Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)

1907-11-25 / nr. 228

XV. ANMIJ XV.­­ No. 228W REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 11 Et­nuri» Ti&­iU9»c»»U 11 Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 80 bani T«lef ©a EXPULSARILE -moar*­ Partidului liberal se vede s*a fost dat ca se inaugureze în exercițiul politicei, niște obiceiuri și niște măsuri cari nu se aplicau până acum de­cît streinilor vagabondînd în țară fără pașaport, sau și a­­celor cu pașaport în regulă, cari se găseau în condiții ce jigneau interesele de ordine și de moralitate ale țarei. Dl Sturza, vechi cinovnic administrativ, tr­itînd prero­gativele guvernului în ma­terie de dare afară din țară a străinilor supărători liniș­­tei publice,—a introdus sis­temul expulsării, pentru ca­zuri care ating după părerea sa ordinea și liniștea interi­oară, chiar și în partidul pe care-l conduce. Avînd un comitet executiv in care, cu puțină manevrare la împrejurări, poate dispune de o majoritate maleabilă, dl Sturza s’a pus să expul­zeze din partid pe ori­cine ’i va sta în cale, și a început cu dl Petraru care, călcînd poruncele șefului, a asistat, ba chiar a vorbit, la întru­nirea publică a agrarienilor din sala Dacia. Și ceea ce e curios din partea bătrînului dsenamorisit conducător al liberalilor, este că, pe cînd de nouă luni de zile propovăduește mereu co­muna conlucrare a tuturor partidelor în rezolvirea ches­tiei țărănești, și invită cu lacrimi și suspinuri pe con­servatori să iee parte la dis­cuții, —în schimb însă exco­munică și expulzează din partid pe ori­cine din ai sei care merge să conlucreze cu conservatorii în rezolvarea acestei chestii. Dl Sturza n’admite păreri deosebite, — n’admite ca ci­neva să prezinte proecte și se facă propuneri mai bune de­cît acele ale partidului,— nu primește în fine ori­ce idee cît de bună ar fi ea, dacă nu vine de la partidul dumi­­sale. Așa înțelege dumnealui comuna conlucrare! Din moment insă ce se gă­sește vre­un liberal, care se creadă că o conlucrare co­mună poate fi și aceea de a se ralia dacă nu la toate dar cel puțin la unele din pro­iectele partidului conserva­tor,—imediat dl Sturza sare, î­l excomunică din partid. Practica aceasta de și de curînd introdusă, trădează totuși ramolismentul și mi­roasă cît colo o măsură me­nită mai mult a infringe u­­nele apucături de emancipare manifestate în partid cu oca­zia discuțiilor asupra chestiei arzetoare a zilei. Dl Sturza, are o spaimă, o nălucă am putea zice; d-sa se teme ca chestia agrară se nu fie un fel de cutie cu supriză din care să repară la un moment dat drăcușorul unei noui or­ganizări a partidului. — De cît se fiu expulzat din șefie la un moment, dar­­ și-a zis bătrînul cu’un o­­chiu închis și degetul arătă­tor înțepenii, — ia s’apuc eu înainte și să fac acte de au­toritate de acele care să le taie pofta celor cu duh negru, de a mai gîndi la așa ceva! Faptul expulzărei d-nului Petraru din organizarea libe­rală, dovedește că tstt­ava putred în partid. O grupare politică ce vro­­ește să arăte că forma trebuie se aibă precădere asupra u­­nei idei de fond, și că prin urmare libera discuție care este în esență un principiu constituțional nu încape nici în cele mai mari și mai vi­tale chestii de­cît numai res­trînsă în limitele calapodului convenit, — neaparat că acea grupare nu mai are dreptul de a fi considerată ca o or­­ganizare politică pe baze con­stituționale. Probabil că dl Sturza vă­­zînd că țara se găsește în a­­junul unor mari reforme,—a crezut că și partidul dumi­­sale ar putea fi susceptibil de așa ceva. Și de­cît să’l reformeze socialiștii care vor începe cu șefia, — a preferat se apuce înainte și se’l refor­meze d- sa cu expulsările. Remîne de știut numai, cînd vine rîndul celorlalte expulsări!­ rsusc*­Strarm­s logică Iată ce găsim în ultimul număr din , Voința* : „Zadarnic se agită­­ proprietarii în­potriva reformelor salutare care re­prezintă partidul liberal. Și nu uită să adaoge „foirea“, ca e vor­­ba numai de proprietarii conser­vatori, întru­cît proprietarii libe­rali, sînt foarte mulțumiți de legi­le liberale, și sînt mulțumiți pentru că își dau samă că acele re­for­me vor salva țara și deci pămintul pe care o stăpînesc ei însăși, ceia ce insamnă că, am putea reduce la ur­mătoarea formulă cele spuse de „ Voința“ :. „Proprietarii trebue să fie încîn­­tați de legile liberale, pentru că ele t&cind să prospereze țăranii, asigu­ră viitorul țărei și deci și al pro­prietaței. Rar se poate vedea o logică mai trasă de păr și o mai mare lipsă de bun simț în argumentare. Asemene­a logică ar avea de re­zultat că ori­ce s’ar face pentru ț­ărani, nesocotindu-se pe de altă parte proprietarii, aceștia din urmă trebue să tacă, pentru că interesul țarei e să prospereze țăranii, iar interesul proprietarilor e să pros­pereze țara. UJWIHUK n­u ANTI ,iar Conse Netăgăduit ci toți au un interes comun: să prospere­ze țar­a. Dar, iarăși netăgăduit e că țara nu e etcătuită numai din țărani, ci, că sunt și alte elemente, tot atît de însemnate, dacă nu­mai însemnată, care intră în alcătuirea statului. Unul din aceste elemente sunt proprietarii. Pe de altă parte, va o reformă să fie bună, trebue să țină samă de interesele tuturor claselor sociale, nu să obijduiască pe unele în profitul celorlalte. Dar, reforma liberală ține srmă de interesele țărănești și nesoco­­tește pe liberali, deci e o reformă rea. Și rezultatul este că atît pro­prietarii c't și mulți alți cetățeni, s’au rădicat și au protestat în­po­triva reformelor liberale, indicîndu­­le ca rele, pentru că nu îmbrăți­șează toate clasele sociale. Iată clar că logica, cu care ,vo­ința* caută să convingă pe pro­prietari, că rău și fără cale se a­­gită, e o logică cît mai stranie. Afară de aceasta, dacă e vorba să facem asemeni jonglerii de logică, apoi modul de argumentare al ‘ Vo­inței* se poate întoarce Împotriva liberalilor, cărora li se poate spune : „ca să prospereze țăranii, trebui să prospereze țara și ca să pros­pereze țara nu trebue de nesocotit interesele proprietarilor și, deci, prin corolar, nesocotind interesele pro­prietarilor, se nesocotesc interesele țărei și deci se pune piedică la prosperarea țăranilor. Cu alte cu­vinte, chiar după argumentarea ,Voințeiu, care pretinde că apără interesele țărănești, în folosul țarei, rezultă că sdruncinâ interesul țărei, în detrimentul interesului țără­nesc. Iată o serie de concluzii firești și logice care se pot trage din argu­mentarea „ Voinței“ și care duc la evidența că, această argumentare e lipsită de cea mai elementară logi­că și de cel mai elementar bun sim­ț. OAMENI­ ți blJonUBI­M&tww Ușa berăriei se deschide și odată cu valul rece de aer ce dă busna’n sală, d-na Popescu î­și face apariția. La ciți-va pași in urmă d. Popescu o urmează, ambii vin de la teatru pentru a-și lua obicinuitul supeu. Intr’o elegantă toaletă de „pe­­luche», cu talia strînsă intr’un bo­lero de vidră și intr’o eșarfă de cu capul înfășurat mătasă albă, prin care se strecoară lucirile solitarilor mari cu­ fasola, d-na Popescu, soco­tind și marchiza de briliante căreia cu un gest de o eleganță rafinată și­e să-i arunce sclipirile în ochiii tutu­rora, reprezintă pe puțin un capital de 8 - la mii lei. Dinsa pășește ma­­jestos, Intr’o atitudine marțială, afi­­dind plebea proletară care cu halba la gură, a încremenit cu ochii căs­cați după d­ n*a. In urma ei , Po­­pescu apare ca o bilă, dacă nu 4l’ai cantitate neglija­cunoaște nici nu ți-ar putea trăsni vre­ odată prin cap că el este acela căruia in fața ofițe­rului stărei civile această nobilă da­mă care personifică eleganța, i-a fost transmisă cu toate formalitățile și inventarul obicinuit. O prăjină cocîrjată In vîrful căreia stă înfipt un cap parcă murat în saramură, cu doi ochi holbați in cari abia mai licărește o privre stinsă, o figură lividă și stafidită, iată d. Popescu. Stridulit, intr’un pardesiu subțire și lipit de coaste, pardesiu care desigur a fost negru odată dar anii i-au dat o nuanță măslinie, dinsul pășește umil și cu un aer de Ecouri politice Legea tocmelilor agricole Proectul legii tocmelilor agri­coli con urmă să fie depus încă ic Joi pe biuroul Camerei, se zice că va fi depus astăzi. Celelalte proecte nu vor fi de­puse decit la jumatatea lunei De­ DUMINICA EßiOEURBIE. 1907 ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 8 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei INSTREI NATATE:pe un an 30 lei Anuadurî, inserții și reclame LO hani rândul in pag. 3 Telefaxa. Doctoratul 1st drept Nu mai încape nici o îndoială că d. Ilaret a jucat o farsă se­natului universitar din Iași. Astăzi pentru facultatea juri­dică din Capitală programa ma­teriilor pentru doctorat e defi­nitiv stabilită, profesorii sunst numiți, pînă și ziua deschiderea frică parcă, ne­ avînd de­clt grija să răspundă ca un automat la salutări in locul doamnei, care cu capul se­meț și imobil, înaintează parcă atrasă de un punct fix din fundul sălii. Ajunși la o canapea aproape de or­chestră, doamna se debarasează de manșon, mănuși, eșarfă și picior pes­te picior se tolănește pe Domnul, uitîndu­se speriat canapea. In toate părțile, abia atinge colțul unui sca­un, indreptîndu-se cu nasul la pă­rete. — A !... Gogule uite și Popeasca... te s’a făcut monșer de n’am­ văzut-o atîta vreme ? — Nu știu dragă , unii spuneau că e plecată la o rudă, o mătușă a ei. Dar uite, vezi ce eleganta s’a în­tors ? Mă prind că leafa lui Popescu pe un an nu poate plăti boleroul ăla de vidră. — Elegantă ca elegantă, dar n’o găsești cam fanată? Uite, parcă nu mai e ceia ce era astă-vară. Privirea mai stinsă, cearcănele mai mari, cutele mai adinei. — Așa e... s’a cam ofilit. Chelnerul aduce pentru d-na Po­pescu un „Sehér” Brandy, iar lui d. Popescu o regulă. — Uite monșer la bietul Popescu cum l’a pus dama la carantină­. Mă prind că nu i dă voe să consume un covrig mai mult. Sărmanul Popescul... In ziua cînd trebue să ia leafa, mer­ge și dama la slujbă, nu-1 lasă mă­car să i-o aducă acasă. In timpul ăsta d. Popescu se ră­sucește pe scaun, se mai uită, se apleacă înspre nevastă-sa, se con­sultă, dama aprobă d. Popescu chea­mă chelnerul și cere o țigară. — Ei, de unde luxul ăsta frate? Din leafa lui Popescu ? Nici pentru coșniță n’ajunge! — Măi, mie mi se pare că mătu­șa e misterul.... D-nei Popescu ii plac voiajurile și mai ales voiajurile singure. Cu o regularitate matematică de două ori pe an, la începutul sezonului de primăvară și a celui de iarnă, pe d-na Popescu o apucă nostalgiile mătușei. Atunci, fără vorbă și dis­cuție, so ste în tren și pleacă, lâ­­sînd pe d. Popescu să rătăcească bezmetic prin restaurantul și cafe­nele. Econoamă și chibzuită din fire, d-na Popescu pleacă cu o sută de lei în buzunar, șade o lună și se în­toarce cu toalete de o mie, cu suta întreagă și procente pe deasupra. De unde ? Mătușa să trăiască ! — Degeaba d.agi. spunea într’o zi d. Popescu, femeia chibzuită și eco­­nomă ca a mea, cam rar . Și d. Popescu avea dreptate. In­­chipuiască-și or­­și cine : Casă cu șase odăi, mobilă luxoasă, masă princiară, toalete elegante, teatru, baluri, concerte, cauciuc, sindrofii, pocher un leu miza, plus și econo­mii pe deasupra și toate aceste din­­tr’o leafă pe care greu ar întinde-o in toate părțile un familist mo­dest. Gurile rele nu e vorbă, spun ele multe, spun că mătușa e mai mătușei de­cît mătușă , dar cine mult se mai potrivește astăzi la ce spune lumea ! Ori ce s’ar zice însă, femeia mai chibzuită și mai econoamă ca madam Popescu mai rar !... și are o mă­tușă !.... —COCO­­cembrie și aceasta din cauză că de vor fi din nou puse în discu­ție într’o serie de ședințe a consi­liului de miniștri. jfilatoritatea și discuția K­esagiului In ședința de ori a I­­a me­re­ d. Draghicescu deputat dîi majoritate care era pri­­mul înscris pentru discuția la Mesagiu, a renunțat de a mai lua cuvîntul și aceasta în urma cuvîntului de o­dine dat de d. Sturdza că toți de­putații guvernamenta­l în­scriși pentru discuție să re­nunțe de a mai lua cuvîntul. In acest scop d. Feri­kide a făcut azi dimineață o vizită cîtor­va din deputați­ în ches­tiune. Se pare că d. Ferekide nu ar fi dobîndit un răspuns prea satisfăcător de la toți:­­ „ cursurilor e definitiv fixată, dar despre Iași nu s’aude nimic, cu toate promisiunile și asigu­rările d-lui Maret. In cursul săptămînei viitoare senatul universitar va fi convo­cat pentru a discuta această chestiune și a hotărî calea ce trebue de urmat. O interpelare la cursul săptăm­înei viitoare d. Stoicescu va anuința la cameră o interpelare relativ la excluderea din partidul liberal a d-lui Pietraru­. D. Stoicescu va avea o atitudine foarte înverșunată contra „trus­tului Brittana” denumirea dată de d-sa, și va ca­lifica atitudinea d-lui Sturdza de despotizm politic. Trustul liberal Un prietin comunicînd d-lui Stoi­cescu vestea excomunicarea deputatului Pietraru, și interpretarea ce se dă a­­cestui act, că vizează direct pe fostul ministru al Domeniilor, d. Stoicescu a declarat că nu are nici o teamă. Partidul liberal nu este proprieta­tea unui trust, a adăogat d sa. Sunt alții in partid, cari au drepturi mai mari de­cît noii veniți, și pe cari a­­ceștia caută sa­ i l­ase în umbră. D. Stoicescu a adăugat că se va ține întocmai de angajamentele ce și-a luat la Societatea Agricolă de a com­­bate atît proiectul tocmelilor agricole c­­t și al Casei Rurale. PEDAGOGII AMBULANȚI Ministerul instrucțiunei publice devenit un birou de invenții S. G. D. G (sacs garanție du gouverne­ment) adică negarantate de guvern, cum se zice în limba comercială Șeful, ocupat aiure, a lăsat prăvălia in suma celui mai inventit subalterni, directorul Teodoru, dintre care ne aducem aminte, și-a sărbătorit in­trarea sa în acest minister prin ali­pirea la el a curței de casație secția III. In­devăr, de mai bine de patru luni, înalta Curte rezolve hîrtiile dom­nului ministru Haret. Pentru a asi­gura și în viitor temeinicia relațiilor acestor două instituții de stat, ma­rele dregător Teodoru, a pus la cale, fără știrea șefului, cîteva afaceri nouă care sperăm că vor fi chiar brevetate de către înalta Curte. Pînă atunci, acest talent neadormit, după ce a luat contact cu colegii săi din țara, sa de aproape­­ or din luna Septembrie și congresul cu care ocazie s’a arătat atît de superior lor în alegerea cuvintelor, in exprimarea ideilor și mai ales in eleganța pro­cedeurilor , congres care, grație dom­niei sale, s’a finit aproape prin eva­cuarea «alei prin forța publică. După ce zic, s’a convins domnul Teodoru că o bună parte dintre pro­fesori nu sunt în privința bfindeței moravurilor și fineței expunerei înălțimea la care și prin care dom la­nia sa a ajuns director al învâță­­mîntului secundar, pentru a stabili o uniformitate desevirșită între aceste calități precumpănitoare în bunul mers al educației unei societăți mo­derne a inventat un sistem de pro­pagandă, care de­și a fost deja pus în practică de către Mintuitorul nos­tru Isus Hristos, tot în vederea pro­pagări binelui printre credincioși, diferă totuși de acesta prin introdu­cerea în acțiune a elementului fe­­m­enin. Isus Hristos trimesese 12 Apostoli. D. A. Teodoru trimite prin lume 9 Apostoli și trei Apostolese. Tot 12 și tot cu aceiași menire. Veți zice poate că lucru e vechiu și că cele trei apostolese nu însamnă o mare superioritate față de sistemul [ lui Isus. Eroare, cine a rămas să nu ma aibă încredere în blîndeța legendară și căldura comunicativă a Apostole­­selor ? Dacă Hristos s’ar fi servit de ele n’ar fi jețuit astăzi de cît­­ creștin pa lume și el însuși nu ar fi murit pe cruce. Dar nu-i vorba despre a­­ceste. Domnul Teodoru vrea să re­formeze caracterele prin pedagogie, aici e noutatea și nu aiurea. Pedagogia în sensul cum o înțeleg streinii și adevărații pedagogi de la voi e o putere , educativă. Pedagogia domnului Teodoru, apostolelor lui actuali și viitori, căci a spera el să aibă timp să-i mai pri­­minească este o parodie pedagogică sau cum am zice pe romînește un sadea mort. Căci știut să fie o totdeauna, ori­ce om cu dată pentru bun simț va primi cu zâmbet­­­e un apostol ce vrea să-l învețe a face o lecție model. Pedagogia nu se reduce in a face din școală teatru și din producții. Un profesor dacă are lecții ta­lentul de a cunoaște sufietul elevilor săi, de a le grada noțiunile după gradul lor de receptivitate, nu are nevoe să învețe a articula și a face gesturi după sistemul apostolului din Iași sau a apostolesei din Craiova. Știut să mai fie că pedagogia emană din însușirile firești a profesorilor, și dacă este unul ce poseda aceste însușiri nu are nevoe să le schimbe cu ale altuia, iar de nu le posedă, nu le poate lua în cinci apostol sau apostolească zile de la fie el sau ea cît de comunicativ sau comuni­cativă. Un alt rău care se poate isca e neîncrederea ce se sădește In elev cînd vede mutra înaltului apostoli ce spujinește la spatele profesorulu­ 5 zile după cum recomandă pres­­cripția ministerială: pe Ce vreți să-și zică elevii care văd marele pedagog că se ames­tecă in lecția profesorului lor, că-1 întrerupe, că se pune poate în lecția viitoare să-i i-a locul pe catedră? Cu ce putere morală mai rămîne pro- Proectul de re­gulament al fa­cultăților de filo­­sofie și litere Regulamentul actual al facultăților de litere și filozofie prezintind oa­­re­cari ne­ajunsuri, facultatea din București a luat inițiativa modifi­carii lui și a elaborat un antreproeot care a fost pus în discuția unei mo­dificării lui și a elaborat un ante­proect, care a fost pus in discuția unei comisii mixte compuse din doi profesori din București și doi din Proiectul ieșit din discuțiile acestei comisii, care a lucrat la București pe la sfirșitul lui Iunie trecut, a fost trimis abia pe la jumătatea lunei Oc­­tombre și facultății din Iași ca să-și dea avizul, conform legii, mai înainte de a se aproba de Minister. Consiliul facultății din Iași, după un studiu amănunțit și serios, în șe­dinte lungi, ținute regulat în toate zilele de-a rîndul, a găsit că proec­tul trebue să fie din nou studiat de o comisiune mixtă, care să aibă în vede­re la elaborarea lui și propunerile fa­cultății din Iași. Așa cum se prezintă azi proectul, facultatea din Iași crede că ar avea „efect dezastros“ asupra studiilor universitare, dacă unele din lacunele, greșelile sau simplele omi­siuni ale lui ar râminea neîndreptate și s’ar fixa în dispoziții de regula­ment. Iată cîteva din lacunele, omisiunile și greșelile constatate de consiliul facultății ieșene, și arătate Ministe­rului ca motivare a cererei sale de a studia din nou proectul. I) Se menține, fără necesitate vă­zută, durata studiilor la facultatea de litere tot la A ani, ca și în actualul regulament, care cel puțin justifică această măsură excepțională prin ins­tituirea unui an comun sau prepa­rator, prin care sunt ținuți să treacă toți studenții înscriși la facultatea de litere, mai înainte de a-și declara specialitatea la care se destină, și pe care nu și-o pot alege de­cît după absolvirea anului preparator. Prin proiect anul preparator s’a desființat și bine s’a făcut. Totuși art. 3 zice: .Durata studiilor este de 4 ani pen­tru licență și 5 pentru doctorat". De ce se menține durata de 4 ani a studiilor facultății, cînd s’a supri­mat anul preparator, cînd în alt ar­ticol se hotărăște că durata unui curs se poate extinde de la unul pînă la cel mult trei ani (art. 7) și cînd nu se prevede un regulament absolut nici o întrebuințare a anului al IV lea? Aceasta nu poate fi considerată de­cit ca o omisiune, care, dacă nu s’ar îndrepta, ar pune facultatea de litere, fără rațiune vizibilă, în o situație ex­cepțională și injustificabilă față cu toate celelalte facultăți,­ ba și cu tra­diționalul,­­trieniu academic" admis în organizația clasică a­­ universită­ților In­de obște“. 2). Se prevede într’un înțeles inad­misibil, despărțirea din oficiu a cur­surilor facultăței în cursuri sau stu­diu principale și secundare. Intele­gem negreșit, zice consiliul, că pen­tru o specialitate anumită, ori­care ar fi ea, celelalte studii auxiliare să fie socotite ca secundare. Dar, desigur nu poate să rămîne nici o îndoială, că ori­care din stu­diile alcătuitoare ale facultății tre­buie să fie considerate ca demn de a fi luat ca specialitate științifică de o inteligență care ar simți înclinare și aptitudine deosebită pentru aprofun­darea lui. In tot cazul este inadmi­sibil ca facultatea și, pe temeiul a­­visului ei, statul să spună studenți­lor veniți să afle și să caute adevă­rul la Universitate, cutare știință nu are valoare, este interzis ori­cui să se ocupe cu studiul ei mai a­­profundat și special. Totuș acest lucru îl face proectul de regulament pentru patru științe din­cătuiesc studiile facultății cele ce al­de litere și filosofie, anume : pentru arheolo­gie și antichități, pentru limbele sla­vice­ pentru istoria filosofiei și pen­tru pedagogie. Aceste patru obiecte sunt excluse dintre materiile ce se pot alege ca obiecte de specializare la licen­ță . (Vezi articolul 11 aliniat: a) Și fiindcă, după art. 45 c., nu se poate lua doctoratul decit în specia­litatea în care s’a luat licența, ace­le patru științe sunt considerate ca nedemne de atenția științifică spe­cială a oricărei inteligențe și în ori­ce caz. Facultățile noastre pot face licențiați și doctori în toate studiile, numai în aceste patru nu. Dacă este aci o omisiune neintenționată, încheie consiliul, că are nevoie să fie în­dreptată și tot sla dacă este inten­ționată. Chestia se impune a­ fi stu­diată din nou mai aprofundat, ca săt se evite urmările dăunătoare ale dis­creditului aruncat oficial asupra u­­nor științe, pe cari totuși statul le-a găsit pe drept trebuincioase culture­ noastre, cînd le-a prevăzut în legea și budgetul său. 2) După proiectul de față faculta­tea de litere ar fi obligată prin regu­lament să dea țării licențiați în isto­rie care nu știu istoria. In adevăr după art. 24, licența în istorie este de 4 feluri: pentru pri

Next