Evenimentul, octombrie-decembrie 1908 (Anul 16, nr. 196-265)

1908-11-25 / nr. 238

așa de desgustător, în­cît nu merita să-i dai nici atenția datorită unui vierme, necum acea meritată da un om. Dar iți spun acum d-tale și tu rog să trîmbițezi, cît vai putea mai tare, în lume, că în adevăr am primit de la d­. Harat, ministrul li­beral, un avertisment pentru niște lucrări de construcție, pe cari le-a făcut ministerul însuși, fără alt ames­tec din partea mea de­cît acela pe care SI ara și trebue să-l aibă vr­ce director care își înțelege și își face datoria, adică de a arăta ministerului nevoile instituției ce conduce și a cere cu stăruință satisfacerea lor. Ministrul Haret a găsit construcțiile și reparațiile terminate, la venirea sa la minister; ingi­nerul angajat de minister cu facerea lor, un liberal, se grăbește a sa prezenta să-și pri­mească banii. Ministrul liberal Haret se grăbește a plăti din gros ingine­­rului liberal suma, fără să întrebe și direcția dacă s’au îndeplinit toate lucrările pentru cari îi da banii. Dar totodată nu voește să piarză prilejul de a lovi, fără nici un fel de judecată, intr’un adversar politic , și dă directorului un avertisment că el a făcut acele construcții co»­isitoare fără aprobarea ministrului. Asta ar însemna că eu am angajat­ arhitectul, că eu am avut antreprize­­lucrării, că eu am avut intr’un fel sau altul însărcinarea de a săvîrși a­­cele lucrări, și că, fără să consult ministerul, am făcut de cepul meu tot ca am avut, apoi am trimis mi­­nistrului notat cheltuielilor spre a­­chitare ! Ina zadar i-am explicat și iar i-am explicat ministrului că eu n’am făcut nimic din toate acestea Că eu am făcut, ce trebue să facă orice director, am atras cu in­sistență atenția mnirii aerului asu­­pra insuficienței și halului in care se sflă un local al statului, destinat unei instituții așa de însemnate . In zadar am căutat să-l fac a înțelege că trebuințele Seminarului m­ fiind toata satisfăcute, eă avind nevoie bu­nioară de încă două clase la școala de aplicație, și deci localul avind nevoie să­ se mși mărească, după­ cum aș rămînea azi in rolul meu și ’în datoria mea de director spunlndu­­aceste lipsuri și vetindu-i să caute a a găsi mijlocul de a le satisface—in­diferent dacă el se va satisface nu, tot așa am rămas și atunci in rolul și datoria mea de director, c!nd am cerut să s­e restaurez* ruinele din fund, cari erau o rușine pentru Se­minar și pentru universitate, și cind am cerut local special da class, și reparația clădirii vechi, ale cătrei ta­­vanii cadeau — indiferent de cât ministerul a indeplinit­or nu ce rar le mele. N’a fost in stare de Haret să priceapă că e tot așa de absurd să dai un avertisment direc­torului pentru cuvântul că ministrul i-a ascultat cererea făcută în inte­resul școlii, cum ar fi cînd Domnialui însuși, convingîndu-se de necesitatea arătărilor mele, ar face și pentru Seminarul pedagogic din Iași ceda, și apoi tot domnialui cr un alt mi­nistru, care ar veni după domnialui, ar găsi că trebue să-și arate pute­rea autorității și slăbiciunea minții, avertizind ca director pentru că mi­nistrul Haret, după cererea lui ca director a dispus să se facă îmbu­nătățiri unei școli. Lată in rezumat nostimația poves­­tei cu avertismentul pentru lucrări de construcție făcute la Seminar. Are haz, nu e așa ? Din toate astea fie­care s’a ales cu cîte ceva. lașul cu un local relativ mai potrivit pentru una din instituțiile lui înalte; arhitectul-inginer, angajat de mi­nister cu lucrările, s’a ales cu banii, fără obligațiile obișnuite ale „anului de Întreținere“; iar eu, care, ca di­rector, am cerut să să facă acele Îmbunătățiri, m’am ales cu avertis­mentul. „Știu bine ca ar fi dorit omul școalei“ , să-mi dau dimisia, să dau adică eu însu­mi, supărat, cu picio­rul în o instituție pentru existența căreia am luptat împreună cu întrea­ga universitate și pentru propășirea căreia mi-am dedicat aproape zece ani de muncă, și entusiasm de avint. Dar n’am voit nici măcar că deschid în publia­ polemică cu ministrul în ohas­tia aceasta, ca să nu-i dau prilejul de a lovi în instituție, cäutind să lovească In mine, împins de ura lui oarbă. Dar asta era să vede inevitabil. Lovitura s’a dat-In timpul acestei conversații ieșit sim din curtea Seminarului, ne în­dreptasem în sus spre Copou, unde obișnuește dl. Găvănescul să se plimbe după amiazi. Ascultîndu-1, ui­tasem obiectul special al întrebării mele. Mă interesa acum laturea a­­ceasta a loviturei d­lui Haret, latrim meschină, de șicanator ordinar, în­­dreptată in contra unui om care-și făcea datoria, mă interesa lumina ce sa arunca în sufletul plin de venin al unui sectar pătimaș, care nu mai vede nici m­acar ridicolul în care îl aruncă actele lui de dușmănie poli­tică dusă pănă la odios, și p­înă Îa distrugerea instituțiilor statului, pe cari a chemat să le facă să pros­­perezi. Și mă gîndiam la micimile naturii omenești, ajutate de alte micimi de suflet, ca să împedice progresul Se știe cît timp i-a trebuit haniului ministru, ca să caute o persoană care s­ă i servească da instrument al răs­­bunfirii politice, și cîți oameni cu demnitate au refuzat categoric sa­­ serv­escă drept coadă de topor, spre a lovi în una din cela mai înfloritoarei instituții Culturala ele lașului Căci­ nu e om cu mintea întreagă și ne-j­aburită de p­e tim.», c­a re să nu m­­­­leagă cS în defini­tiv n * In dl. Gră­nescul a iubit veninosul Haret, ci in prestigiul Seminarului pedagogic și al Universității, cînd a înlocuit ia [direcția Seminarului pedagogic pe specialistul competent prin unul a­bsolut necunoscător in ale peda­gogiei. Aș fi voit să vă mai întreb ceva, d­le Găvănescul, zisei văzînd că, în dreptul Universității, d sa se ioprește, voind sa m­earga lntr’acolo *— Acum mi-am isprăvit plimba­rea și aș vrea să intru puțin, ca să văz ce mai nou la decanat. Dar des­pre ce este vorba ? .— Vremna să știu, dacă a voastră, ca profesor de pedagogie, nu aveți prin lege îndatorirea de a vă ocupa de pregătirea pedagogică a studenți­lor înscriși la Seminar — A, nu ! După lege, eu ca pro­fesor de pedagogie la Universitate, am firește dreptul să fiu directorul Seminarului pedagogic universitar. Dar, dacă nu sunt, nu am absolut nici un amestec obligator în condu­cerea ped­goică a acelei instituții. Acea conducere pedagogică o are i­nclusiv directorul și, or­ care ar fi. — D « ? întrebat mirat. Dar atunci.. — Ce, «­ noi ?... — Cum o să conducă dl Stravolci pe studenți în pedagogie. — Intrebați-1, va rog. pe d-se despre asta. Eu nu pot să răspund decît de fa­ptele mele. Cind s’o găsi v’odată v’un minis­tru , nu știu cum, care sa-mi de» mia să conduc experiențele labora­torului de fizică al d­lui Stravolea și s’o, intimida, ferească D zeu, să fiu și eu... nu știu cum, ca să primesc n’o să te duci, de­sigur, la dl. Stra­­volea sa 1 întrebi, dar oare, cum o să conducă dl. Găvănescul­­a stu­denți în laboratorul de fizică. Nu e așa ? O să vii la mine, și poate oi găsi eu ce să-ți răspund. —­ Chestia e foarte importantă și aș fi avut mai multe lămuriri, zisei, văzînd pe dl. Găvănescul că-mi în­tinde mîna de adio. — Nu pot acum," răspunse d-sa. — Mîine ? — Poate mîine. — Să pun dar „Interviewului“ va urm­a ? — A fost „interview ? Și nu mi-ai spus nimic, zise dl. Găvănescul rîzînd, la plecare, Hep Holmes „toate-s diferite, dar ceia ce te iz­r „bește mai mult și ceia ce, cînd nu „ești familiarizat cu literele slave, „îți produce o plăcută impresiune a „întoarcerii în patrie, în ’latinitate, „în anunțurile romînești, ușoare de „citit și de priceput. Deschizi un „ziar din Rominia, îl descifrezi fără „greutate, ba­s uneia scrise chear în­­ limba franceză".­­Aceiași impresiune îți avut și eu cînd, la 1898, pe cînd știam puțin nemțește, intrînd din Ger­mania în Belgia, am auzit pe con­ductor strigînd la Verviers : En voi­ Itures, Messieurs ! și am tresărit de bucurie N­ Trad ). Vorbind de războiul sîrbo-bulgar (1885) zice că atunci Romînii, prin surprindere, au ocupat dealurile de lingă Silistra, adică Arad-tabia. In cap. IV, vorbind de hotarul Dobrogii noastre spre Bulgaria, zice despre pichete: „La dreapta, în Ro­­mînia, îs niște căsuțe albe și cură­țele, cu puțină grădină și flori, dar­nici un soldat; la striga, colibe de lemn, împrejurul cărora se văd ră­tăcind cînt învățați să atace omul și soldați manevrînd Spiritul militar e evident mai activ In Bulgaria de e t In Romînia. In ce­p. "V vo­biește despre Do­­ brogea bulgăreasca, adică acea re­giune care, se mtir,de da la hotarul[ nostru pică la calea ferată Rusciuc­­ Varna și care se numește tot Do­­ brogea. Pe cînd călătorea pe aici,1 zice u’a declarat unui Bulgar că răul cap a avut cine a comis «N­edetul slav numit cirilic, care te izolează de lume. Atunci Bulgarul, indignat, zise: „Sînt 200 000.000 de Slavi 1 îndată ce vom fi uniți (luînd Dobrogei, bine­înțeles N. Trac ), vom lua pre­dominanța ! Atunci Latinii vor tre­bui să-și schimbe ei alfabetul. 1 (Iar eu adaug : „Tucă na gravată“ ! Tot așa gîndesc și Rușii cu proslaviz­­mul lor, și de aceia, ori­cît n’ar vorbi de o alianță latino-slavă (cum vor­bește Novikov), tot mai b­nn e o alianță latino-germană, căci Ger­manul sau Anglo saxonul e om ci­vilizat și stimează cultura latină. ( Trad.). Vorbind de viitorul portului Bur­gas. Francezul se întreabă: „Dar dacă vre­odată Bulgaria se va întinde pină la Dedeagaci, la marea Egee, ce va deveni el“ ? Așa de multă în­credere are el în Bulgari­a In cap. VI, vorbind de satul Sara Yar, pe­ lingă Tvardița și Slivno. In Rumelia orientală, caracterizează așa pe Turci : „Ocupațiunea lor e să fu­meze sau să flecărească la umbra viței, ascultind istorii și rîzînd ca cop­ii. Pe cînd Bulgarul lucrează de dimineață pină seara fără să vie la cafenea ori han, ei trăiesc ca orien­talii, mulțumindu-se, cînd n’au bani, să facă 2—3 transporturi de lemne , pe urmă, satisfăcuți, se pun iar pe lene. Ast­fel, încet încet, pămîntul trece in­ininile creștinilor.® (la Ro­minia e pe dos. averea fuge din minile creștinilor ! N. Trad ) (Va urma) Dr. August Scribm St. în Rez. R 10 Roș. EVENIMENTUL II PROVINCIE Din Vaslui Duminică 16 a. c a avut loc cu multă pompă în biserica catedrală din localitate sfințirea drapelului școalei de fete No. 1 sub conducerea d-nei Ana D. Batăr avînd ca personal di­dactic pe d-nele Lucreția V Dumi­triu, Elena C. Manoilescu și Natalia P. Florescu. Serviciul religios a fost oficiat de Protoareul județului asistat de toți preoții din localitate , iar răspunsu­rile su fost executate cu multă măe­strie de cătră corul societăței muzi­cale »Lyra* condus de dl . Vasiliu. Nași ai­ drapelului au fost P. V. Iri­miade, I. Silivestru, R. Grigorcea, Dr. Gallin și G. Deșilă ca reprezen­tant al d­lui Ed Ghica. După termi­narea serviciului religios Stavroforul Urea, citi în auzul și spre știința tu­turor un document, care urmează a sa păstră un act comemorativ in ar­hiva școlii, fugind pe toți cei prezenți să vină la școală spre a-l iscăli și asista la serbarea, ce va urma. După ce persoanele marcante din asistență bătură fie­care cîte un cuiu, cu mu­zică militară în frunte și purtînd cu mîndrie falnicul tricolor, elevile se îndreptară spre școală, care frumos pravazată ca drapele și împodobită cu brad, părea și ea înveselită și în­tinerită. La scară, drapelul fu primit de d-nele Institutoare, prezentat elevelor și introdus în sala clasei II-a trans­formată pentru această ocaziune în sală de festivități. Clasa era frumos împodobită cu steaguri, iar tablourile familiei regale și istorice înconjurate cu ghirlănzi de văsc și aderă­reîn­­prospătați In mintea celor prezenți trecutul glorios al stră­moșilor noștri. Cind toți invitații sosiră, corul școa­­lei condus de neobosita d-ră Natalia P. Florescu, întonă cu multa inimă și preciziune Imnul regal, după care d na Directoară prin o cuvintare bine simțită și meșteșugit întocmită, mul­țumi d-lui Primar și d-lor Consilieri comunali pentru bunăvoință ce a pus Înlesnind școalei mijloacele pentru procurarea drapelului, mulțămi părin­ților, cari au constribuit și ei, îl a­­rată elevelor ca simbol al patriei și al locului de unde au primit lumina, inderanindu-se, ca toata viața, să aibă ca cap, onoarea su înălțarea lui, fi­ind fermi cinstite, devotate și p»strînd neștirbit“.* limba, credința și datinele Strămoșești. Anunț« o întrunire la ora 2, tot la această școala, cind se vor pune bazele unei școala de adulte. Termină mulțumind încă odată celor m­erenți pentru onoarea ce au făcut școalei asistînd la serbare și inelcim­i, invită pe toți a în­cina insanatde a familiei regale. Ultimele cuvinte sunt urmate de corul școalei, care cîntă „Mulți ani trăiască. Pe cînd paharile cu șampanie circulă prin public, dl Ioan Silvestru, ajutor de Primar, mul­țumește corpului didactic, din partea d­lui Irimiade, pentru atențiunea de a­l alege ca naș și făgăduește tot concursul său în binele școalei. Mai ridică toasturi dl Al. Vasiliu institutor pensionar, unind corpului didactic râvnă și spor la muncă. Preotul Ulea închină In sanatatea corpului di­dactic, oferă în același timp tot concursul său pentru școala de adulte. Dl Desilă in numele județului bea în sanatatea M. M. L. L. și a corpu­lui didactic din intreg județul. Dl Al. Vasiliu mai închină în pro­­specarea școalei de adulte. Dl Revizor școlar închee seria t­­­oasturilor prin o caldă cuvintare bînd în sanatatea corpului didactic al școa­lei și nu a aceluia de la care pornesc toate ideile mari spre regenerarea școalei, in sanatatea d-lui Spiru Ha­­ret Ministrul Instrucțiunei. In intervalul t­oasturilor corul școa­lei a intonat violul marș, „Steag, steag, al meu ești tu steag,­ elevele Grădinaru și Zaharia au recitat cu multă simțire, 1 Drapelul și I­ Doro­banțul.­­ In urmă corul execută „trișcatorul” și se împarțiră elevilor prăjiturile și bomboanele, ce au fost oferite de dl Ajutor de Primar. La ora 12 jun. cu muzica militară în frunte, publicul asistent părăsi școala ducînd cu el amintirea acestei înălțătoare serbări.­­ La ora 2 p. m­. avu loc, tot în aoeal local, o nouă întrunire, a ma­melor copilelor, neștiutoare de carte. După ce corul întonă Imnul Regal, doamna Directoară a școalei de­­­­culte, Veturia Bottez, ținu o caldă cuvîi­tare, arătind foloasele invățătu­rei și termină insistind pe lingă per­soanele adunate, să urmeze cursurile acestei școli, care numai spre binele și folosul lor e întocmită. Le arată, ce greșită le e credința, că vor fi si­lite a contribui cu altă ceva de cit cu puțină muncă și bună voință. Din cuvîntarea bine simțită și aprofunda­tă, a d-nii Botez, roeșia dragostea mare ce ara pentru semnele ce sufăr, și dorința de a le ajuta, luminindu-le. Nu mă indeesc, că insuflate de același dor de muncă și doritoare de a face bine, cum, sunt toate institu­toarele ce și-au oferit obolul lor la »stingerea acestui scop, școala nu poate avea de­cît un rezultat satis­făcător, și se poate vedea din graba ce au pus-o multe din femeele pre­zențe a sa înscrie, și care număr dacă nu mă înșel ajunge sau a făcut da 20. Din inimă doresc și eu doamnelor institutoare de la școala de adulte spor la muncă și la bine. Un asistent. BULGARIA de Ieri și de mine (Important pentru toți Romînii) (Uimire) In cap. III zice că pe malul Du­nării orașele românești și bulgărești stau față în față și se amenință. In­­trînd în Rominia pe la Giurgiu. Francezul zice că în cîteva minute a trecut dintr’o lume într’alta, iar eu, ca Roman, am citit cu o vie plăcere și emoțiune cînd zice: „Limba, cos­tumul, obiceiurile, casele chear, EVENIMENTUL Cella Delavrancea încă e compatrioții care merge cu pași repezi spre celebritate. E vorba de d-ra Cella Delavrancea care in cursul săptăminei a cîntat și invîntat la o serată artistică unde se găseau reuniți cei mai de seamă muzicanți și cunoscători. Ziarele’i aduc mari laude ; cităm textual : „A treia serata artistică a d-lui Barrau a fost cu deosebire interesantă.­. Succesul seratei a fost pentru o tînara virtuoasă, d-ra Cella Delavran­­cea, a cărei talent constă din delica­teță, farmec și originalitate. D-ra Delavrancea, care la Conservator, a fost eleva regretatului Alfons Duver­­noy și a d-lui J. Philipp, a dobândit anul trecut un strălucit premiu. In­terpretarea ce a dat studiilor de Chopin (op. 10 No. 5 și 23, No. 1) și Bullades (op. 23) a aceluiași maistru a fost remarcabilă la extrem și i-a «•atorat un succes foarte viu și foarte meritat. Acest succes s-a repetat dupö «varsatffsan­e la 2 piane de Saint-Saens KsatssiăiSîa cu preciziunea cea mai fină in compania profesorului său M. P­feilipp". «sfronânsi din suflet la această g?«r­8 lîi ascundă cu care in apropiată vreme nu vom mîndri cum ne min­drim cu Enescu. Și aducem prinosul nostru de felicitări, fericitului părinte ilustrul nostru fruntaș. Domnul B. Delavrancea, pentru noua rază adă­ugită la aureola strălucitoare pe îm­podobește numele său. ■»1WWWR>> Carnetul Sfinta Ecaterina­ ­­ Marți !25 Noembrie — Domr­eia , Catinca Boerescu, Eca­terina Crivetz, Ecaterina Teodosieff Cantacuzino, Ecaterina St. Donici, E­­caterina Strătilescu, Ecaterina D. Mi­­liteanu (Focșani), Ecaterina căpitan L. Ghyca, Ecaterina Velciu, Ecaterina Duțu Starostescu, Ecaterina maior Romanescu, Ecaterina Tulbure, Eca­terina Ulrich, Catarina Stere, Ecate­rina Possa, Ecaterina Pru­jescu, Eca­terina Racovitză, Ecaterina Petrova­­nu etc. D­omnișoarele: Ecaterina Teodo­reanu, Caterina Bottez, Caterina Ste­re, Carina Rob?r etc. Consfătuirea de la d. C. C. Arion Vinerea trecută la ora 9 seara, a avut loc la București, în casele d-lui C­­. Arion, fost ministru al instruc­țiunei și actual reprezentant al cole­giului î-iu de Senat din județul nos­tru, o consfătuire la care a luat parte numeroși membri din invetsămintul superior și secundar, printre care ei tăm pe d-nii: Saba Ștefanescu, D. Onciul, M Săulescu, S Mehedinți, Longinescu, Badea Mangliu, Tziga­­ra-Samurcaș, G. Murgoci, T. Avr. Aguletti, Const. S Nicolescu, V. Ha­neș, Grig. Paraschiveanu Grama, Dimmitriu, Litzica, Râdulescu- Po­goneanu, Florescu, Ionescu ed­. Ilustrul nostru fruntaș, d. Const O. Arion. Intr’o strălucită cuvintare a arătat nevoile de care suferă in­vățămintul public, precum și datoria partidului conservator de a împedica direcțiunea greșită dată, în special învățămîntului primar, de către ac­tualul ministru al Cultelor. Au mai vorbit d-nii : Saba Ștefă­­nescu, S. Mehedinți, Badea Mangliu, D. Onciul, V. Haneș și T. Avr. Agu­letii. Consfătuirea a luat sfirșit la ora 11 cu hotărîrea, ca profesorii conser­vatori să se întrunească cit mai des spre a discuta măsurile ce trebuiau luate pentru îndreptarea învățămîn­­tului ca și pentru ridicarea stări morale și materiale a învățătorilor, institutorilor și profesorilor.­­rv/vrvri* INFORMAȚII Pentru săraci Primăria Iași printr'un apel, ape­lează la inimile caritabile, cu rugă­minte să bine­voiască a contribui cu sumă oare­care pentru a se putea veni în ajutorul tuturor nevoiașilor, dîndu-le putința ca măcar în zilele de Sf. Crăciun­, să nu simtă mizeria­n toată cruzimea ei. Evenimentul, cu începere da astăsi deschide o listă în acest sens, publi­când zilnic numele generoșilor dona­tori și acelora care vor bine­voi a schimba banalele cărți de vizită de serbători printr’o bine­facere față de săraci. Banii se primesc la adminis­trație. A. D. Huiban 2 Lei Dr. E Severin 2 „ D. Erbiceanu 2 R Suțu 2 „ D na Natalia Lohman 6 „ 1. Găvănescul 2 „ Dr. A. Seriban 2 „ Cu începere de Mercuri 26 Noem­brie, vom începe a publica o serie de interesante articole, privitoare la Teatrul Național din Iași, în care un cunoscător al chestiei, va arăta toate pricinele pentru care această insti­­tuțiune, în loc să progreseze, înd­­­reptează. Ministerul instrucțiunei a aprobat numirea provizorie, pe ziua de 25 Noembrie e. a d-lui Andri Trosc, doctorand In medicină, in postul de preparator la laboratorul de igienă din localitate, In locul d-lui P. Dă­­nilă, numit preparator la laboratorul de patologie generelă, de pe lângă facultatea de medicină din Bucu­rești. A apărut „Din Basarabia“, de State Dragomir. O recomandăm cu căldură cetito­rilor. Prețul 1.50. Se găsesc de ti mare la toate Librăriile. Distracțiile Iașului Concertul marelui și ilustrului pianist Rosenthal Acest concert at­t de mult aștep­tat de elita și tot ce-i artist în Iași va avea loc la Teatrul Național Vineri 12 Decembrie a. o. ora 9 sara. Rosenthal va concerta pe un piano trimes special pentru ilustrul artist de casa Roesendorfer. Un artist atît de celebru ca Ro­senthal—considerat ca cel mai feno­menal virtuos al timpului—nu are nevoe să fie presen­at publicului. Re­­putațiunea ilustrului artist­ie prea universală. Nu se nevoe să se repro­ducă prin ziare biografia lui, nici inutila dări de seama din ziare străi­ne. De alt­fel ieșerii au aclamat a­­cum 7 ani pe marele artist a căruia concert a făcut și aice ca peste tot, uimitoare sentaț­e. Biletele și programul la agenția Teatrală , Carmen Sylva" (Iliescu, Grosu et comp). Prețurile locurilor. Loja da 40 și 50 lei. Fotoliu 10 lei. Staluri de 8, 6 și 4 lei. Studenții care vor pre­zenta carta de student 2 lei. Bal­coane de 5, 4 și 3 lei. Loja balcon 14 lei. Galeria 2 lei. * In sara zilei de Simbătă 6 Decembrie, va avea loc o mare serbare populară, dată sub patronajul d-lui Kernbach, prefectul județului Iași, organizată pentru Îmbrăcă­mintea copiilor săr­aci din școalele publice din P. Iloac, procurare de cărți, pentru școala de adulți și pentru facerea drape­­lului societăței. Biletele se găsesc de vînzare și la admi­nistrația ziarului nostru. * Serbarea da 1 Decembrie în folo­sul „Societăței de Cusături roma­­nești" din Iași. „Domnița Ru­­xanda Serbarea se va compune : 1) din Muzica­ canto, de persoane din so­cietate. 2) O piesă de ocazie jucată de persoane din societate. 3) Tablouri vii, după tablourile lui Grigorescu. Biletele se găsesc la agenția Tha­lia (Maximovici). Liga de Propagandă Conservatoare 5) Despre Democrație Conferință ținută sub auspiciile „Ligi de propagandă conservatoare“ în sala Dacia în seara de 4 Noimbre 1908 de N. FILIPESCU Consimțim in fine ca statul,­­ moșiile lui, în uzinele lui, in institu­țiunile lui, să dea salarii suficienta nu numai ca să îndestuleze pe mun­citori, ci și pentru a exercita o in­­rîurire asupra reg­mului general al salariilor. (Aplauze prelung­te) Mai dem încă ceva muncitorilor Aci, vă fac o confidență și vă rog să nu repetați ce am să vă spun (4­­plauze, risete), ca să nu mi capăt beleaua cu liberalii, vrem d-lor, să asigurăm și respectul libertății și a proprietății. (Aplauze, ilaritate). Vrem aceasta, d-lor, pentru mun­itori, nu in contra muncitorilor. In respectul libertății și a proprietății vedem o prelungire iar nu o mărgi­nire a regi­ului de ocrotire a mun­citorilor pe care îl fi,o im. Școala interventionistă, iar nu nu­mir­ așa zișii „Manchester am“ cu cari ursii ntsozi ne împuie cspui, sa țin libertatea de a contracta. Partizanii intervențiunii Statului zic ©ă dacă voesc să îngrădească contractul de muncă, o fac tocmai pentru ca să asi­gura mai multă li­bertate părților contractante, stabi­lind mai multă egalitate intre ele ca să zică tot libertatea este ținta, cri puțin ținta mărturisită. La noi partidul liberal desființează această libertate. El nu se ocupă de elementele făt turislnice ala contract­­ului de muncă, spre a permite libera contractare in condițiuni cit mai e­­chitabile. Legiuitorul liberal hotărește însuși obiectul contractului. El pre­tinde să stabilească pe ce preț trebue să contracteze muncitorul agricol și vroia să hotărască, dacă nu intîm­­pina rezistență, și pentru ce întindere de pămînt trebue sa contracteze. Ac­­asta esta este nu îngrădirea ci suprimarea libertăței. D-loi­­i­rm­ire» firească a libertății e p­oprietate» Inci»ta ce e liber­t*, se produc diferențieri ; unul *e ridică, altul »ta pe loc ; unii devin proprie­­ti*ri alți nu ajung 1 proprietate. D­iar, cînd vorbesc de proprietate, nu vorbesc de dinsa ca de o institu­­țiune sacrosantă, pa care din cine știa ce superstiție o respectăm. Pro­prietatea individuală apare, după cum observă d. Renouvier, „ca o metodă istorica de progres social a cărei e­­ficacitate e dovedită de experiență". Acest element de progres folosește și celor ce nu sunt proprietari. Cineva a spus cu drept cuvint că nu e mij­loc ma­i sigur pentru a lăți mizeria de­cît da a sl ei isvoarele producțiunei și ale bogăției (Aplause). Ce este, d-lor, proprietatea ? Nu vreau să vin aici cu definițiuni știin­țifice. Am să vă spun ceea ce ori­cine poate pricepe: proprietatea este o moșie, o casă, un bilet de bancă. Dar acestea sunt numai formale ma­teriale aparente ale proprietăței. In dosul acestor forme, în dosul zidului de piatră sau da cărămidă, in dosul bulgărului de pâmînt, există și un f fe­ri­nt ab­tract; exista un principiu. Acest principiu este rîvna la muncă Nimeni nu muncește pentru a munci ; mun­ește pentru a dobindi pentru a dobindi acea casă ceva ; proprietate. (Aplause prelungite) acea Această rîvnă este focarul central care pune în mișcare toată mașina și acel principiu este acela pe care e clădită toată civilizațiunea noastră. Desființați acest principiu ; totul se prăbușește. (Aplause). Sunt totuși, d-lor, unii cari vor să desființeze proprietatea spre a împlini egalitatea. Pe acest teren elementul care reprezintă egalitatea, egalitatea absolută, este partidul socialist. (A­­plause). Partidul socialist procedează in mod foarte sumar. El constată că sunt proprietari și neproprietari. Deci pentru a ajunge la egalitate, el su­primă pe proprietari. Foarte simplu. Priviți insă consecințele : nimeni, după cum vă ziceam, nu muncește de dorul de a munci; muncește pen­tru a căpăta un capital, pentru a dobîndi o proprietate. Desființați pro­prietatea și veți desființa în același tiraj­ munca liberă. Dar atunci, cînd rem­ea în­ceră e dobozită, nu rămîne­­ ui est­amica silită. Cred că nimeni io« va fi»s­­ine că munca servilă e un progres. .nu vă voiu dovedi că pe calea aceasta, ajungem la cea mai cumoîă tiranie și, lucru curios la cea mai desnechipuită inegalitate. im­a«6va­re D lor, lumea trebue să muncească pentru ca să trăiască și nu muncește de­cit sub imboldul u­­nui interes. Cind acesta lipsește, sta­tul trebue să silească prin constrân­­gere la muncă. In ce mod s’ar repartiza această muncă servilă. In statul socialist. Cei mai mulți vor rîvni la locurile de inspectori, (ilaritate) foarte nume­roase pe toate planurile de organi­zare socialistă. Neapărat este mai plăcut să supraveghezi pe alții de­cit să muncești tu înau­ți (ilaritate). Pe de altă parte, funcțiile subal­terne cari cer mai multă muncă, vor fi părăsite întru cit rfisplata e aceeaș, statul dînd tuturor cît le trebue ca să trăiască­­ fatal aceasta. Dar to­tuși aceste funcțiuni in stat trebuesc împlinite. Atunci nu rămine de­cit siluirea pentru a face să se împli­nească această muncă ; pe D-ta te va face hamal; pe D-ta lăetul de pietre ; pe D-ta măturător de stradă. (Aplauze). (Va urma).

Next