Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)
1907-10-02 / nr. 185
4 ANUL XV. — No. 186 B1DA0TIA 81. ADMINISTRAȚIA 44 Siratta L&puiv«tiiiii 44 Intre la toate filele de lucru Uu număr vechiu 30 bani Telafox». Ce Qu’i Sub acest titlu confratele nostru .Epoca“ publică un foarte interesant articol, datorit d-lui A. D. Hulban, articol pe care ’l reproducem mai jos. In chestia țărănească este mare nevoe a se curați, mai întăiu, terenul discuției și să se întrebuințeze o metodă rațională. Altfel, în loc să ajungem la resultate practice, mințile se vor ameți și lumea se va încurca, ca la turnul lui Babei. Voie au gazetele, așa zise de tiraj, care fac speculă din toate ideile ; voie au politicianii de răspîntie să caute soluțiunele necesare vieței noastre economice în etaosul utopic". Dar omului cu mintea cumpănită, adevăratului barbat de stat nu-i este îngăduit să dea credit unor asemeni nesocotinți, admițîndu-le în discuție. Trebue dar, din principiu, să dfim în lături ceiace nu-i permis să se discute, pentru câ’i inutil și dăunător, să precizăm mai bine. 1. Nu-i permis să se admită în discuție acele idei care lovesc — fie sub orice formă—principiul dreptului de proprietate. Căci el trebue să râmîie sfint și intangibil. Nu doară numai pentru că Constituția îl admite ca atare — sau pentru că noi suntem azil reprezentanții săi autorizați.J Dar pentru că toate țările lui mei civilisate îl sfințesc—și pentru că de cînd este istoria, dreptul de proprietate a constituit principiul fundamental al propășirei omenești. Ciuntirea acestui drept — sub orice pretext sau sub orice formă-distruge avîntul civilisației, și în loc de vreun bine, aduce mizeriul și sărăcia tuturor. I 2. Nu-i permis încă să se și oprească sau să se stînjeneas] scă măcar mișcarea normală] a legei ofertei și ctrerei creîndu-se, prin forță, mușteriții privilegiați, pentru că principiul acestei legi este sufletul vieței economice moderne, Legea aceasta este instrumentitul nepărtinitor și regulatorul cinstit al prețuirei valorsrilor și al dreptei lor distribbuțiuni. 3. In fine nu-i permis săl se abuzeze de autoritatea publică pentru ca, la umbra ei, să se facă propagandă analistică, amețind judecata naivăli a mulțimei, ca să o convingă că himerele pot deveni reaalități. Este o felonie să se întrețină mereu, de sus, spiritul răsvrătirei și să se excitee lăcomiile, făcînd pe țărani să r creadă că cei „mulți“ pot înd drâsni totul — și că sunt în drept să smulgă cu puterea, averea celor bogați. Incercările acestea d a creat, 'ării noastre! o situație Unică printre țările civilizate—transformînd-o în cîmp de experiențe socialiste—este o faptă sulpabilă, căci se pune în joc existența Romîniei. Boalele minții omenești, nu odată sau ivit, în cursul isoriei popoarelor lumei, dar nici odată infirmii — reprezentanți ai acestor boale — î’au fost puși în situați înalte ca să aibă ocazia să răsucească cursul firesc al lucrurilor și se impue legi, sub pretext de reforme, care duc a nimicirea păcei publice. Eu desfid să mi se arate p«rni$ printre țările civilisate ale lumei, unul singur, în care împărțirea proprietății este admisă și pusă în practică Și dacă un asemenea stat nu există printre țările mai puternice și mai înaintate decît noi — ar fi o prostie să îngăduim unei coterii de vulgări ambițioși să’și facă o pîrghie de dominație politici din nenorocirea tuturor. Pornirile aceste ale demagogiei socialiste, trebuesc înfrînate cu hotărîre și cît ma curînd, Mi-aduc aminte că după răsboiu fiind ministru de interne C. A. Rosetti care era înclinat spre demagogie — un venetic din Rusia, doctorul Russel se pripășește în Iași. Repede el își face aice un cortegiu din cîțiva dăscălaș nemernici, cu care a pornit o vajnică propagandă anarhistă, printre școlari și ma ales printre viitorii institutori rurali de la școala „Vasile Lupu“. Doctorul Russel propovăduia : abolirea lui Dumnezeu a patriei, a familiei și împărțirea proprietăței. Progresul acestor idei a fost prodigios Intr’o zi, viitorii institutori au luat de prin salele de studii icoanele le-au aruncat în curtea școalei, de la Trei Ierarhi, le-au călcat în picioare și le-au mînjit cu necurățenii.Printre țărani începuse încă să se ivească un spirit de neastîmpăr și de răsvrătire, semănat de școlari. Ne am ridicat atunci, și cu toate simpatiile ce avea dr. Russel la ministerul de interne, am silit se fie isgani din țară. Dascălii criminali au fost scoși din învățămînt și împrăștiați, iar bieții prea infectați de boala socialismului dați afară de prin școli. Unii dintre ei s’au distins mai apoi în Paris, printre energumenii ideilor anarhiste și guvernul francez, ca se-i astîmpere a trebuit să-i amenințe cu expulzarea. Ministerul lui Rosetti s’a sfirșit fără să poată face sportul ideilor înaintate și s’a încheiat numai cu prefacerea cumpătată și echitabilă a leșei tocmelilor agricole. Consiliile județene din țară au fost sesizate atunci de chestia reformărei legei tocnelelor agricole cerîndu-li-se iisul, însărcinat de colegii noi să redactez avizul conciliului județean din Iași, iată 3e ziceam, între altele prin raportul meu din 4 Noembrie 1881: Acid A. D. Hulban, citează fragmente din acel raport, a căruia reproducere o rezervăm pentru număul viitor. FUGITIVE „Șeful partidului conservator face curs de Uniși la Țibinețul". „Liberalul" Nu’i scrisă liniștea, tăcerea Printre principii liberale, De aceia, cînd rîvnesc puterea, Ei fac doar cură de răscoale Bon, îiUMA.K(TIj & HASH )iar Conservator In chestia despăgubirilor Că, o nenorocire poate fi bună la ceva a quelque chose malheure est bon vine încă o dată să se confirme. In adevăr, în răstimpul de la devastările răsvrătiților de la noi din Martie și pînă astăzi, trei asemenea triste evenimente au fost de înregistrat in diferite părți ale lumei . Primul datorit flereroștilor revoltați, în Africa, al douilea răscoalelor antistreine din Vancouver, în America și al treilea în fine datorit greviștilor anarhiști din Anvers, în Europa. In alte-și trele aceste cazuri, guvernele de sub domeniul cărora s’au intîmplat tristele evenimente sus pomenite, care de voe, care de nevoe că, lezați au drept la despăgubiri, astfel: In Germania, guvernul imperial a fost nevoit să recunoască că Statul este răspunzător de daunele cauzate proprietarilor de cereroșii revoltați în Africa și a și acordat 15 milioane mărci ca despăgubiri. Primul ministru din Canada, Sir Welfried Lautier, a promis, fără discuție, că toți japonezii, cari au suferit pagube de pe urma răscoalelor antistreine din Vancouver, vor fi îndemnizați. In fine, d. Liebarts, ministru de finanțe al Belgiei, a asigurat pe comercianții de lemne din Anvers, ca Statul îi va despăgubi de daunele suferite din cauza incendiului provocat de greviști anarhiști. Urmează de aci că și Statul român, sub pedeapsa de a fi scos din concertul statelor civilizate, va trebui să acorde despăgubiri proprietarilor și arendașilor cari au suferit după urma răsvrătirilor din Martie. De altfel, în principiu, în teză semnală nu sunt oare răspunzători părinții de daunele pricinuite le copiilor, stăpini de cele pricinuite de oamenii lor de serviciu, denimalele lor, daune pricinuite de altfel în cele mai multe cazuri, involuntar, inconștient. Și ce este datul față de supușii săi, dacă nu i un părinte, un stăpîn ? Cum s’ar putea deci sustrage el de la o râsipundere de carebligați prin lege, indivizii sunt a cum s’ar putea zicem sustrage tocmai statul care are la îndemînă alte mijloace mult mai mare pentru a preveni sau a reprima asemenea acte ? Fie deci siguri proprietarii și arendașii care au avut de suferit din cauza acestor răscoale că, trebue și că vor fi despăgubiți și, o spunem, o susținem aceasta sub pedeapsa chiar de a ne vedea taxați de d-nii de la putere, de presa lor, de provocatori la răscoale. Azi numai că pe cînd noi ne adresăm masei culte, pe cînd noi nu facem decît a le recunoaște un drept recunoscut de guvernele statelor civilizate, domniile lor s’au adresat maselor inconștiente, domniele lor au cătat a băga în capul acestor din urmă mese, că au un drept la care însuși Constituția țărei se opune. fiicărunțișuri Regretabil Gazeta cu chilogramele de carne mîți, balabuste, rabini și alte animale, ne-a făcut marț. cu * aneodota N’a fost nevoie de multă cîntăreață ca să zicem împreună cu rabinul : — Chilogramul de Cîteva note * Vam găsit, dar unde e duhul ? Regretabilul redactor cu tirbușoane flotante—volante, cu acel regretabil prilej, în cîteva agretabile rinduri, mai vorbești și de un „regretabil“ prieten. E regretabil că un prieten regretat de toți, pentru d lor n’a fost decit un prieten regretabil. *) Un fel de știucă umplută. Scuze Unul a scris o dată : „Cerem scuze dlui X pentru displăcerea ce-i facem de a vorbi cu d-sa în paralelul cu d. Y“. Altul a răspuns : „Cerem scuze dlui Y pentru displăcerea ce’i facem ds a vorbi de d-sa in paralel cu dX“. Publicul cititor ia scuzat pe amin doi fiind bine convins că nu greșește ID in București Știri politice importante — 5 29 Septembrie Funia s’a strîns la pat, și toată lumea este de acord că chiar în prima jumătate a lui Octombrie situația politică va lua o turnură așa, in ■cît să se poată oarecum prevede ceea ce va trebui inevitabil să se întimple. Și limpezirea lucrurilor vine simultaneu, atit in cîmpul opoziției cît ș In tabăra guvernamentală. Joi sau Emer, adică pa la 4 sai 5 Octombrie, un important consilii de miniștrii va avea loc. In aces consiliu, pe care unii cred, că’l v prezida chiar Maiestatea Sa Regele se va discuta mai întâi la principii asupra proiectelor de reforme agrare, și se vor stabili bazele unor asemine reforme, care nu vor trebui al cuprindă nici casa rurală așa cum conțăleg roșii, și nici împărțirea moșiilor la țarani ideie pe care o susțin generoșii pe punga altuia din partidul liberal. Dacă in acest consiliu ideia predominantă va fi in acest sens, atunci situația guvernului e limpezită. Nepuțind compta pe sprijinul parlamentului, în direcția aceasta, cabinetul va fi nevoit să expună Suveranului poziția in care se găsește, rugind pe șeful Statului să avizeze. In asemene eventualitate, este mai mult ca sigur că însuși dl. Sturdza va consilia pe M. Sa Regele de a nu înclina spre soluțiuni, care deși împărtășite de masa turbulentă a partidului, va putea totuși creea dificultăț regimului nu numai față cu marii proprietari, dar chiar și cu streinătatea. * * * Tot în cursul acestor zile, va veni și d-1 Carp In București unde, fie in comitetul esecutiv fie In cercul unui mare număr de fruntași, va expune în liniamente generale vederile sale in chestia țărănească. Șeful nostru va atinge se zice în acelaș timp și chestia unităței de acțiune a partidului nostru căci d-l Carp nu ințălege că In aseminea grave împrejurări cînd partidul trebuie să se presinte unit intr’o chestie de principiu ca acea a punctului de vedere pe care trebuie să se pună partidul nostru in cazul ce ne preocupă, să se producă diverging de păreri de acele care ating întru cîva fondul principiilor conservatoare. Din explicațiile ce probabil vor urma se va putea definitiv constata buna credință și devotamentul către partid, a Unora cari voesc să se ridice pe ruinele lui, și’n asemenea caz, epurație se va impune. * * * Precum se vede, săptămâna aceasta se anunță bogată in producerea unor evenimente care vor avea o influență decisivă, atât asupra soartei guvernului, cit și asupra situațiunei din partidul conservator,care avem temeiul să sperăm că se va presenta cu totul de altfel,,de cum vroesc se o zugrăveasca adversarii noștri. In definitiv era și vreme pentru astfel de limpeziri. Lumea serioasă, și cu greutate, lumea care dorește să vadă cu o ori mai curând că lucrurile reintră pe o cale normală, se găsește apasată de teroarea ce-i inspiră starea de nesigurață și de pericol creată de un regim, alcătuit în majoritate de elemente descrierate, gata a arunca țara din nou in tulburări și neliniște. Bunii romini doritori de pace, ordine și stabilitate, așteaptă cu nerabdare momentul clnd un guvern serios și devotat binelui public va veni cu un minut mai curând să-i asigure toate aceste bunuri necesare propășirei și bunului trai al poporului nostru. X. MARȚI 2 OCTOMBRIE 1907 Liberalii și d. Nădejde Nu poate fi o acuzație mai grea pentru un deputat și pentru un partid politic, decit aceia ce se aduce d-lui Nădejde. Banii organizațiilor socialiste germane, trimiși pentru ajutorarea muuncitorimei române nevoiașe, au fost deturnați de la scopul lor, de către dl. Nădejde, și au fost întrebuințați pentru manifestațiuni, de stradă, pentru a lupta contra guvernului conservator, poate chiar cu acești bani, au fost plătiți colegii de redacție, la „ Voința Națională“ a dlui Nădejde. O asemenea faptă e fără pereche și nu poate rămînea fără sancțiune. Acel care în presa romînă e o uneltă a streinilor nu poate fi și deputat. Și ne-am fi așteptat față de declarați unele categorii ale vinovatului, că a primit bani, dar că le-a schimbat destinația să vedem guvernul și partidul liberal luînd măsuri contra d-lui Nădejde; nimenea însă nu îndrăznește,—probabil că banii germaniei s'au strecurat și prin buzunarele multora dintre acei care astăzi ar trebui să l acuze pe Nădejde. Va rămîne un punct urît și dureros pentru noi, această afacere Nădejde, și e nedemn pentru o țară civilizată de a avea încă oameni făcînd parte dintr'un partid de guvernămînt care nu se sfiese cu sprin eoccrocherii să întrebuințeze bani streini pentru a răsculat țara și a pune în primejdie ordinea publică. A se citi în corpul ziarului ultimile știri din țară și din localitate. OAMENI ȘI KVCBOR ■ Cazacisme Cele două zile petrecute de marele duce Vladimir In Capitala,—dacă se poate numi petrecere aceia de a te fofila pe strade în goana automobilului blindat, urmat de o grene de polițiști—, au fost pentru cetățenii Bucureștiului două zile de advărate chinuri și tortură, peângă care apar ca simple fapte diverse, toate micile mizerii silnice pe cari ți le face fie cetățean pacinic, o administrație vitregă, la bunul plac și la discreția căreia ești lăsat. Bucureștiul nu mai era orașul vesel și plin de viață, orașul peste care plutea farmecul unui lirism atrăgător, mîndrei noastre, capitale departe de a i se mai putea spune „picior de Paris“ îți producea impresia unui soi de Kazan, Nijni-Novgorod sau mai știu cu care alt oraș moscovit pe vremuri de revoltă. Pe calea Victoriei pitorescul furnicar de lume nu-ți mai distrau privirea ca in trecut, cetățean de zare nu se mai zărea pe trotouarul dintre Capsa și Palat. Toți fugiau îngroziți în toate părțile de frica forțelor polițienești desfășurate, agenții stăteau cot la cot cu ochii fixați la etajele caselor, pentru a supraveghia îndeplinirea ordinului sever de a nu deschide nimeni ferestrele de la stradă ! Unguroaicele nevoite să se întoarcă cu coșurile din piață ocolind orașul, căci pe străzi era oprită circulația cu pachete, de teama ca nu cumva la un moment dat cartofele și căpățina de varză din coșul bucătăresei, să se transforme în bombe ainarhiste. Circulația „în grupuri de doi și mai mulți“ era oprită, și dacă un cetățean pașnic care habar n’aveai că ar exista în țară vreun Gherea sau Mușai, te-ar fi împins păcatul să eși cu scumpa-ti jumătate La preumblare, forța publică intervenea îndată pentru a te pune sub regimul separației de corp și tu care nu-ți slăbeai de lingă tine nevasta un singur pas, oftind te uitai de pe un trotouar cum pe cellalt iubita ta consoartă cochetează cu întreaga echipă de tineri polițiști. Guvernul rusesc în urma avizului consulatului din Capitală ar fi cerut guvernului român permisiunea ca pentru o mai bună pază ,a sa permită aducerea în București a unei companii de poliție rusească, propunere refuzată deoarece s'a dovedit că și poliția capitalei e îndestul de aptă în materie de ghionturi, palme, capete sparte sau alte specii de sc Ungineli. Un cetățan de spirit auuzind de aceste tratice urmate între guvernul rusesc și cel romînesc, ar fi exclamat: — Păi bine monșer, ce se mai caute cai sacii în țara romînească ? N’avem și noi cazacii noștri, cazacii d-lui Ifaret COCO. ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IN STRĂINĂTATE* pe un an 30 lei Anunciuri, Inserții și reclame SO bani văndul In pag. 111 Telefon EM. GIRLEANU VIEREASA (Urmare și sfirșit) In cea din urmă seară, pe care am mai petrecut-o Împreună cu bătrinii, nu sunt mulți ani de atunci, moșneagul mi-a spus pățania lui din pădurea Strungăi. Mătușa Marghioala moțăia,cum îi era obiceiul. Moș Toader a scoborît încet, scările, s’a dus până la fntînă, a scoa o ciutură de apă, a Inghijit citeva gliuri reci, apoi veni Înapoi un cerdac, își șterse cu dosul minei musttfițile, și trăgînd din cînd în cînd cu coada ochiului la b'trînă începu: „Să fie de atunci vreo douăzec de ani.. Marghioala era la Dumneavoastră —mata nici nu te născuse și eu eram vizitiu la un jidan, în Târgul Frumos. Purtam boerimea prin toate ținuturile istea, li luam dela trio, că a tuncea se făcuse trioul, și-i duceam la Șcheia, la Miclăușani, ba la Săbăoani. Acu într’o sară, uite țin minte, par’că ar fi fost eri, zău așa, dusesem pe conul Alcaz, Dumnezeu să-i erte, dela Șcheia la gară, și n’am mai zăbovit prin lirg, că nu știu de ce mă Îndemnase Marghioala să mă întorc într’un răsuflat*. Bătrîna deschise ochii, își puse mîinile una peste alta, și zise așchiat, ca și cum i-ar fi eșit cuvintele prin colțul buzelor. — „îmi era dor de tine”. Moșneagul se făcu nismai și urmă . — .Cumpăra pine, dau biciu, și încep să sui dealul de la barieră. Se Înnoptase bine. Era răcoare, miroseau liliecii din grădina Postelnicesei de-o minune, și luna lumina, uite, ca acu.na ,rină, nu alta. Dintr’un’ntăiu am luat-o mai repegiorul, dar dud am eșit afară, în timp ce să-ți spun, am strlns hățurile, m’am întins pe spate, cum am putut. In trfi surică, și am lăsat calul in voia lui. Așa noapte frumoasă nu mai văzusem conașule! Ș’am tot mers eu, cu gîndul într’aiurea pănă ce numa mă trăzesc In gura văi!, unde Începea și pădurea Strungăi. M’am ridicat, mi’am scos cojocelul, că-mi era cald, și am intrat In pădure. E de ! ce era pe atunci pădurea Strungăi ! par’cs intrai In pivniță, cind to Înfundai intr’nsa Erau niște stejari că nu le coprindeau trunchiu trei oameni, și ziua nrmează mare rază de «care nu străbătea, feritua sfântul, frunzișurile dese ca peria. Pivniță, ce-ți spun eu. Acu îmi scosesem cojocelul, și ilueram, așa într’o doară. Știu eu ca flueram ? că multe are omul pe sufletul lui*. Mătușa Marghioala mormăi: — „Bată-te-ar sfintul 1* ... Și numai cum mergeam așa, urmă moșneagul, numai ce aud o fluerătură ascuțită, și-un glas strașnic: „oprește !* Pe loc mi-o venit în minte că erau hoții Pe atunci fugiau haiducii prin pădurile Strungăi. Și am și dat biciu. Dar n-ara spuoal să prind bine hățurile la mînă, că o namilă de om și răsare în fața calului, iar alt nepoftit chiar lingă trăsurică, și cum stăm cu gîtul plecat, ca puiul de găină supt cuțit, numai ce-mi dă un pumn după ceafă de-am ienit. — De ce ai dai biciu, bădiță ? Ce să-i răspund ? Cela imi mai da un pumn și mă întreabă iar : — De ce ai dat biciu, mă ? — Pai... știam că n’am nimic în căruța. Ce era să-mi luați ? Da un vlăjgan , că se smu țiseră, erau vreo cinci, numai ce-o chitește. — Da calul, ce? ți-i beteag ? — Ba, și numai de cinci anișori, i-am răspuns, luindu-mă gura pe dinainte. — „De luna-i lună, spuse cel ce mă lovise, dar tot nu-i putem număra noi măselele noaptea. Ia deshămați-i, măi băeți, să-l căutăm noi mine dimineață, ca oamenii*. Și, în vreme ce mă miluiau din cînd in cînd, numai de-o poftă, îmi deshămă frumușel căluțul și, cu ai clipi unul dintre ei, dus a fost cu dînsul. — Acum poftim dumneata ici, în locul lui, îmi zise altul, și mă duse intre hlube. — „Ridică le‘, imi porunci... „și pornește-o, că încurci șușaua”. Și îmi trînti citeva bice peste cămeșe de mă ustură la inimă. Nici nu știu cum am împuns-o la goană. Da huea codrul Strungăi de hodorogeta roților trăsuricăi, așa mintim de amarnic“.