Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)

1909-10-01 / nr. 190

■A -4 V —A­NUL XVII No. 190ă öani— JOT 1 OCTOMBRIE 190­9 S 1 Ö­1 A­KH­E­BI­T­E Pe un an ......................... Pe jumătate de an . . . Pe trei luni.................... In străinătate pe un an. Un număr vechi 30 bani T Î3­L­E P­O AÜUHCIURI Inserții si reclame In pagina a 2-a rândul 1—Leu In pagina a 3-a rândul 0.50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani REDACȚIA ȘI TRANSTRAȚIA STIVADA­ ZĂPUȘNEANU No. 44 Lei 20 ■ „ 10 5 30 SUB DIRECȚIA CLUBULUI CONSERVATOR XM&Et CONSERn VA TOM IAȘI BEȚIE PE CUVINTE Ilustrul român și fruntaș al ] nostru, dl. Tit Maiorescu în­­tr’o vacile critică, apărută a­­cum cîte­va decenii în „Con­vorbiri Literare", biciuește după cum merita abuzul ce se făcea atunci — și cum din nenorocire continuă, deși în proporții mai mici,și astăzi,— de fraze sforăitoare, de cuvin­te bombastice și de tot felul de figuri literare dișanțate, în literatura de pe acele vre­muri. E­ra un adevărat abuz de vorbe seci, un dever gendaj de proză fără miez și o întrece­re de a face efect prin forme mirobolante,—și acest abuz,dl. Tit Maiorescu l’a înfierat cu o calificație absolut caracte­ristică faptului, cu cuvintele de­­­bin­e de cuvinte. Acelaș lucru se petrece as­tăzi în literatura politică a presei liberale. Ori­ce gazeta guvernamen­tală iei în mînă, nu cetești alt­ceva de­cît că, numai partid­i­dul liberal e în drept a con­duce destinele intereselor noa­stre publice, că partidul con­servator a tras in urmă cu procesul, și că d-nii Stere et compania regeneratorii libe­ralismului român, au singuri menirea de a pune țara la cale, timp îndelungat, adică fără termin. Ceva mai mult, O lume întreagă știe că ce­lebrele reforme agrare ticlui­te de liberali, au dat faliment și că țărănimea sub regimul acestor reforme se găsește cu mult mai rău de cum se gă­sea pe vremea dacei și a bo­­erescului. Totuși întreaga gazetărie o­­ficială­ ridică în înaltul ceru­lui reformele, dar nu citează un singur fapt doveditor des­pre aceasta, nu vorbește des­pre o singură colună trans­formată în paradis terestru. Se întrebuințează fraze lungi, ditirambe și tot felul de ar­tificii literare spre a se tă*­mîia reformele, fapte concre­te însă, nu se dau de loc. Chiar ieri, „Voința Naționa­lă“ relevînd limbagiul aspru, neaparat, al „Epocei“, în cri­tica ce face guvernului, afir­mă că o schimbare de regim nu poate avea loc de­cît în­­tr’un timp­­ carte îndepărtat. De ce ? nu vrea să o spuie. Oficioasa partidului de la guvern, se mulțumește pur și simplu se arată că situația po­litică a țărei e trandafirie, că toată lumea e mulțumită, și că de aceea chiar dl. P. P. Carp șeful nostru nu se mișcă de la Țibănești spre a între­prinde o acțiune politică vi­guroasă de resturnare a gu­vernului. Diplomați barbați, cei de la „Voința“ ! Cunoscînd perfect că dl. P. P. Carp nu e om de stradă, îl sfidează știind bine că șeful nostru nu va releva de loc sfidarea, și aceasta, pentru bu­ne rațiuni. Regimul actual este așa de putred, în­cît ar fi o cheltu­ială de sforțări risipite în za­dar, spre a’l da jos. El se pră­bușește singur fără ca să fie nevoie să’i mai dee cineva blînd­, și nici frazeologia pre­sei guvernamentale nu’l pot scapa și nici apara de a nu cădea în prapastia pe care sin­gur și-a sapato. Cu­lecția de cuvinte a pre­sei guvernamentale nu se’n­­dreapta o stare de lucruri creată prin nepriceperea unui partid selecționat cu elemen­te disperate, contrare mersu­lui regulat al afacerilor pu­blice într’un stat organizat pe baze de cumințenie politică, cum e al nostru. Partidul de la guvern în stadiul de reorganizare și de reformare în care se găsește,nu poate fi folositor intereselor țărei pe care le’ncurcă pe zi ce merge. El trebuie să se reculeagă în opoziție, și să se prezinte țărei compact și unit, spre a pretinde apoi să i se încredin­țeze cîrma afacerilor noastre publice. torii societăței de azi, vom adăogi că preotul Emil Lascar da la congre­sul din Botoșani este același preot Emil Lascar din comuna Ceplenița jud. Iași, contra căruia s’au făcut de către d-na Zarifopol proprietara mo­șiei Ceplenița numeroase plîngeri la parchet că ațîț­ă locuitorii contra pro­prietarilor. Preotul Emil Lascar este tot acela care în primăvara anului acesta a provocat un scandal in biserică să­rind în mijlocul slujbei să dea afară pe proprietarul moșiei, iar autoritățile bisericești au avut de înregistrat con­tra sa o plingere pentru refuzul de a boteza un copil. Iată cine sunt aceia care acuză de depravare clasa dirigentă și fac pe reformatorii societății moderne. ADELA XENOPOL OCZK— Propovăduitorii Sterizmului — Preotul Emil Lascar — Se știe că cu ocazia congresului regional al băncilor populare care a avut loc la Botoșani, un preot anu­me Emil Lascar, depășind limita dis­cuțiilor congresului, a găsit de cu­viință să facă pe propovăduitorul so­cialismului, având o eșire violentă contra claselor conducătoa­re. întreaga presă a relevat actul de îndrăzneală a acestui preot precum și faptul că președintele congresului d. Nenițescu luîndu-i cuvîntul la in­vitat să părăsească tribuna. Comentind și noi cele petrecute cu acea ocazie, am arătat că acest preot ca și învățătorul care în același con­gres a cerut Înlăturarea credinței, nu sunt de­cît agenții răzvrătitori ai școalei poporaniste inaugurată de d. Stere. Pentru complectarea relatărilor noastre și pentru ca publicul să-și poată face o ideie cina sunt reforma­ D. Brătianu la Ia­și Pus în curent de cele ce se pregătesc la Iași, primul ministru s-a hotărît să vină in localitate pentru a examina și a se con­vinge in persoană de situația o­ganizației liberale din Capi­tala Moldovei. Toate recomandările, inter­vențiile și solicitările pentru demnitatea de prefect al ju­dețului au fost suspendate, iar d. Stere a fost însăr­cinat la preajma venirei șefului . Vestea apropiatei vizite a d­rm­. Ionel Brătianu a produs un efacil foarte curios printre clubiștii libe­­­rali. In timp ce vechile cadre și ți­neri da la „Mișcarea“ au primit-o cu satisfacție, socialiștii d-lui Stere și însuși președintele clubului nu nu aerai sa he tocmai încînteți. D. Stere avea tot interesul ca centrul să nu preș știe cele ce acasă[ și descoasă d-sa aici și mai ales] nu­­ poate veni la socoteală ca pri­­­mul ministru sa se convingă „dej visu* cit'de buna stă ca popularitate in gruparea liberală locală. Cadrele vechi insă profitînd de prezența d-lui Brătianu în localitate îi vor cere în mod categoric lămu­rirea odată pentru totdeauna a si­tuației. — „Nu putem tolera ca o organizație cu trecutul ei și ca oamenii ei de vază să a~­jan­gă a fi condusă de cine­ nelfori cari fac literatură po­poranistă la „Viata Rom­î­­mascâ“. Iată fraza cu care un liberal din auturogiul ,Mișcăreiu s’a exprimat despre csia ce se va căuta cu tot dinadinsul să se elas­tice cu o­­casta vizitei d-lui Ionel Brătianu. Debandada din clubul liberal Vacanța prefectorială. — Insistențele la centru. — Lovitura d-lui Stere.—D. Brătianu în Iași—Consfătuirea de aseară.—In preajma venirei șefului. Vacanța prefectorială încă din prima zi a i­­rei vacan­ții prefectoriali am relevat făptuitei, ch­es­­tiunea numirei noului prefect va a­­trage după sine isbucnirea fățișă a tuturor certurilor și dezbinărilor care minează anemica grupare a liberalilor ieșeni. Spusele noastre s’au adeverit in totul, astăzi clubul liberal din localitate se găsește în plină debandadă. N­seanța de la prefectura de jude­ț a fost găsită ca cel mai nimerit motiv de către ad­versarii actualei directive pentru a stringe­ rindurile și a da un nou asalt gaștei de la „Viața Romineascâ”, care de la proclamarea d-lui Stere ca pre­ședinte al clubului, s’a substituit in toate privințele vechii organizații li­berale. Intervenția la centru Cele ce fatal trebuiau să se des­­fașure în clubul da la Iași în urma morței lui Glx. Chernbach au fost prevăzute însă și de d Stere. Pentru a le preintîmpina și a para­liza întru cât­va acțiunea vechilor cadre, d. Stere a încercat o lovitură, acela de a forța mîna d-lui Ionel Brătianu, pentru ca succesiunea pre­­fecturei de Iași să se rezolve în pripă, fără ca adversarii săi să prindă de veste. Planul într’adevăr era ingenios clubul s’ar fi găsit deodată în fața unui fapt îndeplinit și orice mișcare ostilă ar fi fost interpretată ca o răz­vrâtire contra directivei de la centru. Părăsind in pripă surgonul de la mănăstirea Neamțului, d. Stere fără a mai da prin Iași s’a dus deadrep­­tul in Capitală pentru a-și pune pla­nul în aplicare. Lovitura n’a reușit însă căci pe cînd d. Stere se grăbia să smulgă din minile d-lui Brătianu decretul d lui Chilimoglu, d-nii Ta­nase Gheorghiu și Georgel Mîrzescu sosiră și ei în Capitală și avuserâ timpul necesar să strecura la ure­chile primului ministru că ruptura în clubul din Iași e inevitabilă dacă vacanța prefectorială se va rezolvi pe cale de impunere, fără asentimentul intregei grupări, să anunțe sosirea la Iași a d­lui Ionel Brătianu pentru ziua de 6 Octombrie. In scopul acesta d. Stere a sosit ori dimineață în localitate și a convocat pentru aseară pe toți membrii m­ar­canți ai clubu­lui la o consfătuire, întrunirea de aseară In timp ce în Capitală se pe­­treceau cele mai sus relatate,­­în Iași agitația în rândurile liberale creștea pe fie­care zi. Se colportau tot felul de svonuri, ba că numi­rea d-lui Chilimoglu e fapt înde­plinit și d. Stere va sosi cu de­cretul, ba că d, Titi Crupensch­i fost socialist și actualmente mare proprietar a fost propus primului ministru și are toate șansele de a fi numit, versiuni peste versiuni veneau să alimenteze fierberea dintre clubiștii liberali Sosirea d-lui Stere în localitate și vestea că d-sa a convocat de urgență comitetul clubului pentru aceiași seară, fără a se ști mo­tivele acestei convocări, au avut darul să facă pentru tot timpul zilei de ori fierberea și mai mare. Unii credeau că d. Stere a făcut această convocare pentru a anunța clubului pe noul prefect, alții sus­țineau că e trimis de d. Brătianu spre a lua numai avizul comitetu­lui, ceia ce se știa însă cu certi­tudine era ca numirea în mod de­finitiv nu fusese încă făcută. Ori­care ar fi fost motivul con­­vocărei cadrele vechi erau hotărite să țină piept, nelăsînd cu nici un preț ca prefectura să fie încredin­țată vre-unuia din sateliții d-lui Stere. Surprinderea tuturora a fost cînd adunați seara la club, d l Stere n’a făcut de­cît comunica­rea că d. Brătianu sosește pen­tru ziua de 6 Octombrie în loca­litate, rugând membrii să iasă la gară și să ia parte la întru­nirea clubului care va avea loc cu acea ocazie. Nici o vorbă despre viitorul prefect. După ce a făcut această co­municare d. Stere a avut grija să părăsească clubul, ocolind ori­ce discuție. ------------------------------------------­ reimis După un an și jumătate sau energica Hotărâre a celor cinci De-un democratic dor cuprins, Cuconu Ghiță Șiendre, Cu „energie* și..., convins Și-a strâns arme, bulendre, Ș’, c’o privire de dispreț, Gătind spre vremi apuse, Fără condiții, fără..., preț, La Bădărău se duse. Cu patru alții s’a ’ndreptat Spre clubul cu ponoase, Unde speranțe li s’a dat De zile mai frumoase . Căci Naiman cel făr’ de mustăți Răcnea : „Să n’aveți teamă, La Bădărău sunt bunătăți Ce tot spre el te chiamă ! Luă pe maior, pe căpitan, Pa Naiman și Ilandoca Și merse ’n clubul huligan, Unde fruntaș e „Coca“. _ „Bine-ați venit !“ Clubul a zis La șef și la patrulă, Chirilă ’n condică i-a scris Și le-a tăiat fidulă. Și-acum privesc, cu ochiul mic, Toți cinci în spre putere Din care n’au gustat un pic, Din pricina lui Stere. Dar compensărei au simțit imediat efectul Căci grupu’ntreg a fost primit In comitet de-a dreptul. După un an și șase luni, Cu­ dînșii discutară, Cu Gh­bănescu prieteni buni, In fine se legară. Ba cinste încă eu acum Colegi de club să fii Cu Levin, Steuerman și Blum.... Halal tovărășie 1 Bum. «31- P­P ÎNSEMNĂRI Un rasii au­ iernii Ultimul număr al excelentei și po­­ularei reviste franceze „Les Annales Polit­ics et Littéraires” conține ca supliment o broșură de vre­o 15 pa­gini : Programul pentru anul școlar 1909—1910 al Universității creată de această revistă pentru educația fete­lor care doresc să-și cultive mintea și sufletul, nu în scop de a capata o diplomă oare­care și a alerga apoi după o slujbă la Stat ori aiurea, ci numai pentru plăcerea de a se cul­tiva. Universitatea aceasta, sau cum o numesc directorii ei mai modest. In­stitut literar și practic, funcționează numai de 4 ani. A fost înființată de d na Yvonne Sarcey, fiica criticului Sarcey, măritată azi cu d-l A. Bri­­sson directorul revistei „Les Annales“, cu scopul de a găsi o ocupație fru­moasă și utilă fetelor de familii mai cu stare, care nefiind nevoite a munci iși perdeau zilele până la măritiș în cel mai anost și stupid fel, in plăceri eftine și superficiale de baluri, serate, toalete, flirturi, citiri de cărți proaste și reverii vagi și enervante. Pentru a subveni acestui rău care constitua d­elor, parizienee In special, o men­talitate superficială și un suflet sarac, s’a înființat numita Universitate, care ia un avânt de toată lauda, prin nu­mărul din ce în ce mai mare de­s­­ere ce urmează cursurile. Ce se face acolo ? Iată cursurile pentru anul a­­cesta: câte 15 conferințe din Litera­tura antică, Istorie, Literatura Fran­ceză, Pedagogie, Istoria Artei. Afară de acestea cursuri de Artă, Desen, Piano, Cânt, Dicțiune, Dans, Artă decorativă și Muzica vocală de an­samblu cu conferințe și ședinți mu­zicale. Cursuri practice : Croitorie, Mode, Steno-Dactilografie, Menaj etc. Profesori sunt aleși printre cei mai iluștri ai Sorbonei Academiei, Insti­tutului Franței. Taxele sunt foarte mici, și roadele ce dă acest început de Universitate liberă sunt incalcu­labile încă. Rezultate imediate și ne­tăgăduite sunt în primul rând că o­­cupă timpul atâtor ființe intr’un chip inteligent și folositor, și le învață lucruri utile pentru mai târziu în viață. Opera aceasta de o importanță so­cială însemnată merită toată lauda. A forma caractere, a stimula calită­țile bune în sufletele șovăelnice a­le fetelor cari nu știu cum să-și ocupe vremea, a le împodobi sufletele cu lucruri frumoase și utile care ele le vor putea transmite copiilor lor, și mai cu seamă a le deturna de la funcționarism arătându le clar­ că drumul natural al femeei este căsni­cia, iubirea căminului și a familiei pentru binele lor și a țărei. iată ve­derile mai largi ale acestei excelente școli. Da sigur, noi nu ne putem gândi încă că din inițiativă privată s’ar putea constitui o asemene școală ln București sau Iași. Imposibil n’ar fi, și poate chiar și util pentru cultura și moralitatea societăței noastre să se Înființeze pe lângă universitățile de Stat producătoare de nenumărate candidate de profesoare sau de femi­niste convinse și cu teorii contra in­stituțiilor de familie și stat, ast­fel fel de școli cu scopul de a forma femei culte și bune, cu dragoste de cămin și de țară capabile să-și crească și iubească copiii și să-și întrebuin­țeze timpul înainte și după măritiș într’un chip demn și folositor. Tristan 47 Adîncuri sufletești (Roman din viața Moldovenească) (Urmare) Privea, admira, cucerită însă de trista­ță, și cu toate că acele monu­mente o interesau, totuși dorea să-i re­vie Sar­du, și să place cu­ de curvii din tirna ăstui orășel, spre sgomotul vieței atit de viu al Parisului. Simina nu se îndepărtase mult, astfel că f privind ades­e spre partea unde se pierduse convoiul, văzu după cu­­va apărînd iarăși acele trei ființe in depărtare. Simina e și de pe aleia morminte­lor, pășe a sumei ca o împuternicire, apoi se opri sfi­tă în fața acelei ființe desperată care da abea se mai țrnea dusă de subsuori. Erau aproape, Dina însă nu o vă­zu intrînd in cupeu, și acoperindu-și ochii. Jenică se urcă și el privind la Si­mina, și șoptindu-i Dinei.­­ Sandu e cu soția lui. Dina ridică capul, își fșterse och­i, privirea ei alunecă o clipă pe­­ lingă Simina, în jurul Siminei. Apoi ple­cîndu-se într’acolo ii șopti lui San­du, care o o ținea Încă de mină. — Veniți și acasă ? — Cu bună seamă, răspunse San­du inchizînd oblonul, pe cind Dina privind înspre partea unde-și îngro­pase tot ce avea pe lume spuse: — Sărmana mamă. Ochii luminei se înecară în ceata lacrimelor, pe cînd Sandu a bătut o privea încă. Cuplul ei porni și San­du urmîndu­se alături de Simina care și era în trăsură urmau acelaș drum fără a schimba o vorbă. Trăsurile se opriră în fața casei pe care o cunoștea Simina. Consieria care eșise pe prag înaintea Dinei vă­­zînd’o și pe S­mina, năpusti îndărăt inchizind ușa după ce, și cu osre­ și care grijă își șopti : „C’etait se fe­mme“. Toți patru intrară în colivia hîrzo­bului. Dina ,își ascundea necontenit oc­hii ce parcă se scurgeau în lacrimi ceilalți stăteau smeriți ca­stane. Servitoarea, cernită și ea, aștepta lîngă h’rzob, pe cînd damele de ală­turi o intimpinară pășindu-i înainte și primind’o cu brațele sdechise și cu ochii umezi. Reintrară , ușa unde murise D-na Mavros era închisă, și nu era deschis de­cît salonul. Dina intrind căzu cu fața pe pia­nul ei care-i era în cale, apoi după cu­­va se ridică ajutată de Sandu, și se așeză pe canapea. Servitoarea "ii desprrgîură de pe cap eșarpa de crep­ii desprinse șalul lăsindu-i pe umeri. Era aceiaș tăcere ca’n cimitir, pare că nimeni nu îndrăsnea să spue ce­va. Nu se auzeau de­cît suspinele Dinei desperată. Simina se așeza pe un scaun pe cind Dina o privea tot clipind ca și cum ar fi întâlnit ceva care-i supăra vederile. Saniu se așeză lungi ea și luîndu-i mîna i-o sărută spumndu-i cu o sim­patie vădită: „Ș’acum ce crezi că ar fi mai bine Dina ? Dacă ai vrea să vii la țară la noi”. Simina îngălbeni de groapă pe dud Dina privindu i aspru spuse : — Cine ? eu ! Apoi urmă privind în jurul Simi­­nei: „Am avut două iubiri mari, pe una am ingropat’o în pâmînt, pe ca­­lelaltă în adînc de suflet, ș’am ră­mas, sfîrși ea privind pianul, cu astă singură iubire care nu mi va face nici o durere, ci din potrivă îmi va alina atîtea chinuri. — Vrei să rămîi aici? urmă San­du prefâcîndu­se că nu înțelega nici vorbele Dinei, nici ochii Siminei ca­re priveau adînc de parcă ar fi voit să pătrundă în figură, și parcă sur­prinse o ochire pasionată către San­du, pe cînd spre ea parcă-i alunecau ochii Dinei fioroși de expresivi.­­ — Da, răspunse Dina, râmîn, nu mai am mult pentru a deveni artistă totuși mă întreb la ce-mi va sluji de acum in viață, de­cît doar să omor bea gurile trîndave a unor ființe­­ care mă vor plictisi cu prezența lor stu­pidă. Și mi nu se simți lovită insă tăcit, o privea impunătoare cum era. După cît­va însă se ridică Inaintînd, cînd Dina, cîlcîndu și pe inimă îi întinsa mina. Dina căîind cu capul pe umă­rul lui Sindu, șopti întrebător. — E doamna ? Minele lor mai mult se atinseră de cît se împreunară, pe cînd Simina ca pe ghimpi se așeză mai aproape de ea. — Cit­ești de fericită doamnă ! a­­poi ascunzîndu-și fața pe umărul lui S­adu, adaose cu mîhnire. Eu sunt atît de nenorocită ! Simina voi să spue și ea ceva în­să nu era în stare. Situația ei o u­­nvieș, o tîmpea, o reducea la nimic. Astfel ne mai putînd suferi,­­se ri­dică și întinzîndu-i vrna Ji spuse: „Nu mai pot sta, am fost bolnavă și mă simt indispună iacă".

Next