Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)
1907-07-24 / nr. 131
ANUL XV. — No. 131 MUM AMU, 5 MAMI Ziar Conservator REDACȚIA 81 ADMINlSTU.V/IÁ 11 Strada Viăpngv ^uii 44 T Wfi X iparé Iss toate allele de lucra Un număr vechiu 30 bani Telefon MARȚI 24 IULIE 190? abonamentul Pe un an 10 lei, pe 6 luni 10 le pe 3 luni 8 lei INSrEMINITATI, pe un an 30 lei Avsnciuri, Inserții și reclame SC hard vândul în pag. 121 T’elefois.O Situația riginirii Celebra armonie din partidul liberal-socialist care guvernează astăzi țara, are să se traducă, după toate probabilitățile, la toamnă, într’o kai tzen muzic, din cele mai accentuate. O Suntem pozitiv informați ’ că dl Sturza este hotărît, dar foarte hotârît, avînd dată și cunoscuta’i îndărăptnicie, de la’și limpezi, la deschiderea parlamentului, situațiunea sa în partid. i Șeful liberalilor deși convins că a făcut act de înaltă ] sagacitate politică înghițind i toate copurile pe care i le-au administrat tineretul în unirea cu socialiștii din partid, im i punînd candidaturi displăcute ] la alegerile parlamentare, și numiri de prefecți și mai puțin plăcute, — totuși nu poate uita momentele amarei prin care l’a făcut să treacă ! acei cari mereu îi sapă șefia. Și e decis convtitiță să’șii plătească polița cu dobîndăi la dobîndă! * Așa, se zice, că d-sa lu ]crează tot timpul ce’l are disponibil la Carlsbad la un proiect de reforme agrare așa de cumpătat și de decepționant pentru descrcerații din partid, și care în principiu se întrunească aprobarea și în alt loc,— încît proectul va provoca o consternare și o iriitație generală, în rîndurile a ‘ celora cari urmăresc se aibă , singuri ei, cuvîntul în guvern. < Atunci, va trebui să se în tîmple din din două lucruri, unul sau reformele propuse , de dl Sturza vor trebui se fie primite, și’n cazul acesta cîrțigăii colțoși ai regimului vor remîne cu botul pe labe și vor trece în ochii lumei de simpli politiciani de carnaval, ceia ce și sunt în realitate, — sau proectele d-lui Sturza vor fi respinse de fulminanții cari alcătuesc majoritatea camerei, și’n cazul acesta, premierul va sezisa pe suveran, care va remînea se avizese. Procedînd astfel, di Sturza va pune pe acei cari vroiesc să’l subplanteze, în poziție de a recunoaște că soarta regimului depinde de d-sa,—și chiar cu riscul de a fi scapat căciula pe baltă, adică de a se găsi în imposibilitate să revie asupra unei deciziuni desastroasă pentru partid, dl Sturza își va fi luat cu modul acesta revanșa, — pentru toate veniturile cu care s’au adapat conspiratorii contra șefiei și a autorităței sale. Aceasta’i pentru moment versiunea cea mai acreditată asupra situației în care se va găsi regimul la deschiderea parlamentului. Pentru noi conservatorii însă, atît propunerile așa numite comparate pe care ar avea să le prezinte dl Sturza,cît și proecte scăpăiate ale socialiștilor alipiți la tineretul partidului din majoritatea parlamentului, — ne lasă absolut indiferenți. Noi, avem credința nestrămutată că nici una din părțile beligerante ale partidului liberal, — adică atît moșîile din vechea direcție cît și cei din noua hultoană—nu vor fi în stare să propună și să deie o soluție practică chestiunei țărănești. Oamenii regimului au știut să răscoale satele și după aceea tot iei să le radă cu artileria cu tir rapid de pe fața pămîntului, — și ceea ce au știut, au și făcut. Soluții însă, nu au avut nici odată, și nici nu pot avea. De patruzeci de ani, pe programul partidului liberal, In opoziție, stă scris: înbunătățirea soartei țăranului, îndată însă ce liberalii pun mîna pe putere, rezolvirea acestei chestii e dată uitărei, pentru motivul binecuvîntat de altfel, că adversarii noștri fac numai paradă de durere de inimă pentru țaran, dar nu cunosc nevoile reale ale țărănimei. Așa fiind, s’ar putea oare crede că așa de odată, în trei timpuri și două mișcări, să rezolve ei cu bine o chestiune atît de complexă ?. Desigur că nu, și fiindcă lucrul în sine nu poate suferi trăgănare, apoi,tot ce are mai bun de făcut regimul, este să se deie la o parte. LA LADDA MIRE. Cu prilejul mișcărei agrara de pe urma căreia țara a avut de suferit atît de mult, a venit în discuție chestia proprietarilor și, partidul conservator a fost acela care a găsit că, în chestia agrară romînă, dacă populația rurală e vrednică de toată atenția noastră, nu mai puțin și proprietarii sunt un element care, dacă are nesocotit, ar fi un mare și greu pericol pentru țară Pe atunci liberalii, și în special socialiștii din partidul liberal, protestau strașnic împotriva ideilor noastre, ne numeau ciocoi reacționari și subversivi și, făceau din țaranul român un soi de scut de paradă, speculînd această chestie in campanii interminabile. Și iată că astăzi mersul lucrurilor și-a întors în sens invers roata. Cei cari speculează mai mult pe țărani sunt tocmai proprietarii din partidul liberal și, să se noteze, că aceasta se întîmpla sub un regim quasi-socialist, căci actuala ocîrmuire e împănată numai cu de aceștia. E o deosebire colosală între socialiști ca teoreticieni și socialiști chemați la practica vieței. In teorie strigă din răsputeri Împotriva proprietarei și, ca practică, toți proprietarii liberali ori socialiști, speculează mai mult decîte ori cîtd astăzi pe cei cari aduna , de dînșii. E poate un bine în toate aceste, că se va demasca, odată pentru totdeauna, legenda socialistă și lumea va ști să cîntărească făgăduelile lor după norma zicătoarei din b.[ L tűni : „La lauda mare să te duci cu sacul mic“. 1 ---------------poooo-------------presei liberale fără să renunțe la proprietățile lor nelegitime, fără să înceteze să-și arendeze moșiile lor ori să facă învieli, fără a se rușina de a exercita meseria de arendași. In adevăr că ei merită soarta ce o au și înfierarea ticăloșiei lor. Cît pentru noi, ne vom îndeplini datoria de a denunța lăcomia și lașitatea lor. Deși în plină vacanție, totuși la Iași, în cercurile politicei liberale, activitatea de culise continuă destul de animată. Aceleași intrigi printre corifeii liberali rămași în localitate, aceleași trageri de sfori după anumite indicații socialiste, același trist spectac al unei careghioaze armonii, dacă armonie se poate numi aceasta. După cit se pare, acestea sunt preparativele cari se fac în vederea luptei ce se va da la toamnă între cele trei nuanțe din partidul liberalilor ieșeni. Ecouri politice Epoca publică în fruntea coloanelor sale următoarele rînduri sub titlul: Niște nedemni. Acești nedemni sunt proprietarii din partidul liberal. De luni de zile presa liberală denunță pe proprietari ca exploatatori ai țăranilor. De luni de zile se subvenționează de partidul liberal un proprietar, azi mofluz, și un fost socialist militant ca să susție, cu documente vechi de mai multe secole, interpretate în mod necinstit, că proprietatea de azi din România este nelegitimă. De luni de zile se publică o puzderie de statistici emanate de la un om acuzat de d. Costinescu că falsifică cifrele statistice, menite a osîndi marea proprietate. Și în vremea aceasta proprietari liberali au neobrăzarea de a se folos de avantajele ce le oferă partidul liberal și de a fi părtași la campaniile și fiindcă e vorba de armonia liberală, ea se manifestă pînă și cu prilejul celor mai neînsemnate numiri ce sunt de făcut in diferitele administrații ale Iașului. Pentru a se căpătui micii partizani ai colectiviștilor, se țin adevărate consilii de stat, în cari discuțiile dintre marii liberali ieșeni nu sunt din fie mai pacinice. Dacă aceasta se chiamă armonie, felicitările noastre.C3C7»0 Sunt multe ziare la noi, cari ne aducînd nici un folos, ar trebui sa dispară. SECOLUL In fraza de mai sus văd bine Că nu s’a cunoscut pe sine. Căci printr’asemenea ziare E Secolul, — și nu dispare. 1iberalii nu au Opoziție In ultimul său număr „Liberalul“ se plînge pe două coloane că actualul guvern nu are o opoziție care să-l controleze, nu are o opoziție „așa cum trebuie să fie“. In adorabila lor naivitate, cei din jurul „Liberalului“, sunt sinceri de astă dată și mărturisim că nu ne așteptam la atita sinceritate din partea lor ca să afirme ei singuri neîntrebați, că actualul guvern are nevoe de un control serios. Noi le răspundem să nu le fie frică și să nu se îngrijească că vor râminea necontrolați; credem că în cele citeva luni de guvernare i-a cam usturat controlul nostru , așa e le Haret ? Atît oamenii noștrii politici cît și întreaga presă conservatoare ori de cite ori a fost în opoziție și-a făcut in totdeauna datoria, și-a înțeles întotdeauna rolul care trebue să-l joace și grație colii .Sub lumină complectă și în chestia1 ntțională și în chestia fraudelor și in chestia matrabazlicurilor de la creditul rural. Așadar liberalii încă o dată nu au de ce să se îngrijească Și cînd «Liberalul“ afirmă că actualul guvern are nevoe de un control serios mai mult ca oricînd din cauza importanței evenimentelor În ordinea zilei, are iarăși mare dreptate. Inchipuiască și oricine că un conglomerat ca acesta care stă astăzi în fruntea intereselor țărei, un amilgam de principii cari de oari mai extravagante, mai atopice,plutind intr’o apă socialistă, un atare guvern, lăsat singur, de capul lui să legifereze cum i ar trăsni prin minte în chestia rurală, închipuiți-vă balul în care ar ajunge această țară, inchipuiți-vă rezultatele !.. Noi însă promitem că vom veglija destul de aproape, vom ști să uzăm de dreptul nostru de control și ar fi o naivitate să-și inchipuiască liberalii că atit timp cît vor avea o opoziție conservatoare care să le țină piept, se vor putea juca de-a casa rurală în tara asta, vor știrbi cu un grăunte măcar marea proprietate. Al doilea fapt de care se plînge „Liberalul“ e că opoziția conservatoare nu e așa cum trebue să fie. Grozav am voi noi să știm cum cum ar vrea „Liberalul” să fie o opoziție. Dacă dinsul judecă însă atitudinea pe care trebue să o aibă un guvern în opoziție cu acela pa care fi avut-o întotdeauna in această situ^tii ina partidul liberal, atunci îi: «fătul sîssS, căci nu voim ca ea activitatea noastră.“whs» rezume într’o serie incontinuă de calomnii și de idjurii. Suntem îndestul de convinși că lipsit de un asemeni sistem de polemică „Liberalul“ nu mai poate trăi, ci lipsește hrana zilnică, și îi lipsește singura materie în care poate avea succes. Dar ce vreți, nu toată lumea are aceleași gusturi și nu toată lumea judecă la fel. Deocamdată însă ne mulțumim să luăm act de dovada de sinceritate ce ne-a dat-o astăzi „Liberalul“. Pentru „omul școala“ Din ziua de 7 Iulie, zi celebri în analele ministerului instrucției și cultelor, data cînd Monitorul Ofcial a dat publicităței faimoasa anulare a numirilor și transferărilor făcute în învățământ de către guvernul onservator, atît întreaga presă cît și corpul didactic fără deosebire de cuoare politică se află într’o iicotinuă fierbere și o vădită indignare din cauza actului de îndrăzneaț cu care d. Haret pare că a voit să sfideze legile și opinia publică a aestei țări. Cu toate acestea ca un micol contra curent, în ziarele plătit din ondurile guvernului, apare dir cînd in clud cîte un articol semvat de către niște iluștri și ridicoli ,cunoscuți ce-și iau ifose de campioni ai „omului școalei“. Intr’adevăr în ce stare de epiins trebue să fi ajuns d. Haref dd pentru și în numele său In fața opiniei publice indignate ridică spadf cu un gest marțial acele ridicole realuri ale actualului ministru de culte, cu tînărul Frollo cunoscutul girator al studențimei, celebrul Gleac Enache Ionescu și de nulități ca L&ițeanu in verbul director al gimnazilui din Tîrgoviște. Aceștia au pregătit d-li Haret lucrările de prin dosare, plie de inexactități flagrante, pe cald. Haret in baza încrederei ce punea lingușitorii d-sale nici n’a Indisnit măcar să le controleze, că s’a grăbit să le înainteze consiliului de miștri. Și tot aceștia cari au creat „omului școalei“ situația penibilă , care aceasta se găsește astăzi, aceștia vin astăzi să-l i-a sub titul lor protector. Cît ridicol în această scenă de bîlciu. Un lucru numai că cam prost serviciu fac d-lui Haret această pleiadă de tineri ahtiați după slujbe și catedre. Oare văzutu-sa în toată această campanie de reabilitare a d-lui Haret în fața opiniei publice să ridice glasul vreun profesor cu greutate, un profesor care să fie și să însemne ceva? Nimeni afară de cîțiva tineri apelpisiți după o suplinire și a căror ilustre nume le-am dat mai sus. Văzutus-a vre-un profesor serios mergînd in cercul profesorilor pentru a lua apararea d-lui Haret ? Nimeni nu s’a gîndit să facă aceasta căci cu toții o dezaprobă în inima lor și dacă mulți și-au impus tăcerea in această împrejurare, o fac aceasta de teama unui spirit prin excelență vindicativ, dar quum tacent clamant... Dar se impune și o mică deslușire , dacă prin referatul d-sale, d Huret a declarat că prin acele anulări a voit să pună capăt unei serii de inlegalități comise (?), atunci cum rămâne cu transferările făcute de d-sa tot In mod inlegal ca acelea a d-nilor Teodoru, Spiridon Popescu, C. Ionescu, Const. Chirițescu toți aduși in mod inlegal în capitală ? I-a adus dl. Haret numai pe motivul că aceștia sunt asiduii colaboratori ai revistei d-sale ? Și dacă d. Haret a voit să anuleze toate numirile cari după d-sa ar fi fost inlegal făcute de ce n’a întins aceste anulări și asupra perioadei dintre 1901 și 1905, perioadă cînd se găsesc cu duiumul inlegalități comise de acelor care astăzi se ridică în contra lor ? Ca să zică din această întreagă operă a d-lui Haret nu transpiră de cit sectarizmul cel mai josnic, spiritul vindicativ al celui mai de pe urmă politician și nu știm cît va mai dura această stare de lucruri dar credem că întreg corpul profesoral din întreaga țară va ști odată să pună stavilă unor asemenea apucături ale unui ministru pentru care inamovibilitatea e un moft și corpul didactic o jucărie în mîna sa ffî mărunțișuri Supărare cu cîrtie. In partidul liberal a început deja de pe timpul vacanțiilor să se lasse intrigi, duse de paraponiști periculoși. Unii din aceștia ar fi și dl Stoicescu, vechiu sturzist, care nu lasă nici o ocazie ca se-și manifeste nemulțămirea că se găsește pus la dosar. Fostul ministru liberal ar fi hotărit în mod nestrămutat, să întrebuințeze pe timpul vacanțiilor, tot felul de santsgii ca se provoace spre toamnă o remaniare în care se fie și d-sa trecut la răbuș. Audiențele la palat, sunt, se pare, armele cele mai puternice ale preo pinientului, care, de cîte ori se prezintă suveranului, citită mereu pe socoteala elementelor periculoase care alcătuesc astăzi puterea guvernului. Sunt oameni, cari, la supărare tac și nu spun un cuvint. Dl. Stoicescu, din contra, la supărare cînta!. Vin spiritist spiritual Lucrul e cam rar, deci cînd e vorba de dl. Hasdeu, lucrul se schimbă. Auzind că dl. Ciocazan primarul Craiovei, un spiritist de convenție, convoacă foarte des consiliul comunal la dumnealui acasă și ține ședinți de spiritism, savantul nostru istoric și flolog, ar fi observat : Ciocazan văzînd că are un consiliu compus din membrii foarte saraci cu duhul,— neputînd se facă din ei oameni spirituali, îi face spiritiul. LUCRURI Călătoriile de plăcere O călătorie de plăcere ! Doamne, cită neplăcere și mai ales cte neajunsuri. Cu toate acestea suntem în sezonul acestui fel de călătorii și, orice român care se respectă, trebue să călătorească de plăcere măcar odată pe vară, fiindcă așa cere moda Și la noi, moda se respectă cu mai multă sfințenie de cum se respectă icoanele din biserici. Apoi, mai la urma urmai, în timpul verei toată lumea călătorește de plăcere, chiar dacă astfel de voiajuri nu i-ar face prea multă plăcere. Inchipuiți-vă o călătorie de plăcere la... Ungheni, de pildă. Ei bine, ași fi foarte curios să știu și eu c’am ce fel de plăcere poate procura o asemenea călătorie. Nu mi pot închipui că voiajul acesta, fie el chiar numai de o jumătate de oră, cu toate perspectivele lui nu tocmai plăcute, arsuri de la mulți bărbați, pe cari capriciile nevestei îi supune unui chin atît de grozav Indulzeala și căldura vagoanelor nu prea mult aerisite, praful din Ungheni, mai ales praful, și perspectiva unei băi din care e și mai murdar de cum filtrase și, nu cred eu că ar fi întrunind condițiunile necesare care să impresioneze plăcut nici chiar pe cel mai puțin pretențios dintre oameni. Cu toate acestea, dacă ai nenorocita idee să te duci sărbătorile la Ungheni, se cheamă că ai făcut o călătorie de plăcere. Și nu doar fiindcă ți a făcut plăcere, se numește călătorie de plăcere. Ași, Doamne ferește ! Dar, cum in țara romînească toate sunt pe dos, adică pentru ca atunci o călătorie de plăcere să nu însemne și ea tocmai contrariul de ce ar trebui să fie ? Atunci nu s’ar mai chema că trăim în țara românească și noi, ca buni romîni, suntem datori să ne păstrăm neștirbite moravurile, bune sau rele, dar cari, însă, sunt ale noastre. Patriotismul reclamă aceasta , altfel, te expui la manifestații studențești sub cuvint că nu ești bun patriot, deși nu e tocmai agreabil să faci pe patriotul și cînd e vorba de călătoriile de plăcere la Ungheni, de pildă.— MIRCEA yIDEI, CRONICA ȘTIINȚIFICĂ Fotografia culorilor Dintre relațiile noastre cu lumea exterioară, graiul culorilor este acela ce produce asupra simțurilor senzațiile cele mai armonice, cele mai suggestive. Contrastul culororilor, de la cele mai pronunțate pănă la cele mai șterse, produc prin jocul lor toată poezia lumei vizuale. Această putere fermecătoare a culorilor nu e datorită corpilor ce le poartă, ci luminii solare, compuse din șapte culori, și cari-i luminează pe toți. Să nu credem că florile conțin unele substanțe colorate din naștere, florile ca orice lucru colorat, sunt fără culoare proprie, dar celulele sau moleculele lor au atomii ,astfel așezați incit opresc cîte ceva din cele șapte culori a luminei albe și par colorați cu nuanțe deosebite. Chinina de exemplu, nu are nici un element mai mult ca unele culori de anilină, dar pe cînd între aceste atomii sunt așezați ca să oprească ceva din lumina albă ; în chinină, pentru același motiv, nu opresc nemic. De aceia cele întăi sunt roșie,verzi, sau violete, pe cînd chinina e albă. Trebue așa de puțin a fi sau a nu fi colorat și totuși e așa de mare deosebirea. Fotografia ordinară e o probă că culoarea nu e a corpilor ci a luminei. Fixăm pe placă cea ce e material formă, contur, detalii complecte și fine, dar culoarea nu. Culoarea e a luminei și variază cu ea. Același corp poate fi gribăn, alb sau roș, după lumina ce iluminează. Poeții ce-și înalță sufletul către cer, căutind o gură roșă și doi ochi albaștri sau verzi, nici nu bănuesc poate că culoarea ce iîmbată, afară de cazul cînd chimia intervine, se scoboară tot din cer, pe-o rază de lumină, și că au de-a face cu iluzia unui joc de raze, cu ecuația unei mișcări ondulatoare. De la ce înălțime ar cădea ei, cînd în locul luminei albe de la soare, pămîntul ar fi, pentru un moment, luminat cu o lumină galbenă în care totul ar părea livid ca un»«(Javru. . . Oină sfortfiqul, enfo.io„ fotografiat, surprimaerea produsă prin obținerea imaginei a fost așa de mare nicit nimeni nu și-a pus întrebarea de ce nu e și culoarea pe placa fotografică. Cu toții pănă acum ne-am mulțumit cu copia fidelă a unui obiect sau peisaj, deși deosebirea între ea și realitate e ca de la cadavru la corpul înveluit. Fotografiile date prin contrastul umbrelor din alb și negru sunt lucruri moarte, cărora le lipsește culoarea, sufletul lor. Totuși arta fotografiei a progresat in acest domeniu neînsuflețit, dind prin retușare maximul de plasticitate și mișcare. Neajunsul fotografiei nu era un neajuns, căci pictura care a existat înaintea ei și care a avut ultimul cuvint în reprezintarea vizuală, avea singură monopolul culorilor, monopolul Snvețuirei. Cu toate aceste,cine a putut reda vr’odată copia unei culori din natură ? Lucrul este peste putință de imitat: ce are de-a face culoarea din lumina cu culoarea materială ? Ce ar putea fi mai ademenitor pentru cineva decît de a fixa pe plăci fotografice crîmpee de peisaje cu tonurile lor naturale ? Fiecare fotografie ar fi un mic tablou, de un firesc incomparabil, ce ar înlocui pictura in o bună parte de peisaje; fiecare fotografie de persoană ar fi un portret, care dacă nu ar avea relieful și mișcarea portretului, ar avea superimitatea adevărului ca culoare. Pictura nu ar avea nemic de suferit, din contra ar avea modele vii de întrebuințat, pentru că pictura nu se mărginește în a copia natura, ea este o artă de compoziție, de rafinare, ea are menirea de a reda în culori o ideie sau de a imortaliza o scenă celebră din viața trăită, sau ideală. In rezumat fotografia ar rămînea o copiere mai fidelă a naturii, iar pictura o artă plastică a geniului omenesc. Dorul de a obținea fotografii colorate pe cale directă, a denaturat și compromis mult seriozitatea problemei. Toți cercetătorii au întrebuințat mijloace artificiale, pigmente colorate aplicate pe fotografii. Specimenbe astfel obținute nu valorau cu fotografia simplă Nu era vorba de aplicat pe fotografie culori de ale noastre, era vorba de a reținea pe fotografia noastră culorile obiectului fotografiat. Pusă astfel chestiunea, devine una din cele mai grele și mai