Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)
1909-07-22 / nr. 133
pit porțile caselor unde sunt bolnavi, cu var. Dar la ce ne-sm putea aștepta mai mult, când In oraș unde sunt atâtea mijloace de a combate, o epidemie» și "nu s’a făcut nimic. O apă tulbure, murdară, beau acești oameni, din fântânele satelor și nici unul dintre autoritarii comunelor nu s’a gândit să ia măsuri ca aceste fântâni adevărate focare de mircobi să fie curățite. Dar nu putem să cerem toate acestea de la un regim putred. ■ © £ 30 MORMINTUL D-rului KREMNITZ Care a scăpat viața Principelui Ferdinand Pe cărarea Reginei, aproape de Poiana Țapului, se sfla mormîntul d-rului Kremnitz, a aceluia care, după cum se știe a scăpat viața principelui Ferdinand, acum vre-o 14 ani. Monumentul a fost clădit cu cheltuiala Principelui Ferdinand, drept mulțumire și ca o amintire pentru omul care, frumos și cu toată inima a spus : „ași da viața mea, spre a scăpa viața principelui moștenitor al României”. Monumentul e de piatră. In jurul cavoului se ridică, pe zidurile lui, piedestale de piatră, legate între ele prin lanțuri de fer. La capătul cavoului, este o cruce mare de piatră, iar !n față, în pătretele cavoului, e o piatră de metal, cu următoarea inscripție : „ Aici zace Wilhelm Kremnitz, medic al spitalului brăncovenesc, născut în Stettin, 16 Mai 1844. S’a jertfit zicînd : ași da viața mea, spre a scăpa viața Principelui Moștenitor al Rominiei, 12 Iulie 1897“. Cavoul de jur împrejur, e încunjurat, cu un frumos grilaj în lemn de stejar gudronat, care formează un quadrilater cu laturi de 16 m. lungime și care se găsește într’o poeniță—spre a nu fi prea sălbatec locul mărginită cu brazi. In apropiere, frumușel un părăiaș cu apă cristalină se scurge, provocînd un sgomot neîncetat, care parca mai înviorează tăcerea care plutește în preajma mormîntului medicului prințului nostru moștenitor. Cit a ținut curtea noastră princiară și regală, la d-rul Kremnitz, și faptul că Carmen Sylva, care obișnuește atit de des să meargă pe jos, de la Peleș la Poiana Țapului ni își ara cărarea, decit pînă la mormîntul d-rului Rudo zăpadă, rămasă, din iarma trecută. Și, e un obicei, ca, vizitatorii Predealului, vizitând orășelul, să treacă dincolo, peste graniță, la așa numită vila nemțescă Klein, unde e bere multă, bună și ieftină. Un simplu gard desparte țara românească, cum spun cei din partea locului, de țara nemțască și acel gard, cu greu îl treci câte odată. Acum oricine are intrarea liberă, în timpul verei. Cu toată însă frumuseța celor câtorva vile din Predeal, nu prea ai mult de văzut aici. Predealul n’are nici pe jumătate, numărul caselor din Bușteni. Cu toate acestea, precum e și firesc, e o localitate însemnată, de oarece e punct de trecere in țara nemțască. O mare scumpete domnește nici scumpete însă care nu privește berea.. din târg. Zic din târg, căci o știe toată lumea că, de la gară, de la ori-ce gară de altmininteri, ți se iea indoit. Berea e eftină și bună, curată și servită..... nemțește, repede și au gust. Altceva mai de reținut, din Predeal, nu e nimic. Doar, fețele încruntate a paznicilor de la granița nemțească, care contrastează grozav cu acele ale grănicerilor noștrii. Poate și plictisit, căci nu prea ai multe de văzut, te reia torci iute la gară, pentru a prinde primul tren. Aici, iarăși te lovești de tabla de pe peron, unde poți ceti „Kozonsec átmenete, Itt Tnos“ (trecerea publicului oprită). Și trenul o pornește repede îndărăt, trece Azuga, Bușteni, Poiana Țapului până la Sinaia. VVVVV VVVVVWKudo PREDEAL Numai jumătate oră desparte Predealul de Poiana Țapului, drum de toată frumuseța, cu tuneluri, cu fabrici numeroase, cu șosele minunate și cu văi splendide. Cu vântul te duce trenul peste Bușteni și Azuga, la cea de pe urmă fiind numeroase fabrici de bere, despre care voi vorbi în unul din numerele viitoare. Ajungând la Predeal, ți se înfățișează chiar de la gară — un măreț și splendid local — nenumărate vile în deal, în posițiuni pitorești. In gară, cea mai mare din câte am văzut între Ieși-Predeal, se vede imediat că e locul de trecere în altă țară, căci pe peron e o amestecătură de români, unguri, nemți, e animație mare, și e vorbă multă. O despărțitură, un mic grilaj de lemn, pe chiar peronul gării, la mijlocul lui, arată că, întrând în Predeal, nu dai numai de ai tăi, ci și de străini. Căci, un adevăr, serviciu la gară, pe jumătate se face de către români, jumătate de către memți. Până și ceasul de pe peron, jumătate e românesc, jumătate e nemțesc, o parte arătând timpul din București, de pildă 11 jumătate, celaltă timpul din Budapesta, 10 jumătate. Intrând în inima târgului, observi mai bine mănăstirea din Predeal, numeroase vile cochete și distingi prea bine, dacă privirea ți se ’ndreaptă către înălțimile munților, urme de LOBS BYRON IDDITUT-AST CINTUL I (urmare) Războinici viteji trăiau și înainte de Agamemnon,și au mai fost și alții de atunci încoace. S’au găsit oameni războinici și înțelepți ca și dânsul, fără a i sămăna intru totul, dar ei n’au strălucit in paginile poetului și de aceia au rămas uitați. Nu vrau să mă leg de nimeni, dar, în secolul actual, nu găsesc nici un erou care să se potrivească pentru poemul meu (vreau să zic pentru noul meu poem). Așadar, după cum am spus, voiu lu. Onamicul meu don Jmn. Chestiuni juridice Acțiunea pentru restituirea unei cambii Pledani într’un astfel de proces dnnaintea Tribunalului Iași secția II, fiind prezidat de d-1 președinte A. Gane, iar judecător fiind d-l D. Cihodariu. Avocatul părții adverse, d-l Longinescu, pentru motive lesne de înțeles, mă denunță magistraților că am strecurat la gazetă o informație asupra unei încheeri anterioare a aceluiaș Tribunal compus din d-nii Vespasian Erbiceanu ca președinte și Gr. Suțu ca judecător. D. Longi nescu a adăugat textual: „Trebue să dispară odată aceste moravuri“. Vra să zică de avocat consideră ca ceva detestabil și vrednic de înfierat faptul de a arăta opiniei tuturora, pe calea publicităței, dispozițiile justiției care sa iau și se pronunță în fața câtorva. Eu sânt de părerea contrară hotărârile judecătorilor sunt menite prin natura lor a fi discutate pe cele mai multe și întinse căi și aceasta în interesul aflărei adevărului. Dacă din diferite cauze nu pot face apel, recurs și deci nu am ocazie de a putea face aceste discuții, în fața altor judecători, am altă cale pentru discutarea problemelor juridice, calea publicității. De altfel, această cale nu e ceva nou; ea a fost urmată de mulți și aceasta, necontestat, n’a cauzat nici un rău ci din contra, binele și progresul științii juridice. Din asemenea ,moravuri, toată lumea poate profita; nimene nu poate păgubi, afară de acei care, prin diferite mijloace, surprind justiția și caută să profite până la capăt de această urteioasă procedare. In urma unei acțiuni cambiale, debitorii Fany Șaraga și Lupu Goldenberg sunt condamnați să plătească lui N. L. Șaraga suma de 500 lei. Cei interesați fac apel și în acelaș timp introduc acțiune de restituire a cambiei contra detentorului N. S. Șaraga, pretextând că polița a fost achitată. Apelul lor a fost respins și hotărârea condemnatoare a rămas definitivă și executorie. La judecătorul ocolului I se judecă acțiunea pentru restituirea cambiei. C. avocat Celia Drăcșineanu, asistând pe Lupu Goldenberg, chiamă la interogator pe pârâtul N. S. Șaraga, după care trebuea să urmeze jurământul:“Atunci eu, din partea lui N. Șaraga, m’am opus susținând că in materie cambială, conform art. 318 și 349 ăl. uit. c. com, numai proba EVENIMENTUL scrisă este admisibilă și în nici un caz celelalte feluri de probări anume: proba testimonială, interogatorul și jurământul. S’a opus de partea adversă că acțiunea aceasta nu este cambială ci de drept comun și ca atare orice mijloace de probă sânt admisibile. Eu am spus că în specie nu s'a făcut proba legală a plăței, adecă nu s’a adus un act scris pentru e proba că polița a fost plătită Numai dacă posezi proba legală plăței, adecă numai cînd ni o chitanță î că ai plătit, numai atunci este posibilă o acțiune în restituire a cambiei căci atunci cambia se deține fără cauză și această deținere poate fi prejudiciabilă fostului debitor, toate acestea, d. judecător Lupu au decis că acțiunea aceasta este de drept comun și deci a admis interogatorul și jurămîntul mare judaice In apei, d. Colin Drăcșineanu ca procurator, a fost asistat de d. Longinescu. Discuția a fost pusă din nou, argumentarea repetată, dar în zadar N. S. Șaraga a fost obligat să jure more judaice cum că nu i s’a făcut plata. Iată acum urmările acestei ușurinți: 1) Șaraga nu va intra nici odată în posesiunea banilor săi dați pe poliți, pentru că nu va găsi nici o dată un rabin care să asiste la depunerea jurămîntului. 2) . Toți debitorii cambiali răi de pistă, încurajați de o atare jurisprudență, in loc să-și plătească polițele, vor recurge la sistema aceasta preconizată de d. avocat Cohn și poate “vor recurge chiar la serviciile ingeniosului și norocosului avocat, pentru a trimite pe creditorii lor evrei la sinagogă, ca să-și primească plata la calendele grecești. 3) . Această frumoasă situație, ce se creează creditului cambinar, va umple de... bucurie, atit pe oamenii de afaceri cit și legislatorul nostru, care va vedea destul de limpede că este mare deosebire între intențiile legiuitorului și interpretările celor însărcinați cu aplicarea legei. Conchid susținînd că nu este râu a se prevede sancțiuni de natură disciplinară contra greșelilor grave comise în justiție, osebit de căile de atac prevăzute de procedură, care nu pot profita la toți și in ori-ce ocaziune. Judecata se poate confunda cu rațiunea dar cu capriciul nici odată. —6xzzz-><> o V. Cireș rnțe. Ce e drept așa este. Statul,care secularizat atîtea averi, e dator de lua măsuri în acest sens, dar cu toate acestea, a mai vorbi sau a mai feri în sprijinul ideei aceștia, ar însemna a pierde timpul în zadar. După mine unul nu e bine să se recurgă la stat și pentru aceasta. Nu. Monestirile noastre, cu toată secularizarea ce au suferit, totuși au încă averi destule în pămînturi, vite etc, din cari averi ar putea să se întrețină singure, fără chiar să mai aibă ajutoare de la stat, dar nu folosesc din acestea decit tare puțin, căci întăi de toate se administrează tare prost și apoi cit se mai stringe din aceste sveri, se dă pe unde nu trebue. Cele ce urmează, mărturisesc, că nu sunt zise relativ de Agapia, ci de monastiri în genere. Fiecare monastire are caii, trăsurile, vacile și bivolițele sale. Ei bine, de toate acestea nu se folosesc cei și cele ce au nevoie, ci tot cei și cele ce au eu ce trăi. Și aci ca și în lume, se fac favoruri, privilegii. Așa : Caii și trăsurile nu se dau celor cari au nevoe, cari n’au de unde să plătiască, ci celor ce au, cu laptele de vaci și bivolițe nu se îndulcesc, cei și cele sărace și bolnave și cari trăesc murind, ci tot bogații și bogatele. De asemenea se face și cu vinul. Boii și carele în loc să fie întrebuințate și pentru transportul lemnelor de foc din pădure, măcar pe la cîteva maici din cele ce trăiesc mai în mizerie, sunt întrebuințate numai și numai pentru nevoile monastirei, așa că cei și cele sărace deși au gratis lemnele de la stat și deși pădurea e de palmă de foc, totuși plătesc pentru adusul lemnelor, tot atit cît ar plăti dacă le-ar cumpăra. Aceasta se face în multe părți cu știința consiliului economic. In citeva cuvinte, iată ce ar trebui de făcut pentru îndreptarea răului de care am vorbit pănă acum 1. Trăsurile din monastire să se dea la nevoie ori și la care din monahi, ori monahii, iar nu numai la cei și cele bogate și cu vază în monastire. 2 Din laptele de la vaci și bivolițe să se distribue pe la acei și cele sărace măcar la zilele de sărbători. De asemenea din vin. 3. Pe cît va fi posibil să se facă lemne cu boii monastirei, la cei și cele sărace, ori de nu să se stăruiască de cătră consiliul economic pentru oftinirea lor, iar nu să se lase prețul la bunul plac al țăranului. 4. Articolele de prima necesitate ca : făină, brînză etc., să se procure prin administrația monastirii pentru cei și cele mai sărace din sobor, iar nu de către jidovi. Aceste toate zise pănă aei, de s’ar face pe la monastirile noastre, ele nu numai că nu s'ar plînge de mizerie, dar incă nici de ajutorul de la stat n’ar mai avea nevoie. Sunt multe încă de vorbit, dar mă opresc aci Preotul N. Dărnnga din Tg.Prumos VI Cea mai mare parte dintre poeții epici, chiar de la început se aruncă ,in mediaș res“ ; Horațiu face din aceasta, cea mai de samă condiție a epopeei. Pe urmă, când îți convine, eroul povestește ceia ce a precedat; el o face aceasta prin episoade, după masă, așezat comod lângă iubita lui, în vreun loc fermecător, precum ar fi un palat, o grădină, paradisul sau vreo peșteră, care servește de adăpost fericitei perechi. VII Acesta este sistemul obișnuit, dar nu-i și al meu. Am obiceiul să încsp cu începutul, regularitatea planului meu îmi interzice orice abatere, că o greșală capitală, și chiar dacă cel dintăiu vers al meu, nu vor face să-mi trebuiască un ceas pentru înșirarea povestirei, voiu începe prin a vă spune ceva despre tatăl lui Don Juan, și de asemenea despre mama sa, dacă vreți numai da cât. Ce au fost, ce simt și ce ar putea fi monastirile noastre (Urmare și fine). Contra acestui obicei, am scris și altă dată și scriu și acum zicînd : că ntru nimic nu se schimbă prin aceasta soarta mizerabilă in care trăesc mulți și multe. Prin închirierea caselor la musafiri, cîștigă tot cele și cei ce au restul păgubesc, căci prin venirea musafirilor se scumpește traiul în mod simțitor, așa că cei și cele sărace, nu numai că nu iau pe case nimic de la musafiri, dar deu încă mai mult ca de ordinar. Și apoi dacă aș putea admite pentru un moment, că se folosesc ceva materialicește prin venirea musafirilor,apoi răul e mult mai mare pentru că pierderea morală crește, viața morală a monahilor și monahiilor scade. De aceia, mai repet încă odată, venirea musafirilor e pentru monastiri un rău și prin aceasta nu se contribue la ridicarea nivelului material a celor ce au nevoile de așa ceva. Ar fi bine daci, ca să se oprească venirea lor și în schimb, să se trimită pe la monastiri și numai aoi, colonii școlare. Bunul ce ar rezulta pentru acestea, ar fi că pe lingă aerul dată, tot de viață ce F ar absorbi eleviis’ar mai deprinde cu Biserica, ar mai folosi și din punct de vedere religioso-moral. Un lucru însă : să se plătiască pentru acei copii, ceva mai mult (cel puțin un leu pe zi), căci cu astfel de sumă de 60 bani pe zi, cit s’a plătit pănă acum, e imposibil ca să iasă la bun rezultat gazda, cînd se știe că trebuie să depuie o mulțime de sacrificii morale și materiale. S’a mai zis de mulți că statului ii incumbă datoria ca să ieie măsuri de stirpirea mizeriei de cari sunt bîntuiți mulți și multe călugă sa»» t MOi INFORMAȚIUNI Azi dimineață au sosit în localitate, pentru combaterea epidemiei de febră tifoidă d-nii Doctori Slătineanu și Popescu, inspectori sanitari din București. E vorba că in orașul nostru să se pună bazele unei societăți a birjarilor. Ministerul instrucțiunei telegrafic închiderea școalei torie din Iași, din cauza care bântie în localitate. In comuna Cucuteni plânginduse epidemia de rabie la animalele bovine, și a ridicat măsurile de poliție sanitară veterinară. O plone cu grindină căzind pe Plugari, Chișcărăni, Mitoc, Boroșoaia, Urzicani a cauzat foarte mari stricăciuni, distrugând lanuri întregi de orz, ovăz, popușoi atțt boerești cât și a locuitorilor care sunt foarte dezolați. a dispus decroiiifosului VIII El se născuse la Sevila, cetate frumoasă, celebră prin portocalele și femeile sale. E de compătimit acel care n’a văzut-o; așa zice proverbul,—și eu sunt de aceiași părere. Nu este în Spania oraș mai fermecător, afară poate de Cadix; dar în curând veți putea să judecați, aceasta singuri, părinții lui Don Juan locuiau pe malurile fluviului, a mărețului flu viu numit Guadalquivir. IX Pe tatăl său îl chema Jose„don“ José cum am zice , era un adevarat hidalgo, fără o picătură de sânge evreesc sau macar în vinele sale . Originea lui se urca pănă la cei mai vechi gentilomi goți din Spania; nici odată cavaler nu s’a suit pe cal și nici n’a călărit mai bine ca Jose care avu de fiu pe eroul nostru, care și el avu de fiiu... dar aceasta vom vedea-o din cele ce urmează. Ei bine, deci pentru a reincepe. X Mame lui era o femee savantă, versată in cunoașterea tuturor științelor cunoscute, sau care au vreun nume în limbile creștinătății; virtuțile ei nu erau egalate decât doar de spiritul său, iucăt oricine o vedea că excelează astfel în tot ce făcea, cei mai iscusiți erau cu totul rușinați înaintea ei, iar cei cum se pole nu se puteau împedeca să nusimtă o invidie ascunsă. XI Memoria ei era o adevarată rimă. Știa pe de rost pe Calderon in Întregime și cea mai mare parte din Lope, încât dacă s-ar fi întâmplat ca un actor să-și uite rolul, dânsa putea să-i servească de sufleor; știința lui Fermagle ar fi fost pentru ea o știință inutilă, ea ar fi silit să dea faliment; niciodată el n’ar fi ajuns să creeze o memorie asemănătoare cu aceia care împodobea creerul clonei Inez. Duminică seara a avut loc la Berăria Zimbru, serbarea Soc. „Cuza Vodă“. Pe lingă alte distracții, către sfirșitul serbărei a avut loc și o frumoasă Serată Dansată, alegîndu-se ca regină a serbărei simpatica domnișoară, Lala Vlădescu. Camera de comerț din localitate a primit o circulară din partea ministerului industriei, prin care îi cere mai multe date în vederea modificării tarifelor de transport. Suntem rugați să întrebăm administrația comunală dacă are cunoștință că unii din poduri aruncă gunoiul de pe străzi în canalurile de scurgere ? Recomandăm administrației comunale pe cel din Piața Unirei, rămânându-i să se intereseze de ceilalți. Atragem serios atențiunea d-lui comandat al jandarmăriei rurale, că jandarmii din punctul Ungheni să poartă intru’un mod mai mult decât scandalos cu publicul din Ungheni, arestând și insultînd fara motive temeinice. Serbarea patronului corporației constructorilor Corporația constructorilor din localitate și-a serbat ori patronul cu ocazia sărbătoarei Sf. Ilie. Dimineața la orele 8 jumătate toți membrii corporației în frunte cu drapelul și musica ei au dus la biserica Sf-ții Voevozi, unde au asistat la serviciul divin piă la orele 10 și jumătate. După terminarea slujbei religioase membrii s’au reîntors la sediul corporației din str. Alexandri, unde a avut loc un banchet. Au luat cuvîntul d-nii Ion I. Dupa președintele corporației, care arată pe scurt fazele prin care a trecut corporația de la înființarea ei și pina astăzi. Arată progresul făcut în acest restimp, condamnă purtarea unora dintre membrii, care caută să provoace desbinări și intrigi în sinul meseriașilor și termină luîndu-și angajamentul că va lucra numai pentru binele și propășirea corporației în fruntea cărei se află. Mai ia cuvîntul apoi D-nii V. Grădinaru și S. Gernischi care închină pentru d. I. Cupa. Arată activitatea desfășurată de acesta în conducerea corporației și termină urînd președintelui și corporației viață lungă. In tot timpul banchetului a domnit cea mai mare animație. Cu această ocazie s-au fotografiat toți membrii din corporație împreună cu comitetul. Banchetul a luat sfirșit la oarele două. Seara la orele 9 a avut loc la berăria Zimbru o serbare cîmpenească la care a luat parte un numeros public. Cunoscutul nostru etnograf d-rul Th. Burada s-a întors ori în localitate din Constantinopol, unde a terminat o lucrare despre scrierile musicale ale lui Dimitrie Cantemir, Domnitorul Moldovei. Una dintre cele mai frumoase serbări ce se pregătește ieșenilor va fi acea de la 8 August 1909 in grădina berăriei Zimbru. In Capitală a încetat din viață Gh D. Constantinescu, pensionar, fost director al școalei tehnice din Iași. Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din Dresda la 1 Septembre s. n. începe sesonul de iarnă. D. doctor Buzenchi medicul veterinar al orașului, a dat în judecată pe cîrnațarul evreu Frantz Loebel, care a fost surprins fabricînd cîrnați cu carne vitrată în putrefacție și plină cu viermi și pe pescarul Altăr Smilovici, la care s-a găsit un paner cu pește stricat care era pus în consumație. La spitalul militar din capitală, a încetat din viață ori, tânărul Focșa, fiul maiorului Focșa, elev al liceului militar din Iași, bolnav de febră tifoidă. Incendiul de Strada Cucii Un incendiu puternic alimentat de vînt, a distrus ori noaptea cu desevîrșire 2 case compuse din 3 apartamente situate în strada Cucu și una situată în Strada Pantelimon. Focul a luat naștere ori noaptea pe la orele 3 jumătate da la podul unei case cu un find locuită de evreul David Goldstein lucrător de la moara lui Tasserer, și s-a transmis la celelante case pe care le-a distrus cu desăvîrșire. Casele distruse erau asigurate la societatea Patria și Da’ia ,pentru suma de 15000 lei. Focul se crede că a fost pus de evreul Leib Moise care a și fost arestat dimpreună cu 2 copii a lui. Cazul să anchetează. Casele distruse Leiba Moise, Kong, erau locuite de Goldstein și Amalia Moser. Nu beți decît apele mineralizate artificial Dochia, Repedea, Stinca și Baia cu compoziția asemănătoare, dar incoparabil superioare apelor de Vichy, Borszek, Wittel și Giessbuehler, căci sunt fabricate în mod rațional și conștiincios cu apă distilată și sterilizată prin ierbare,așa că nu cuprinde bacterii microbi), ceea ce este de o importanță capitală pentru cruțarea sănătății, mai ales în timpul cînd bolile molipsitoare, ce se capătă prin apa de băut, ca febra tifoidă, ș. a. bîntuesc orașul. Excelentele ape mineralizate, amintite mai sus, sunt fabricate în Iași și se pot aduce la domiciliu, după o cerere prin cartă poștală , adresată Primei Fabrice de Ape Minerale, Iași str. Arapa 79 Costul unei butelii de un litru este numai douăzeci bani. Rugăm pe abonații ziarului nostru care părăsesc orașul, în timpul verei, să ne dea citeață adresa localității, unde vor petrece vacanța. Cu această ocazie, administrația ziarului face cunoscut că primește abonamente de viligiatură, cu următoarele prețuri : 2 lei lunar în țară, 8 lei 50 în străinătate. Cu începere de la 1 Septembrie viitor, școala de sericicultură din str. Vienei va fi reorganizată, întroducânduse cursuri noi teoretice precum : tehnologia (studiul fibrelor textile), comptabilitatea, războaele, vopsitoria și desemnul apucat la motive vechi românești. Această școală este singura în țară , unde se fac cursuri teoretice, celelalte fiind ateliere practice unda ce învață sericicultura. Pentru admiterea în această școală se cere candidaților , a fi români, a avea etate de cel puțin 14 ani, a fi absolvit cel puțin 4 clase primare și a se bucura de o sănătate perfect. Pănă acum s’au și înscris 26 eleve. Cererile de înscriere se primesc dela 20 August pănă la 1 Septembrie. Elevele trebue să depună la admiterea în școală o taxă de 15 lei, pentru stricăciunile ce vor face în timpul studiilor. Locuitorul Ion Pruteanu din Țicăul de Sus ducându-se ori pe șesul Șorogarilor pentru a paște vitele și trecând pe lângă o groapă situată lângă depozitul de gunoi, văzu un porc al său care zăce intr-o groapă, scoborându-se înăuntru pentru ai scoate să asfirsia și muri și el din cauza gazurilor. Pe ziua de azi s’au declarat în orașul nostru 5 cazuri noi de febrătifoidă. XII Știința sa de predilecție era matematica ; virtutea sa cea mai nobilă mărinimia ; spiritul său (câte odată căuta să facă spirit) era curat atic; in convorbirele ei serioase ducea obscuritatea pănă la sublim, în sfârșit ea era în orșice, acela ce se poate numi o minune: — rochia ei de dimineață era de stofă, sara punea o rochie de matasă, sau in timpul verei de mousseline și alte stofe pentru care mi-ar trebui prea mult timp să le înșir. XIII Ea știa limba latină, — vreau să spun predica Dominicală, — cât privește limba greacă, ea știe alfabetul, — de asta am aproape siguranțe ; citea din când în când câte un roman francez, cu toate că nu vorbea așa de bine această limbă ; cât despre limba spaniolă și dedea prea puțină atenție ; cel puțin conversația ei era obscură : crondirile ei erau teoreme, vorbele ei o problemă, ca și când ar fi crezut că misterul se înobilează. XIV Ii plăcea engleza și ebraica și găsea analogie între aceste 2 limbi; o dovedea aceasta prin nu știu care citate din cărțile sfinte , dar las aceste probe pe sama celora care le au văzut. Totuși este o observație pe care am auzit-o de la dânsa și asupra căreia fiecare este liber să aibă părerea care îi va plăcea, anume : „cuvântul ebreesc care însamnă eu sunt este întotdeauna întrebuințat in englezește ca subiectul verbului a condemna. Traducere de* ♦ * (va urma)