Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)

1909-07-22 / nr. 133

pit porțile caselor unde sunt bolnavi, cu var. Dar la ce ne-sm putea aștepta mai mult, când In oraș unde sunt atâtea mijloace de a combate, o epidemie» și "nu s’a făcut nimic. O apă tulbure, murdară, beau a­­cești oameni, din fântânele satelor și nici unul dintre autoritarii comunelor nu s’a gândit să ia măsuri ca aceste fântâni­­ adevărate focare de mircobi să fie curățite. Dar nu putem să cerem toate a­­cestea de la un regim putred. ■ © £ 30 MORMINTUL D-rului KREMNITZ Care a scăpat viața Principelui Ferdinand Pe cărarea Reginei, aproape de Po­iana Țapului, se sfla mormîntul d-ru­­lui Kremnitz, a aceluia care, după cum se știe a scăpat viața principe­lui Ferdinand, acum vre-o 14 ani. Monumentul a fost clădit cu chel­tuiala Principelui Ferdinand, drept mulțumire și ca o amintire pentru omul care, frumos și cu toată inima a spus : „ași da viața mea, spre a scăpa viața principelui moștenitor al României”. Monumentul e de piatră. In jurul cavoului se ridică, pe zidurile lui, piedestale de piatră, legate între ele prin lanțuri de fer. La capătul cavoului, este o cruce mare de piatră, iar !n față, în păt­retele cavoului, e o piatră de metal, cu următoarea inscripție : „ Aici zace Wilhelm Kremnitz, medic al spitalului brăncovenesc, născut în Stettin, 16 Mai 184­4­. S’a jertfit zicînd : ași da viața mea, spre a scăpa viața Principelui Moștenitor al Ro­miniei, 12 Iulie 1897“. Cavoul de jur împrejur, e încun­jurat, cu un frumos grilaj în lemn de stejar gudronat, care formează un quadrilater cu laturi de 16 m. lungime și care se găsește într’o poeniță—spre a nu fi prea sălbatec locul mărginită cu brazi. In apro­piere, frumușel un părăiaș cu apă cristalină se scurge, provocînd un sgomot neîncetat, care parca mai în­viorează tăcerea care plutește în preajma mormîntului medicului prin­țului nostru moștenitor. Cit a ținut curtea noastră prin­ciară și regală, la d-rul Kremnitz,­­ și faptul că Carmen Sylva, care o­bișnuește atit de des să meargă pe jos, de la Peleș la Poiana Țapului ni își ara cărarea, de­cit pînă la mor­mîntul d-rului Rudo zăpadă, rămasă, din iarma trecută. Și, e un obicei, ca, vizitatorii Pre­dealului, vizitând orășelul, să treacă dincolo, peste graniță, la așa numită vila nemțescă Klein, unde e bere multă, bună și ieftină. Un simplu gard desparte țara ro­mânească, cum spun cei din partea locului, de țara nemțască și acel gard, cu greu îl treci câte odată. Acum ori­cine are intrarea liberă, în timpul ve­rei. Cu toată însă frumuseța celor câ­torva vile din Predeal, nu prea ai mult de văzut aici. Predealul n’are nici pe jumătate, numărul caselor din Bușteni. Cu toate acestea, precum e și firesc, e o localitate însemnată, de oare­ce e punct de trecere in țara nemțască. O mare scumpete domnește nici scumpete însă care nu privește berea.. din târg. Zic din târg, căci o știe toată lumea că, de la gară, de la ori-ce gară de altm­ininteri, ți se iea indoit. Berea e eftină și bună, curată și servită..... nemțește, repede și­­ au gust. Alt­ceva mai de reținut, din Pre­deal, nu e nimic. Doar, fețele încruntate a paznicilor de la granița nemțească, care con­trastează grozav cu acele ale grăni­cerilor noștrii. Poate și plictisit, căci nu prea ai multe de văzut, te reia torci iute la gară, pentru a prinde primul tren. Aici, iarăși te lovești de tabla de pe peron, unde poți ceti „Kozonsec átmenete, Itt Tn­os“ (tre­cerea publicului oprită). Și trenul o pornește repede îndă­răt, trece Azuga, Bușteni, Poiana Țapului până la Sinaia. VVVVV VVVVVW­Kudo PREDEAL Numai jumătate oră desparte Pre­dealul de Poiana Țapului, drum de toată frumuseța, cu tuneluri, cu fa­brici numeroase, cu șosele minunate și cu văi splendide. Cu vântul te duce trenul peste Bușteni și Azuga, la cea de pe urmă fiind numeroase fabrici de bere, despre care voi vorbi în unul din numerele viitoare. Ajungând la Predeal, ți se înfăți­șează chiar de la gară — un măreț și splendid local — nenumărate vile în deal, în posițiuni pitorești. In gară, cea mai mare din câte am văzut în­tre Ieși-Predeal, se vede imediat că e locul de trecere în altă țară, căci pe peron e o amestecătură de români, unguri, nemți, e animație mare, și e vorbă multă. O despărțitură, un mic grilaj de lemn, pe chiar peronul gării, la mij­locul lui, arată că, întrând în Pre­deal, nu dai numai de ai tăi, ci și de străini. Căci, un adevăr, serviciu­ la gară, pe jumătate se face de că­tre români, jumătate de către memți. Până și ceasul de pe peron, jumătate e românesc, jumătate e nemțesc, o parte arătând timpul din București, de pildă 11 jumătate, celaltă timpul din Buda­pesta, 10 jumătate. Intrând în inima târgului, observi mai bine mănăstirea din Predeal, numeroase vile cochete și distingi prea bine, dacă privirea ți se ’ndreaptă către înălțimile munților, urme de LOBS BYRON IDDIT­U­T-A­ST CINTUL I (urmare) Războinici viteji trăiau și înainte de Agamemnon,și au mai fost și alții de atunci încoace. S’au găsit oameni războinici și înțelepți ca și dânsul, fără a i sămăna intru totul, dar ei n’au strălucit in paginile poetului și de aceia au rămas uitați. Nu vrau să mă leg de nimeni, dar, în secolul actual, nu găsesc nici un erou care să se potrivească pentru poemul meu (vreau să zic pentru noul meu poem). Așa­dar, după cum am spus, voiu lu. On­amicul meu don Jmn. Chestiuni juridice Acțiunea pentru res­tituirea unei cambii Pledani într’un ast­fel de proces dnnaintea Tribunalului Iași secția II, fiind prezidat de d-1 președinte A. Gane, iar judecător fiind d-l D. Ciho­­dariu. Avocatul părții adverse, d-l Longinescu, pentru motive lesne de înțeles, mă denunță magistraților că am strecurat la gazetă o informație asupra unei încheeri anterioare a a­celuiaș Tribunal compus din d-nii Vespasian Erbiceanu ca președinte și Gr. Suțu ca judecător. D. Longi nescu a adăugat textual: „Trebue să dispară odată aceste moravuri“. Vra să zică de avocat consideră ca ceva detestabil și vrednic de înfierat fap­tul de a arăta opiniei tuturora, pe calea publicităței, dispozițiile justiției care sa iau și se pronunță în fața câtor­va. Eu sânt de părerea contrară hotărârile judecătorilor sunt menite prin natura lor a fi discutate pe cele mai multe și întinse căi și aceasta în interesul aflărei adevărului. Dacă din diferite cauze nu pot face apel, recurs și deci nu am ocazie de a pu­tea face aceste discuții, în fața altor judecători, am altă cale pentru dis­cutarea problemelor juridice, calea publicității. De alt­fel, această cale nu e ceva nou; ea a fost urmată de mulți și aceasta, necontestat, n’a cauzat nici un rău ci din contra, bi­nele și progresul științii juridice. Din asemene­a ,moravuri, toată lumea poate profita; nimene nu poate păgubi, afară de acei care, prin di­ferite mijloace, surprind justiția și caută să profite până la capăt de a­­ceastă urteioasă procedare. In urma unei acțiuni cambiale, de­bitorii Fany Șaraga și Lupu Golden­berg sunt condamnați să plătească lui N. L. Șaraga suma de 500 lei. Cei interesați fac apel și în acelaș timp introduc acțiune de restituire a cambiei contra detentorului N. S. Șa­raga, pretextând că polița a fost a­­chitată. Apelul lor a fost respins și hotărârea condemnatoare a rămas de­finitivă și executorie. La judecătorul ocolului I se judecă acțiunea pentru restituirea cambiei. C. avocat Celia Drăcșineanu, asistând pe Lupu Goldenberg, chiamă la in­terogator pe pârâtul N. S. Șaraga, după care trebuea să urmeze jură­­mântul:“Atunci eu, din partea lui N­­. Șaraga, m’am opus susținând că in materie cambială, conform art. 318 și 349 ăl. uit. c. com­, numai proba EVENIMENTUL scrisă este admisibilă și în nici un caz celelalte feluri de probări anume: proba testimonială, interogatorul și jurământul. S’a opus de partea adversă că ac­țiunea aceasta nu este cambială ci de drept comun și ca atare ori­ce mijloace de probă sânt admisibile. Eu am spus că în specie nu s'a făcut proba legală a plăței, adecă nu s’a adus un act scris pentru e proba că polița a fost plătită Nu­mai dacă posezi proba legală plăței, adecă numai cînd ni o chitanță î că ai plătit, numai atunci este posibilă o acțiune în restituire a cambiei căci atunci cambia se deține fără cauză și această deținere poate fi prejudiciabilă fostului debitor, toate acestea, d. judecător Lupu au decis că acțiunea aceasta este de drept comun și deci a admis intero­gatorul și jurămîntul mare judaice In apei, d. Colin Drăcșineanu ca procurator, a fost asistat de d. Lon­ginescu. Discuția a fost pusă din nou, argumentarea repetată, dar în zadar N. S. Șaraga a fost obligat să jure more judaice cum că nu i s’a făcut plata. Iată acum urmările acestei ușurinți: 1) Șaraga nu va intra nici odată în posesiunea banilor săi dați pe po­liți, pentru că nu va găsi nici o dată un rabin care să asiste la depunerea jurămîntului. 2) . Toți debitorii cambiali răi de pistă, încurajați de o atare jurispru­dență, in loc să-și plătească polițele, vor recurge la sistema aceasta pre­conizată de d. avocat Cohn și poate “vor recurge chiar la serviciile inge­niosului și norocosului avocat, pen­tru a trimite pe creditorii lor evrei la sinagogă, ca să-și primească plata la calendele grecești. 3) . Această frumoasă situație, ce se creează creditului cambinar, va umple de... bucurie, atit pe oamenii de afaceri cit și legislatorul nostru, care va vedea destul de limpede că este mare deosebire între intențiile legiuitorului și interpretările celor însărcinați cu aplicarea legei. Conchid susținînd că nu este râu a se prevede sancțiuni de natură disciplinară contra greșelilor grave comise în justiție, osebit de căile de atac prevăzute de procedură, care nu pot profita la toți și in ori-ce ocaziune. Judecata se poate confunda cu ra­țiunea dar cu capriciul nici odată. —6­­xzzz-><> o V. Cireș rnțe. Ce e drept așa este. Statul,care secularizat atîtea averi, e dator de lua măsuri în acest sens, dar cu toate acestea, a mai vorbi sau a mai feri în sprijinul ideei aceștia, ar în­semna a pierde timpul în zadar. Du­pă mine unul nu e bine să se re­curgă la stat și pentru aceasta. Nu. Mone­stirile noastre, cu toată secula­rizarea ce au suferit, totuși au încă averi destule în­­ pămînturi, vite etc, din cari averi ar putea să se între­țină singure, fără chiar să mai aibă ajutoare de la stat, dar nu folosesc din acestea decit tare puțin, căci în­tăi de toate se administrează tare prost și apoi cit se mai stringe din aceste sveri, se dă pe unde nu tre­­bue. Cele ce urmează, mărturisesc, că nu sunt zise relativ de Agapia, ci de monastiri în genere. Fie­care monas­­tire are caii, trăsurile, vacile și bi­volițele sale. Ei bine, de toate aces­tea nu se folosesc cei și cele ce au nevoie, ci tot cei și cele ce au eu ce trăi. Și aci ca și în lume, se fac favoruri, privilegii. Așa : Caii și tră­surile nu se dau celor cari au ne­­voe, cari n’au de unde să plătiască, ci celor ce au, cu laptele de vaci și bivolițe nu se îndulcesc, cei și cele sărace și bolnave și cari trăesc mu­rind, ci tot bogații și bogatele. De asemenea se face și cu vinul. Boii și carele în loc să fie întrebuințate și pentru transportul lemnelor de foc din pădure, măcar pe la cîte­va maici din cele ce trăiesc mai în mizerie, sunt întrebuințate numai și numai pentru nevoile monastirei, așa că cei și cele sărace deși au gratis lemnele de la stat și deși pădurea e de palmă de foc, totuși plătesc pentru adusul lemnelor, tot atit cît ar plăti dacă le-ar cumpăra. Aceasta se face în multe părți cu știința consiliului economic. In cite­va cuvinte, iată ce ar tre­bui de făcut pentru îndreptarea rău­lui de care am vorbit pănă acum 1. Trăsurile din monastire să se dea la nevoie ori și la care din mo­nahi, ori monahii, iar nu numai la cei și cele bogate și cu vază în mo­­nastire. 2 Din laptele de la vaci și bivolițe să se distribue pe la acei și cele sărace măcar la zilele de sărbători. De asemenea din vin. 3. Pe cît va fi posibil să se facă lemne cu boii monastirei, la cei și cele sărace, ori de nu să se stăru­­iască de cătră consiliul economic pentru oftinirea lor, iar nu să se lase prețul la bunul plac al țăranului. 4. Articolele de prima necesitate ca : făină, brînză etc., să se procure prin administrația monastirii pentru cei și cele mai sărace din sobor, iar nu de către jidovi. Aceste toate zise pănă aei, de s’ar face pe la monastirile noastre, ele nu numai că nu s'ar plînge de mizerie, dar incă nici de ajutorul de la stat n’ar mai avea nevoie. Sunt multe încă de vorbit, dar mă opresc aci Preotul N. Dărnnga din Tg.­Prumos VI Cea mai mare parte dintre poeții epici, chiar de la început se aruncă ,in mediaș res“ ; Horațiu face din aceasta, cea mai de samă condiție a epopeei. Pe urmă, când îți convine, eroul povestește ceia ce a precedat; el o face aceasta prin episoade, după masă, așezat comod lângă iubita lui, în vre­un loc fermecător, precum ar fi un palat, o grădină, paradisul sau vre­o peșteră, care servește de adă­post fericitei perechi. VII Acesta este sistemul obișnuit, dar nu-i și al meu. Am obiceiul să în­csp cu începutul, regularitatea pla­nului meu îmi interzice ori­ce abatere, că o greșală capitală, și chiar dacă cel dintăiu vers al meu, nu vor face să-mi trebuiască un ceas pentru în­­șirarea povestirei, voiu începe prin a vă spune ceva despre tatăl lui Don Juan, și de asemenea despre mama sa, dacă vreți numai da cât. Ce au fost, ce simt și ce ar putea fi mo­­nastirile noastre (Urmare și fine). Contra acestui obicei, am scris și altă dată și scriu și acum zicînd : că ntru nimic nu se schimbă prin a­ceasta soarta mizerabilă in care tră­esc mulți și multe. Prin închirierea caselor la musafiri, cîștigă tot cele și cei ce au­ restul păgubesc, căci prin venirea musafirilor se scum­pește traiul în mod simțitor, așa că cei și cele sărace, nu numai că nu iau pe case nimic de la musafiri, dar deu încă mai mult ca de ordinar. Și apoi dacă aș putea admite pentru un moment, că se folosesc ceva mate­rialicește prin venirea musafirilor,apoi răul e mult mai mare pentru că pier­derea morală crește, viața morală a monahilor și monahiilor scade. De aceia, mai repet încă odată, venirea musafirilor e pentru monastiri un rău și prin aceasta nu se contribue la ridicarea nivelului material a ce­lor ce au nevoile de așa ceva. Ar fi bine daci, ca să se oprească venirea lor și în schimb, să se trimită pe la monastiri și numai aoi, colonii șco­lare. Bunul ce ar rezulta pentru a­­cestea, ar fi că pe lingă aerul dată, tot de viață ce F ar absorbi elevii­­s’ar mai deprinde cu Biserica, ar mai folosi și din punct de vedere re­­ligioso-moral. Un lucru însă : să se plătiască pentru acei copii, ceva mai mult (cel puțin un leu pe zi), căci cu ast­fel de sumă de­­ 60 bani pe zi, cit s’a plătit pănă acum, e impo­sibil ca să iasă la bun rezultat gazda, cînd se știe că trebuie să depuie o mulțime de sacrificii morale și ma­teriale. S’a mai zis de mulți că sta­tului ii incumbă datoria ca să ieie măsuri de stirpirea mizeriei de cari sunt bîntuiți mulți și multe călugă­ sa»» t M­Oi INFORMAȚIUNI Azi dimineață au sosit în locali­tate, pentru combaterea epidemiei de febră­ tifoidă d-nii Doctori Slătineanu și Popescu, inspectori sanitari din București. E vorba că in orașul nostru să se pună bazele unei societăți a birja­rilor. Ministerul instrucțiunei telegrafic închiderea școalei torie din Iași, din cauza care bântie în localitate. In comuna Cucuteni plângindu­se epidemia de rabie la animalele bo­vine, și a ridicat măsurile de poliție sanitară veterinară. O plone cu grindină căzind pe Plugari, Chișcărăni, Mitoc, Boroșoaia, Urzicani a cauzat foarte mari stricăciuni, distrugând lanuri întregi de orz, ovăz, popușoi atțt bo­­erești cât și a locuitorilor care sunt foarte dezolați. a dispus de­croi­­iifosului VIII El se născuse la Sevila, cetate fru­moasă, celebră prin portocalele și femeile sale. E de compătimit acel care n’a văzut-o; așa zice prover­bul,—și eu sunt de aceiași părere. Nu este în Spania oraș mai ferme­cător, afară poate de Cadix; dar în curând veți putea să judecați, aceasta singuri, părinții lui Don Juan locuiau pe malurile fluviului, a mărețului flu viu numit Guadalquivir. IX Pe tatăl său îl chema Jose­„don“ José cum am zice , era un adevarat hidalgo, fără o picătură de sânge evreesc sau macar în vinele sale . O­­riginea lui se urca pănă la cei mai vechi gentilomi goți din Spania; nici odată cavaler nu s’a suit pe cal și nici n’a călărit mai bine ca Jose care avu de fiu pe eroul nostru, care și el avu de fiiu... dar aceasta vom vedea-o din cele ce urmează. Ei bine, deci pentru a reincepe. X Mame lui era o fem­ee savantă, versată in cunoașterea tuturor știin­țelor cunoscute, sau care au vre­un nume în limbile creștinătății; vir­tuțile ei nu erau egalate de­cât doar de spiritul său, iu­căt ori­cine o ve­dea că excelează astfel în tot ce făcea, cei mai iscusiți erau cu totul rușinați înaintea ei, iar cei cum se pole nu se puteau împedeca să nu­­simtă o invidie ascunsă. XI Memoria ei era o adevarată rimă. Știa pe de rost pe Calderon in În­tregime și cea mai mare parte din Lope, în­cât dacă s-ar fi întâmplat ca un actor să-și uite rolul, dânsa putea să-i servească de sufleor; știința lui Fermagle ar fi fost pentru ea o știință inutilă, ea­­ ar fi silit să dea faliment; nici­odată el n’ar fi ajuns să creeze o memorie asemă­nătoare cu aceia care împodobea creerul clonei Inez. Duminică seara a avut loc la Be­răria Zimbru, serbarea Soc. „Cuza Vodă“. Pe lingă alte distracții, către sfirșitul serbărei a avut loc și o fru­moasă Serată Dansată, alegîndu-se ca regină a serbărei simpatica domnișoară, Lala Vlădescu. Camera de comerț din localitate a primit o circulară din partea minis­terului industriei, prin care îi cere mai multe date în vederea mo­dificării tarifelor de transport. Suntem­ rugați să întrebăm admi­nistrația comunală dacă are cunoș­tință că unii din poduri aruncă gu­noiul de pe străzi în canalurile de scurgere ? Recomandăm administrației comu­nale pe cel din Piața Unirei, rămâ­­nându-i să se intereseze de cei­lalți. Atragem serios atențiunea d-lui comandat al jandarmăriei rurale, că jandarmii din punctul Ungheni să poartă intru’un mod mai mult de­cât scandalos cu publicul din Un­­gheni, arestând și insultînd fara mo­tive temeinice. Serbarea patronului corpora­ției constructorilor Corporația constructorilor din lo­calitate și-a serbat ori patronul cu ocazia sărbătoarei Sf. Ilie. Dimineața la orele 8 jumătate toți membrii corporației în frunte cu dra­pelul și musica ei au dus la biserica Sf-ții Voevozi, unde au asistat la ser­viciul divin pi­ă la orele 10 și ju­mătate. După terminarea slujbei religioase membrii s’au reîntors la sediul cor­porației din str. Alexandri, unde a avut loc un banchet. Au luat cuvîntul d-nii Ion I. Dupa președintele corporației, care arată pe scurt fazele prin care a trecut cor­porația de la înființarea ei și pina astăzi. Arată progresul făcut în­ acest res­­timp, condamnă purtarea unora din­tre membrii, care caută să provoace desbinări și intrigi în sinul meseria­șilor și termină luîndu-și angajamen­tul că va lucra numai pentru binele și propășirea corporației în fruntea cărei se află. Mai i­a cuvîntul apoi D-nii V. Gră­dinaru și S. Gernischi care închină pentru d. I. Cupa. Arată activitatea desfășurată de acesta în conducerea corporației și termină urînd preșe­dintelui și corporației viață lungă. In tot timpul banchetului a domnit cea mai mare animație. Cu această ocazie s-au fotografiat toți membrii din corporație împreună cu comitetul. Banchetul a luat sfirșit la oarele două. Seara la orele 9 a avut loc la be­răria Zimbru o serbare cîmpenească la care a luat parte un numeros public. Cunoscutul nostru etnograf d-rul Th. Burada s-a întors ori în localitate din Constan­­tinopol, unde a terminat o lucrare despre scrierile mu­sicale ale lui Dimitrie Cante­mir, Domnitorul Moldovei. Una dintre cele mai frumoase ser­bări ce se pregătește ieșenilor va fi acea de la 8 August 1909 in gră­dina berăriei Zimbru. In Capitală a încetat din viață Gh D. Constantinescu, pensionar, fost director al școalei teh­nice din Iași. Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din Dresda la 1 Septembre s­. n. începe sesonul de iarnă. D. doctor Buzenchi medicul vete­rinar al orașului, a dat în judecată pe cîrnațarul evreu Frantz Loebel, care a fost surprins fabricînd cîrnați cu carne vitrată în putrefacție și plină cu viermi și pe pescarul Altăr Smi­­lovici, la care s-a găsit un paner cu pește stricat care era pus în con­sumație. La spitalul militar din capitală, a încetat din viață ori, tânărul Focșa, fiul maiorului Focșa, elev al liceului militar din Iași, bolnav de febră ti­foidă. Incendiul d­e Strada Cucii Un incendiu puternic alimentat de vînt, a distrus ori noaptea cu dese­­vîrșire 2 case compuse din 3 aparta­mente situate în strada Cucu și una situată în Strada Pantelimon. Focul a luat naștere ori noaptea pe la orele 3 jumătate da la podul unei case cu un find locuită de e­­vreul David Goldstein lucrător de la moara lui Tasserer, și s-a transmis la celelante case pe care le-a distrus cu desăvîrșire. Casele distruse erau asigurate la societatea Patria și Da’ia ,pentru suma de 15000 lei. Focul se crede că a fost pus de evreul Leib Moise care a și fost a­restat dimpreună cu 2 copii a lui.­­ Cazul să anchetează. Casele distruse Leiba Moise, Kong, erau locuite de Goldstein și Amalia Moser. Nu beți de­cît apele minerali­zate artificial Dochia, Repedea, Stinca și Baia cu compoziția a­­semănătoare, dar incoparabil supe­­­­rioare apelor de Vichy, Borszek, Wittel și Giessbuehler, căci sunt fa­bricate în mod rațional și conștiin­cios cu apă distilată și sterilizată prin ierbare,așa că nu cuprinde bacterii­­ microbi), ceea ce este de o importanță capitală pentru cru­țarea sănătății, mai ales în timpul cînd bolile molipsitoare, ce se ca­pătă prin apa de băut, ca febra tifoidă, ș. a. bîntuesc orașul. Excelentele ape mineralizate, a­­mintite mai sus, sunt fabricate în Iași și se pot aduce la domiciliu, după o cerere prin cartă poștală , adresată Primei Fabrice de Ape Minerale, Iași str. Ar­apa 79 Costul unei butelii de un litru este numai douăzeci bani. Rugăm­ pe abonații ziarului nostru care părăsesc orașul, în timpul verei, să ne dea citeață adresa localității, unde vor pe­trece vacanța. Cu această ocazie, administra­ția ziarului face cunoscut că pri­mește abonamente de viligiatu­­ră, cu următoarele prețuri : 2 lei lunar în țară, 8 lei 50 în străinătate. Cu începere de la 1 Septembrie viitor, școala de sericicultură din str. Vienei va fi reorganizată, întrodu­­cându­se cursuri noi teoretice pre­cum : teh­nologia (studiul fibrelor textile), comptabilitatea, războaele, vopsitoria și desemnul apucat la mo­tive vechi românești. Această școală este singura în țară , unde se fac cursuri teoretice, cele­lalte fiind ateliere practice unda ce învață sericicultura. Pentru admiterea în această școală se cere candidaților , a fi rom­âni, a avea etate de cel puțin 14 ani, a fi absolvit cel puțin 4 clase primare­ și a se bucura de o sănătate perfec­t. Pănă acum s’au și înscris 26 e­leve. Cererile de înscriere se primesc de­la 20 August pănă la 1 Septem­brie. Elevele trebue să depună la admi­terea în școală o taxă de 15 lei, pen­tru stricăciunile ce vor face în timpul studiilor. Locuitorul Ion Pruteanu din Țicăul de Sus ducându-se ori pe șesul Șo­­rogarilor pentru a paște vitele și tre­când pe lângă o groapă situată lângă depozitul de gunoi, văzu un porc al său care zăce intr-o groapă, scobo­­rându-se înăuntru pentru ai scoate să asfirsia și muri și el din cauza gazurilor.­ Pe ziua de azi s’au declarat în o­­rașul nostru 5 cazuri noi de febră­­tifoidă. XII Știința sa de predilecție era mate­matica ; virtutea sa cea mai nobilă mărinimia ; spiritul său (câte odată căuta să facă spirit) era curat atic; in convorbirele ei serioase ducea ob­scuritatea pănă la sublim, în sfârșit ea era în or­­și­ce, acela ce se poate numi o minune: — rochia ei de di­mineață era de stofă, sara punea o rochie de matasă, sau in timpul ve­rei de mousseline și alte stofe pentru care mi-ar trebui prea mult timp să le înșir. XIII Ea știa limba latină, — vreau să spun predica Dominicală, — cât pri­vește limba greacă, ea știe alfabetul, — de asta am aproape­­ siguranțe ; citea din când în când câte un ro­man francez, cu toate că nu vorbea așa de bine această limbă ; cât des­pre limba spaniolă și dedea prea pu­țină atenție ; cel puțin conversația ei era obscură : crondirile ei erau teo­reme, vorbele ei o problemă, ca și când ar fi crezut că misterul se îno­­bilează. XIV Ii plăcea engleza și ebraica și gă­sea analogie între aceste 2 limbi; o dovedea aceasta prin nu știu care citate din cărțile sfinte , dar las aceste probe pe sama celora care le au văzut. Totuși este o observație pe care am auzit-o de la dânsa și asu­pra căreia fie­care este liber să aibă părerea care îi va plăcea, anume : „cuvântul ebreesc care însamnă eu sunt este în­tot­deauna întrebuințat in englezește ca subiectul verbului a condemna. Traducere de* ♦ * (va urma)

Next