Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)

1907-07-24 / nr. 131

ANUL XV. — No. 131 MUM AMU, 5 MAMI Ziar Conservator REDACȚIA 81 ADMINlSTU.V/IÁ 11 Strada Viăpngv ^uii 44 T Wfi X iparé Iss toate allele de lucra Un număr vechiu 30 bani T­elefon MARȚI 24 IULIE 190? abonamentul Pe un an 10 lei, p­e 6 luni 10 le pe 3 luni 8 lei IN­SrEMINITATI, pe un an 30 lei Av­­snciuri, Inserții și reclame SC hard vândul în pag. 121 T’elefois.O Situația rigin­­ir­ii Celebra armonie din parti­­­­dul liberal-socialist care gu­­v­­ernează astăzi țara, are să se­­ traducă, după toate probabi­­­­litățile, la toamnă, într’o ka­­i tzen­ muzic, din cele mai ac­centuate. O Suntem pozitiv informați ’ că dl Sturza este hotărît, dar foarte hotârît, avînd dată și­­ c­unoscuta’i îndărăptnicie, de l­a’și limpezi, la deschiderea­­ parlamentului, situațiunea sa­­ în partid. i Șeful liberalilor deși con­­­­vins că a făcut act de înaltă ] sagacitate politică înghițind i toate copurile pe care i le-au­­ administrat tineretul în unire­a cu socialiștii din partid, im­ i punînd candidaturi displăcute ] la alegerile parlamentare, și numiri de prefecți și mai­­ puțin plăcute, — totuși nu­­ poate uita momentele amare­i prin care l’a făcut să treacă ! acei cari mereu îi sapă șefia. Și e decis conv­titiță să’și­i plătească polița cu dobîndă­i la dobîndă! * Așa, se zice, că d-sa lu­ ]­crează tot timpul ce’l are dis­­­ponibil la Carlsbad la un pro­iect de reforme agrare așa de cumpătat și de decepționant pentru descrcerații din partid,­­ și care în principiu se în­­­­trunească aprobarea și în alt­­ loc,— în­cît proectul va pro­­­voca o consternare și o iri­i­tație generală, în rîndurile a­ ‘ celora cari urmăresc se aibă , singuri ei, cuvîntul în gu­­­­vern. < Atunci, va trebui să se în­­­ tîmple din din două lucruri,­ unul­ sau reformele propuse , de dl Sturza vor trebui se­­ fie primite, și’n cazul acesta cîrțigăii colțoși ai regimului vor remîne cu botul pe labe și vor trece în ochii lumei de simpli politiciani de car­naval, ceia ce și sunt în re­alitate, — sau proectele d-lui Sturza vor fi respinse de ful­minanții cari alcătuesc majo­ritatea camerei, și’n cazul a­­cesta, premierul va sezisa pe suveran, care va remînea se avizese. Procedînd astfel, di Sturza va pune pe acei cari vroiesc să’l subplanteze, în poziție de a recunoaște că soarta re­gimului depinde de d-sa,—și chiar cu riscul de a fi scapat căciula pe baltă, adică de a se găsi în imposibilitate să revie asupra unei deciziuni desastroasă pentru partid, dl Sturza își va fi luat cu mo­dul acesta revanșa, — pentru toate veniturile cu care s’au adapat conspiratorii contra șefiei și a autorităței sale. Aceasta’i pentru moment versiunea cea mai acreditată asupra situației în care se va găsi regimul la deschiderea parlamentului. Pentru noi conservatorii însă, atît propunerile așa nu­mite comparate pe care ar avea să le prezinte dl Sturza,­­cît și proecte scăpăiate ale socialiștilor alipiți la tinere­tul partidului din majorita­tea parlamentului, — ne lasă absolut indiferenți. Noi, avem credința nestră­mutată că nici una din păr­țile beligerante ale partidului liberal, — adică atît moșîile din vechea direcție cît și cei din noua hultoană—nu vor fi în stare să propună și să deie o soluție practică chestiunei țărănești. Oamenii regimului au știut să răscoale satele și după a­­ceea tot iei să le radă cu ar­tileria cu tir rapid de pe fața pămîntului, — și ceea ce au știut, au și făcut. Soluții însă, nu au avut nici odată, și nici nu pot a­­vea. De patru­zeci de ani, pe programul partidului liberal, In opoziție, stă scris: înbu­­nătățirea soartei țăranului, îndată însă ce liberalii pun mîna pe putere, rezolvirea acestei chestii e dată uitărei, pentru motivul binecuvîntat de altfel, că adversarii noștri fac numai paradă de durere de inimă pentru țaran, dar nu cunosc nevoile reale ale ță­rănimei. Așa fiind, s’ar putea oare crede că așa de odată, în trei timpuri și două mișcări, să rezolve ei cu bine o chestiune atît de complexă ?. De­sigur că nu, și fiind­că lucrul în sine nu poate suferi trăgănare, apoi,­­tot ce are mai bun de făcut regi­mul, este să se deie la o parte. LA LADDA MIRE. Cu prilejul mișcărei agrara de pe urma căreia țara a avut de su­ferit atît de mult, a venit în dis­cuție chestia proprietarilor și, par­tidul conservator a fost acela care a găsit că, în chestia agrară ro­mînă, dacă populația rurală e vred­nică de toată atenția noastră, nu mai puțin și proprietarii sunt un element care, dacă ar­e nesocotit, ar fi un mare și greu pericol pen­tru țară Pe atunci liberalii, și în special socialiștii din partidul liberal, pro­testau strașnic împotriva ideilor noastre, ne numeau ciocoi reacțio­nari și subversivi și, făceau din țaranul român un soi de scut de paradă, speculînd­­ această chestie in campanii interminabile. Și iată că astă­zi mersul lucru­rilor și-a întors în sens invers roata. Cei cari speculează mai mult pe țărani sunt tocmai proprietarii din partidul liberal și, să se noteze, că aceasta se întîmpla sub un regim quasi-socialist, căci actuala ocîr­­muire e împănată numai cu de a­­cești­a. E o deosebire colosală între so­cialiști ca teoreticieni și socialiști chemați la practica vieței. In teorie strigă din răsputeri Îm­potriva proprietarei și, ca practi­că, toți proprietarii liberali ori so­cialiști, speculează mai mult de­cît­­e ori cît­d astă­zi pe cei cari ad­una , de dînșii. E poate un bine în toate ac­este, că se va demasca, odată pentru tot­­­­deauna, legenda socialistă și lumea­­ va ști să cîntărească făgăduelile lor după norma zicătoarei din b.­­[ L tűni : „La lauda mare să te duci cu­­ sacul mic“. 1 ---------------poooo-------------­presei liberale fără să renunțe la pro­prietățile lor nelegitime, fără să în­ceteze să-și arendeze moșiile lor ori să facă învieli, fără a se rușina de a exercita meseria de arendași. In adevăr că ei merită soarta ce o au și înfierarea ticăloșiei lor. Cît pentru noi, ne vom îndeplini datoria de a denunța lăcomia și la­șitatea lor. Deși în plină vacanție, totuși la Iași, în cercurile politicei liberale, activitatea de culise continuă destul de animată. Aceleași intrigi printre corifeii li­berali rămași în localitate, aceleași trageri de sfori după anumite indi­cații socialiste, același trist spectac­­ al unei careghioaze armonii, dacă armonie se poate numi aceasta. După cit se pare, acestea sunt pre­parativele cari se fac în vederea lup­tei ce se va da la toamnă între cele trei nuanțe din partidul liberalilor ieșeni. Ecouri politice Epoca publică în fruntea coloanelor sale următoarele rînduri sub titlul: Niște nedemni. Acești nedemni sunt proprietarii din partidul liberal. De luni de zile presa liberală de­nunță pe proprietari ca exploatatori ai țăranilor. De luni de zile se subvenționează de partidul liberal un proprietar, azi mofluz, și un fost socialist militant ca să susție, cu documente vechi de mai multe secole, interpretate în mod necinstit, că proprietatea de azi din România este nelegitimă. De luni de zile se publică o puz­derie de statistici emanate de la un om acuzat de d. Costinescu că falsi­­fică cifrele statistice, menite a osîndi marea proprietate. Și în vremea aceasta proprietari liberali au neobrăzarea de a se f­olos de avantajele ce le oferă partidul li­beral și de a fi părtași la campaniile și fi­­in­d­că e vorba de armonia liberală, ea se manifestă pînă și cu prilejul celor mai neînsemnate numiri ce sunt de făcut in diferitele admi­nistrații ale Iașului. Pentru a se căpătui micii partizani ai colectiviștilor, se țin adevărate consilii de stat, în cari discuțiile din­tre marii liberali ieșeni nu sunt din fie mai pacinice. Dacă aceasta se chiamă armonie, felicitările noastre.­­C3C7»0 Sun­t multe ziare la noi, cari ne aducînd nici un folos, ar tre­bui sa dispară. SECOLUL In fraza de mai sus văd bine Că nu s’a cunoscut pe sine. Căci printr’asemenea ziare E Secolul, — și nu dispare. 1­iberalii nu au Opoziție In ultimul său număr „Liberalul“ se plînge pe două coloane că actu­alul guvern nu are o opoziție care să-l controleze, nu are o opoziție „așa cum trebuie să fie“. In adorabila lor naivitate, cei din jurul „Liberalului“, sunt sinceri de astă dată și mărturisim că nu ne așteptam la atita sinceritate din par­­tea lor ca să afirme ei singuri neîn­­trebați, că actualul guvern are ne­­voe de un control serios. Noi le răspundem să nu le fie frică și să nu se îngrijească că vor râminea necontrolați; credem că în cele cite­va luni de guvernare i-a cam usturat controlul nostru , așa e le Haret ? Atît oamenii noștrii politici cît și întreaga presă conservatoare ori de cite ori a fost în opoziție și-a făcut in tot­deauna datoria, și-a înțeles în­totdeauna rolul care trebue să-l joace și grație colii­­ .Su­b lumină complectă și în chestia1 ntți­onală și în chestia fraudelor și in chestia matrabazlicurilor de la cre­ditul rural. Așa­dar liberalii încă o dată nu au de ce să se îngrijească Și cînd «Liberalul“ afirmă că ac­tualul guvern are nevoe de un con­trol serios mai mult ca ori­cînd din cauza importanței evenimentelor În ordinea zilei, are iarăși mare drep­tate. Inchipuiască­ și ori­cine că un con­­glomerat ca acesta care stă astăzi în fruntea intereselor țărei, un amil­gam de principii cari de oari mai extra­va­gante, mai atopice,plutind in­­tr’o apă socialistă, un atare guvern, lăsat singur, de capul lui să legife­reze cum i ar trăsni prin minte în chestia rurală, închipuiți-vă balul în care ar ajunge această țară, in­­chipuiți-vă rezultatele !.. Noi însă promitem că vom veglija destul de aproape, vom ști să uzăm de dreptul nostru de control și ar fi o naivitate să-și inchipuiască libera­lii că atit timp cît vor avea o opo­ziție conservatoare care să le țină piept, se vor putea juca de-a casa rurală în tara asta, vor știrbi cu un grăunte măcar marea proprietate. Al doilea fapt de care se plînge „Liberalul“ e că opoziția conserva­toare nu e așa cum trebue să fie. Grozav am voi noi să știm cum cum ar vrea „Liberalul” să fie o o­­poziție. Dacă dinsul judecă însă ati­tudinea pe care trebue să o aibă un guvern în opoziție cu acela pa care fi avut-o în­totdeauna in această si­­tu^tii ina partidul liberal, atunci î­i­­: «fătul sîssS, căci nu voim ca ea activitatea noastră.“whs» rezume într’o serie incontinuă de ca­lomnii și de idjurii. Suntem îndestul de convinși că lipsit de un asemeni sistem de pole­mică „Liberalul“ nu mai poate trăi, c­i lipsește hrana zilnică, și î­i lip­sește singura materie în care poate avea succes. Dar ce vreți, nu toată lumea are aceleași gusturi și nu toată lumea judecă la fel. De­o­cam­dată însă ne mulțumim să luăm act de dovada de sinceri­tate ce ne-a dat-o astăzi „Libera­lul“. Pentru „omul școala“ Din ziua de 7 Iulie, zi celebri în analele ministerului instrucției și cultelor, data cînd Monitorul Ofcial a dat publicităței faimoasa anulare a numirilor și transferărilor făcute în învățământ de către guvernul on­­servator, atît întreaga presă cît și corpul didactic fără deosebire de cu­­oare politică se află într’o iicoti­nuă fierbere și o vădită indignare din cauza actului de îndrăzneaț cu care d. Haret pare că a voit să sfi­deze legile și opinia publică a aestei țări. Cu toate acestea ca un m­icol contra curent, în ziarele plătit din ondurile guvernului, apare dir cînd in clud cîte un articol semvat de către niște iluștri și ridicoli ,cu­noscuți ce-și iau ifose de campioni ai „omului școalei“. Intr’adevăr în ce stare de epiins trebue să fi ajuns d. Haref d­d pen­tru și în numele său In fața opiniei publice indignate ridică spadf cu un gest marțial acele ridicole realuri ale actualului ministru de­­ culte, cu tînărul Frollo cunoscutul girator al studențimei, celebrul Gleac Enache Ionescu și de nulități ca L&ițeanu in verbul director al gimnazilui din Tîrgoviște. Aceștia au pregătit d-li Haret lucrările de prin dosare, plie de i­nexactități flagrante, pe cald. Haret in baza încrederei ce punea lingu­șitorii d-sale nici n’a Indisnit mă­car să le controleze, că s’a grăbit să le înainteze consiliului de miștri. Și tot aceștia cari au­ creat „omului școalei“ situația penibilă , care a­­ceasta se găsește astăzi,­­ aceștia vin astăzi să-l i-a sub titul lor protector. Cît ridicol în această scenă de bîlciu. Un lucru numai că cam prost ser­viciu fac d-lui Haret această pleiadă de tineri ahtiați după slujbe și ca­tedre. Oare văzutu-sa în toată această campanie de reabilitare a d-lui Haret în fața opiniei publice să ridice gla­sul vre­un profesor cu greutate, un profesor care să fie și să însemne ceva? Nimeni afară de cîți­va tineri apelpisiți după o suplinire și a căror ilustre nume le-am dat mai sus. Văzutus-a vre-un profesor serios mergînd in cercul profesorilor pen­tru a lua apararea d-lui Haret ? Nimeni nu s’a gîndit să facă a­­ceasta căci cu toții o dezaprobă în inima lor și dacă mulți și-au impus tăcerea in această împrejurare, o fac aceasta de teama unui spirit prin excelență vindicativ, dar quum ta­­cent clamant... Dar se impune și o mică deslu­șire , dacă prin referatul d-sale, d Hu­ret a declarat că prin acele anu­lări a voit să pună capăt unei serii de inlegalități comise (?), atunci cum rămâne cu transferările făcute de d-sa tot In mod inlegal ca acelea a d-nilor Teodoru, Spiridon Popescu, C. Ionescu, Const. Chirițescu toți aduși in mod inlegal în capitală ? I-a adus dl. Haret numai pe motivul că aceștia sunt asiduii colaboratori a­i revistei d-sale ? Și dacă d. Haret a voit să anule­ze toate numirile cari după d-sa ar fi fost inlegal făcute de ce n’a întins aceste anulări și asupra perioadei dintre 1901 și 1905, perioadă cînd se găsesc cu duiumul inlegalități comise de acelor care astă­zi se ri­dică în contra lor ? Ca să zică din această întreagă operă a d-lui Haret nu transpiră de cit sectarizmul cel mai josnic, spiritul vindicativ al ce­lui mai de pe urmă politician și nu știm cît va mai dura această stare de lucruri dar credem că întreg corpul profesoral din întreaga țară va ști odată să pună stavilă unor asemenea apucături ale unui ministru pentru care inamovibilitatea e un moft și corpul didactic o jucărie în mîna sa ffî mărunțișuri Supărare cu cîrtie. In partidul liberal a început deja de pe timpul vacanțiilor să se lasse intrigi, du­se de paraponiști pericu­loși. Unii din aceștia ar fi și dl Stoi­­cescu, vechiu sturzist, care nu la­să nici o ocazie ca se-și manifeste ne­­mulțămirea că se găsește pus la do­sar. Fostul ministru liberal ar fi hotă­­rit în mod nestrămutat, să întrebuin­țeze pe timpul vacanțiilor, tot felul de santsgii ca se provoace spre toam­nă o remaniare în care se fie și d-sa trecut la răbuș. Audiențele la palat, sunt, se pare, armele cele mai puternice a­le preo pinientului, care, de cîte ori se pre­zintă­­ suveranului, citită mereu pe socoteala elementelor periculoase ca­re alcătuesc astăzi puterea guver­nului. Sunt oameni, cari, la supărare tac și nu spun un cuvint. Dl. Stoicescu, din contra, la supărare cînta!. Vin spiritist spiritual Lucrul e cam rar, deci cînd e vor­ba de dl. Hasdeu, lucrul se schimbă. Auzind că dl. Ciocazan primarul Craiovei, un spiritist de convenție, convoacă foarte des consiliul comunal la dumnealui acasă și ține ședinți de spiritism, savantul nostru istoric și flolog, ar fi observat :­­ Ciocazan văzînd că are un con­siliu compus din membrii foarte saraci cu duhul,— neputînd se facă din ei oameni spirituali, îi face spiritiu­l. LUCRURI Călătoriile de plăcere O călătorie de plăcere ! Doamne, cită neplăcere și mai ales c­te nea­junsuri. Cu toate acestea suntem în sezonul acestui fel de călătorii și, orice român care se respectă, trebue să călătorească de plăcere măcar o­­dată pe vară, fiindcă așa cere moda Și la noi, moda se respectă cu mai multă sfințenie de cum se respectă icoanele din biserici. Apoi, mai la urma urmai, în timpul verei toată lumea călătorește de plă­cere, chiar dacă astfel de voiajuri nu i-ar face prea multă plăcere. Inchipuiți-vă o călătorie de plă­cere la... Ungheni, de pildă. Ei bine, ași fi foarte curios să știu și eu c’am ce fel de plăcere poate procura o asemenea călătorie. Nu mi pot închipui că voiajul a­­cesta, fie el chiar numai de o jumă­tate de oră, cu toate perspectivele lui nu tocmai plăcute, ar­suri de la mulți bărbați, pe cari capriciile ne­vestei îi supune unui chin atît de grozav Indulzeala și căldura vagoa­nelor nu prea mult aerisite, praful din Ungheni, mai ales praful, și pers­pectiva unei băi din care e și mai murdar de cum filtrase și, nu cred eu că ar fi întrunind condițiunile nece­sare care să impresioneze plăcut nici chiar pe cel mai puțin pretențios dintre oameni. Cu toate acestea, dacă ai neno­rocita idee să te duci sărbătorile la Ungheni, se cheamă că ai făcut o călătorie de plăcere. Și nu doar fiindcă ți a făcut plăcere, se numește călătorie de plăcere. Ași, Doamne ferește ! Dar, cum in țara ro­­mînească toate sunt pe dos, adică pentru ca atunci o călătorie de plă­cere să nu însemne și ea tocmai contrariul de ce ar trebui să fie ? A­­tunci nu s’ar mai chema că trăim în țara românească și noi, ca buni romîni, suntem datori să ne păstrăm neștirbite moravurile, bune sau rele, dar cari, însă, sunt ale noastre. Pa­triotismul reclamă aceasta , altfel, te expui la manifestații studențești sub cuvint că nu ești bun patriot, deși nu e tocmai agreabil să faci pe pa­triotul și cînd e vorba de călătoriile de plăcere la Ungheni, de pildă.— M­IRCEA yI­DEI, CRONICA ȘTIINȚIFICĂ Fotografia culorilor Dintre relațiile noastre cu lumea exterioară, graiul culorilor este ace­la ce produce asupra simțurilor sen­zațiile cele mai armonice, cele mai suggestive. Contrastul culororilor, de la cele mai pronunțate pănă la cele mai șterse, produc prin jocul lor toată poezia lumei vizuale. Această putere fermecătoare a culorilor nu e datorită corpilor ce le poartă, ci lu­­minii solare, compuse din șapte cu­lori, și cari-i luminează pe toți. Să nu credem că florile conțin un­ele substanțe colorate din naștere, flori­le ca ori­ce lucru colorat, sunt fără culoare proprie, dar celulele sau mo­leculele lor au a­tomii ,ast­fel așezați incit opresc cîte ceva din cele șapte culori a luminei albe și par colorați cu nuanțe deosebite. Chinina de exem­plu, nu are nici un element mai mult ca unele culori de anilină, dar pe cînd între aceste atomii sunt așe­zați ca să oprească ceva din lumina albă ; în chinină, pentru același mo­tiv, nu opresc nemic. De aceia cele întăi sunt roșie,verzi, sau violete, pe cînd chinina e albă. Trebue așa de puțin a fi sau a nu fi colorat și totuși e așa de mare deosebirea. Fotografia ordinară e o probă că culoarea nu e a corpilor ci a lumi­nei. Fixăm pe placă cea ce e mate­rial formă, contur, detalii complecte și fine, dar culoarea nu. Culoarea e a luminei și variază cu ea. Același corp poate fi gribăn, alb sau roș, după lumina ce i­luminează. Poeții ce-și înalță sufletul către cer, căutind o gură roșă și doi ochi albaștri sau verzi, nici nu bănuesc poate că cu­loarea ce i­îmbată, afară de cazul cînd chimia intervine, se scoboară tot din cer, pe-o rază de lumină, și că au de-a face cu iluzia unui joc de raze, cu ecuația unei mișcări on­dulatoare. De la ce înălțime ar cădea ei, cînd în locul luminei albe de la soare, pămîntul ar fi, pentru un mo­ment, luminat cu o lumină galbenă în care totul ar părea livid ca un­­»«(Javru. . . Oină sfortfiqul, en­fo.io„ fotogra­fiat, surprimaerea produsă prin obți­nerea imaginei a fost așa de mare nicit nimeni nu și-a pus întrebarea de ce nu e și culoarea pe placa fo­tografică. Cu toții pănă acum ne-am mulțumit cu copia fidelă a unui obi­ect sau peisaj, de­și deosebirea în­tre ea și realitate e ca de la cada­vru la corpul înveluit. Fotografiile date prin contrastul umbrelor din alb și negru sunt lucruri moarte, cărora le lipsește culoarea, sufletul lor. To­tuși arta fotografiei a progresat in acest domeniu neînsuflețit, dind prin retușare maximul­­ de plasticitate și mișcare. Neajunsul fotografiei nu era un neajuns, căci pictura care a existat înaintea ei și care a avut ultimul cuvint în reprezintarea vizuală, avea singură monopolul culorilor, mono­polul Snvețuirei. Cu toate aceste,cine a putut reda vr’odată copia unei cu­lori din natură ? Lucrul este peste putință de imitat: ce are de-a face culoarea din lumina cu culoarea ma­terială ? Ce ar putea fi mai ademenitor pen­tru cine­va de­cît de a fixa pe plăci fotografice crîmpee de peisaje cu to­nurile lor naturale ? Fie­care foto­grafie ar fi un mic tablou, de un fi­resc incomparabil, ce ar înlocui pic­tura in o bună parte de peisaje; fie­care fotografie de persoană ar fi un portret, care dacă nu ar avea re­lieful și mișcarea portretului, ar avea superimitatea adevărului ca culoare. Pictura nu ar avea nemic de suferit, din contra ar avea modele vii de în­trebuințat, pentru că pictura nu se mărginește în a copia natura, ea este o artă de compoziție, de rafinare, ea are menirea de a reda în culori o ideie sau de a imortaliza o scenă ce­lebră din viața trăită, sau ideală. In rezumat fotografia ar rămînea o copiere mai fidelă a naturii, iar pic­tura o artă plastică a geniului ome­nesc. Dorul de a obținea fotografii co­lorate pe cale directă, a denaturat și compromis mult seriozitatea pro­blemei. Toți cercetătorii au întrebuințat mijloace artificiale, pigmente colora­te aplicate pe fotografii. Specimenbe ast­fel obținute nu valorau cu­ foto­grafia simplă Nu era vorba de apli­cat pe fotografie culori de ale noas­tre, era vorba de a reținea pe foto­grafia noastră culorile obiectului fo­tografiat. Pusă ast­fel chestiunea, de­vine una din cele mai grele și mai

Next