Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)
1909-10-01 / nr. 190
■A -4 V —ANUL XVII No. 190ă öani— JOT 1 OCTOMBRIE 1909 S 1 Ö1 AKHEBITE Pe un an ......................... Pe jumătate de an . . . Pe trei luni.................... In străinătate pe un an. Un număr vechi 30 bani T Î3LE PO AÜUHCIURI Inserții si reclame In pagina a 2-a rândul 1—Leu In pagina a 3-a rândul 0.50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani REDACȚIA ȘI TRANSTRAȚIA STIVADA ZĂPUȘNEANU No. 44 Lei 20 ■ „ 10 5 30 SUB DIRECȚIA CLUBULUI CONSERVATOR XM&Et CONSERn VA TOM IAȘI BEȚIE PE CUVINTE Ilustrul român și fruntaș al ] nostru, dl. Tit Maiorescu într’o vacile critică, apărută acum cîteva decenii în „Convorbiri Literare", biciuește după cum merita abuzul ce se făcea atunci — și cum din nenorocire continuă, deși în proporții mai mici,și astăzi,— de fraze sforăitoare, de cuvinte bombastice și de tot felul de figuri literare dișanțate, în literatura de pe acele vremuri. Era un adevărat abuz de vorbe seci, un dever gendaj de proză fără miez și o întrecere de a face efect prin forme mirobolante,—și acest abuz,dl. Tit Maiorescu l’a înfierat cu o calificație absolut caracteristică faptului, cu cuvintele debine de cuvinte. Acelaș lucru se petrece astăzi în literatura politică a presei liberale. Orice gazeta guvernamentală iei în mînă, nu cetești altceva decît că, numai partididul liberal e în drept a conduce destinele intereselor noastre publice, că partidul conservator a tras in urmă cu procesul, și că d-nii Stere et compania regeneratorii liberalismului român, au singuri menirea de a pune țara la cale, timp îndelungat, adică fără termin. Ceva mai mult, O lume întreagă știe că celebrele reforme agrare ticluite de liberali, au dat faliment și că țărănimea sub regimul acestor reforme se găsește cu mult mai rău de cum se găsea pe vremea dacei și a boerescului. Totuși întreaga gazetărie oficială ridică în înaltul cerului reformele, dar nu citează un singur fapt doveditor despre aceasta, nu vorbește despre o singură colună transformată în paradis terestru. Se întrebuințează fraze lungi, ditirambe și tot felul de artificii literare spre a se tă*mîia reformele, fapte concrete însă, nu se dau de loc. Chiar ieri, „Voința Națională“ relevînd limbagiul aspru, neaparat, al „Epocei“, în critica ce face guvernului, afirmă că o schimbare de regim nu poate avea loc decît într’un timp carte îndepărtat. De ce ? nu vrea să o spuie. Oficioasa partidului de la guvern, se mulțumește pur și simplu se arată că situația politică a țărei e trandafirie, că toată lumea e mulțumită, și că de aceea chiar dl. P. P. Carp șeful nostru nu se mișcă de la Țibănești spre a întreprinde o acțiune politică viguroasă de resturnare a guvernului. Diplomați barbați, cei de la „Voința“ ! Cunoscînd perfect că dl. P. P. Carp nu e om de stradă, îl sfidează știind bine că șeful nostru nu va releva de loc sfidarea, și aceasta, pentru bune rațiuni. Regimul actual este așa de putred, încît ar fi o cheltuială de sforțări risipite în zadar, spre a’l da jos. El se prăbușește singur fără ca să fie nevoie să’i mai dee cineva blînd, și nici frazeologia presei guvernamentale nu’l pot scapa și nici apara de a nu cădea în prapastia pe care singur și-a sapato. Culecția de cuvinte a presei guvernamentale nu se’ndreapta o stare de lucruri creată prin nepriceperea unui partid selecționat cu elemente disperate, contrare mersului regulat al afacerilor publice într’un stat organizat pe baze de cumințenie politică, cum e al nostru. Partidul de la guvern în stadiul de reorganizare și de reformare în care se găsește,nu poate fi folositor intereselor țărei pe care le’ncurcă pe zi ce merge. El trebuie să se reculeagă în opoziție, și să se prezinte țărei compact și unit, spre a pretinde apoi să i se încredințeze cîrma afacerilor noastre publice. torii societăței de azi, vom adăogi că preotul Emil Lascar da la congresul din Botoșani este același preot Emil Lascar din comuna Ceplenița jud. Iași, contra căruia s’au făcut de către d-na Zarifopol proprietara moșiei Ceplenița numeroase plîngeri la parchet că ațîță locuitorii contra proprietarilor. Preotul Emil Lascar este tot acela care în primăvara anului acesta a provocat un scandal in biserică sărind în mijlocul slujbei să dea afară pe proprietarul moșiei, iar autoritățile bisericești au avut de înregistrat contra sa o plingere pentru refuzul de a boteza un copil. Iată cine sunt aceia care acuză de depravare clasa dirigentă și fac pe reformatorii societății moderne. ADELA XENOPOL OCZK— Propovăduitorii Sterizmului — Preotul Emil Lascar — Se știe că cu ocazia congresului regional al băncilor populare care a avut loc la Botoșani, un preot anume Emil Lascar, depășind limita discuțiilor congresului, a găsit de cuviință să facă pe propovăduitorul socialismului, având o eșire violentă contra claselor conducătoare. întreaga presă a relevat actul de îndrăzneală a acestui preot precum și faptul că președintele congresului d. Nenițescu luîndu-i cuvîntul la invitat să părăsească tribuna. Comentind și noi cele petrecute cu acea ocazie, am arătat că acest preot ca și învățătorul care în același congres a cerut Înlăturarea credinței, nu sunt decît agenții răzvrătitori ai școalei poporaniste inaugurată de d. Stere. Pentru complectarea relatărilor noastre și pentru ca publicul să-și poată face o ideie cina sunt reforma D. Brătianu la Iași Pus în curent de cele ce se pregătesc la Iași, primul ministru s-a hotărît să vină in localitate pentru a examina și a se convinge in persoană de situația oganizației liberale din Capitala Moldovei. Toate recomandările, intervențiile și solicitările pentru demnitatea de prefect al județului au fost suspendate, iar d. Stere a fost însărcinat la preajma venirei șefului . Vestea apropiatei vizite a drm. Ionel Brătianu a produs un efacil foarte curios printre clubiștii liberali. In timp ce vechile cadre și țineri da la „Mișcarea“ au primit-o cu satisfacție, socialiștii d-lui Stere și însuși președintele clubului nu nu aerai sa he tocmai încînteți. D. Stere avea tot interesul ca centrul să nu preș știe cele ce acasă[ și descoasă d-sa aici și mai ales] nu poate veni la socoteală ca primul ministru sa se convingă „dej visu* cit'de buna stă ca popularitate in gruparea liberală locală. Cadrele vechi insă profitînd de prezența d-lui Brătianu în localitate îi vor cere în mod categoric lămurirea odată pentru totdeauna a situației. — „Nu putem tolera ca o organizație cu trecutul ei și ca oamenii ei de vază să a~jangă a fi condusă de cine nelfori cari fac literatură poporanistă la „Viata Romîmascâ“. Iată fraza cu care un liberal din auturogiul ,Mișcăreiu s’a exprimat despre csia ce se va căuta cu tot dinadinsul să se elastice cu ocasta vizitei d-lui Ionel Brătianu. Debandada din clubul liberal Vacanța prefectorială. — Insistențele la centru. — Lovitura d-lui Stere.—D. Brătianu în Iași—Consfătuirea de aseară.—In preajma venirei șefului. Vacanța prefectorială încă din prima zi a irei vacanții prefectoriali am relevat făptuitei, chestiunea numirei noului prefect va atrage după sine isbucnirea fățișă a tuturor certurilor și dezbinărilor care minează anemica grupare a liberalilor ieșeni. Spusele noastre s’au adeverit in totul, astăzi clubul liberal din localitate se găsește în plină debandadă. Nseanța de la prefectura de județ a fost găsită ca cel mai nimerit motiv de către adversarii actualei directive pentru a stringe rindurile și a da un nou asalt gaștei de la „Viața Romineascâ”, care de la proclamarea d-lui Stere ca președinte al clubului, s’a substituit in toate privințele vechii organizații liberale. Intervenția la centru Cele ce fatal trebuiau să se desfașure în clubul da la Iași în urma morței lui Glx. Chernbach au fost prevăzute însă și de d Stere. Pentru a le preintîmpina și a paraliza întru câtva acțiunea vechilor cadre, d. Stere a încercat o lovitură, acela de a forța mîna d-lui Ionel Brătianu, pentru ca succesiunea prefecturei de Iași să se rezolve în pripă, fără ca adversarii săi să prindă de veste. Planul într’adevăr era ingenios clubul s’ar fi găsit deodată în fața unui fapt îndeplinit și orice mișcare ostilă ar fi fost interpretată ca o răzvrâtire contra directivei de la centru. Părăsind in pripă surgonul de la mănăstirea Neamțului, d. Stere fără a mai da prin Iași s’a dus deadreptul in Capitală pentru a-și pune planul în aplicare. Lovitura n’a reușit însă căci pe cînd d. Stere se grăbia să smulgă din minile d-lui Brătianu decretul d lui Chilimoglu, d-nii Tanase Gheorghiu și Georgel Mîrzescu sosiră și ei în Capitală și avuserâ timpul necesar să strecura la urechile primului ministru că ruptura în clubul din Iași e inevitabilă dacă vacanța prefectorială se va rezolvi pe cale de impunere, fără asentimentul intregei grupări, să anunțe sosirea la Iași a dlui Ionel Brătianu pentru ziua de 6 Octombrie. In scopul acesta d. Stere a sosit ori dimineață în localitate și a convocat pentru aseară pe toți membrii marcanți ai clubului la o consfătuire, întrunirea de aseară In timp ce în Capitală se petreceau cele mai sus relatate,în Iași agitația în rândurile liberale creștea pe fiecare zi. Se colportau tot felul de svonuri, ba că numirea d-lui Chilimoglu e fapt îndeplinit și d. Stere va sosi cu decretul, ba că d, Titi Crupenschi fost socialist și actualmente mare proprietar a fost propus primului ministru și are toate șansele de a fi numit, versiuni peste versiuni veneau să alimenteze fierberea dintre clubiștii liberali Sosirea d-lui Stere în localitate și vestea că d-sa a convocat de urgență comitetul clubului pentru aceiași seară, fără a se ști motivele acestei convocări, au avut darul să facă pentru tot timpul zilei de ori fierberea și mai mare. Unii credeau că d. Stere a făcut această convocare pentru a anunța clubului pe noul prefect, alții susțineau că e trimis de d. Brătianu spre a lua numai avizul comitetului, ceia ce se știa însă cu certitudine era ca numirea în mod definitiv nu fusese încă făcută. Oricare ar fi fost motivul convocărei cadrele vechi erau hotărite să țină piept, nelăsînd cu nici un preț ca prefectura să fie încredințată vre-unuia din sateliții d-lui Stere. Surprinderea tuturora a fost cînd adunați seara la club, d l Stere n’a făcut decît comunicarea că d. Brătianu sosește pentru ziua de 6 Octombrie în localitate, rugând membrii să iasă la gară și să ia parte la întrunirea clubului care va avea loc cu acea ocazie. Nici o vorbă despre viitorul prefect. După ce a făcut această comunicare d. Stere a avut grija să părăsească clubul, ocolind orice discuție. ------------------------------------------ reimis După un an și jumătate sau energica Hotărâre a celor cinci De-un democratic dor cuprins, Cuconu Ghiță Șiendre, Cu „energie* și..., convins Și-a strâns arme, bulendre, Ș’, c’o privire de dispreț, Gătind spre vremi apuse, Fără condiții, fără..., preț, La Bădărău se duse. Cu patru alții s’a ’ndreptat Spre clubul cu ponoase, Unde speranțe li s’a dat De zile mai frumoase . Căci Naiman cel făr’ de mustăți Răcnea : „Să n’aveți teamă, La Bădărău sunt bunătăți Ce tot spre el te chiamă ! Luă pe maior, pe căpitan, Pa Naiman și Ilandoca Și merse ’n clubul huligan, Unde fruntaș e „Coca“. _ „Bine-ați venit !“ Clubul a zis La șef și la patrulă, Chirilă ’n condică i-a scris Și le-a tăiat fidulă. Și-acum privesc, cu ochiul mic, Toți cinci în spre putere Din care n’au gustat un pic, Din pricina lui Stere. Dar compensărei au simțit imediat efectul Căci grupu’ntreg a fost primit In comitet de-a dreptul. După un an și șase luni, Cu dînșii discutară, Cu Ghbănescu prieteni buni, In fine se legară. Ba cinste încă eu acum Colegi de club să fii Cu Levin, Steuerman și Blum.... Halal tovărășie 1 Bum. «31- PP ÎNSEMNĂRI Un rasii au iernii Ultimul număr al excelentei și poularei reviste franceze „Les Annales Politics et Littéraires” conține ca supliment o broșură de vreo 15 pagini : Programul pentru anul școlar 1909—1910 al Universității creată de această revistă pentru educația fetelor care doresc să-și cultive mintea și sufletul, nu în scop de a capata o diplomă oarecare și a alerga apoi după o slujbă la Stat ori aiurea, ci numai pentru plăcerea de a se cultiva. Universitatea aceasta, sau cum o numesc directorii ei mai modest. Institut literar și practic, funcționează numai de 4 ani. A fost înființată de d na Yvonne Sarcey, fiica criticului Sarcey, măritată azi cu d-l A. Brisson directorul revistei „Les Annales“, cu scopul de a găsi o ocupație frumoasă și utilă fetelor de familii mai cu stare, care nefiind nevoite a munci iși perdeau zilele până la măritiș în cel mai anost și stupid fel, in plăceri eftine și superficiale de baluri, serate, toalete, flirturi, citiri de cărți proaste și reverii vagi și enervante. Pentru a subveni acestui rău care constitua delor, parizienee In special, o mentalitate superficială și un suflet sarac, s’a înființat numita Universitate, care ia un avânt de toată lauda, prin numărul din ce în ce mai mare desere ce urmează cursurile. Ce se face acolo ? Iată cursurile pentru anul acesta: câte 15 conferințe din Literatura antică, Istorie, Literatura Franceză, Pedagogie, Istoria Artei. Afară de acestea cursuri de Artă, Desen, Piano, Cânt, Dicțiune, Dans, Artă decorativă și Muzica vocală de ansamblu cu conferințe și ședinți muzicale. Cursuri practice : Croitorie, Mode, Steno-Dactilografie, Menaj etc. Profesori sunt aleși printre cei mai iluștri ai Sorbonei Academiei, Institutului Franței. Taxele sunt foarte mici, și roadele ce dă acest început de Universitate liberă sunt incalculabile încă. Rezultate imediate și netăgăduite sunt în primul rând că ocupă timpul atâtor ființe intr’un chip inteligent și folositor, și le învață lucruri utile pentru mai târziu în viață. Opera aceasta de o importanță socială însemnată merită toată lauda. A forma caractere, a stimula calitățile bune în sufletele șovăelnice ale fetelor cari nu știu cum să-și ocupe vremea, a le împodobi sufletele cu lucruri frumoase și utile care ele le vor putea transmite copiilor lor, și mai cu seamă a le deturna de la funcționarism arătându le clar că drumul natural al femeei este căsnicia, iubirea căminului și a familiei pentru binele lor și a țărei. iată vederile mai largi ale acestei excelente școli. Da sigur, noi nu ne putem gândi încă că din inițiativă privată s’ar putea constitui o asemene școală ln București sau Iași. Imposibil n’ar fi, și poate chiar și util pentru cultura și moralitatea societăței noastre să se Înființeze pe lângă universitățile de Stat producătoare de nenumărate candidate de profesoare sau de feministe convinse și cu teorii contra instituțiilor de familie și stat, astfel fel de școli cu scopul de a forma femei culte și bune, cu dragoste de cămin și de țară capabile să-și crească și iubească copiii și să-și întrebuințeze timpul înainte și după măritiș într’un chip demn și folositor. Tristan 47 Adîncuri sufletești (Roman din viața Moldovenească) (Urmare) Privea, admira, cucerită însă de tristață, și cu toate că acele monumente o interesau, totuși dorea să-i revie Sardu, și să place cu de curvii din tirna ăstui orășel, spre sgomotul vieței atit de viu al Parisului. Simina nu se îndepărtase mult, astfel că f privind adese spre partea unde se pierduse convoiul, văzu după cuva apărînd iarăși acele trei ființe in depărtare. Simina e și de pe aleia mormintelor, pășe a sumei ca o împuternicire, apoi se opri sfită în fața acelei ființe desperată care da abea se mai țrnea dusă de subsuori. Erau aproape, Dina însă nu o văzu intrînd in cupeu, și acoperindu-și ochii. Jenică se urcă și el privind la Simina, și șoptindu-i Dinei. Sandu e cu soția lui. Dina ridică capul, își fșterse ochi, privirea ei alunecă o clipă pe lingă Simina, în jurul Siminei. Apoi plecîndu-se într’acolo ii șopti lui Sandu, care o o ținea Încă de mină. — Veniți și acasă ? — Cu bună seamă, răspunse Sandu inchizînd oblonul, pe cind Dina privind înspre partea unde-și îngropase tot ce avea pe lume spuse: — Sărmana mamă. Ochii luminei se înecară în ceata lacrimelor, pe cînd Sandu a bătut o privea încă. Cuplul ei porni și Sandu urmînduse alături de Simina care și era în trăsură urmau acelaș drum fără a schimba o vorbă. Trăsurile se opriră în fața casei pe care o cunoștea Simina. Consieria care eșise pe prag înaintea Dinei văzînd’o și pe Smina, năpusti îndărăt inchizind ușa după ce, și cu osre și care grijă își șopti : „C’etait se femme“. Toți patru intrară în colivia hîrzobului. Dina ,își ascundea necontenit ochii ce parcă se scurgeau în lacrimi ceilalți stăteau smeriți castane. Servitoarea, cernită și ea, aștepta lîngă h’rzob, pe cînd damele de alături o intimpinară pășindu-i înainte și primind’o cu brațele sdechise și cu ochii umezi. Reintrară , ușa unde murise D-na Mavros era închisă, și nu era deschis decît salonul. Dina intrind căzu cu fața pe pianul ei care-i era în cale, apoi după cuva se ridică ajutată de Sandu, și se așeză pe canapea. Servitoarea "ii desprrgîură de pe cap eșarpa de crepii desprinse șalul lăsindu-i pe umeri. Era aceiaș tăcere ca’n cimitir, pare că nimeni nu îndrăsnea să spue ceva. Nu se auzeau decît suspinele Dinei desperată. Simina se așeza pe un scaun pe cind Dina o privea tot clipind ca și cum ar fi întâlnit ceva care-i supăra vederile. Saniu se așeză lungi ea și luîndu-i mîna i-o sărută spumndu-i cu o simpatie vădită: „Ș’acum ce crezi că ar fi mai bine Dina ? Dacă ai vrea să vii la țară la noi”. Simina îngălbeni de groapă pe dud Dina privindu i aspru spuse : — Cine ? eu ! Apoi urmă privind în jurul Siminei: „Am avut două iubiri mari, pe una am ingropat’o în pâmînt, pe calelaltă în adînc de suflet, ș’am rămas, sfîrși ea privind pianul, cu astă singură iubire care nu mi va face nici o durere, ci din potrivă îmi va alina atîtea chinuri. — Vrei să rămîi aici? urmă Sandu prefâcînduse că nu înțelega nici vorbele Dinei, nici ochii Siminei care priveau adînc de parcă ar fi voit să pătrundă în figură, și parcă surprinse o ochire pasionată către Sandu, pe cînd spre ea parcă-i alunecau ochii Dinei fioroși de expresivi. — Da, răspunse Dina, râmîn, nu mai am mult pentru a deveni artistă totuși mă întreb la ce-mi va sluji de acum in viață, decît doar să omor bea gurile trîndave a unor ființe care mă vor plictisi cu prezența lor stupidă. Și mi nu se simți lovită insă tăcit, o privea impunătoare cum era. După cîtva însă se ridică Inaintînd, cînd Dina, cîlcîndu și pe inimă îi întinsa mina. Dina căîind cu capul pe umărul lui Sindu, șopti întrebător. — E doamna ? Minele lor mai mult se atinseră de cît se împreunară, pe cînd Simina ca pe ghimpi se așeză mai aproape de ea. — Citești de fericită doamnă ! apoi ascunzîndu-și fața pe umărul lui Sadu, adaose cu mîhnire. Eu sunt atît de nenorocită ! Simina voi să spue și ea ceva însă nu era în stare. Situația ei o unvieș, o tîmpea, o reducea la nimic. Astfel ne mai putînd suferi,se ridică și întinzîndu-i vrna Ji spuse: „Nu mai pot sta, am fost bolnavă și mă simt indispună iacă".