Evenimentul, aprilie-iunie 1908 (Anul 16, nr. 51-116)
1908-04-01 / nr. 51
» 4 ANUL XVI-No. 51 s B ipffâ ABONA ME N T E PE UN AN SO LEI PE • LUNI . IO LEI PE S LUNI ft LEI In străinătate Pe ^ an solei T* Ola1033. MARȚI 1 APRILIS 190A ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Sla b cLxoG'ță.u.sa.es. ■u.xj.io.i ooaacLÎtot ------ ^.Pü. BJB IM 5 rms C* A ÖK2 ]W 3E JC ZKi JflS 3Ci IBS 1» IiTCKV -----REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 14 STRADA LAPUȘ3ÎEANU 44 IAȘI 5 ANUNCIU HI INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. S-a rândul i Leu IN PAG. S-a rândul «O Bani IN PAG. A-a rându . . SO Bani TJia. n.tLii3.âir vacliin 30 "b« Jteorganizari tri armată Trebue să revin asupra articolului publicat In .Evenimentul* ca să mai imprăștii furtuna de vorbe goale ce a năvălit asupră’mi, numai fiindcă am crezut bine a pune !n vedere d-lui prim-ministru Sturdza, că n’a avut mina fericită cînd s’a ales ministru de răsboi. Am respins „Liberalului“ cum am crezut mai potrivit și mă hotăristim a nu sta la vorbă, cu anonimii care din capii locului Iți neagă ori ce competință in materie, te zeflemesc și te insultă, drept argumente, și iți parafreazază zisele ca să facă duh,cum face anonimul din „Voința Națională“ tovarăși de mentalitate cu totul asemine celui din „Liberalul“ care după un șir de vorbe fără rost pune cornistul să sune ,retragerea* și „tnoetarea“ pentru a lămuri discuțiuni de organizare militară ?! Cu așa anonimi nu să face literatură militară. Dacă totuși revin asupra cestiunei, este că am văzut pe ,L'Independence Roumaine*, cum Intr’un mod cu totul cuviincios obiectează vederile mele, și atunci, in convingere că pot să am și eu o parte bună In discuție, mă explic eu plăcere . M’am adresat d-lui Sturdza, fiind« cui proectele militare a generalului Averescu se cred că păcătuesc in direcția cea mai importantă a principiilor și sistemului de organizare militară modernă—iar faptul, pe mi să amintește, că actualul ministru a fost șeful secții de organizare în marele nostru Stat-Major, mă îndemna mai mult a discuta lucru, cu siguranță că voi fi înțeles. Stimatul nostru ziar francez, stă surprins că vorbeam,—nu acuzam, de mentalitate mercenari în organizări și chiar sistematizări militare La aceasta amintesc stimatului ziar, că in lumea militară, azi să luptă cu vigoare a înlătura mercenarismele din armate, care fac din om o mașină, din ofițer o păpușă și dau Întregului o inerție condamnabilă , așa lupte să dau pretutindene, pe față, sau pe ascuns după spiritul care domină armatele, și dacă ca sistem mercenarismele sunt detestabile, dezastrele rușilor cu japonezii ne-o dovedesc, apoi ele devin nenorociri ca organizări militare. Ele încarcă cheltuelile comandamentului fără trebuință, scumpesc administrația, prefac armata într’o castă medievală, și în loc de a populariza milităria și pregăti poporul la luptă, militarizezi cete armate. Reamintesc aice că Mareșalul Wolesley a zis de mult, că de un iarau milițiile engleze, cu greu s’ar fi învins Burii, și exemplu ce am avut cum milițiile americane au lavina permanenții Spanioli ia Cuba, iar acum de curind milițiile japoneze au Învins pe ruși ln Mangiurea, așadar proba e dată pe ce baze trebue organizată apararea țarei! Iată pentru ce mi-am permis să calific sistemul care umple numai cazarmele cu soldați, de sistem mercenar, și pe cei care i1 preconizează de mentalitate mercenară. Raportorul legii d. „general Rădulescu spunea Senatului că instrucția militară nu să face in sat,ci la cazarmă, o fi așa, dar ca să face pentru sate și alte stă secretul organic ?! Sistemul care umple țara de soldați și consideră cazarmele numai ca școli de instrucție militară, este sistemul de „aparare Națională“.ca să nu mu eau după V. de Goltz, săi spun sistemul „Națiunei Armate“, și să mai supăr pe Anonimul din i,Viitorul 11 oare mă învăță pe mine, cu o educație militară germană, cine e Scharnhorst, Gneisemit și Von der Goltz ? Greutatea organică este, a găsi mijloacele cele mai potrivite, să legi aceste școli de masele de aparare, și aceasta ministru nostru de răsboi— nici n’a putut s’o facă ! Statele Europene cele mai bine organizate, au sisteme mixte impuse de împrejurările lor dar mai apropiate decit cel admis, după legea Averescu de masele poporului. Elveția are singură sistemul „Național“ complect. Dacă in teorie lucrurile stau astfel ce incoderență am spus, ci noi am pretins că țara noastră, cu trupa ei cu schimbul poate adopta sistemul de „Aparare Națională" cu mari avantage ? Senatorul 1. Grădișteanu a cerut cu multă prevedere, să se verse restul contingentului anual In trupa cu schimbul ca pană acum, ca ei să existe cel puțin în controalele apărării ! Aice să’mi dea voe L’independance R. s’o spun In plin , că numai mentalitatea mercenară In gestiuni de organizare, poate refuza o așa dreaptă cerere, numai sa poate lăsa mii de romîni tineri și voinici, fără pregătire, a lua parte, la un moment dat, la apararea țării. A mai protestat d. C. Grădișteanu, cum am explicat-o și eu In articolul precedent, pentru tăerea din efectivele mobilizabile a 6 contingente, dar mentalitatea permanentistă ce vra să știe de miliții ? A mai întrebat cu o logici neinlăturabilă, pe nevoe iara, să peticești o lege de organizare, care după Ministru de resboi, numai are decit 11 articole remase ia ființă și să nu vii cu o lege complectă Organică, care să sistematizeze în toate direcțiile instituțiunei Întregul nostru sistem de aparare ? iar nu să lași totul, pănă și Corpurile noastre de armată la arbitru bugetului militar? A vorbit contra reducerei terminului de serviciu în chipul cum să face, hultuit numai in trupe in mod izolat, fără sistem, fără legături cu întregul, care să’l legitimeze și să’l facă folositor. A protestat in potriva furtunei ce s’a lăsat asupra trupelor cu schimbul și a afirmat adevărul că trupa cu schimbul a aratat cel puțin aceiaș valoare militară ca cea permanentă In resboiul independenții. D. General Averescu greșește adunc, când spune In replică, că In campanie șefii să gindeau la trupele permanente, deși ele iarau mai puține la număr. Voi reaminti d-lui Ministru că întâia luptă 27 August s’au dat Turcilor de Regim. 13 Dorobanți și a avut drapelul decorat La Smârdan, calarașii au atacat pe Turci, pe când roșiorii sau retras la Florian Așa comparațiuni nu sunt cuviincioase făcute chiar de mine, dar incă de un ministru de resboi ? Batalioanele și Escadroanele teritoriale ca și cele permanente și au făcut pe deplin datoria cătră țară, și avântul lor, nu să discută in oestiuni de organizare, el aparține energiei națiunei de care organizatorul să știe a să folosi. Dar lucru cu totul nouă pentru armată, este declarația D-lui General Averescu că trupa noastră cu schimbul nu poate resista la marșuri ? ! Pentru mine oare am manevrat și resboit cu permanenți și teritoriali, in timp de 41 ani ai serviciului meu, este ceva uimitor. Noi un popor agricol unde omul din copilărie face silnic secimi de philometri să meargă la prașilă, coasă, secere etc. noi, avem soldați care nu țin la marșuri ? D. Averescu dărîmă Intr’o dată cel mai desăvtrșit renume al infanteristului român: că e resistent in marșuri! Numai popoarele industriale sunt slabe la marșuri și autoritățile lor militare eau numeroase măsuri să’i intăreascâ, dar desfid batalioanele de garde germane, franceze, ruse și chiar italiene, unde s’a instruit D. Averescu, să fie la marș cu un batalion de Dorobanți cu schimbul 1 care face 50 de philometri intr’o zi și la popas încinge hora. Cum se vede in D. Averescu călărețul predomină, ofițerul de Stat-major trimine în al 2-lea plan, căci altfel nu’mi explic așa vederi militare? D’apoi teoria, ca o trupă trebue să fe independentă de teritoriu, din punct de vedere al organisărei ? poate al Intrebuințării a voit să zică, fiind că trupa ln cazarmată fie vînători, dorobanți o poți mișca cam vrai și unde vrai, la mobilizare însă, fiecare corp are de încadrat concediați și reserviști, iar teritorialii pe cei cu schimbul, încirc trupa cu schimbul nu încurcă mobilizarea mai mult decit cea permanentă, din potrivă să adună mai iute, fiindcă concediații și rezerviștii permanenți sunt mai impreștiați in țară decît schimbași, apoi corpurile permanente nu stau totdeauna in regiunea recrutării lor, iar nevoia de a trimite la frontieră mai multe regimente nemobilizate este pentru noi absolut improbabilă. Dacă dl. general Averescu cu permanentizările sale, crede a organiza, o armată de resboi ofensivă, greșește adinc de tot, și fără să am nevoe a explica strategia lucrului cred că sunt înțeles de d-sa Noi avem nevoe de o armată puternică de aparare, întărirele noastre dovedesc, că nimene la noi nu să gândește’ le resbvne ofensive, iar explicațiea dată de generalul Averescu, că instrucția noastră militară, să se facă după tendințele tacticei moderne bazată pe ofensivă e potrivită cu nevoile tactice. M’am antrenat prea mult cu discursurile militare din senat, și trebue să revin să explic ziarului L’Independance, pentru ce nu ințeleg că matadorii noștri politici, cind iși aleg miniștri de resboi, să treacă peste tot marele nostru Comandament, care, ori cei zice, rămine expresiunea cea mai înaltă a capacităței noastre militare. In a căror mină avem să punem soarta armatei și a țării și dacă prin apucăturile noastre, le dăm brevete de incapacitate, cum o să-i judece străinii, și ce încredere poate avea armata In ei ? Chestiunea cum e pusă, să resolvă la însuși și am convingerea, că atrăgind atenția asupra ei, fac un mare bine armatei. Inci privește că sa mai făcut așa ceva—dă, la noi să fac de toatei , Las insă pe .L’Independance“ R. să judece singură, trecind peste comparația între Jac Lahovary și Averescu. —dacă comandamentul nostru de az 1908 să potrivește cu cel de la 1890 ? Mai reamintesc că meritosul bătrân Ioan Bratianu în lunga sa guvernare, ajunse să prefere mai pe toți generalii pe la ministerul de resboimncit viind conservatorii, le era indicat a păta printre coloneii un ministru de resboi și Jac Lahovary era bine găsit. Tocmai așa excepțiuni trebue să confirme regula, de a să respecta marele Comandament al Armatei cind să alege ministru de resboi,căci atunci vom fi folosiți tn toate privințele. Mă îndeamnă L’Independance să întreb, pe valorosul meu coreligionar politic Ion Lahovari, asupra Generalului Averescu, e de prisos, il cunosc mult mai bine, de cum la cunoscut Jac și îl cunoaște Ioan, atît în părțile militare bune, cit și cele de reclamă cu portretele prin Ziare! Acum a constat că în 1880, cînd iaram director de serviciu la Ministerul de resboi, am avut o mână bună, să aprob trimiterea sergentului Averescu la școala de la Bistritza, unde căpitanul A. Anghelescu. (Azi General impins la retragere) fara director de școală.— Spun aceasta cu oareșicare ostensitate pentru a afirma că meritele unui militar n’au a suferi de trecutul lui de muncă militară, cum apărătorii Anonimi a lui Averescu au înțeles-o—dar cînd sunt greșeli trebue spuse spre Îndreptarea tuturor. Anonimul de la Voința Națională* pretinde că „Conservatorul“ a reprodus niște elucubrații (ce- o fi asta pe rominește) cu pretenții, niște naivități și grozăvii incoherente, care nu merită vre-o analiză, cu toate aceste să încearcă s’o facă și nepricepind lucru o face fără rost, și atunci revarsînd sacul cunoștințelor sale de organizare militară mă previne că eu ignorez că comitetul de infanterie nu are să se pronunțe asupra permantizării infanterii ??—că nu știu nimic de rolul gloatelor și că 6 contingente tăiate din serviciul armatei sunt un câștig pentru ea ?! — Că, cum să poata să susțin, că trupa cu schimbul este sistemul Națiunei Armate ?! Toate aceste garnisite cu esclamațiuni, calificative, zeflemelele sfărșind a face o reclamă lui Averescu, de care acesta nu mai avea nevoe . Anonimul crede că cu calificativele ce debitează, să ne aducă o dovadă,de bunătatea concepții a reorganizării de azi ? Că zeflemînd fără scrupul nici rușine zisele unui bătrîn General,sub a cărui ochi a crescut, dovedește că are vre-o picătură de caracter Militar la el ?!—Nu !— Nenorocitul nu înțelege că a mă zeflemat pe mine, este a să zeflemi pe el însuși, a zeflemi caracterul militar singura față oficerească—este a zeflemi armata a carii trunchi am rămas ! Aceste apucături nenorocite miroasă școala arivismului, și noi bătrinii pe cînd ii împingeam Înainte cu credința că împingem meritul, am împins presomțiunea, ce caracterizează pe Nătărăii învațați, care cred că atestatul din școală face pe militarul capabil și de omenie, dar n’au nemic din toate aceste . Școala arivistă creiază numai o atmosferă de neîncredere și invidie, atrofiază caracterele, demoralizează Camaraderia, desechilibrează valoarea diferitelor arme, și deprimează întreagă oștire. Arivismul cu reclamele lui nerușinate, a creat o atmosferă tulbure armatei, pe care cu o profundă părere da rău, nu văd ca actualul Ministru de resboi are apucături să o limpezască.— Ii doresc din inimă ca Dumnezeu, să’l ajute s’o facă !! Stau o discuție la vorbă cu oricare dorește obiectivă asupra sistemului nostru de aparare - dar la insulte și presumțiuni stupide nu respund ! General Scheleti la retragere Scandalul de la Camera Sîmbătă a fost un adevărat scandal la Cameră. Votarea cu anasina a budgetelor a revoltat o sumă de deputați din majoritate, cari au fost surprinși de o sumă de schimbări făcute în budgetele diferitelor ministere, schimbări ce nu le convin de loc. Era o adevărată fierbere în Cameră, barca ministerială suferea un adevărat asediu și la un moment dat s-a produs chiar o adevărată revoltă înpotriva d-lui Spiru Haret. Prin budgetul viitor se suprimă 5 gimnazii, printre cari gimnaziile din Slatina și R-Sărat. Protestarea d-lui Iliescu D. Al. Iliescu, deputat de Olt era mai mult de cit furios. D-sa a început să strige in mijlocul sălei de ședințe și cu gesturi energice s’a repezit la banca ministerială și l’a apostrofat pe d. Spiru Haret: — Asta n’o tolerez ! Nu permitem să se suprime gimnaziul. Noi luptăm, noi ținem guvernul și partidul și dacă nu țineți socoteală de noi, ne retragem din Cameră cu toții Atitudinea d-lui Al. Iliescu a fost o iarbă de pușcă. Imediat s’au grămădit în jurul băncei ministeriale deputații din toate orașele unde se suprimă gimnaziile. D. Iliescu este acum susținut de d-nii dr. Stăncescu, Tătăranu, Lupescu, etc. Toți strigă, toți protestează cu glas tare. Câțiva amici ai ministrului de instrucție se încearcă să-i calmeze. Protestatarii nu vor însă să asculte nimic. Sunt vre-o zece deputați care amenință cu demisia !... Firește un atac ori cît de impetuos nu durează la infinit Ea se poate spune că cu cit pornește mai furios, cu atîta se domolește mai repede. Ultimul atac După vre-un sfert de oră deputații au trecut în secții și nu mai erau in sala de ședințe decît cei doi miniștri asaltați, d-nii Haret și Costinescu, cari stăteau liniștiți la locurile lor. Iată însă că își face apariția d-l Take Protopopescu, electorul de la Olt. După d-sa cu pași mari vine imediat la banca ministerială și d-l dr. Stăncescu. Este ultimul atac. Mai liniștit ca acela al d-lui Iliescu, ba chiar are o formă veselă și glumeață. O singură amenințare la sfirșitul convorbirei... în cauza venerim. O să reziste d. Haret? La redeschiderea ședinței s’a votat și bugetul înstrucțiunei. Cei cu gimnaziile suprimate au propus un amendament dar nu au putut fi nici măcar 15, ca să ceară votul cu bile.... D. Haret a triumfat. Credem că este de prisos să spunem că nici un deputat din Olt, Râmnicu Sărat etc. nici chiar d. Alecu Iliescu nu și-a dat demisia. Inconderente iiketiste Nu-i vorbă, recordul U ține tot d. Hurmuzescu, cel cu Hristos de cît trebue să recunoaștem că nici opinia nu se lasă mci pe jos. A fost la Iași acum vre-o două trei zile, un proces relativ la punerea sub interdicție pare-arse a unui domn Ecserchu de la Bacău, proces la care figura ca avocat și d. Ionescu șeful democraților. Aceasta a fost de ajuns, pentru ca sucursala „Adevărului“ de la Iași, să se năpustească asupra publicului cetitor cu niște aiurări care jignesc reputația de oraș inteigent al Iașului. Ascultați mă rog o mostră de inconderență liberistă „apropos de bottes” cum zice francezul, adică, cu ocazia aflarei pentru cîteva oare in oraș a d-lui Ionescu : „Era un destin al cerului ca fiul „burgheziei să fie recunoscut „de șef al unui partid conservator, „ca un fel de răspuns (???) și nuchegare a evoluției politice operată în cei 20 de ani din urmă !* Alta : „La liberali curentul reacționar „și retrograd mină spre șefie pe :Ionel Brătianu (???) ; la conservaretori (???) Bustul evolutiv al democrației a împins ca șef pe T. Io sescu /* Apoi vine o aluzie la partidul conservator curat : „încrezător în puterile lui, el d. Ionescu nu „caută nici râvnește puterea. „El știe că puterea vine fără să „fie căutată, căci cine caută punerea și’i sacrißcă totul ei, n’are ,capacitatea de a o deținea. Aici e un bunburuz aruncat drept la adresa d-lui P P. Carp, pe care democrații vor să-l arate ca incapabil de a sta la putere, fără concursul honhuzilor din partidul democrat Vine după aceea una caldă pentru liberali, cari sunt așa de amabili cu d. Ionescu și mai cu samă cu d. B.dârâu. „Și poți servi țara, nu numai definind puterea, ci înlesnind calea „celor ce dețin puterea etc.* Și cind te gândești că se face atâta cheltuială de tămlie, pentru un om care vine la Iași să pledeze într’un proces! S’o numești inconstență sau libelism ? nu știi bine care s’o alegi, dar ca s’o nimerești, trebue să spui că celebrul articol al sucursalei, Adevărului, întrunește, pe amândouă. Cangrena socială După cum chirurgul caută a împiedeca morbul de oaie sufere bolnavul, tăind partea trunchiului bolnavă, ca răul să nu se propage Înainte, după cum medicii ce se ocupă cu medicina internă caută a lua măsuri ca boalele interne să nu se propage, un exemplu recent îl avem cu cele întîmplate la spitalul israelit din localitate, unde s’a izolat spitalul, impedecîndu-se intrarea și eșirea din spital din cauza tifosului. După cum, în sfirșit, veterinarul care este trimes In localitățile unde este pesta bovină, împedecă răul, împușcind sau nimicind vitele bolnave pentru ca răul să nu se propage la vitele sănătoase.—Întocmai ca pompierii care împedecă propagarea incendiului, dărămînd casa incendiată, tot astfel și oamenilor, ce se ocupă cu știința sociologică sau, mai bine zis, cu arta de a guverna, — deși după părerea mea, aceasta nu este o artă, dar o știință in legătură cu multe științe, cu statistica, cu istoria mai cu seamă a țărei, ce este chemată a o guverna, a căuta prin orice mijloace, ca multe localități de dincolo și dincoace de Milcov, sunt molipsite de un morb ce este mai periculos decit acel pe care medicul este chemat a vindeca ! Este vorba de conruperea caracterului cetățenesc, mai cu seamă in a doua capitală a României, care a fost focarul inteligențelor și a partiotismului. C. BK. D. miccaca (Urmare și fine) Și începu să-mi spuie cum stă chestia cu fata pe care mi-o arătase in seara acei». — Știi ce face, cînd mă dau la vorbă cu ea ? Se uită la mine cum te uiți la un necunoscut, care te întreabă pe unde să o ia ca să ajungă mai repede la trig. Și cînd o întreb ceva pare că Îmi răspunde in sifa. Afurisit lucra, mă, și femeile astea. — Apoi nu spuneam eu ? i-am zis. Dar el: — Tu nu știi nimica! Las c’o sa cazi și tu la petrecere și atuncea să vorbim. De aici încolo nu mai isprăvi cu Maria lui, îmi spunea tot ce știa de ea, ce făcea, cu cine vorbea, cum se plimba seara prin fața caselor urmărită de o javră mică cît un șoarece, și alte multe, îmi spunea1 uneori că o iubește atît de mult. Incit ii vin gînduri negre, că fără ea viața lui nu mai are un rost și alte multe blasfemuri d’astea, cu care mă martiriza ceasuri întregi. Intr’o seară Insă, e1 văd că vine vesel și-mi zice luîndu-mă de gît . — Am pupat-o. Mă uitai lung la el. — Am pupat-o, mă ! Și n’a zis nimic. Știi nî, da nici m’ai idee... Și de bucurie m’a luat cu el la circiumă și mi-a făcut o cinste strașnică. Iar după ce am plecat eu, s’a dus de a adunat mai mulți prieteni, a luat un tacîm de lăutari și toată noaptea a urlat mahalaua. Peste cîteva zile însă, îmi iese înainte, pe cînd veneam de la școală. Mă apucă nervos de braț și arătîndu-mi un liceist ce mergea înaintea noastră. — N cunoști p’ăla ? — Din vedere. — Și-i spui să nu-1 mai prinz pe ulița viilor că-1 deznod. A doua zi mă ’ntrebă dacă i-am spus: —iu, că nu l-am întilnit. — Să-i spui, ca să știe... I-am făcut plăcerea, dar liceistul n’a voit să înțeleagă și atunci Pascu s’a pus de pildă. In fiecare seară, îmi raporta ce se intîmplase seara trecută ; acelaș lucru mereu : băiatul venea întovărășit de cîțiva prieteni și trecea uitinduse lung la ferestrele Mafiei.