Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)

1907-10-02 / nr. 185

4 ANUL XV. — No. 186 B1DA0TIA 81. ADMINISTRAȚIA 44 Siratta L&puiv«tiiiii 44 Intre la toate filele de lucru Uu număr vechiu 30 bani Telafox». Ce Qu’i Sub acest titlu confratele nostru .Epoca“ publică un foarte intere­sant articol, datorit d-lui A. D. Hul­ban, articol pe care ’l reproducem mai jos. In chestia țărănească este mare nevoe a se curați, mai întăiu, terenul discuției și să se întrebuințeze o metodă ra­țională. Altfel, în loc să a­­jungem la resultate practice, mințile se vor ameți și lu­mea se va încurca, ca la turnul lui Babei. Voie au gazetele, așa zise de tiraj, care fac speculă din toate ideile ; voie au politi­­cianii de răspîntie să caute soluțiunele necesare vieței noastre economice în etaosul utopic". Dar omului cu mintea cumpănită, adevăratului bar­bat de stat nu-i este îngăduit să dea credit unor asemeni nesocotinți, admițîndu-le în discuție. Trebue dar, din principiu,­ să dfim în lături ceiace nu-i­ permis să se discute, pentru câ’i inutil și dăunător, să precizăm mai bine. 1. Nu-i permis să se ad­mită în discuție acele idei care lovesc — fie sub ori­ce formă—principiul dreptului de­ proprietate. Căci el trebue să râmîie sfint și intangibil. Nu doară numai pentru că Con­­­stituția îl admite ca atare —­ sau pentru că noi suntem azil reprezentanții săi autorizați.J Dar pentru că toate țările lu­i mei civilisate îl sfințesc—și­ pentru că de cînd este istoria,­ dreptul de proprietate a con­stituit principiul fundamental­ al propășirei omenești. Ciuntirea acestui drept — sub ori­ce pretext sau sub­ ori­ce formă-distruge avîn­­tul civilisației, și în loc de vre­un bine, aduce mizeriul și sărăcia tuturor. I 2. Nu-i permis încă să se și oprească sau să se stînjenea­s] scă măcar mișcarea normală­] a legei ofertei și ctrerei­­ cre­­­îndu-se, prin forță, mușteriții privilegiați, pentru că prin­­­cipiul acestei legi este sufle­­­tul vieței economice moderne,­­ Legea aceasta este instrumen­ti­tul nepărtinitor și regulato­­­rul cinstit al prețuirei valo­rs­rilor și al dreptei lor distri­b­­buțiuni.­­­ 3. In fine nu-i permis săl­ se abuzeze de autoritatea pu­­­blică pentru ca, la umbra ei,­ să se facă propagandă anal­is­tică, amețind judecata naivăli a mulțimei, ca să o convingă­­ că himerele pot deveni rea­­a­lități. Este o felonie să se în­­­­trețină mereu, de sus, spiri­­­­tul răsvrătirei și să se excite­e lăcomiile, făcînd pe țărani să­ r c­readă că cei „mulți“ pot în­­d drâsni totul — și că sunt în drept să smulgă cu puterea, averea celor bogați.­­ Incercările acestea d a creat­, 'ării noastre! o situa­ție Unică­ printre țările civilizate—tran­s­­formînd-o în cîmp de expe­riențe socialiste—este o faptă­ sulpabilă, căci se pune în joc existența Romîniei. Boalele minții omenești, nu odată sau ivit, în cursul is­­oriei popoarelor lumei, dar nici odată infirmii — repre­­zentanți ai acestor boale — î’au fost puși în situați înalte ca să aibă ocazia să răsu­­cească cursul firesc al lucru­r­­ilor și se impue legi, sub pretext de reforme, care duc a nimicirea păcei publice. Eu desfid să mi se arate­ p«rn­i$ printre țările civilisate ale lumei, unul singur, în care împărțirea proprietății este admisă și pusă­ în practică Și dacă un asemenea stat nu există printre țările mai pu­ternice și mai înaintate de­cît noi — ar fi o prostie să îngăduim unei coterii de vul­gări ambițioși să’și facă o pîrghie de dominație politici din nenorocirea tuturor. Pornirile aceste ale dema­gogiei socialiste, trebuesc în­frînate cu hotărîre și cît ma curînd, Mi-aduc aminte că după răsboiu­­ fiind ministru de interne C. A. Rosetti care era înclinat spre demagogie — un venetic din Rusia, doc­torul Russel se pripășește în Iași. Repede el își face aice un cortegiu din cîțiva dăscălaș nemernici, cu care a porni­t o vajnică propagandă anar­­­histă, printre școlari­­ și ma ales printre viitorii institu­tori rurali de la școala „Va­sile Lupu“. Doctorul Russel propovă­duia : abolirea lui Dumnezeu a patriei, a familiei și îm­părțirea proprietăței. Progresul acestor idei a fost prodigios Intr’o zi, vii­torii institutori au luat de prin salele de studii icoanele le-au aruncat în curtea școa­­lei, de la Trei Ierarhi, le-au călcat în picioare și le-au mînjit cu necurățenii.­­Prin­tre țărani începuse încă să se ivească un spirit de ne­­astîmpăr și de răsvrătire, se­mănat de școlari. Ne am ridicat atunci, și cu toate simpatiile ce avea dr. Russel la ministerul de in­terne, am silit se fie isgani din țară. Dascălii criminali au fost scoși din învățămînt și împrăștiați, iar bieții prea infectați de boala socialis­mului dați afară de prin școli. Unii dintre ei s’au distins mai apoi în Paris, printre e­­nergumenii ideilor anarhiste și guvernul francez, ca se-i astîmpere a trebuit să-i ame­nințe cu expulzarea. Ministerul lui Rosetti s’a sfirșit fără să poată face spor­tul ideilor înaintate și s’a în­­cheiat numai cu prefacerea cumpătată și echitabilă a le­­șei tocmelilor agricole. Consiliile județene din țară au fost sesizate atunci de chestia reformărei legei toc­­nelelor agricole cerîndu-li-se i­isul, însărcinat de colegii noi să redactez avizul con­ciliului județean din Iași, iată 3e ziceam, între altele prin raportul meu din 4 Noem­­brie 1881: Aci­d A. D. Hulban, citează frag­­mente din acel raport, a căruia re­­producere o rezervăm pentru numă­­ul viitor. FUGITIVE „Șeful partidului conser­vator face curs de Uniși la Țibinețu­l". „Liberalul" Nu’i scrisă liniștea, tăcerea Printre principii liberale, De aceia, cînd rîvnesc puterea, Ei fac doar cură de răscoale Bon, îiUMA.K­(TIj & HASH )iar Conservator In chestia des­păgubirilor Că, o nenorocire poate fi bună la ceva­­ a quelque chose­ malheure est bon vine încă o dată să se confirme. In adevăr, în răstimpul de la de­vastările răsvrătiților de la noi din Martie și pînă astăzi, trei ase­menea triste evenimente au fost de înregistrat in diferite părți ale lumei . Primul datorit flereroștilor re­voltați, în Africa, al douilea răs­coalelor antistreine din Vancou­­ver, în America și al treilea în fine datorit greviștilor anarhiști din Anvers, în Europa. In alte-și trele aceste cazuri, gu­vernele de sub domeniul cărora s’au intîmplat tristele evenimente sus pomenite, care de voe, care de nevoe că, lezați au drept la des­păgubiri, astfel: In Germania, guvernul imperial a fost nevoit să recunoască că Statul este răspunzător de daunele cauzate proprietarilor de cereroșii revoltați în Africa și a și acordat 15 milioane mărci ca despăgubiri. Primul ministru din Canada, Sir Welfried Lautier, a promis, fără discuție, că toți japonezii, cari au suferit pagube de pe urma răscoa­lelor antistreine din Vancouver, vor fi înde­mnizați. In fine, d. Liebarts, ministru de finanțe al Belgiei, a asigurat pe comercianții de lemne din Anvers, ca Statul îi va despăgubi de dau­nele suferite din cauza incendiului provocat de greviști anarhiști. Urmează de aci că și Statul ro­mân, sub pedeapsa de a fi scos din concertul statelor civilizate, va tre­bui să acorde despăgubiri proprie­tarilor și arendașilor cari au su­ferit după urma răsvrătirilor din Martie. De altfel, în principiu, în teză semnală nu sunt oare răspunză­tori părinții de daunele pricinuite le copii­lor, stăpini de cele prici­nuite de oamenii lor de serviciu, de­­nimalele lor, daune pricinuite de altfel în cele mai multe cazuri, in­voluntar, inconștient. Și ce este­­ datul față de supușii săi, dacă nu i un părinte, un stăpîn ? Cum s’ar putea deci sustrage el de la o râs­­i­pundere de care­bligați prin lege, indivizii sunt a cum s’ar putea zicem sustrage tocmai statul ca­re are la îndemînă alte mijloace mult mai mare pentru a preveni sau a reprima asemenea acte ? Fie deci siguri proprietarii și a­­rendașii care au avut de suferit din cauza acestor răscoale că, tre­bue și că vor fi despăgubiți și, o spunem, o susținem aceasta sub pedeapsa chiar de a ne vedea ta­xați de d-nii de la putere, de presa lor, de provocatori la răscoale. Az­i numai că pe cînd noi ne a­dresăm masei culte, pe cînd noi nu facem de­cît a le recunoaște un drept recunoscut de guvernele sta­telor civilizate, domniile­ lor s’au adresat maselor inconștiente, dom­­niele lor au cătat a băga în capul acestor din urmă mese, că au un drept la care însuși Constituția țărei se opune. fiicărunțișuri Regretabil Gazeta cu chilogramele de carne mîți, balabuste, rabini și alte ani­male, ne-a făcut marț. cu * aneodota N’a fost nevoie de multă cîntă­­reață ca să zicem împreună cu ra­binul : — Chilogramul de Cîte­va note *­ Vam găsit, dar unde e duhul ? Regretabilul redactor cu tirbușoane flotante—volante, cu acel regretabil prilej, în cîte­va agretabile rinduri, mai vorbești și de un „regretabil“ prieten. E regretabil că un prieten regretat de toți, pentru d lor n’a fost de­cit un prieten regretabil. *) Un fel de știucă umplută. Scuze Unul a scr­is o dată : „Cerem scuze d­lui X pentru dis­­plăcerea ce-i facem de a vorbi cu d­-sa în paralelul cu d. Y“. Altul a răspuns : „Cerem scuze d­lui Y pentru dis­plăcerea ce’i facem ds a vorbi de d-sa in paralel cu d­X“. Publicul cititor i­a scuzat pe amin doi fiind bine convins că nu greșește ID in București Știri politice importante — 5 29 Septembrie Funia s’a strîns la pat, și toată lu­mea este de acord că chiar în pri­­­ma jumătate a lui Octombrie situa­­­ția politică va lua o turnură așa, in ■­cît să se poată oare­cum prevede ceea ce va­­ trebui inevitabil să se întimple. Și limpezirea lucrurilor vine simul­taneu, atit in cîmpul opoziției cît ș In tabăra guvernamentală. Joi sau Emer­, adică pa la 4 sai 5 Octombrie, un important consilii de miniștrii va avea loc. In aces consiliu, pe care unii cred, că’l v prezida chiar Maiestatea Sa Regele se va discuta mai întâi la principii asupra proiectelor de reforme agra­re, și se vor stabili bazele unor ase­mine reforme, care nu vor trebui al cuprindă nici casa rurală așa cum c­onțăleg roșii, și nici împărțirea mo­șiilor la țarani ideie pe care o sus­țin g­eneroșii pe punga altuia din par­tidul liberal. Dacă in acest consiliu ideia predo­minantă va fi in acest sens, atunci situația guvernului e limpezită. Ne­puțind compta pe sprijinul parla­mentului, în direcția aceasta, cabi­netul va fi nevoit să expună Suve­ranului poziția in care se găsește, ru­gind pe șeful Statului să avizeze. In asemene eventualitate, este mai mult ca sigur că însuși dl. Sturdza va con­silia pe M. Sa Regele de a nu încli­na spre soluțiuni, care deși împăr­tășite de masa turbulentă a partidu­lui, va putea totuși creea dificultăț regimului nu numai față cu marii proprietari, dar chiar și cu streină­­tatea. * * * Tot în cursul acestor zile, va veni și d-1 Carp In București unde, fie in comitetul esecutiv fie In cercul u­­nui mare număr de fruntași, va expune în liniam­ente generale ve­derile sale in chestia țărănească. Șeful nostru va atinge se zice în acelaș timp și chestia unităței de acțiune a partidului nostru căci d-l Carp nu ințălege că In aseminea grave împrejurări cînd partidul tre­buie să se presinte unit intr’o chestie de principiu ca acea a punctului de vedere pe care trebuie să se pună partidul nostru in cazul ce ne pre­ocupă,­­ să se producă diverging de păreri de acele care ating întru cî­va fondul principiilor conservatoare. Din explicațiile ce probabil vor ur­ma se va putea definitiv constata buna credință și devotamentul către partid, a Unora cari voesc să se ri­dice pe ruinele lui, și’n asemenea caz, epurație se va impune. * * * Precum se vede, săptămâna aceasta se anunță bogată in producerea unor evenimente care vor avea o influ­ență decisivă, atât asupra soartei gu­vernului, cit și asupra situațiunei din partidul conservator,care avem teme­iul să sperăm că se va presenta cu to­tul de altfel,,de cum vroesc se o zugră­veasca adversarii noștri. In definitiv era și vreme pentru ast­fel de limpeziri. Lumea serioasă, și cu greutate, lumea care dorește să vadă cu o ori mai curând că lucrurile reintră pe o cale normală, se găsește apasată de teroarea ce-i inspiră starea de nesi­gurață și de pericol creată de un re­gim, alcătuit în majoritate de ele­mente descrierate, gata a arunca țara din nou in tulburări și neli­niște. Bunii romini doritori de pace, or­dine și stabilitate, așteaptă cu ne­rabdare momentul clnd un guvern serios și devotat binelui­­ public va veni cu un minut mai curând să-i asigure toate aceste bunuri necesare propășirei și bunului trai al poporului nostru. X. MARȚI 2 OCTOMBRIE 1907 Liberalii și d. Nădejde Nu poate fi o acuzație mai grea pentru un deputat și pen­tru un partid politic, decit aceia ce se aduce d-lui Nădejde. Banii organizațiilor socialis­te germane, trimiși pentru aju­torarea muuncitorimei române nevoiașe, au fost deturnați de la scopul lor, de către dl. Nă­dejde, și au fost întrebuințați pentru manifestațiuni, de stra­dă, pentru a lupta contra gu­vernului conservator, poate chiar cu acești bani, au fost plătiți colegii de redacție, la „ Voința Națională“ a d­lui Nădejde. O asemenea faptă e fără pe­­reche și nu poate rămînea fără sancțiune. Acel care în presa romînă e o uneltă a streinilor nu poate fi și deputat. Și ne-am fi așteptat față de declarați unele categorii ale vi­novatului, că a primit bani, dar că le-a schimbat destinația să vedem guvernul și partidul li­beral luînd măsuri contra d-lui Nădejde; nimenea însă nu în­drăznește,—probabil că banii ger­­maniei s'au strecurat și prin bu­zunarele multora dintre acei care astă­zi ar trebui să l acuze pe Nădejde. Va rămîne un punct urît și dureros pentru noi, această afa­cere Nădejde, și e nedemn pen­tru o țară civilizată de a avea încă oameni făcînd parte din­­tr'un partid de guvernămînt care nu se sf­iese cu sprin eoccro­­cherii să întrebuințeze bani stre­ini pentru a răsculat țara și a pune în primejdie ordinea pu­­­blică. A­ se citi în corpul ziaru­lui ultimile știri din țară și din localitate. OAMENI ȘI K­VCBOR ■ Cazacisme Cele două zile petrecute de marele duce Vladimir In Capitala,—dacă se poate numi petrecere aceia de a te fofila pe strade în goana automobilului blindat, urmat de o grene de polițiști—, au fost pentru cetățenii Bucureștiului două zile de advărate chinuri și tortură, pe­ângă care apar ca simple fapte diverse, toate micile mizerii silnice pe cari ți le face fie cetățean pacinic, o administrație vitregă, la bunul plac și la discreția căreia ești lăsat. Bucureștiul nu mai era orașul vesel și plin de viață, orașul peste care plutea far­mecul unui lirism atrăgător­, mîndrei noas­tre, capitale departe de a i­ se mai putea spune „picior de Paris“ î­ți producea im­presia unui soi de Kazan, Nijni-Novgorod sau mai știu cu care alt oraș moscovit pe vremuri de revoltă. Pe calea Victoriei pitorescul furnicar de lume nu-ți mai distrau privirea ca in trecut, cetățean de zare nu se mai zărea pe trotouarul dintre Capsa și Palat. Toți fugiau îngroziți în toate părțile de frica for­țelor polițienești desfășurate, agenții stăteau cot la cot cu ochii fixați la etajele caselor, pentru a supraveghia îndeplinirea ordinu­lui sever de a nu deschide nimeni feres­trele de la stradă ! Unguroaicele nevoite să se întoarcă cu coșurile din piață ocolind orașul, căci pe străzi era oprită circulația cu pachete, de teama ca nu cumva la un moment dat cartofele și căpățina de varză din coșul bucătăresei, să se transforme în bombe ai­nar­histe. Circulația „în grupuri de doi și mai­ mulți“ era oprită, și dacă un cetățean paș­nic care habar n’aveai că ar exista în țară vre­un Gherea sau Mușai, te-ar fi împins păcatul să eși cu scumpa-ti jumătate La preumblare, forța publică intervenea îndată pentru a te pune sub regimul separației de corp și tu care nu-ți slăbeai de lingă tine nevasta un singur pas, oftind te uitai de pe un trotouar cum pe cellalt iubita ta consoartă cochetează­ cu întreaga echipă de tineri polițiști. Guvernul rusesc în urma avizului con­sulatului din Capitală ar fi cerut guvernului român permisiunea ca pentru o mai bună pază ,a sa permită aducerea în București a unei companii de poliție rusească, pro­punere refuzată de­oare­ce s'a dovedit că și poliția capitalei e îndestul de aptă în materie de ghionturi, palme, capete sparte sau alte specii de sc­ Ungineli. Un cetățan de spirit auuzind de aceste tratice urmate între guvernul rusesc și cel romînesc, ar fi exclamat: — Păi bine monșer, ce se mai caute cai sacii în țara romînească ? N’avem și noi cazacii noștri, cazacii d-lui Ifaret COCO. ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IN STRĂINĂTATE* pe un an 30 lei Anunciuri, Inserții și reclame SO bani văndul In pag. 111 Telefon EM. GIRLEANU VIEREASA (Urmare și sfirșit) In cea din urmă seară, pe care am mai petrecut-o Împreună cu bă­­trinii, nu sunt mulți ani de atunci, moșneagul mi-a spus pățania lui din pădurea Strungăi. Mătușa Marghioala moțăia,­cum îi era obiceiul. Moș Toader a scoborît încet, scă­rile, s’a dus până la f­ntînă, a scoa o ciutură de apă, a Inghijit citeva gliuri reci, apoi veni Înapoi un cer­dac, își șterse cu dosul minei must­tfițile, și trăgînd din cînd în cînd cu coada ochiului la b'trînă începu: „Să fie de atunci vreo douăz­ec de ani.. Marghioala era la Dumneavoastră —mata nici nu te născuse și­­ eu e­­ram vizitiu la un jidan, în Târgul Frumos. Purtam boerimea prin toate ținu­turile istea, li luam dela trio, că a­ tuncea se făcuse trioul, și-i duceam la Șcheia, la Miclăușani, ba la Să­­băoani. Acu într’o sară, uite țin min­te, par’că ar fi fost eri, zău așa, du­sesem pe conul Alcaz, Dumnezeu să-i erte, dela Ș­cheia la gară, și n’am­ mai zăbovit prin lirg, că nu știu de ce mă Îndemnase Marghioala să mă întorc într’un răsuflat*. Bătrîna deschise ochii, își puse mîinile una peste alta, și zise așchi­at, ca și cum i-ar fi eșit cuvintele prin colțul buzelor. — „îmi era dor de tine”. Moșneagul se făcu nismai și urmă . — .Cumpăr­a pine, dau biciu, și încep să sui dealul de la barieră. Se Înnoptase bine. Era răcoare, miroseau liliecii din grădina Postelnicesei de-o minune, și luna lumina, uite, ca a­­cu.na ,­rină, nu alta. Dintr’un’ntăiu am luat-o mai repegiorul, dar dud am eșit afară, în timp ce să-ți spun, am strlns hățurile, m’am întins pe spate, cum am putut. In trfi surică, și am lăsat calul in voia lui. Așa noapte frumoasă nu mai văzusem conașule! Ș’am tot mers eu, cu gîndul într’a­­iurea pănă ce numa mă trăzesc In gura văi!, unde Începea și pădurea Strungăi. M’am ridicat, mi’am scos cojocelul, că-mi era cald, și am in­trat In pădure. E de ! ce era pe atunci pădurea Strungăi ! par’cs intrai In pivniță, cind to Înfundai intr’nsa Erau niște stejari că nu le coprindeau trunchiu trei oameni, și ziua nrmează mare rază de «care nu st­răbătea, feritu­a sfântul, frunzișurile dese ca peria. Pivniță, ce-ți spun eu. Acu îmi sco­sesem cojocelul, și ilueram, așa în­­tr’o doară. Știu eu ca flueram ? că multe are omul pe sufletul lui*. Mătușa Marghioala mormăi: — „Bată-te-ar sfintul 1* ... Și numai cum mergeam așa, urmă moșneagul, numai ce aud o fluerătură ascuțită, și-un glas straș­­nic: „oprește !* Pe loc mi-o venit în minte că erau hoții Pe atunci fu­giau haiducii prin pădurile Strungăi. Și am și dat biciu. Dar n-ara spu­­oal să prind bine hățurile la mînă, că o namilă de om și răsare în fața calului, iar alt nepoftit chiar lingă trăsurică, și cum stăm cu gîtul ple­cat, ca puiul de găină supt cuțit, nu­mai ce-mi dă un pumn după ceafă de-am ienit. — De ce ai dai biciu, bădiță ? Ce să-i răspund ? Cela imi mai da un pumn și mă întreabă iar : — De ce ai dat biciu, mă ? — Pai... știam că n’am nimic în căruța. Ce era să-mi luați ? Da un vlăjgan , că se smu țiseră, erau vreo cinci, numai ce-o chi­tește. — Da calul, ce? ți-i beteag ? — Ba, și numai de cinci anișori, i-am răspuns, luindu-mă gura pe di­nainte. — „De luna-i lună, spuse cel ce mă lovise, dar tot nu-i putem nu­măra noi măselele noaptea. Ia des­­hămați-i, măi băeți, să-l căutăm noi mine dimineață, ca oamenii*. Și, în vreme ce mă miluiau din cînd in cînd, numai de-o poftă, îmi deshămă frumușel căluțul și, cu­ ai clipi unul dintre ei, dus a fost cu dînsul. — Acum poftim dumneata ici, în locul lui, îmi zise altul, și mă duse intre hlube. — „Ridică le‘, imi porunci... „și pornește-o, că încurci șușaua”. Și îmi trînti citeva bice peste că­­meșe de mă ustură la inimă. Nici nu știu cum am împuns-o la goană. Da huea codrul Strungăi de hodoro­get­a roților trăsuricăi, așa mintim de amarnic“.

Next