țărei, care era spre lucrurile cele rele și cele vătămătoare, acele să fie toate călcate și puse jcos ; numai de acum nainte să ținem acest jurămint și crendință cătră măria sa craiu și cătră măria sa de >mnu-nostru, așa cum, fiind slugi în plată, de veri oare cumva vre-odată întăria niscari oameni răi țărei și iubitori de răzmirițe și care se va scula asupra domnu nostru, noi lingă măria lui să ne aflăm stînd cu toată virtutea noastră păn la moarte Împotriva vrăjmașilor ca aceia și pentru mai tare credința noastră să aibă acest zapis al nostru. Iscâtitu l’am și l’am pecetluit. Pisav. 17 zile vl. 7164. Fiota Ianos rácsoknak fo kapitlamia Stoice diauș Stoian stegar. Roman iorbaș. Torna dauș. Ștefan stegar. Gligorcea. Florea cap. Martin odabaș. Petre cepraz. Neagoe sin Mihai. Filip Isac. Radul Dobrece au fost stegar. Mihul etc.Aproape 100 semnături și puneri de deget 1). Despre aceștia numiți de izvoare Sirbi, ostași în Principatele Române, nu ni se arată și locul lor de origine. Totuși pe aâtă vreme izvoarele interne ale noastre cunoșteau, cum am văzut, și numele „Bulgar 44, nu se mai poate susține că nația bulgară era confundată în cea sârbească, așa că acei scriitori să fi ințeles pe Bulgari sub numele „Sirbi”; aceasta cu atît mai mult nu se poate atunci, cu cît, în acea perioadă a slavonismului, un scriitor nu se putea să nu distingă pe Bulgar de Sirb. (Va urma), Siie Bârbulescu 1). Hasdeu, in ziarul Traian I, p. 4. 2) . Archiva Istorică I, 2, p. 74, 76, 79, 89. 3) . N. Iorga : Studii și Doc. IV, 48.