Evenimentul, februarie-martie 1908 (Anul 16, nr. 2-50)

1908-02-02 / nr. 2

r — A- N U L XVI. -No. 2 —""ii ir~n REDACȚIA și administrația 41 läiMiüfiieauii fl IASI <ov Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani Telefon %,iar Conservator SÂMBĂTĂ 2 FEBRUARIE 19­0­8 abonamentul MV AX so LEI • LMVI 1« LEI « LUMI 5 LEI 'anuatate PE Viv­ax so lei ANUNCIURI, INSERȚII și RECLAME 5­1 bani vândul în pagina 3-a Telefon P­ROFANARE Unde «fti tu umbră măreață a lui Alexandru Lahovarui, tă fulgeri ‘cu disprețul tău pe acei ce îndrăsnesc să se mai in­­titulese astă­zi „Partid conservator Delavrancea Partidul conservator asistă astăzi la un trist și dureros spectacol. Acei cari în luptele politice n’au uzat de alte arme de­cît de co­rupție și trădare, acei cari în setea lor de parvenire n’au cunoscut alte căi de­cît intriga și farsa, exploatează astăzi cu nerușinare memoria acelor figuri mărețe cari au fost pentru partidul conser­vator niște adevărați apostoli, cea mai desevîrșită întrupare a jertfei,cinstei și statorniciei. Acei pentru cari demnita­tea este o monedă fără curs pe piață, acei pentru cari cinstea nu există nici măcar sub forma unui ideal, faliți politici, cari prin profanarea memoriei lui Lascar Batargi,a cărui succesiune cu o îndrăz­neau fără de margini vor să și-o revendice, încearcă astăzi șă smulgă opiniei publice fa­voarea unui concordat, în baza căruia să poată dăinui ca grupare politică distinctă. Trist și dureros spectacol, care î­ți înăbușă revolta, um­­plîndu-ți sufletul de desgust și compătimire. In goana lor nebună după partizani și reclamă, uită a­­ceștia că succesiunea politica a lui Lascar Catargi departe de a fi un proces scandalos, departe de a fi o afacere ve­roasă, este un patrimoniu sfînt, operă măreață, făurită din dragoste de neam, cinste și statornicie, care tot cu cinste și statornicie se poate moșteni. Nu poate invoca nici con­­sequența nici sinceritatea lui Lascar Catargi acela care la 1882 propaga prin * Românul“ ideile socialiste, pentru ca nu mai tîrziu de­cit după doi ani să repudieze prin publicitate cele­­ scrise, declarîndu-se de liberal moderat, și care doi ani după această declarație, pără­sește partidul liiberal, pentru a începe în 1888 să fregven­­teze întrunirile de la d. Petre Carp. Acei care vor crede însă, că convingerilor și ideilor profesate în mod sincer se datorește această fluctuațiune continuă a d-lui Take Ionescu, se înșeală amar, cîci nu mai departe de­cît după cîte­va luni părăsește întrunirile de la d. Carp, reluîndu-și eticheta de liberal-național, pentru a se alege deputat. Doi ani mai tîrziu semnează un program în care-și zice liberal-democrat, pentru ca iară­și un an după aceia, la 1891 părăsind din nou partidul liberal, să figu­reze pe­­ lista administrației conservatoare din Craiova sub eticheta de liberal indepen­dent. In toamna aceluiași an, d. Take Ionescu face decla­rații de conservatism regre­tatului Alexandru Lahovary și fără multă șovăire, în urmă se înregimentează în partidul conservator, pentru ca scor­monit de patima preponde­renții și a șefiei, să-l răstoar­ne în două rînduri de la pu­tere, fiind în continuu, de atunci și până astăzi, sîmbu­­rele intrigei și al discordiei din partid. Nu-i este permis să revem­dice tradiția conservatoare și­ credința sinceră și statornică în conservatism, aceluia, a cărui întreagă activitate po­litică, se rezumă într’un ro­man de călătorii, țesut din intrigă, patimi și ambiții per­sonale, a celui care confundă un partid politic cu o socie­tate politică pe acțiuni, în care poftele personale și că­pătuirea partizanilor, primea­ză interesele obștești. Memoria lui Lascar Catargi și Alexandru Lah­ovary nu poate fi invocată în numele demnităței și cinstei, de către acela care a încercat să com­ploteze decapitarea șefului că­ruia îi mărturisise credință, de către acela care are aface­rea conversiunei la pasiv. Faptul acesta constitue cea mai îndrăzneață profanare, care nu poate avea măcar nici scuza sinceritatei, spec­tacol trist la care desgustul și compătimirea îți înăbușă revolta și la care cu durere asistă astăzi partidul conser­vator. ...........—c=> e=­e=­~---------— Cele două partide Ziarul Viitorul care s' a prezintat și continuă de a se prezenta atit j #« bine publicului,— (b și a organ »­sibsral național,— făcea mai zilele trecute teoria celor două partide is­torice, și sa arata foarte mâinit că prin retragerea d-lui Take Ionescu cu susțiitorii săi, din partidul con­servator, jocul politicei de echilibru în regimul nostru constituțional, se găsește sfărâmat. „Viitorul“ adaoge că din această împrejurare, rezultă că numai par­tidul liberal râmi­ne ca partid de guvernământ,— și cu modul acesta se întrerupe alternația celor două partide la guvernul țării și se a­­duce astfel o mare atingere prin­cipiului care ree­ă din­­ sistemul nostru constituțional: îngrijirea confratelui nostru bu­­cureștean, pa­cii de îmbucurătoare poate să fie pentru partidul al c­­ârui interese le apără, — pe atu >ste în acelaș timp de neînteme­iată. Au, echilibrul de care ne vorbește ;­­­iitorul e departe de a să se fi rupt prin eșirea d-lui Ionescu din par­­c , tidul conservator. Tot ce a fost nesincer, dubios și f­rau­voitor ideilor noastre a urmat­­ pe dl. Ionescu, ■— așa că partidul­­ conservator are astăzi satisfacția sufletească de a se găsi comod acasă la el, și de a nu mai fi silit a­sta de strajă spre a nu scapa din ochi mișcările unor musafiri ce se dedeau de prietini și care până în cele din urmă s’au demascat că ne-au fost și ne sunt dușmani. Astăzi partidul conservator se găsește cu mult mai tare, prin o­­mogenitatea lui compactă și prin unitatea lui de vederi,— de cum se găsea, pe când dl. Take Ionescu spunea că are numărul cu el și nu-l pune la dispoziție,­— pe când în realitate nici numărul nu’l avea,— iar captațiile politice de ■ care se­­ servește astăzi spre a face pe șe­­e­ful de partid, — se datoresc mij­loacelor pe care partidul conser­vator in sinceritatea lui i le-a pus la dispoziție. Dacă însă în rîndurile conserva­torilor curați se găsește o situație politică limpede și bine lămurită,­ oare tot așa se poate spune și de situația in care se găsește partidul liberal ? Iată ceea ce rămîne să exanxi­­m stor-----------------------------------1 o Raul Crăciun FARSĂ D-LBI STURDZA In toiul luptelor ce se dădeau în sinul­­ comisiei agrare, intre diversele grupulețe din sinul par­tidului liberal, cu ocazia și pe tema reformelor agrare, d. Di­­­­mitrie Sturdza de teamă că re­formele să nu intimpune o vie rezistență chiar din partea ma­jorităței, ingenios ca întotdeau­­­na, găsise formula cu care să împăciuiască spiritele revoltate! Al noulea minister ! Știrea fu primită cu aplauze, adversarii cei mai înverșunați ai reformelor, ca d nii Stoicescu și Djuvara au fost reduși la tăcere, ba­d. Djuvara, în speranța celui de al noulea portofoliu, primi să fie și raportor la Cameră. Astăzi, după ce majoritatea proectelor au trecut prin parla­ment, d. Sturdza întoarce foaia, susținând că de vreme ce consi­liul superior agricol a ușurat multe din sarcinele ministerului de domenii, un nou minister al agriculturei nu mai este necesar și că neînființîndu-se al noulea minister, nici o remaniere nu mai poate avea loc. Știrea a produs o mare con­sternare atit printre candidații la portofoliul agriculturei cit și prin­­tre cei ce așteptau remaniarea, ca să ia locurile d-lor Haret și Tom­a Stelian. Aceștia, susținuți de tinerimea teneroasă, amenință pe d. Star­dsa că farsa aceasta nu va putea , rece așa de ușor și că dacă d-sa­­­im voește să facă remanierea, o 1 -or impune-o dinșii și fără voia­­ l-sale. < D. Sturdza amenințat de o cin­­ă ministerială, s’a găsit mi­ j noment într’o mare încurcătură * ! Iar a găsit și aci șurubul, ă t trimis remanierea pentru ziua 1 de... 1 Aprilie. I De­sigur, o nouă pîcîleală. ! Mărunțișuri ge­ i cu Ursu, unde i Ursu. ?! Ni se aduce știrea, pe care însă o dăm sul­oare care reservi, cum cu ce­­­lebrul deputat țărănesc Ursu, ar fi mîncat la moșia Gropnița din Județul nostru, o sfîntă de bătaie, de la lo­cuitorii de pe acea moșie, —nicit acest incident dor pune în imposibilitate pentru multă vreme de a mai da ochi cu parlamentul. Iată cum ni se narează că ar fi devenit cazul : Dl. deputat Ursu, de cite ori e om cu chef, adună țăranii și le ține dis­cursuri democrat - Socialiste. S'a în­­friplat Insa că in ziua cu pricina, țăranii se sculase pe piciorul stiuj și erau și cam tinichii. Din explicații în explicații, și după oare­care întrebări răstite că unde le ie pămîntul ce ii s'a promis de dom­nul deputat, preopinientul fu înșfăcat de chică și bătut măr. Așteptăm confirmarea faptului spre a reveni cu detalii mai ample. D. Tak­e Ionescu și suboanția întreaga suflare politică era zilele trecute alarmată de faptul că «A­­devărul» luase la refect pe d. Take Ionescu. Cele mai varii și mai curioase versiuni circulau pe piață, ba că­ d. Take Ionescu face concurență democraților de la « Adevărul», ba că d. Mille s’a botezat și cîte și mai cite altele de soiul ăsta. Adevărul era lasă că d.­­Take Ionescu uitase sau se făcuse că uită să plătească subvenția la t Adevă­­rul­ pe luna Ianuarie, iar d. Miile l’a scuturat puțin ca să-i aducă a­­minte. ,The right man in the right place“ Un elegant cupeu, proveniență Ion­donezi, cu osii patent și geamur­iizolate, tras de doi superbi telegar roibi, pur­sang englezi, neastămpă­rați și mergînd mîndri cu capetele sus, conștienți parcă de ce poartă in urma lor. Un vizitiu cu mustățile rase—mu­tră de american—purtînd o enormă căciulă de blană de urs și o peleri­nă idem. Un domn foarte corec îmbrăcat, perfect inmănușat, bold de briliant în cravată, baston cu minei de argint masiv. Un tot redeșteptînd în mintea pri­vitorului ideia de tradiție, de stră­buni, de blazon. Toate acestea le-am văzut în fața redacției ziarului democrat „Opinia“. Treceam tocmai In momentul cînd domnul din cupeu—un distins și erudit profesor universitar—punea piciorul jos pentru a intra în redacție. Este intimpinat de unul din direc­ții gazetei, fost deputat și bine­cunoscut prin dragostea sa pentru tot ce e al țăranului. — D-ta aici ? Nu mai departe de­­la aseară mi s’a spus că erai la Huși. — Apoi așa este. Ce te miri ? Eu pot ori­cînd să mă găsesc, în acelaș­imp, in două localități diferite. Dar, spropos ne-ai promis un interview, ii l-ai adus ? — Mieux que ila... am adus un articol, iată-1. Și zicind aceste cuvinte profesorul universitar scoase din buzunarul de la piept al paltonului Ite­va file de manuscris. — „T­is right man in the right lack“, silabisi directorul, asta’i curat și inglizești“. — Citește’l și dă’ți părerea. — Ia să vedem. Și directorul in­­epit a parcurge manuscrisul cu ochii. — Pasagiul ăsta ar putea să lip­ească. Nu de altceva, dar ai să ți osești beleaua, d-ta zici că: „Toți care sufereau de presiunea acelei atmosfere încărcată de pre­judecăți și de privilegii, au aclamat, ca un semn de liberare, era nouă care li Se arata, datorită d-lui Take Ionescu și care deschidea un ori­­­­zont mai larg, mai vast activităței c și ideilor lor“. 1 — Ei bine ? ! — Păi la aceasta ți se poate o­­c bpta prin o simplă întrebare : De­­ te-ai vizat în acea „atmosferă în­ m­ercata de prejudecăți și de privi­­t legii* ? De ce ai părăsit partidu­l liberal dacă atmosfera aceasta te­i înăbușa? „Legăturile trainice cu toat păturile sociale ți se oferea cu pri­n sosință partidul d-lui Stere în care­e sentimentele democratice pot găsi un câmp nemărginit de desvoltare... — Cred că știi în ce împrejurăr am trecut la conservatori tocmai cu care figuram chiar în comitetul exe­cutiv al partidului liberal... — Cum să nu știu dar tocmai da­ravera asta nu-ți justifică de­loc fie următorul pasaj : „De­oare­ce forma constituțio­nală face să emane puterea gu­vernului de la națiune, prin votu­rile exprimate de alegători, este trebuință de a ridica această masă a alegătorilor, de a îngriji de edu­cațiunea ei politică și socială in principiile conservatoare democra­tice arătîndu’i lămurit drepturile și datoria ei, ca, devenind cit mai conștientă să se poată feri de pri­mejdia făgăduelilor incoherente ale apostolilor moderni*. — Ce vezi rău în rîndurile de ma sus? — Mai Intăi faci aluzie directă la Alecu pe care ’l numești, în zeflemea apostol modern și ai ceru să ’i­n­­vinuești că nu s’a ținut de cuvint. N’ai dreptate căci dacă te-a smo­­lnit da la liberali, n’a fost pe de­geaba, te-a făcut secretar general. Asta insamnă că te-ai „lăsat ademe­nit de lingușitori” după cum scrii mai jos? Dar nu mi-ai spus ce 'nseam­­nă : „ The right man in the right place? ? N’ai putea să’i pui un titlu românesc ? — Nu, lasă’l așa că’i mai highe­r iffe. — O fi, dar democrații noștri din­­lub nu prea au să-l priceapă. La urnia urmei, fie, căci tot n’au să pri­­ceapă ei nici articolul. — Va să zică apare azi. — Da. — Salutare. — Cu bine. Americanul de pe capră atinse u­­n­or telegarii cu cravașa. Elegantul e­upeu se depărtează în dăruitul lin s­i roatelor cu cauciuc, iar eu am­­ r­amas în loc meditind asupra princ­­­ipiilor democratice. ! Nici vorbă că așa trebue să fie : ! The right man In the right place?, s English, t­ ance un succes!...­ ­Nu e dată ca d. Bădărău punînd piciorul pe tribuna clubului din Piața Unirei, să nu înregistreze un nou succes politic, s’a­lungă succesele de senzație in­­­registrate pană acum, cu destăinuirea Mesagiului., Regal mai înainte­­ ca a­­cesta să fie redactat și cu destăinui­­rele celor, petrecute în consiliile de miniștri, unde ța sa în calitate de logofăt al dreptăței lua parte în­tot­deauna, zilele trecute d. Bădărău a făcut o nouă destăinuire de senzație care le pune vîrf la toate. Pe cînd d. Take Ionescu la Bucu­rești făcea toate sforțările ca să arate că are idei și program și că primul punct din program e colegiul unic, d. Bădărău la Iași vine și declară, fără măcar să-l întrebe cineva, că d. Take Ionescu n’are nici idei, nici program, nici s’a gîndit vre-o dată­­ la colegiul unic. Știre de senzație, succes enorm! Un lucru însă : Cum remîne cu par­tidul ? Are sau n’are idei ? Ecouri politice Grevă ministerială S­t­eredt că astă­zi la ca­meră vor avea loc inci­dente serioase intre unii membri ai cabinetului și majorității. Dl. Sturdza nu vine de mai multe zile la cameră, supărat de modul cum s’a alcătuit legea Casei Ru­rale. Dl. Ionel Bratianu care se pusese și d-sa în grevă, a tri­mes respuns d-lui Sturdza să vie la cameră, ori ae nu sparge toate granmile. . ............ Dl. Sturdza a zis solului,­ că va veni, dar va combate legea. Se așteaptă incidente nostime. Slujbă, nouă V­oința Națională anunță că­­ Dinu Brătianu a fost numit­ prim-sub-Director al Creditului Fun­ciar Rural, cu atribuțiuni de Director. După cit știm, la Credit nu a exis­tat funcțiunea de prim-sub Director, ea a fost creată acum pentru a se da d­lui Dinu Brătianu o situațiune pre­ponderentă și a­­ indica, de pe acum, ca Director, la eventuala retragere a d-lui Dim. Sturdza. Conse r»­otorii A.l­t. Tlî­vnho»d ța­­ urm­a retragerei din ciob grupărei tukiste, în frunți cu d. Dimitropol, conservatorii di­n Dîmbovița s’au reorganizat sub preșidenția d-lui Constantin 014- ttiscu fost ministru. S’a hotă­rit de asemeni apari­­țiunea ziarului „Credința" care va susține interese conservatorilor din acel județ. Deforma jandarmariei rr prin noul proect de lege pentru­­ organizarea jandarmeriei rurale, ofițerii de jandarmerie vor fi recrutați dintre ofițerii din acti­vitate. Față cu această dispoziție a unei legi, care nu a fost încă votată, mi­nisterul de interne a comunicat o­ițerilor de rezervă, care fac parte din jandarmerie, că ei vor fi puși­n disponibilitate pe ziua de 1 A­­prilie 1908.­­ Prea multă grabă, pentru o lege nou nevotată. DIN ROMĂ — IANUARIE — i Note de P. Bob­es­cu (Urmare și fine) De partea ce­laltă, biserica răs­­­­punde în Piazza Santa Maria Mig­­­giore ; două morminte papala păzesc­­ această ieșire : în stingă papa Ni­­­­colae V-lea, a cărui statue privește 3 ușa, in dreapta Clement IX-lea, o­­ lucrare frumoasă, artistică, o statue I a papei, în costum pontifical stind , pe tron, cu mi­na dreaptă ridicată in aer, nu știu bine­cuvîntînd sau sma­­­nințînd, și sub tiara cu trei coroane , puse una peste alta, pare un rău­ 1 boinic, un căpitan din evul mediu, , ai cărui oc­hi fulgeră energia sub­­ sprîncenile încruntate și a cărui i barbă ascuțita și rară, pare arsă de­­ focul muschetelor și uzată de viața de răsboaie. Și sub periștii, stă falnic , ordi­nând IV-lea catolicul, regele Spaniei, bronz prăfuit ce arată cu mina dreap­tă, în care ține topuzul, intrarea bi­­sericei. In piață, o coloană Înaltă de mar­mură poartă statuia de bronz a Fe­cioarei. La început, această coloană era în bazilica lui Constantin din Forum, dar papa Nicolae V-lea a adus v­aci, a așezat-o în fața bise­ricii și a ridicat pe înălțimea ei o statue in bronz. Și colo, în față, strada Carlo Al­berto se termină în Piazza Vittorio Emanuele, în mijlocul căreia este grădina. Iarba ce strălucește în soare ca fire de safir, formează covoare largi, rotunde, grațioase pe lingă cari se încolăcesc aleele albe de prundiș ; palmieri giganți iși ridică in ater sulul trunchiului lor neted din vîrful căruia se desfac frunzele enorme, verzi, lungi de trei patru metri, cari în curbe elegante își pleacă vîrf­urile lor în jos semimînd cu niște pene colosale. Laurii înalți ca stejarii, stufoși și plini de sevă, primesc razele soarelui pe frunzele lor rotunde, lustruite de par date cu lac; pa trunchiurile lor noduroase alți palmieri iși resfiră frunzele late ca niște evantaliuri; alți arbori Își amestecă verdele exo­tic al frunzișilor cu obscurul brazi­lor, pinilor-parasol și chiparoșilor pe cînd în apele limpezi ca cristalul ale lacului, peștișorii mărunți aleargă în soare. Un murmur îndepărtat de cascadă se amestecă cu foșnetul prelung al arborilor, o vrabie­e în soare, se scaldă in praful din mijlocul grădinii, un copil aleargă cu o minge, un lucrător stă trîntit pe o bancă, fumind din o pipă lungă, cu un aier de mîndră noblețe și cu albastrul semn al fie­­rului vibrează săgețile de aur ale soarelui, pătrund printre ramuri po­­leind un grup de frunza de laur, proiectează pe prundigul alb umbrele palmierilor de par și mai uriași, re­varsă Vieață Și lumină peste verdele viu al grădinei, peste palatele înalte cu ferestrele deschise, peste eterna cetate ce cu och­i pe jumătate în­chiși ascultă dusă la povestea gran­­doarei sale eterne, spusă în șoapte de monumentele creștinătaței, de rui­­nele posomorâ te și cin chibițai, d­e murmurul c vî.­.t.ferupt *1. fmttivilor ce ploua cascade de pietre pre* țioan... _ . im­Q Roma, Io,nuane IvOo [­ m ii1>r ........"«sivmanim Programul TotJist j ^^Toate conciliabulele takiste ți­­­­nute pentru a formula pro­gramul, au avut ca rezultat un com­­­­plect fiasco.­­ In lipsa programului, pentru a e­vita pe cit este posibil ridicolul se v1­or mărgini la simple­­ declarațiuni ° B principii. In consecință s’a decis D î d. Take Ionescu, în discursul său s­ i vorbească despre administrație, p­istiție, armată, instrucțiune, chi­stis * .rănească, promițînd că toate vor f rezolvate pe baza principiilor con­se­ervatoare și democratice, indici­nd nd­umai unele soluțiuni vagi. I» Rolul social al preotului ia sate (Urmare) In adevăr, prin cultura lor, prin nsăși menirea lor da a sa adresa miletului și minții, prin convețuirea a sătenii, preotul și învățătorul sunt n măsură — mai mult de­cât ori­­ine altul în această țară — de a cu­­noaște felul de viață materială, inte­­lctuală și morală a săteanului, de a-l înțelege și de a fi înțeleși de că­­re el. . . Dar în deosebi de la preot suntem­­ drept a spera o activitate spre inel8 și ridicarea săteanului mult mai rodnică de­cât a învățătorului; i adevăr, învățătorul influențează mai mult asupra sufletelor tinere, putînd să le înzestreze și prin cu­­oștinți folositoare și prin calități­­ umoase, care să-i facă mai vrednic p­entru viață, misiune mare și care sabilește legături sufletești puternice; ar asemenea legături sunt relativ de­curtă durată și cimentate la o vrîstă und impresiunile se întipăresc repede, ar și dispar tot atit de repede; apoi Beastă influență nu se exercită asu-

Next