Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)
1907-11-25 / nr. 228
XV. ANMIJ XV. No. 228W REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 11 Etnuri» Ti&iU9»c»»U 11 Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 80 bani T«lef ©a EXPULSARILE -moar* Partidului liberal se vede s*a fost dat ca se inaugureze în exercițiul politicei, niște obiceiuri și niște măsuri cari nu se aplicau până acum decît streinilor vagabondînd în țară fără pașaport, sau și acelor cu pașaport în regulă, cari se găseau în condiții ce jigneau interesele de ordine și de moralitate ale țarei. Dl Sturza, vechi cinovnic administrativ, tritînd prerogativele guvernului în materie de dare afară din țară a străinilor supărători liniștei publice,—a introdus sistemul expulsării, pentru cazuri care ating după părerea sa ordinea și liniștea interioară, chiar și în partidul pe care-l conduce. Avînd un comitet executiv in care, cu puțină manevrare la împrejurări, poate dispune de o majoritate maleabilă, dl Sturza s’a pus să expulzeze din partid pe oricine ’i va sta în cale, și a început cu dl Petraru care, călcînd poruncele șefului, a asistat, ba chiar a vorbit, la întrunirea publică a agrarienilor din sala Dacia. Și ceea ce e curios din partea bătrînului dsenamorisit conducător al liberalilor, este că, pe cînd de nouă luni de zile propovăduește mereu comuna conlucrare a tuturor partidelor în rezolvirea chestiei țărănești, și invită cu lacrimi și suspinuri pe conservatori să iee parte la discuții, —în schimb însă excomunică și expulzează din partid pe oricine din ai sei care merge să conlucreze cu conservatorii în rezolvarea acestei chestii. Dl Sturza n’admite păreri deosebite, — n’admite ca cineva să prezinte proecte și se facă propuneri mai bune decît acele ale partidului,— nu primește în fine orice idee cît de bună ar fi ea, dacă nu vine de la partidul dumisale. Așa înțelege dumnealui comuna conlucrare! Din moment insă ce se găsește vreun liberal, care se creadă că o conlucrare comună poate fi și aceea de a se ralia dacă nu la toate dar cel puțin la unele din proiectele partidului conservator,—imediat dl Sturza sare, îl excomunică din partid. Practica aceasta de și de curînd introdusă, trădează totuși ramolismentul și miroasă cît colo o măsură menită mai mult a infringe unele apucături de emancipare manifestate în partid cu ocazia discuțiilor asupra chestiei arzetoare a zilei. Dl Sturza, are o spaimă, o nălucă am putea zice; d-sa se teme ca chestia agrară se nu fie un fel de cutie cu supriză din care să repară la un moment dat drăcușorul unei noui organizări a partidului. — De cît se fiu expulzat din șefie la un moment, dar și-a zis bătrînul cu’un ochiu închis și degetul arătător înțepenii, — ia s’apuc eu înainte și să fac acte de autoritate de acele care să le taie pofta celor cu duh negru, de a mai gîndi la așa ceva! Faptul expulzărei d-nului Petraru din organizarea liberală, dovedește că tsttava putred în partid. O grupare politică ce vroește să arăte că forma trebuie se aibă precădere asupra unei idei de fond, și că prin urmare libera discuție care este în esență un principiu constituțional nu încape nici în cele mai mari și mai vitale chestii decît numai restrînsă în limitele calapodului convenit, — neaparat că acea grupare nu mai are dreptul de a fi considerată ca o organizare politică pe baze constituționale. Probabil că dl Sturza văzînd că țara se găsește în ajunul unor mari reforme,—a crezut că și partidul dumisale ar putea fi susceptibil de așa ceva. Și decît să’l reformeze socialiștii care vor începe cu șefia, — a preferat se apuce înainte și se’l reformeze d- sa cu expulsările. Remîne de știut numai, cînd vine rîndul celorlalte expulsări! rsusc*Strarms logică Iată ce găsim în ultimul număr din , Voința* : „Zadarnic se agită proprietarii înpotriva reformelor salutare care reprezintă partidul liberal. Și nu uită să adaoge „foirea“, ca e vorba numai de proprietarii conservatori, întrucît proprietarii liberali, sînt foarte mulțumiți de legile liberale, și sînt mulțumiți pentru că își dau samă că acele reforme vor salva țara și deci pămintul pe care o stăpînesc ei însăși, ceia ce insamnă că, am putea reduce la următoarea formulă cele spuse de „ Voința“ :. „Proprietarii trebue să fie încîntați de legile liberale, pentru că ele t&cind să prospereze țăranii, asigură viitorul țărei și deci și al proprietaței. Rar se poate vedea o logică mai trasă de păr și o mai mare lipsă de bun simț în argumentare. Asemenea logică ar avea de rezultat că orice s’ar face pentru țărani, nesocotindu-se pe de altă parte proprietarii, aceștia din urmă trebue să tacă, pentru că interesul țarei e să prospereze țăranii, iar interesul proprietarilor e să prospereze țara. UJWIHUK nu ANTI ,iar Conse Netăgăduit ci toți au un interes comun: să prospereze țara. Dar, iarăși netăgăduit e că țara nu e etcătuită numai din țărani, ci, că sunt și alte elemente, tot atît de însemnate, dacă numai însemnată, care intră în alcătuirea statului. Unul din aceste elemente sunt proprietarii. Pe de altă parte, va o reformă să fie bună, trebue să țină samă de interesele tuturor claselor sociale, nu să obijduiască pe unele în profitul celorlalte. Dar, reforma liberală ține srmă de interesele țărănești și nesocotește pe liberali, deci e o reformă rea. Și rezultatul este că atît proprietarii c't și mulți alți cetățeni, s’au rădicat și au protestat înpotriva reformelor liberale, indicîndule ca rele, pentru că nu îmbrățișează toate clasele sociale. Iată clar că logica, cu care ,voința* caută să convingă pe proprietari, că rău și fără cale se agită, e o logică cît mai stranie. Afară de aceasta, dacă e vorba să facem asemeni jonglerii de logică, apoi modul de argumentare al ‘ Voinței* se poate întoarce Împotriva liberalilor, cărora li se poate spune : „ca să prospereze țăranii, trebui să prospereze țara și ca să prospereze țara nu trebue de nesocotit interesele proprietarilor și, deci, prin corolar, nesocotind interesele proprietarilor, se nesocotesc interesele țărei și deci se pune piedică la prosperarea țăranilor. Cu alte cuvinte, chiar după argumentarea ,Voințeiu, care pretinde că apără interesele țărănești, în folosul țarei, rezultă că sdruncinâ interesul țărei, în detrimentul interesului țărănesc. Iată o serie de concluzii firești și logice care se pot trage din argumentarea „ Voinței“ și care duc la evidența că, această argumentare e lipsită de cea mai elementară logică și de cel mai elementar bun simț. OAMENI ți blJonUBIM&tww Ușa berăriei se deschide și odată cu valul rece de aer ce dă busna’n sală, d-na Popescu își face apariția. La ciți-va pași in urmă d. Popescu o urmează, ambii vin de la teatru pentru a-și lua obicinuitul supeu. Intr’o elegantă toaletă de „peluche», cu talia strînsă intr’un bolero de vidră și intr’o eșarfă de cu capul înfășurat mătasă albă, prin care se strecoară lucirile solitarilor mari cu fasola, d-na Popescu, socotind și marchiza de briliante căreia cu un gest de o eleganță rafinată șie să-i arunce sclipirile în ochiii tuturora, reprezintă pe puțin un capital de 8 - la mii lei. Dinsa pășește majestos, Intr’o atitudine marțială, afidind plebea proletară care cu halba la gură, a încremenit cu ochii căscați după d n*a. In urma ei , Popescu apare ca o bilă, dacă nu 4l’ai cantitate neglijacunoaște nici nu ți-ar putea trăsni vre odată prin cap că el este acela căruia in fața ofițerului stărei civile această nobilă damă care personifică eleganța, i-a fost transmisă cu toate formalitățile și inventarul obicinuit. O prăjină cocîrjată In vîrful căreia stă înfipt un cap parcă murat în saramură, cu doi ochi holbați in cari abia mai licărește o privre stinsă, o figură lividă și stafidită, iată d. Popescu. Stridulit, intr’un pardesiu subțire și lipit de coaste, pardesiu care desigur a fost negru odată dar anii i-au dat o nuanță măslinie, dinsul pășește umil și cu un aer de Ecouri politice Legea tocmelilor agricole Proectul legii tocmelilor agricoli con urmă să fie depus încă ic Joi pe biuroul Camerei, se zice că va fi depus astăzi. Celelalte proecte nu vor fi depuse decit la jumatatea lunei De DUMINICA EßiOEURBIE. 1907 ABONAMENTUL Pe un an 20 lei, pe 8 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei INSTREI NATATE:pe un an 30 lei Anuadurî, inserții și reclame LO hani rândul in pag. 3 Telefaxa. Doctoratul 1st drept Nu mai încape nici o îndoială că d. Ilaret a jucat o farsă senatului universitar din Iași. Astăzi pentru facultatea juridică din Capitală programa materiilor pentru doctorat e definitiv stabilită, profesorii sunst numiți, pînă și ziua deschiderea frică parcă, ne avînd declt grija să răspundă ca un automat la salutări in locul doamnei, care cu capul semeț și imobil, înaintează parcă atrasă de un punct fix din fundul sălii. Ajunși la o canapea aproape de orchestră, doamna se debarasează de manșon, mănuși, eșarfă și picior peste picior se tolănește pe Domnul, uitînduse speriat canapea. In toate părțile, abia atinge colțul unui scaun, indreptîndu-se cu nasul la părete. — A !... Gogule uite și Popeasca... te s’a făcut monșer de n’am văzut-o atîta vreme ? — Nu știu dragă , unii spuneau că e plecată la o rudă, o mătușă a ei. Dar uite, vezi ce eleganta s’a întors ? Mă prind că leafa lui Popescu pe un an nu poate plăti boleroul ăla de vidră. — Elegantă ca elegantă, dar n’o găsești cam fanată? Uite, parcă nu mai e ceia ce era astă-vară. Privirea mai stinsă, cearcănele mai mari, cutele mai adinei. — Așa e... s’a cam ofilit. Chelnerul aduce pentru d-na Popescu un „Sehér” Brandy, iar lui d. Popescu o regulă. — Uite monșer la bietul Popescu cum l’a pus dama la carantină. Mă prind că nu i dă voe să consume un covrig mai mult. Sărmanul Popescul... In ziua cînd trebue să ia leafa, merge și dama la slujbă, nu-1 lasă măcar să i-o aducă acasă. In timpul ăsta d. Popescu se răsucește pe scaun, se mai uită, se apleacă înspre nevastă-sa, se consultă, dama aprobă d. Popescu cheamă chelnerul și cere o țigară. — Ei, de unde luxul ăsta frate? Din leafa lui Popescu ? Nici pentru coșniță n’ajunge! — Măi, mie mi se pare că mătușa e misterul.... D-nei Popescu ii plac voiajurile și mai ales voiajurile singure. Cu o regularitate matematică de două ori pe an, la începutul sezonului de primăvară și a celui de iarnă, pe d-na Popescu o apucă nostalgiile mătușei. Atunci, fără vorbă și discuție, so ste în tren și pleacă, lâsînd pe d. Popescu să rătăcească bezmetic prin restaurantul și cafenele. Econoamă și chibzuită din fire, d-na Popescu pleacă cu o sută de lei în buzunar, șade o lună și se întoarce cu toalete de o mie, cu suta întreagă și procente pe deasupra. De unde ? Mătușa să trăiască ! — Degeaba d.agi. spunea într’o zi d. Popescu, femeia chibzuită și economă ca a mea, cam rar . Și d. Popescu avea dreptate. Inchipuiască-și orși cine : Casă cu șase odăi, mobilă luxoasă, masă princiară, toalete elegante, teatru, baluri, concerte, cauciuc, sindrofii, pocher un leu miza, plus și economii pe deasupra și toate aceste dintr’o leafă pe care greu ar întinde-o in toate părțile un familist modest. Gurile rele nu e vorbă, spun ele multe, spun că mătușa e mai mătușei decît mătușă , dar cine mult se mai potrivește astăzi la ce spune lumea ! Ori ce s’ar zice însă, femeia mai chibzuită și mai econoamă ca madam Popescu mai rar !... și are o mătușă !.... —COCOcembrie și aceasta din cauză că de vor fi din nou puse în discuție într’o serie de ședințe a consiliului de miniștri. jfilatoritatea și discuția Kesagiului In ședința de ori a Ia mere d. Draghicescu deputat dîi majoritate care era primul înscris pentru discuția la Mesagiu, a renunțat de a mai lua cuvîntul și aceasta în urma cuvîntului de odine dat de d. Sturdza că toți deputații guvernamental înscriși pentru discuție să renunțe de a mai lua cuvîntul. In acest scop d. Ferikide a făcut azi dimineață o vizită cîtorva din deputați în chestiune. Se pare că d. Ferekide nu ar fi dobîndit un răspuns prea satisfăcător de la toți: „ cursurilor e definitiv fixată, dar despre Iași nu s’aude nimic, cu toate promisiunile și asigurările d-lui Maret. In cursul săptămînei viitoare senatul universitar va fi convocat pentru a discuta această chestiune și a hotărî calea ce trebue de urmat. O interpelare la cursul săptămînei viitoare d. Stoicescu va anuința la cameră o interpelare relativ la excluderea din partidul liberal a d-lui Pietraru. D. Stoicescu va avea o atitudine foarte înverșunată contra „trustului Brittana” denumirea dată de d-sa, și va califica atitudinea d-lui Sturdza de despotizm politic. Trustul liberal Un prietin comunicînd d-lui Stoicescu vestea excomunicarea deputatului Pietraru, și interpretarea ce se dă acestui act, că vizează direct pe fostul ministru al Domeniilor, d. Stoicescu a declarat că nu are nici o teamă. Partidul liberal nu este proprietatea unui trust, a adăogat d sa. Sunt alții in partid, cari au drepturi mai mari decît noii veniți, și pe cari aceștia caută sa i lase în umbră. D. Stoicescu a adăugat că se va ține întocmai de angajamentele ce și-a luat la Societatea Agricolă de a combate atît proiectul tocmelilor agricole ct și al Casei Rurale. PEDAGOGII AMBULANȚI Ministerul instrucțiunei publice devenit un birou de invenții S. G. D. G (sacs garanție du gouvernement) adică negarantate de guvern, cum se zice în limba comercială Șeful, ocupat aiure, a lăsat prăvălia in suma celui mai inventit subalterni, directorul Teodoru, dintre care ne aducem aminte, și-a sărbătorit intrarea sa în acest minister prin alipirea la el a curței de casație secția III. Indevăr, de mai bine de patru luni, înalta Curte rezolve hîrtiile domnului ministru Haret. Pentru a asigura și în viitor temeinicia relațiilor acestor două instituții de stat, marele dregător Teodoru, a pus la cale, fără știrea șefului, cîteva afaceri nouă care sperăm că vor fi chiar brevetate de către înalta Curte. Pînă atunci, acest talent neadormit, după ce a luat contact cu colegii săi din țara, sa de aproape or din luna Septembrie și congresul cu care ocazie s’a arătat atît de superior lor în alegerea cuvintelor, in exprimarea ideilor și mai ales in eleganța procedeurilor , congres care, grație domniei sale, s’a finit aproape prin evacuarea «alei prin forța publică. După ce zic, s’a convins domnul Teodoru că o bună parte dintre profesori nu sunt în privința bfindeței moravurilor și fineței expunerei înălțimea la care și prin care dom lania sa a ajuns director al învâțămîntului secundar, pentru a stabili o uniformitate desevirșită între aceste calități precumpănitoare în bunul mers al educației unei societăți moderne a inventat un sistem de propagandă, care deși a fost deja pus în practică de către Mintuitorul nostru Isus Hristos, tot în vederea propagări binelui printre credincioși, diferă totuși de acesta prin introducerea în acțiune a elementului femenin. Isus Hristos trimesese 12 Apostoli. D. A. Teodoru trimite prin lume 9 Apostoli și trei Apostolese. Tot 12 și tot cu aceiași menire. Veți zice poate că lucru e vechiu și că cele trei apostolese nu însamnă o mare superioritate față de sistemul [ lui Isus. Eroare, cine a rămas să nu ma aibă încredere în blîndeța legendară și căldura comunicativă a Apostoleselor ? Dacă Hristos s’ar fi servit de ele n’ar fi jețuit astăzi de cît creștin pa lume și el însuși nu ar fi murit pe cruce. Dar nu-i vorba despre aceste. Domnul Teodoru vrea să reformeze caracterele prin pedagogie, aici e noutatea și nu aiurea. Pedagogia în sensul cum o înțeleg streinii și adevărații pedagogi de la voi e o putere , educativă. Pedagogia domnului Teodoru, apostolelor lui actuali și viitori, căci a spera el să aibă timp să-i mai priminească este o parodie pedagogică sau cum am zice pe romînește un sadea mort. Căci știut să fie o totdeauna, orice om cu dată pentru bun simț va primi cu zâmbete un apostol ce vrea să-l învețe a face o lecție model. Pedagogia nu se reduce in a face din școală teatru și din producții. Un profesor dacă are lecții talentul de a cunoaște sufietul elevilor săi, de a le grada noțiunile după gradul lor de receptivitate, nu are nevoe să învețe a articula și a face gesturi după sistemul apostolului din Iași sau a apostolesei din Craiova. Știut să mai fie că pedagogia emană din însușirile firești a profesorilor, și dacă este unul ce poseda aceste însușiri nu are nevoe să le schimbe cu ale altuia, iar de nu le posedă, nu le poate lua în cinci apostol sau apostolească zile de la fie el sau ea cît de comunicativ sau comunicativă. Un alt rău care se poate isca e neîncrederea ce se sădește In elev cînd vede mutra înaltului apostoli ce spujinește la spatele profesorulu 5 zile după cum recomandă prescripția ministerială: pe Ce vreți să-și zică elevii care văd marele pedagog că se amestecă in lecția profesorului lor, că-1 întrerupe, că se pune poate în lecția viitoare să-i i-a locul pe catedră? Cu ce putere morală mai rămîne pro- Proectul de regulament al facultăților de filosofie și litere Regulamentul actual al facultăților de litere și filozofie prezintind oarecari neajunsuri, facultatea din București a luat inițiativa modificarii lui și a elaborat un antreproeot care a fost pus în discuția unei modificării lui și a elaborat un anteproect, care a fost pus in discuția unei comisii mixte compuse din doi profesori din București și doi din Proiectul ieșit din discuțiile acestei comisii, care a lucrat la București pe la sfirșitul lui Iunie trecut, a fost trimis abia pe la jumătatea lunei Octombre și facultății din Iași ca să-și dea avizul, conform legii, mai înainte de a se aproba de Minister. Consiliul facultății din Iași, după un studiu amănunțit și serios, în ședinte lungi, ținute regulat în toate zilele de-a rîndul, a găsit că proectul trebue să fie din nou studiat de o comisiune mixtă, care să aibă în vedere la elaborarea lui și propunerile facultății din Iași. Așa cum se prezintă azi proectul, facultatea din Iași crede că ar avea „efect dezastros“ asupra studiilor universitare, dacă unele din lacunele, greșelile sau simplele omisiuni ale lui ar râminea neîndreptate și s’ar fixa în dispoziții de regulament. Iată cîteva din lacunele, omisiunile și greșelile constatate de consiliul facultății ieșene, și arătate Ministerului ca motivare a cererei sale de a studia din nou proectul. I) Se menține, fără necesitate văzută, durata studiilor la facultatea de litere tot la A ani, ca și în actualul regulament, care cel puțin justifică această măsură excepțională prin instituirea unui an comun sau preparator, prin care sunt ținuți să treacă toți studenții înscriși la facultatea de litere, mai înainte de a-și declara specialitatea la care se destină, și pe care nu și-o pot alege decît după absolvirea anului preparator. Prin proiect anul preparator s’a desființat și bine s’a făcut. Totuși art. 3 zice: .Durata studiilor este de 4 ani pentru licență și 5 pentru doctorat". De ce se menține durata de 4 ani a studiilor facultății, cînd s’a suprimat anul preparator, cînd în alt articol se hotărăște că durata unui curs se poate extinde de la unul pînă la cel mult trei ani (art. 7) și cînd nu se prevede un regulament absolut nici o întrebuințare a anului al IV lea? Aceasta nu poate fi considerată decit ca o omisiune, care, dacă nu s’ar îndrepta, ar pune facultatea de litere, fără rațiune vizibilă, în o situație excepțională și injustificabilă față cu toate celelalte facultăți, ba și cu tradiționalul,trieniu academic" admis în organizația clasică a universităților Inde obște“. 2). Se prevede într’un înțeles inadmisibil, despărțirea din oficiu a cursurilor facultăței în cursuri sau studiu principale și secundare. Intelegem negreșit, zice consiliul, că pentru o specialitate anumită, oricare ar fi ea, celelalte studii auxiliare să fie socotite ca secundare. Dar, desigur nu poate să rămîne nici o îndoială, că oricare din studiile alcătuitoare ale facultății trebuie să fie considerate ca demn de a fi luat ca specialitate științifică de o inteligență care ar simți înclinare și aptitudine deosebită pentru aprofundarea lui. In tot cazul este inadmisibil ca facultatea și, pe temeiul avisului ei, statul să spună studenților veniți să afle și să caute adevărul la Universitate, cutare știință nu are valoare, este interzis oricui să se ocupe cu studiul ei mai aprofundat și special. Totuș acest lucru îl face proectul de regulament pentru patru științe dincătuiesc studiile facultății cele ce alde litere și filosofie, anume : pentru arheologie și antichități, pentru limbele slavice pentru istoria filosofiei și pentru pedagogie. Aceste patru obiecte sunt excluse dintre materiile ce se pot alege ca obiecte de specializare la licență . (Vezi articolul 11 aliniat: a) Și fiindcă, după art. 45 c., nu se poate lua doctoratul decit în specialitatea în care s’a luat licența, acele patru științe sunt considerate ca nedemne de atenția științifică specială a oricărei inteligențe și în orice caz. Facultățile noastre pot face licențiați și doctori în toate studiile, numai în aceste patru nu. Dacă este aci o omisiune neintenționată, încheie consiliul, că are nevoie să fie îndreptată și tot sla dacă este intenționată. Chestia se impune a fi studiată din nou mai aprofundat, ca săt se evite urmările dăunătoare ale discreditului aruncat oficial asupra unor științe, pe cari totuși statul le-a găsit pe drept trebuincioase culture noastre, cînd le-a prevăzut în legea și budgetul său. 2) După proiectul de față facultatea de litere ar fi obligată prin regulament să dea țării licențiați în istorie care nu știu istoria. In adevăr după art. 24, licența în istorie este de 4 feluri: pentru pri