Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)

1908-01-24 / nr. 272

­T ideile mari și generoase, tot de la Iași pornesc. Până acum numțele evreești care plecau in trăsuri spre ofioiul sterei civile, se opreau la fotograful care le era la drum,și pozau înainte de a sosi la primărie. Takismul a adoptat moda ca și partidele politice care se alcătuesc din nou, înainte de a merge pentru întâia oară la club, să se oprească in drum ca să se fotografieze. Este o inovație, unui obicei copiat este contractarea din moravurile evreești, ca punct de simpatie. « OVENIMEHT OFI LUPU­ — Leli Iță. — (Urmare și fine) Brișcă își mai domolise goana, Inaintând cumpătat pe lingă streșinile sparte ale salcîmilor. In jur, pustiu— înfiorător pustiu de Intunerec. Pare că o vrajă gonise din tot ti­nutul acela, tot ce putea fi viața — mișare. Și liniștea acea grozavă de cimi­tir, apăsătoare, neîntreruptă de­cit de aftăzile jalnice și trăgănate ale vîntului, în noaptea nețărmurită și oarbă, erea plină de-o cumplită ne­­linște pentru suflet, de-o adîncă tris­­teță înfiorătoare... Drumețul, sta înmărmurit, cu ochii înainte. Nu se glndea la nimic ; nu auzea și nu vedea nimic—și totuși, o ciudată învălmășeală de sunete, da forme, și pătrundea simțurile și-i tulbura mintea. Curind apoi din toată îîncezirea aceea a stăpinirii de sine, se închegă o frică nelămurită, căreia —cu toată cazua ce o întrebuința de a se culege dintr’insa—nu i se putea împotrivi, si năvălea un suflet din afară, adusă par’că pe undele în­ghețate ale vîntului. Cînd brișcă se răsuci la un cot al șoselei, printre tufișuri, ceva cenușiu­­ 1 se înalță ca din pămînt înaintea privirilor. Se trudi cliva ca să des­­ușească dacă vedea intr'adevăr, dar cînd se uită mai bine, nu mai zări nimic;­­ și se simți atît de sigur in mijlocul pustietăței cernite... A1 cită bucurie ar fi simțit In clipele acelea la vederea unei singure ființe omenești... .* i-ar fi vorbit ca unui frate, l’ar îl suit lingă dînsul, chiar de-ar fi fost el cel din urmă dintre opincarii pe care ii pălmuia adesea la secerat. Dar nici urmă... Melea­gurile dinprejur păreau a nu fi fost atinse nici cînd de vreun picior o­menesc și o sguduitoare desnădejde i se strecura un suflet rece—mai rece de­ci­ munia crivățului ce clătina copacii, și privirile și căzură rătăcite in gol. După o bucată de drum făcut în sdruncinături printre gloduri de no­roiu înghețat, brișcă își răzui fuga prin hățișul de pe marginea șoselei Caii, speriați, încercară să-și dea samă; le mai croi citeva lovituri, și rămase nemișcat ascultînd. Nu era nimic, dar un vuiet clocotitor, îi lovea necurmat auzul. Din timp In timp, glasuri Intăritate ce nu semă­nau de loc cu cele de om, tresăreau cu ondulări joase de undeva, din dep­ărtarea de păcură. Când își în­toarse mai apoi capul Îndărăt, plin de neliniștea ce i-o coborîse in su­flet o ciudată încredințare, ea avea să vadă ceva grozav, două pete ce­nușii, apoi mai multe, ii răsăriră subt ochi... Breau chiar așa In form in care se aștepta să le vadă : mari, sprintene și din cale afară de înfri­coșătoare. Simți atunci cum ceva fierbinte—amețitor de fierbinte—i se urcă de subt ceafă în creier. Capul prinse a-i vîjâi, și nu mai putu des­luși nimic. Cu umerii strânși, cu pleoa­pele pe jumătate Închise, aștepta din clipă In clipă să simtă înfigindu-i-se In spate, doi colți ascuțiți, uriași După un timp Insă, ca luminat de o nădejde mintuitoare, își virî mîi­­nile In buzunarele paltonului; scoase grăbit revolverul și rămase cu­­ el Intins înainte. Cind in sfirșit cei dinții fac sgudui pina în adincuri liniștea sălbatică din împrejurimi, caii trăiniră speriați și porniră ln goană spre șosea. Drumețul încercă să apuce hățurile, dar nu mai avu puteri. Un vijelos potop de zgomote i se inchega din ce în ce mai vajnic in urechi, tot mai apropiat. Isbuti apoi să apuce hățurile, și cînd brișcă prinsese a-și lua avînt, ieșită la loc bun de fugă, pe budița ce tăia de­sișul de copaci, înmărmuri din nou , o bucată de negură, mai întunecată de­cît noaptea, i se apropia mereu în față, uruind. De abia cînd ajunse în dreptul ei putu recunoaște întrînsa o trăsură — o trăsură pe care o cunoștea tot atît de bine ca și pe a sa, își aruncă înăuntrul ei din pripă o priviră cer­cetătoare : zări de-o margine pe Glinos, apoi două cutii de pălării femeești,—și o învălmășală de cu­vinte pițigăiate, răsunătoare, îi alin­seră deodată auzul — ...Tu ești, Ahilică ?... De abia putu să înglne cu glasul sugrumat: — Da... — Vii de la Camulis ? — Da... de la o...—adică nu , ba da... de la Camulis­—și se sili să tușească de citeva ori ca să nu i se priceapă încurcătura. In urmă, cîtva timp merseră tă­cuți cu trăsurile alături, învăluiți de nemărginirea liniștei aceleia fioroase, pe care doar tropotele cailor o mai despicau cu sgomotele lor înfundate. De la o mică răspîntie, Glinos cîrmi din cale, dea­curmezișul, pe un dru­meae­ripos, își duse o mină la pă­lărie și spuse celuilalt ceva din pripă Acesta însă nu-1 auzi —nu-i răspunse nimic—și parcă, in clipele acelea, un văl întunecos de ceață îi flutura ne­încetat pe dinaintea ochilor... Tirziu de tot, cînd se desmetici,— în înaintarea molcomă a cailor, se pomeni iar singur, pe drumul ce duce spre casă. (Convorbiri Critice) A. Popovici Bănățeanul CURIERUL PROVINCIEI din Botoșani Iată un eveniment politic care din cauză că și-a produs efectul ntr’o clipă sau mai bine zis din cauză că a fost și este rezultatul numai a unei mișcări de la centru, căci ori ce s’ar zice acei din locali­tate habar n’aveau de așa ceva; iată un eveniment politic, zic, care nu poate și nici măcar n’are posi­bilitatea pentru viitor, de a fi ju­decat și pătruns chiar de către cei mai habotnici partizani ai d-lui Take Ionescu și care chiar el însuși trebue recunoască că i-a desorientat comple­tamente și lucrul acesta s’a întîmplat unde? la noi aci in Botoșani, unde, de­ ori ca s’ar zice elementul Takist se presupunea a fi destul de hotărît. Desorientarea se poate vedea imediat, pentru că mulți din acei cari mai înainte erau considerați ca Takiști, azi, cind sunt chemați a se pronunța în mod definitiv, se găsesc în penibila situațiune de a se lăsa a fi trași de mînecă într’o direcție sau alta, cumpănind fiecare la rindul lui, după capul său, și rugîndu-se ca bunul D-zeu să-l arunce de partea cea cu noroc, sau mai bine zis de partea cea care va avea cașcavalul. Nu vorbesc de personalitățile mai cu vază din partid, care toți dar ab­solut toți afară de d-nii C. Ghyka- Deleni, și Th Silion, cari toți zic sunt și vor rămînea acolo unde-i credința politică, șeful și drapelul. Nu mai departe de ort zilele tre­cute mi se povestea o convorbire Intre d. C. Ghyka Deleni și un alt fruntaș conservator de noi de la noi și care fiind întrebat dacă e partizanul lui Take Ionescu, dinsul a răspuns că nu totdeauna a fost și este și azi partizanul votului unic, iată un răs­puns care cred că numai satisfăcător nu poate fi considerat și cu atît mai puțin un răspuns care să te poată face să zici că comptezi un partizan mai mult. Și cînd presupușii partizani ai d-lui Tike Ionescu răspund astfel la acest ultimatum sau mai bine zis la acest plebiscist, atunci întreb pe ori și cine să-mi spue dacă asemenea oa­meni pot fi considerați ca partizani. Speranța însă a celor hotărîți ta­h­iști d’aci de la noi, e de a acapara elementele tinere, neînregimentate încă în vre­ un partid și chiar mi s’a spus că se face deja o vie propa­ganda la acest sens, să mai bizuesc dinșii Tahiști și pe unii pretinși li­berali care nu fuseseră atrași in partidul liberal de­cit de dorul cio­lanului. Am fost chiar martor eu însu­mi sind un liberal, care ocupă o dem­nitate destul de însemnată la noi aci in localitate, promițînd intrarea sa necondiționată in noul partid. Acestui liberal ași putea sfi-i spun insă: Ai da de ! Plescărescule, nu uita, că pentru multa vreme nu vei avea nimic de ros în noul partid și de ! fără ciolan cam greu. * * Duminică 20 Ianuarie a fost con­vocată adunarea generală a corpului de avocați din localitate, pentru a fi consultați, dacă solidarizează ori­un cu decisiunea congresului de Bucu­rești, care a hotărît greva cu în­cepere de la 21 ale lunei ianuarie a. c. După furtunoase discuțiuni pu­­nîndu-se la vot, prin majoritate s’a declarat solidarizarea baroului local cu moțiunea congresului de Bucu­rești, urmînd ca cu începere de la 21 ale lunei curente să se aplice greva de fapt. Greva e relativă atît la acte de notariat cît și la procese. * ** Corespondent d­in Galați — Vestea asasinărei regelui Por­tugaliei a produs o profundă impre­sie atit în lumea politică cît și în lu­mea financiară. Comercianții sunt foarte îngrijați de operațiile lor, în care sunt amestecate transacții de măriri și valori portugheze, cunos­cută fiind starea de lucruri din Por­tugalia. — Dl. prefect I. C. Atanasiu, a ținut — ca de obiceiu — o confe­rință (!) administrativă. — Versiunea ce persista să circu­le pănă aseară tîrziu că delapidato­rul Balaban ar fi fost prins­e cu to­tul falsă. — Uniunea experantistă și-a ales președinte pe dl Fischer. — Poliția a isbutit să prindă nu­meroși copii care se îndeletniceau cu furturi pe la magaziile docurilor. — Un incendiu a isbucnit altă­­noapte în str. Romînă, la locuința d-lui Caramfil. — Se anunță reprezentația .Ho­țul* de Bernstein în beneficiul ar­tistului Al­il Popescu. an Ctaofir Vidra“ La folosul societăței pentru învățătura poporului român, Dl. D. Sachelarescu revizor școlar va inspecta zilele acestea școalele din plasa Brăești. Aseară a avut loc întrunirea con­siliului profesoral al facultăței de medicină spre a discuta mai multe chestiuni la ordinea zilei. Bibliografii INFORMAȚII La prefectura de județ să lucrează a întocmirea unu tablou de numele tuturor proprietarilor, arendașilor și sătenilor din acest județ, pentru a fi rimes ministerului. Eri a fost internat la institutul An­­tirabic din localitate bietul Conachi Leon din comuna Lunga-Poiana din județul Botoșani fiind mușcat de un cîne turbat, Pănă in prezent s’au înscris pen­r­u examenul de definitivat următorii învățători și învățătoare: Agripina Manale, Ecaterina Palade, I. Corlat, Gh Rneu, E. Galinescu și C. Po­povici. In cursul acestei luni va avea loc în sala teatrului național concertul muzicei batalionului 4 de vînători din localitate. Aseară a avut loc întrunirea socie­­tăței ,Fraterna Romînă" de bine­fa­cere din strada Sf. Teodor, unde s’au discutat mai multe chestiuni la or­dinea zilei, pronunțîndu-se tot oda­­tă asupra cererilor de ajutor adresa­te acestei societăți. S’a fixat pentru ziua de 29 Ianua­rie concursul pentru ocuparea cate­drei de patologie internă de la facul­tatea de medicină din localitate. Astă seară se va juca Național frumoasa piesă la Teatrul ,Răsvan " Primiri la redacție .Partidele po­litice în țara romînească", pănă la 1848, de d. Constantin V. Obedeanu, un distins magistrat din București. Această cuvîntare a fost ținută de către D. Obedeanu, la Ateneu, în sera de 20 Decembrie 1907. Despre această lucrare vom vorbi mai pe larg, în unul din numerile noastre viitoare. Delegația județană a casat alege­rea complimentară de trei membri din consiliul comunal al comunei Posti. Pe locul viran din mahalaua Sf Ștefan s’a găsit aseară de către tre­cători un copil lepădat în etate de cite­va săptămîni, care a fost trimes secției pentru a fi internat la Institu­tul Gregorian. Pe ziua de 1 Februarie s’a fixat in localitate operațiunile de recrutare a anului acesta. Cu ocazia aniversărei „Unirei Prin­cipatelor" se va oficia cu mare pom­pă un Te-Deum la Mitropolie.­­ La această serbare vor lua parte toate autoritățile civile și militare precum și toate școlile publice din locali­tate. Economul Ion Gotou de la bise­rica Sf. Spirdon a obținut un con­cediu de mai multe zile, fiind numit intr’o comisiune de examinare. Sâmbătă 26 Ianuarie se va juca la teatrul National frumoasa piesă „In largul Oceanului“ In bene­ficiul cunoscutului artist dl. Cu­­zinscki. Administrația domeniului statului din Constanța se va desființa pe ziua de 1 Aprilie 1907. SPECTACOLE S­îmbăta 26 Ianuarie are loc în sala Teatrului Circ Sidoli, al 2-lea bal mascat, care va începe la ora 11 noaptea, după serata cinematografică. Sala va fi splendid decorată și feeric iluminată. Un bufet excelent va fi la disposiția vizitatorilor. Asemeni va la disposiție o bogată garderobă cu costume diferite, măști, domino. Se aduce la cunoștință că o mare parte de bilete fiind deja plasate, per­soanele care doresc să visiteze acest grandios bal, să-și procure din timp cărțile de Intrare care ’s depuse la casierul Teatrului Circ Sidoli. CALENDARUL SAPTAMINEI — Ianuarie 1908— Mercuri 16 I S. A. Petru.— Joi 17 f C Antonie.—Vineri 18 1 P­ Atanasie.—Sîm­­bătă 19 Cuv. Macariu.—Duminică 20 1 C Eftimie —Luni 21 Cuv. Maxim.—Marți 2‘1 Ap Timotei­—Mercuri 23 Mart Climent.— Joi 24 Cuv. Xenia.—Vineri 25­­ P. Grigo­rie T.—Sîmbată 26 C. Xenofont.—Duminică 27 S. Ion­g. d. a.—Luni 28 C. Efrem Sir Marți 29 Ad. vel. St. I.—Mercuri 30 ff Vasile, Grigore, loan. Teatrul­ Circ Sidoli. — In fie­care seară reprezentație cinematografică a Teatrului Pathé-Frères Paris Program vast: Drame, comedii, feerii, scene de pe natură, comicie, sportive, in­structive, educative, etc. La fie­care 8 zile se schimbă com­plect programa. Prețuri populare. Duminicile și sărbătorile au loc alte două reprezentații. La 3 ore ziua matineu cu prețurile pe jumătate și seara la o reprezentație obișnuită. Administrația financiară din loca­litate a primit ordin telegrafic de la ministerul de finanțe de a nu mai elibera brevete de licență, de­cît nu­mai pentru bere și vin. Un început­ de incendiu s’a decla­rat aseară Iu laboratorul farmaciei d-lui Rotbard din Strada de Sus, unde a făcut explozia mașina cu benzină ce servea pentru facerea medicamentelor. Sărind in ajutor personalul farma­ciei dinpreună cu trecătorii ce se aflau în acest timp acolo, lampa a putut fi stinsă. ——————•—­ ———— I Concertul d-nei general Aver­escu Strălucitul succes al Concertului de aseară a realizat pe deplin toate prevederile noastre. Sala foarte frumoasă, un public numero­s și ales, compus din tot ce e mai distins in Societatea ieșană, din tot ce e amator și cunoscător de muzică, din mai toți ofițerii gar­nizoanei, a ținut să vie să admire pe doamna general Averescu și să’i a­­răte, unii simpatia, alții recunoștința pentru frumoasa operă de bine­fa­cere căruia s’a devotat cu atîta căl­dură. E o reală și delicată plăcere să asculți pe d­na general Averescu: voce simpatica, dulce, vibrantă, dic­țiune clară și expresivă, nuanțare fină, totul arată, pe lîngă darul na­tural, o înaltă cultură muzicală. D-sa, admirabil acompaniată de compozitorii respectivi, a cîntat 6 frumoase romanțe : două de Mezzetti: ,1) Două stele", 2). „Deschide fe­realiza două da Caudella : ,,Da-te car“ 2). Ochi albaștri (care a fost bisaU») și două de Mărgăritescu : 1) . „O dacă n’ai nimic a’mi spune", 2) . ..Fiecare d’amours‘. In partea III-a, a cintat, acompa­niată de orchestra Regimentului 13, frumoasă arie din Cavalleria Ras­­ticana de Mascagni, i’e lingă aceste bucăți, d-na Averescu a avut genti­­leța ca, în urma nenumăratelor și entuziastelor aplauze, să ne mai cau­te cite­va bucăți în afară de pro­gram, dintre care frumoasa romanță „Mama“ de Caudella și grațioasa romanță franceză „Vous daL­­r, marquise", pe care d-sa a interpre­tată cu atîta fineță și drăgălășie e și întreaga sală a isbucnit în aplauze frenetice și ovațiuni. Printre numeroasele buchete, jerbe, vase cu flori ce au fost oferite gra­țioasei concertista, un enorm buchet într’o frumoasă jardinieră i’a fost prezentat de dl. Lt.-Colonel Cernă­tescu, cu următoarele cuvinte : Grațioasă Doamnă In numele ofițerilor garnizoanei Iași, cu mult respect, vă rog a primi acest mic semn de omagiu și re­­cunostință pentru munca și nemăr­ginita bună­voință ce depuneți întru realizarea unui atît de înalt și fru­mos scop Fiicele militarilor vă vor bine­cuvînta. Cu acest prilej, făcîndu-mă ecoul tuturor camarazilor, vă mai rog să bine-voiți a depune la picioarele M. S. Reginei întreaga noastră recu­noștință, relnoindu’i încredințarea devotamentului nostru profund și nestrămutat pentru neprețuitul ajutor ce M. S. dă prin înaltul Leu Patro­naj la desăvirșirea operei întreprinsă de dr. Trăiască M. M. L. L. Regele și Regina­­ Trăiască întreaga Augustă Familie Regală ! Ultimele vorbe ale d-lui Lt. Colo­nel Cernătescu au fost acoperite de­­ planșe pe cînd, între culise, muzica intona frumos Imnul Regal pe care toată asistența emoțională l’a ascul­tat în picioare. D-na Locot. Ivanciu a executat cu acompaniament de orchestră, o admirabilă fantasie Ungară de Liszt. Dar mai admirabil de­cit Fantasie a fost modul cum a fost interpretată. D-na Ivanciu ni s’a arătat o rtistă desăvărșită; exactitatea impecabilă, siguranța ce o arată deplină stăpână pe instrumentul ce vibrează sub numele ei, jocul clar și perlat, au fermecat literalmente auditorul care și-a manifestat admirația prin­ en­tuziaste aplause și rechemări; bucata a fost bisată. Nu mai puțin succes a obținut și o dragalașă noastră concetățeană, D-șo­ara Elisa Popazu care a exe­cutat, cu multă gingășie frumoasa Tar­an­telle de Liszt și cu mult bino admirabilul Vals de Concert de Moscowsky. Ca in tot­de­a­una d-șoara Popazu a invintat auditorul prin delicateța jocului ei ușor și e­­legant și prin interpretarea cu­ ade­­vărat artistică a bucăților ce-a exe­cutat. Un frumos viitor așteaptă pe această mult talentată pianistă care, după cu­ aflăm, va pleca în curând in străinătate pentru desăvirșirea stu­diilor sale muzicale. Partea I și mai toată partea II-a a Concertului au fost alcătuite din bucăți executate de muzica Regimen­tului 13, sub conducerea d-lui Lo­cotenent Vlăduț. In partea I-a, după un majestuos Marș Jubiliar com­pus de dl Major Mărgăritescu, ins­pectorul general al muzicilor milita­re, muzica a executat Simfonia I de Beethoven. Cind știi că­­ executanții sunt in mare parte țărani de-ai noștri; cînd știi că durata studiilor lor muzicale a fost de un an sau doi; că acele studii n’au fost făcute in Conserva­tor ci în Cazarmă, și cînd îi auzi exe­­cutînd la perfecțiune o simfonie de Beethoven, ți se pare lucru cu ade­vărat extraordinar. Nu știi ce să ad­miri mai mult: aptitudinea țăranului nostru pentru muzică, sau priceperea și energia șefului care, în așa scurt timp, cu așa elemente, a obținut un așa strălucit rezultat. Socot că toți cunoscătorii de mu­zică ce se aflau la concertul de a­­seară vor fi admirat perfectul an­samblu, exactitatea desâvîrșită, fru­moasa nuanțare și frazare cu care au fost executate, de cătră muzica militară, nu numai Simfonia de Beet­hoven ci și frumoasa Uvertură „La Crotte de Fingur“ de Mendelssohn, precum și brilantele compoziții ale d-lui M. Mărgăritescu „Marșul so­­lemn al Jubileului“ și Rapsodia Ro­mra! No. 1. In executarea acestei din urmă bucăți, muzica a fost dirijată de În­suși d. M. Mărgăritescu, onoare rară pe care credem că n’o acordă ori­cărei muzici din țară, d. Inspector general al muzicilor militare. Nu mai puțin de laudă a fost or­chestra militară care, tot sub ma­gistrala conducere a d­lui I. Vlăduț a acompaniat într’un perfect ansam­blu bucățile pentru voce în piano menționate mai sus. In scurt, putem zice că concertul de aseară a fost un totul foarte inte­resant și foarte reușit și sperăm că distinsa doamna general Averescu va păstra de noi o impresie tot atit de bună pe cit ne-a lăsat’o nouă concertul organizat de Domnia-Sa. Doamnele: Lucie D. Greceanu, Principesa Moruzi, General Tătărescu, C. Manu, Sultana Manu, Colonel Mus­tață, Maior Cătuneanu, Maria dr. Bog­dan, Alice Tuduri, Emma oăpit Stroia, Colonel Niculescu, Margareta dr. Mîrzescu, Ghica,Albert, Ghica, Ke>­ssim, Colonel Tarnoschi, Maior Vai­­toianu, Elena Socor, Cantuniari, Scor­țescu, G Mărzescu, dr. Socor, Elisa Văleanu, dr. Hurmuzescu, dr. Taranu Sarganis, C. Grigoriu, Locot, Her­­meziu, Gall, dr. Anghel, Lucia Căpit Negruzzi, Văsescu, Corban, Cielac, Constantin Racoviță, Gr. Demetrescu, V. Iamandi, Alice Nanu, Cazagini, Gheorghiu, Sofia Penescu, Socot, Sturza, Berea, Cocea. Domnișoarele : Tătărescu, Emandi, Lupan, Eva Ghica, Didina Ghica, Kesim, Panopol, Botezatu, Krupen­­ech­, Berea Pandelescu. In stal: Doamnele: Lt. Colonel Boian, Maior Arion, Maior Brănduș, Ivașcu, Marinescu, Maior Minovici, Lt. Colonel Cernătescu, Lt. Colonel Lupan, Cristodulo, Konya, Constanti­­nescu, Petrovanu, Colonel Nestorian, Maior Dimitriu, Sion, Dobias, Uri­­novschi, Maior Tiron, Maior Gavri­­lascu, Domnișoara Mărgăritescu. Din loje, asistență am remarcat: In LA ȚARĂ — Traducere din Maupassant - Amindouă colibele stau alături la poalele unui desuleț, nu departe de un orășel de băi. Stăpinii lor mun­ceau din greu pămîntul sterp, ca să-și poată crește odraslele ; și fie­care gospodărie avea cite patru. Di­naintea prispelor învecinate, mișuna droaia, de dimineața pănă seara. Cei mai măricei erau de cite șase ani, iar cei mici abia săriseră anul, că­sătoriile și nașterile au venit, în amindouă oasele, aproape unele după altele. Mumele își deosebiau cu greu pră­­sila din ceată ! Barem tații îi ames­tecau d’abinele. Opt nume jucau în mintea lor, se încurcau mereu, și cînd trebuiau să cheme pe cite unul, bieții oameni strigau trei nume pănă să n emerească pe cel adevărat. Intîiul bordei, cum vii dinspre sta­țiunea balneară Rolleport, era locuit de soții Tavache, care aveau trei fete și un băiat; cealaltă cocioabă adăpostea familia Wallin, 4eare avea o fată și trei băieți. Toată lepta se înfrupta, cum da Dumnezeu, cu ciorbă, cu cartofi și aer curat. La șapte dimineața, la prînz, apoi la șase seara, femeile își chemau drăcușorii la masă, tocmai cum își strigă unii păzitori gîștele. Copiii erau așezați, după virată, în jurul mesei de lemn, pe care ve­chimea de cinci­zeci de ani o lustru­­ise. Prislea abia dacă ajungea cu bărbia în dreptul tacîmului. Dinainte se așeza strachina vîrfuită cu pîine muiată ’n apă fiartă cu nițică varză, cartofi și trei cepe; și toată lasa munca pănă nu mai putea. Muma îndopa singură pe cel mic. O bucă­țică de carne la foc, Duminica, fă­cea minuni; și atunci tatăl pregeta să mai plece de la masă, zicînd : „Cu asta nu mi s’ar uri nici odată“ Intr’una după prînz de August, o trasurică se opri pe neașteptate in fața celor două colibe și o femee tinără, care mina singură, șopti domnului de lingă dinsa : — Uite, Henri, ce stol de copilași! Ce drăguți sunt, cum forfotesc în praf ! Bărbatul nu-i răspunse, dedat cu ast­fel de mirări, care pentru el erau și mihnire și un fel de dojană. Tinăra adăogă : — Trebue sa-i sărut! Ah, cum aș vrea să am unul, pe cel de colo, mititelul ăla ! Și sărind jos, alergă la copii, prinse pe cel mai mic al lui Tara­che, îl ridică în brațe și îl sărută cu patimă pe obrajii murdari, pe părul creț și îmbîcsit de țari­ă, pe minu­tele care se sbăteau de atl­ea mîn­­gâieri plicticoase. Pe urmă se aruncă în trăsură, pornind în fuga mare. Dar în săp­­tămina cealaltă iar veni, se așeză pe iarbă, luă pe diavolul cel mic în brațe, îl îndopă cu prăjituri, dete bomboane la toți ceilalți; se jupă ce el ca o fetiță, pe cînd bărbatul său o aștepta răbdător în trăsurică. Mai veni și altă dată, făcu cunoș­­tință cu părinții; se ivia apoi în toate zilele cu buzunarele pline de bunătăți și de parale. O chema doamna Henri d’Hu­­bieres. Intr’o dimineață, bărbatul ei si coborî și el din trăsură ; și, fără si se mai oprească la posidicul, care i cunoștea acum, pătrunse în colibi țăranilor. Erau amîndoi acasă, tocmai găti să facă surcele pentru demin care se ridicară in sus, mirați, le detari scaune si așteptară. Atunci musafira cu glasul curmat, tremurător, în­cepu: — Oameni buni, venii la dv. pen­tru ca aș vrea... aș vrea cu mare dra­goste să iau cu mine pe băiețelul, băiețelul vostru. Răsuflă din greu și urmă : — N’avem copii ; sîntem numa noi—fraatul meu și cu mine... Ni­­dați nouă ?... vreți ? Țăranca începea să­ se domirească întrebă: — Vreți să ne luați pe Chariot ? Asta nu putem. Atunci d d’Hubiéres intră în vorbă: — Nevastă mea nu v’a deslușit bine. Vrem să-l luăm de suflet nu­mai, dar poate să vie oricînd la dv. De s­e purta bine, după cum îl arata chipul, il vom lăsa moștenitor. De-om avea din înfimplare ci­nci copii, a­­tunci o să împartă deopotrivă cu ei. Dacă nu va ieși insă după cum do­rim, îi vom da la majorat, douăzeci de mii de franci, care vor fi depuși în numele lui la notar. Și, fiindcă ne am gîndit și la dv., o să aveți din parte-ne pînă la moarte o sută de franci pe lună. Vă ’nvoiți Săteanca se ridică în sus, necă­jită foc : — Vreți adică să vă vindem pe Chariot ? Vai de mine ! Se poate să cereți astfel de fapte dela o mumă? Doamne ferește, așa nelegiuire ! Omul nu zicea nimic, posomorit, dus pe gînduri; numai cu mișcările capului da să înțeleagă nevestei că bine le spune. Doamna d’Hubiéres, turburată, se puse pe plîns, și întorcindu-se către bărbatu-seu, ingină cu glasul plin de suspine, un glas de copil, căruia i se fac toate gusturile : — Nu vrea, Henri, nu vrea ! Atunci făcură cea din urmă lucer­care: — Gîndiți vă, dragii mei, la viito­rul copilului vostru, la fericirea lui, la... Țăranca, îndrijită, îi curmă vorba: — Am văzut, am auzit, ne-am gindit... Lăsați-ne în pace, duceți-vă cu Dumnezeu de aci. S’a mai văzut așa îndrăzneală, să umble să-ți ia cu dea­ șila copilul ! La plecare, doamna d’Hubieras își aduse aminte că erau doi copii mici și Întrebă, printre lacrimi, cu stăru­ința femeii atotstăpinitoare și răsfă­țate, care nu știe ce e răbdarea .* (Va urma) (

Next