Evenimentul, februarie-martie 1907 (Anul 15, nr. 2-41)

1907-02-14 / nr. 2

EKBACTUai ADMUOSTEAIIA 4á m ÎAȘZ Vpare in toate filele de lucru CJn număr vechiu'50 bani rr«in fo» mmmmm siaeBisemsmammsimmmsmaeammmmmm shumm» mm %iarConservator Legea d-lui Disescu și d-nu Simion I Vorbeam eri de superioritate* ce noua lega a d-lui Dinescu o prezintă feți de cea de pro-acum a d-lui Ilatet, cu privire la recomandarea proferărilor titulari In Universitățile noastre. Ba spuneam chiar că restrîngerea, pe care actualul ministru da instrucție o face dreptului ca pin acum il avea senatul universitar de a recomanda pe profesori și îngrădirea acestui drept numai la profesorii din facultatea respectivă pentru care se cere profesorul, spuneam zic, că acest drept s’ar putea restrînga chiar și în facultatea respectivă, spre a se da numai acelor profesori care profesează sau lucrează la o specialitate legată de a concurentului la catedră. Iar ceea ce ar îndreptăți și susține o așa restrîngere a dreptului la recomandare e tot rolul jucat de către d. profesor Petre Negulescu cînd cu recomandarea actualului titular de Slavistică la Universitatea noastră. Deși, după articolul din „Epoca de alaltă ori al d-lui Simion, d Negulescu ar fi cerberul păzitor al științei și moralității universitare de la noi! In adevăr, acelaș Monitor oficial da la 18 iunie 1906, care ne-a arătat din timp de o oră d-nul Negulescu a fost mai întâi contra recomandării d-lui Bărbulescu, iar la urmă pentru recomandare; acelaș Monitor ne spune câ motivul pentru c are cerberul a fost la începutul orei contra este, cum a declarat d Negulascu înaintea sensuljiu Universitar (reproduc textual): „am citit și eu o lucrare a d-lui Birbulescu »Rominii față și Bulgari“ Această lucrare mi s-a părut dată, stilul ei nu se rodiînesc. Dar un om cu stilul obscur, cu fraze prea lungi nu poate fi un bun profesor“. Și pe temeiul acestor afirmări d. Negulescu conchidea, dinpreună cu d Antonescu, că d. Bărbulescu nu trebue să fie profesor,—conchidea așa insă, cum am spus, in momentul cînd fură contra, căci îndată apoi tot dumnealor au votat pentru d. Bărbulescu. Ei bine acesta motivări ale d-lor Negulescu și Antonescu ar da dreptul d-lui Disescu să restrîngă, la recomandări, dreptul tuturor profesorilor aceleiași facultăți și să-l dea numai acelora cari au o specialitate apropiată de specialitatea concurentului. Căci, în adevăr, acei ce au pregătire în direcția cercetărilor d-lui Bărbulescu au înțeles in totdeauna scrierile sale. Aceeași lucrare pe care d. Negulescu o citează că a c tit-o, dar că nu o pricepe, fiindcă ar avea azil obscur; aceeași a fost citită In Serbia, unde presa întreagă, și prin pene distinse ca colonelul Protici și fostul in mai multe rînduri ministru Jivan Jivanovici, ’i a adus neobicinuite laude. Extrase din aceste frumoase aprecieri cu privire la acea emite s-au publicat și în Voința Națonală de la 5 și 13 ianuarie 1905 Așadar acei cari aveau pregătirea •pre a înțelege o lucrare de slavistică au înțeles-o, chiar cind ei erau •tceniL iar nu Romtai cum pretinde «ă ed. Negulescu. Afară de aceasta, d. Bărbulescu a mai șefia nu de mult o nouă lucrare. Problemele capitale ale Slavissieti la familii. Ei bine, d. George Panu, care are pregătire, și în direcția] istorică, nu a găsit că d. Barbulescu aren ea stil obscur și că nu-i pricepe scrisul, ci, dimpotrivă, a dovedit că o Înțelege fără nici o greutate și, cu tot interesul ce i 1 prezenta noutatea ideilor dîntr’insa, s’a ocupat de ea în numerica de la 25 și 28 Octombre 1906 ale „Săptâminei”. Nu e vorbă că înșiși d-nii Petre Negulescu și Antonescu au văzut ridicolul la care se expuneau de a vorbi despre lucruri în cari absolut pe loc nu se pricep , și, chiar in aceeași ședință a senatului universitar, după o jumătate de oră {deci nu după 24 de ore, cum spune d. Mehedinți, desigur și aceasta neadivirat, ci spre d-nul Philiphide) au revenit, recunoacînd împreună cu ceilalțî, și neobscuritatea stilului și valoarea profesorală a d-lui Birbulescu și votind pentru dînsții. Iar ceea ce ar veni ca nou sprijin (spre a se restringe dreptul tuturor profesorilor aceleași facultăți la recomandarea pentru orice fel de materie) este încă și faptul că pe cind d. Negulescu, profesor de filosofie și logică, găsea că slavistul d, Ilie Bărbulescu nu e bun de profesor, fiindcă ar avea acea lucrare „slabi“, tot atunci specialistul da la București, d-nul profesor da slavistică Ion Bogdan, scrise raportul său (împreună cu profesorii de limbi și literatura romînă d-nii I. Bianu și Ovid Densușeanu) prin care recomanda pe d. Bărbulescu și prăsea că e bun de profesor de slavistică. Ei bine, cînd lucrurile ne pot intimpla astfel până și între cerberii moralității universității noastre, crede d. Mehedinți că articolul sau prin care lovește în d-nii Philippide și Leonardeacu și Nudă pe d-nii Petre Negulescu și Teohari Antonescu, mai poate avea vre-un rost serios ? Oare nu ar avea an Ministru tot dreptul și aprobarea oamenilor de bine da a îngrădi prin lege chiar și pe un profesor universitar și, cînd se amestecă cu d. Negulescu unde nu se pricepe, a-i striga : „ne, sutor, ultra trepidam“ ? Evident că da. Iată pentru ce noua lege a dlui Dissescu aduce cu sine un progres necontestabil cu privire la recomandarea profesorilor universitari. Istă iarăși pentru ce eu cred că recomandarea ar fi poate și mai asigurată, cind s’ar resrînge dreptul de a recomanda: de la toți profesorii unei facultăți numai la aed din ea sau au o specialitate legată de a candidatului concurent. Iată, în sfirșit, pentru ce spuneam ca nici d-nii Petre Negulescu și Teofi bari Antonescu, nu prea slat poartă ie biserică, și că daci, prin laudele ce le aduce, d. Simion care o încape cu biblicul Eremia o nnemerește ca celălalt Eremia... cu oiștea ’n gârd, ne educă drept ultim argument că chestiunea nu e coaptă încă spre definitiva-i rezolvire. Imediat ea cad însă în opoziție, au o gură cît o șură. Țăranii bieții, pa spstoli cărora au stat la guvern, și pentru cari n’au găsit de ouriință să facă nimica, ajung iar coada da topor, cu cara caută să lovească în cei cari guvernează pentru moment. Aceasta le-a fost vecinica tactică intr-o chestiune, pa cari au știut numai s’o exploateze pentru interese de partid și de guvernare, și altceva nimic Ca imediată observație a agresțiunii de mai sus este că acum cind cu ocaziunea legii dlui I. L&hovnii, s’au făcut o suma oarepara de observații, liberalii au găsit da cuviință iarăși să declame pe chestiunea, pe vechea lor chestiune de exploatat pentru interese politice. Țăranii săracii ne reapar iarăși sub forma cea mai idoaii in ziarele lor. Ca o probă evidentă da ceea ce ne petrece sint articolele, ce, de un timp încoace, reapar, mai cu searmă di când legea dlui Lahovari sa discută în parlament. Acum iar ne apar ca apărătorii cei mai sinceri ai țărănimii, precum și ca singurii prădători ai soluțiunii chestiunei țărănești cînd ar veni însă iarăși la putere, iar vor repeta, ce de atîția ani ne spun : „Chestiunea nu e coaptă iacii... etc. etc....* Ceea ce e mai prețios încă, sînt afirmațiunile ca unele din ziarele lor le fac chiar în timpul opoziției. Se cred foarte siguri pe soluțiuni, dar mărturisirile sincere pe cari le fac sînt rezultatul intimului lor gînd. Iată în adevăr ce citim într’un dar din București : „De altfel, noi cu toții nu cunoaștem în mod exact nici starea lucrurilor de la sate, nici starea de spirit a țăranilor“. Apoi dacă nu cunoașteți aceste două elemente, mințiți cînd ne afirmați că aveți soluțiuni și parasoluțiuni în chestiunea țărănească. Mințiți cînd sunteți In opoziție, mințiți cînd sînteți la guvern. Cu gogoși însă nu se hrânește țăranul român. Qogoșise să le minînce politicianii liberali. Țăranii și liberalii Pe chestia țărănească, sa știe că liberalii au declamat foarte mult. Ne-au asurzit, decanii, cu soluțiile în chestiunea aceasta. Cind au fost însă în putință ca să le rezolvească, întotdeauna au găsit de cuviință să se temporizeze și la o Vizită la d. 6. La Scar Prii»arat lașului In anul acesta lașul a înscris în istoria sa cel mai însemnat eveniment, și-a realizat visul de la a cărui aducere la Îndeplinire depindea viața viitoare a casei de a doua capitale. După 50 de ani de vecinic, frămîntirii, de promisiuni și amăgiri, s’a rezolvit în sfirșit, în forma ei definitivă, chestiunea educarei apei la Iași, datorită partidului și primarului conservator. Pentru aceste motive am crezut nimerit să facem o vizită d-lui Gh Lascar, energicul și priceputul primar al Iașului, căruia i se datorește în bună parte rezultatul fericit la care a ajuns chestiunea apei. înțeleptul gospodar din fruntea administrației noastre comunale, om de cinste și cuvînt, na-a amintit declarațiunea pe care a fâcut-o în ședința de constituire a actualului consiliu comanial, ședință solemnă de la 1 Martie 1905 Reproducem aci declarația făcută atunci de d. primar Lascar;lat.o: „înainte de a preada la alegerea ajutoarelor de primar, sunt dator, d-lor, să vă mulțumesc din suflet pentru încrederea ce mi-ați acordat. Cu această ocazie țin însă să vă fac o declarație. Am sa mă ocup foarte de aproape și amănunțit de interesele acestui oraș. In primul loc mă voi ocupa de rezolvirea chestiunii aducerii apei la Iași. Așadar vă declar oficial, că foarte în curînd vați avea apă în tirg și veți avea o, ajutați fiind la aceasta de studiile deja făcute. Avem două proect pentru aducerea apei, unul de la Tmișești și altul de la Prut Nu știu Iași la care din aceste două proteste mă voi opri, deoarace nu știu ce mijloace vom avea—căci de avut ori avem și nici n’am avut limpid să le studiez. Poate se va mai ivi și o altă soluție, dar vă decler să nu o primesc, deoarece 80 de ani s’au produs soluții peste soluții și din pricina aceasta nu avem până acum apa în oraș. Vă declar că nu voi spori o altă soluție, chiar dacă ar fi mai bună. Pentru a duce însă, la bun sfîrșit aducerea apei la Iași, am unvoe de concursul dtră necondiționat și cînd zic al d tră, deoarece suntem în ședință publică, mă adresez oare’și cum tigului întreg Căci pentru rezolvirea acestei chestiuni avem nevoi de toți oamenii pricepuți ai Iașului, deoarece noi nu facem din această mare lucrare o chestie de politică de partid, ci o chestie de gospodărie comunală. Multe sunt nevoile lașului, dile , dar nu făgăduisc să mă ocup deocamdată de toate. Promit că veți avea apă și vă asigur că veți avea o Și d. Gh. Lascar și-a ținut cuvîntul dat în ședința de la 1 Marte 1905, cuvînt dat nu consiliului comunal, ci cetățenilor lașului, cari i-au încredințat soarta orașului lor atunci cînd i-au dat mandatul de părinte al comunei. Apoi d. primar a bine-voit să ne dea citeva amănunte asupra contractului încheiat cu Casa vieneza, contract care va fi transcris azi sau miine la tribunalul Iași și pe care îl vom publica în întregime în coloanele ziarului nostru. Se știe că acest contract a fost autentificat de Trib. Ilfov. In ce privește banchetele ce se vor da, desoar ne a comunicat că primul banchet va avea loc la Timișești în ziua de 10 Martie 1907 cu ocazia începerei lucrărilor, iar al doilea se va da în sala teatrului în cursul lunei April. La acest banchet va lua parte șeful guvernului cu întregul minister, in onoarea cărora se dă acest banchet, drept cuvenită mulțumire pentru marele sprijin ce au dat întru rezolvirea acestei chestiuni. Aducerea apei la Iași e cel mai mare eveniment din viața orașului nostru și se cuvine să fie sărbătorit de toți oamenii cinstiți, cari doresc bine orașului lor, pentru că chestiu n ms MERCURI MFSBRU.4MB WHIS MOMHESTUL Pe an an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei Bi STBLlNITATE, pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame SO bani) rândul in pag. Ill T*i®f©a3 nea aceasta e chestiunea lașului întreg, căruia i s’a realizat cea mai vie dorință, căruia i s’a asigurat viața în viitor. A se citi in corpul ziarului ultimele știri telegrafice din țară ți din străinătatc. OAMENI ȘI LUCRURI Princesa de Bagdad Sîmbătă Îs 17 Fabruarie la Teatru Național Una din lucrările dramatice, care, pe vremuri, a pasionat foarte mult lumea de teatru este Princesa de Bagdad. Al. Dumas, fiul, autorul acestei piesa a dat multe explicațiuni asupra straniului subiect psihologic pe care’l desvoltă cu-o măestrie, demnă de pana unui talent așa de mare ca al său. Princesa de Bagdad, după titlu, s’ar părea că are drept subiect vr’o Princesă oarecare din lumea medievală, care ne apare strălucitoare sub mantaua-i de ermină. Eroare, ea ne redă pe o femeie din lumea mare pamaiana, supusă ispitei unui moment, din pricina ruinii materiale. Unul din bogătașii sensuali, care are drept înțeles al vieții că dacă nu-și poate mulțumi simțurile-i, cari aprind la vederea obiectului ce vrea să-l posede, pe calea naturală a simpatiei reciproce, să și le satisfacă prin mijloacele pe care i le pune la îndemină averea sa nemăsurată. Nourrady, eroul în chestiune, plodește momentul cind „Lionela de Hun,ie pe pragul ruinii și-i oferă un milion in schimbul dragostei sale. Ea privește, nu pentru a să da acestui om, pe care nu-1 iubește și pe care nu-1 posti iubi, nu în schimbul unui milion cit i se oferă, căci n’ar fi făcut-o în schimbul a zeci de milioane, dar mai mult pentru a da o lecție cuvenită bărbatului sau Jean de Hun, pe care incepe a nu-1 mai iubi, din pricina insultei ce i-o face sufletului său cinstit, bănuindu-i ceva ca nu i-ar fi trecut măcar prin gînd. Aceasta-i tema, pe care-i brodată emoționanta piesă a lui Dumas. El ii dă o deslegare morală, Ia spre cinstea femeiei din lumea mare pariziană, Lionela își revine la simțire, datorită unui moment brutal al lui Nourvedy, pe care era gata să-l urmeze. Simțirea-i delicată femeiască și concepția ce o are despre chipul cum trebue să se poarte un bărbat, o fac să-și revie în fire. Tot un soi de rătăcire sufletească, întocmai ca aceia pe care o pun în scenă, de un timp încoace, modernii actuali ca Provins, Barnștein... etc.. etc... cu singura deosebire că „Princesa de Bagdad” are meritul de-a fi tratată de-o mînă de maistru ca acela a lui Dumas, fiul. Publicul ce va asista, va pleca de la teatru mulțumit, cu ații mai mult, cu curourile principale sunt ținute, acel al Leonitei de d na Aglae Pruteanu, care a făcut din eroina piesei o creațiune demnă de marele și netăgăduitul ei talent. In „Nourvady“ va apare dl. Al. Mavrudi, care va avea ocaziunea să-și desfășura calitățile sale da artist pentru piesele moderne, cu atît mai mult, cu cit a avut norocul să vadă piesa în vara trecuta la Comedia franceză. In rolul Jean de Hun, va apare titularul său dl. State Dragomir, despre care rămâne ca publicul să sa pronunțe dacă va interpretă bina sau nu, un rol dintr-o piesă pe care a tradus-o el insuși. EXPOZIȚIUNEA GENERALĂ ROMMA Istoricul imtinutului secundar DE psmanășeaua Profesor la Universitatea din Iași Urmare După salariul acestor trei grupe se calcula gradațiunea, socotind și timpul din concediu. Transferarea întăia oară nu era socotită ca pedeapsă și da drept la indemnitate de strămutare. Dar a doua era socotită ca pedeapsă. Școalele de arte frumoase și conservatoriile erau asimilate in grad cu liceele. In 1896, după ce s’a modificat legea învățâmîntului primar de la 189$, s’a întocmit un proiect de lege pentru învățămintul secundar special, superior și privat. SECȚIUNEA VI Reforme executate Legea din 1864 nu s-a putut înlocui mai repede din cauza instabilității guvernelor și a nestudierei suficiente a chestiunilor relative la învățămint. O chestiune care nu suferea amînare era a recrutării profesorilor. Ia a fost sancționată la 17 Martie 1879 și constituia un enorm progres față de cea de la 1864, căci cerea licența sau doctoratul, iar la concurs să prezente și bacalaureatul. La limbile străine puteau fi primiți și străini. Dar această lege nu era și pentru gimnaziile reale cu 5 clase și pentru școalele secundare deiste, ceia ce era o mare lovitură pentru ele, că ei li s’au dat profesori slabi care aveau să fie 30 de ani in Invățămînt. Această lege avea dispozițiunea fericită că dădea suplinitorului dreptul la întregul onorar în prima gradațiune. In practică, această disposition* cuminte s’a nesocotit chiar de la început . S’au despopulat facultățile trimețindu-se In județe sute de suplinitori, transformindu-se suplinitorii in instituțiune permanentă, cînd nu trebuia să fie numai un accident. S’a creat o soartă amară accetor suplinitori luați de la studiile lor. Cit pentru gradațiune, ia a întirziat încă patru ani ! Altă chestiune importantă era alefii. De la înființarea școalelor naționale fusese admis principiul ca leafa profesorului să sporească prin vechime, avînduse în vedere că pentru dlnșii nu e înaintare, ca în alte ramuri, ori care le-ar fi meritele. Regulamentele din narata de 1864 prevedeau această înaintare pe loc, iar această lege mergea mai departe. Art 387, al. 11, glăsuia: „După 12 ani de servicii remunerariul învățătorilor va fi îndoit decțt cel primitiv“. Terminul de 12 ani se împlinise la 1876. Dar în ajunul războiului pentru independență, profesorii nu numai că nu s’au gândit un minut măcar să-și ceară dreptul, ei, din contra, au contribuit mai mult decit le ierta puterile la subscripțiunea națională pentru arme .Ca recompensă, polițicaștrii ordinari i-au redus și lăsat până azi la șefi de locotenenți și subșefi de biurou ! NR.) După război, corpul didactic a așteptat liniștit, încrezător în dreptatea cauzei sale El n’a reclamat, nici nu s’a turburat de unele interpretări ce se dădeau articolului 387. „Se MARTIRA 30) (Teia Ridnoiu) Dramă eroici în 6 a-fș, în versuri, prelucrate de Mihu Codreanu Actu II Urmare (ar Stînd calicii) Ca âtașii toți se știe că Dumnezeul unic de-aici cit și din cer e numai Crist el singur,—cel mai subțimn mister, pe care ca și orbii, în nebunia lor ”au blestemat 1 Acuma...și’n fața tuturor... e drumul de’intuneric păn’la capelă vin, i’n fața lui, genunchiul, de umilință plin, i’l pleacă, și te roagă, cu bunătatea sa ierte a lor crimă, precum și crima ta, " tu ai fost pricina acestui cult smintit loamnescu bine zici. Păcatul să’mi fie ispășit prin penitență. Haide, a fraților veniți, pe lingă morții noștri acuma să găsiți isvor de iertăciune, și lacrima senine. (către Psyllium) A subteranei cheie o ea și vin cu mine. De asemeni ea și-o lampă, căci scara a stricată (Psyllium aprinde-o lămpi și se îndreaptă către ușa joasa care de‘n cavou ! Frați și surori, acuma plecați, v’ajung îndată. ( calicii ies unul ette unul prin ușa joasă ) (lui Aruns, arătînd pe Flammeda) O vorbă am a’i spune,—poți asculta și tu (Aruns rămîne 'n prag, c’un picior pe întăia treaptă) Femeie, înspre ținta spre care mergi acu, de vrai să vezi, sfîrșește de a mă privi, pășește spre Crist făr’de odihnă...și tot mai sus privește. Căci crinul tău e Dînsul, stăpînul tău e El, căci soarele cu care nimica nu’i la fel e Dînsul! Către Dinsul îngenunchiată’n veci și fără de odihnă, tu inima să’ți pleci... șin ori și care clipă să fii a Lui, slăvindu’L. Căci El te cere toată și trebuie, iubindu’L, să-ți fie drag fanatic și singuri— Păn’atunci, nu șovăi în fața acestei grele munci și nu’ți slăbi curajul!—Mergeai pe dibuite prin Întuneric , însă din drumuri rătăcite, te-am scos, te-am prins de mină...și tu vei izbuti curând pe o cale dreaptă să calci în plină zi!— iar pentru pasul ăsta—întâiul—Cristea ține desigur socoteală. Oh, cred că greu iți vine, căci pasu’i scurt și dealul se lasă greu suit, dar pentru pasul ăsta pe drumul infinit, în numele credinței de tine căutată, o sora mea iubită, fu binecuvîntată!... Ajuns iese și Johannes, după ce binecuvântează pe Flamedla, iese la rîndul său pe ușa joasă. Flammeala răimîne ca'nexaz și-l urmărește cu privirea. Ea însăși e privită de Zythophanes ce stă mai jos de ea și din sueul tavernei de Thomryas și Latră, cari stau pe scări. SCENA IX (Fameola și Zphophatn^s jos; Thomrys, în tavernă, cu coatele pe balustradă , ear Lotrb pe trepte,în josul ei) Flammeola (Lui Zythophane* oara face o mișcare și vrea să-i vorbească) Nu’mi spune nici o vorbă, nimic! - căci Îmi vorbește in suflet încă glasu’i, (îndepărtîndu‘1 pu'n geat) Voi să’l ascult. (se puna car pe visuri)Thomrys (tai Latré ) Privește* cind cugetă la dineul cum tremură Întreagă Latrb (cu durere) Oh! (Urmează)