Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)

1909-12-04 / nr. 242

­ANU­L XTTT No. 282 5 Bani ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 VINERI 4 DECEMBRIE 1909 -5 Sa­ELI­ANUNCIUSul IruBexții ei reclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. in pag. a 4-a rândul­ 30 b. T­E­L­E­F­O­INT Nou­l pod peste Punărea Ne grăbim să reproducem frumosul și bine­ cugetatul ar­ticol al confratelui nostru con­servator „Galații“. Este o sistemă de a se sur­prinde țara cu chestiile inter­naționale și a veni dinaintea iei cu fapte împlinite. Tot ce privește politica noas­tră externă și interesele noas­tre internaționale sunt acope­rite cu un văl de mister, de sub care noi Romînii ieșim în­tot­dea­una păcăliți! — Intere­sele noastre externe sunt, in genere vorbind, adaptate nu spre ciștigul nostru ci tot­dea­­una spre folosul nemților și aceasta ar trebui să contineas­­ca pentru că nu mai merge așa! Dacă Austria vra să’și facă marafeturile In peninsula bal­canică — nu trebue se fim noi — cu paguba intereselor noas­tre,—instrumentul prostesc al Austriei. Noi avem în Orient interese mari—și naționale și economice și pe aceste avem datoria să le servim inaintea intereselor ori­cui. In toate ca­zurile­ nu se cade ca Dună­rea noastră se o­punem la ser­­viciul streinilor. Are mare dreptate dl. ge­neral Manu cînd cere înfiin­țarea unui Sfat Suprem fără în­cuviințarea căruia se nu fie permis „nimănui“ se angajeze țara în afară. Romînii au dreptul se’și con­troleze strict politica din afară pentru ca să nu se trezască cu cine știe ce pacoste care sa le jicnească interesele fără putință de îndreptare. Cum stăm astăzi s’ar părea că nu suntem o țară liberă și independenta—un regat de si­ne stătător—ci o colonie Aus­triacă, fiind­că totul se face spre mulțămirea perfidului im­periu. Iată ce zice „Galații*. .Credeam că, după protestările u­­nanime ale presei patriote, chestiu­nea podului pe Dunăre s’a Îngropat definitiv. In adevăr, după imprăștie­­rea comisiunei bulgaro-române Întru­nită la București, se făcuse o tăcere adâncă în jurul zisei chestiuni și am avut speranța că guvernul, deschi­­zind ochii, a înțeles pericolul. Ei bine, ne înșelam. „Da, ne înșelam amar și facem a­­mendă onorabilă, că am putut cre­de, măcar un moment, ca guvernul colectivist, al Majestației Sale, a pu­tut să fie însuflețit de o licărire cit de mică de cumințenie și de patrio­tism. „Pe cînd tăcerea era generală, a­­tit in Austria cit și în Bulgaria, de­odată presa colectivistă din țară, as­­cuntind de un cuvint de ordine, rea­duce chestiunea pe tapet—și de astă dată nu ne o prezintă In faza trata­tivelor ci ca un fapt îndeplinit Po­dul se va construi și nu rămâne de­cit de stabilit punctul unde se va a­­runca. .Poate ați crede, d-voastră, că in­­tr’o țară constituțională nu se poate decide o chestiune de o importanță așa de vitală, fără ca să fie consul­tate Corpurile legiuitoare, fără ca re­prezentanții națiunei să fie puși In cunoștința ,foloaselor Intreprinderii“și fără ca oameni speciali, însărcinați a legifera, să hotărască, după o lungă și matură chibzuință, despre „commo­­nis aut incommodis li­is“. .Dar d-voastră uitați că, in Rem­­nia, constituționalismul e un cuvânt gol și că, mai ales în tot ce privește străinătatea, nimenea, absolut nime­nea n’are voie să aibă o părere și mai puțin să ridice glasul... „Aducându-ne aminte de această stare mizerabilă de la dheism care ne stăpinește. In zadar vom arăta că noul pod va sluji numai la ridicarea portului Varna în detrimentul por­tului Constanța, și că traficul Occi­dentului spre Orient se va îndrepta spre Bulgarie. In zadar vom răspun­de ziarelor vindute că nu va fi de ajuns o combinația a tarifului pe zone pe căile noastre ferate, căci a­­ceiași combinație o va putea face Bulgaria in înțelegere cu Austria. „Că’i va rămâne Constanței traficul nostru național de cereale și de pe­trol, nimenea nu o contestă, dar nu am uitat pretențiunile creatorilor por­tului Constanța de a face din el punctul de joncțiune a Occidentului cu Orientul și construirea în acest scop a podului peste Dunăre, și a liniei de navigațiune Constantinopol- Egipt. „De acum, fie siguri guvernanții noștrii că picior de European nu va mai călca pe vapoarele noastre,—în cari va cînta cucul,—nici un chilo­­gram de marfă din Occident nu se va mai rătăci pe căile noastre fe­rate... .La ce bun, să le spunem toate acestea ? Lacheismul oamenilor noș­tri de Stat e așa Înrădăcinat. ta­cii ei singuri se viră în sufletul Bulga­riei și o roagă să primească construi­rea noului pod, care îi va da viața ce ne va părăsi pe noi. A fost de a­­juns, pentru a le impune această po­litică de înjosire, putem zice chiar de sinucidere, ca Neamțul din Viena să se fi bătut din picior, slugind : „In genunchi, lachei ! Si © volo, si­ jubeo! „Și lacheii au Ingenunchiat și au Întins Austriei, care nici măcar nu aprobă convențiunea comercială, o tavă conținând milioanele extorcate din popor și destinate « aduce ruina pa­triei noastre». (Galații) FUGITIVE „Tribuna parlamen­tului a'a transformat într’un fel de eșafod pentru guvern". ..Mișcarean Găsesc că greșită e asemănarea de fi­ce „Mișcarea“. Căci—cine nu știe—că, pe eșafod, Ți se tac capul nu mori în alt mod. Ori, guvernul ăsta, atît de ridicol. Nu poate să fie vre-o­dată 'n pericol De decapitare : Cum să i se tac ceia ce nu are ? Bum Reîntoarcerea d-lui Haret - Dacă au fost interesante împreju­rările cari au silit pe dl. Haret să plece în concediu tocmai in preziua deschiderei Corpurilor legiutoare, mai interesante Insă sunt acele împreju­­rări cari l-au forțat să se reintoarcă în țară. După gafa—dacă cuvântul nu e prea slabă făcută cu primirea demisiei d-lui Titu Maiorescu, după scandalul din Sinod, prevăzind ce-l așteaptă atunci cînd sesiunea parlamentară va fi des­chisă, dl. Haret a găsit cel mai ni­merit lucru să-și facă geamantanele și să plece. D-sa iși făcuse următoarea socotea­lă : Imposibil ca după toate buclucu­rile făcute, odată cu deschiderea Ca­­merilor, interpelările să nu înceapă a curge. In lipsa ministrului cultelor, de­sigur că fie ceilalți colegi de pe ban­ ca ministerială, vor căuta ei să ex­plice și să dea lămuririle necesare ast­fel că atunci cînd d. Haret se va reîntoarce din concediu totul va fi reintrat în calmul obicinuit. Socoteala d-lui Haret a eșit însă cam prost. La toate atacurile îndreptate con­tra ministrului cultelor, colegii săi din minister departe de a fi căutat să-i ia c­tuși de puțin apărarea, au declarat că la toate acuzările ce se aduc d-lui Harel în parlament, d-na va răspunde atunci cînd se va reîn­toarce din concediu, de­oare­ce sunt chestiuni de resortul lui care-l pri­vesc. Dar nu numai atît. După ce l’a angajat prin declarația de mai sus față de parlament, d. Brătianu a in­vitat pa d. Haret să-și scurteze con­cediul și să se reîntoarcă, de­oare­ce e nevoe de d-sa în corpurile legiui­toare. De voe, de nevoe d. Haret n’a avut ce să facă și s’a întors. Acum, parlamentul avînd pe dl Ha­ret la nndămînă poate să-i adminis­treze dușurile în voia C8a bună iar noi ii așteptăm cu nerăbdare justifi­cările. Serbările majorităței După multă trudă și căutare gu­vernul în sine și-a găsit „paratrăs­netul!“, cum a zis odată cu haz un ink în sf. După o prealabilă în­țe­egere cu­­ Ionel Brătianu, d. Manolache Caloglu zis și Cazino de Paris—a primit să ia guvernul și m­ioritaea sub aripa sa ocrotitoare și de a­­tunci sa nu -« atingă cine­va de banca ministerială că e poznă. Nici că se poate o mai mare do­vadă a forței morale de care bucura guvernul actual de­cît ace­st­ia că și-a ales ca cerber pe d. Ma­­nolache Culoglu, D. Constantinescu pe banca mi­­nisterială, d Culog­u leaderul ma­jorităței, mai lipsește Pierre Solo­mon de la preșidenția Camerei pen­tru­­­ a să ne găsim In fața celui mai bine armonizat terțet de oa­meni de afaceri lansați în politica înaltă. Făcînd pe cerberul guvernului, s'a întîmplat Insă că d. Cazino de Paris să tragă peste nouă și să facă bac. A dat peste d. Nicu Filipescu, care printr'o singură întrerupere, două cuvinte l’au redus la­­ tăcere și pe d-sa și pe întreaga majoritate, fără să înt­âpine replica unui sin­gur strănut măcar. — ,,Așa orator, așa majoritatea1,,. Adică, cum e turcul și pistolul. Guvern de oameni de afaceri, ca­meră de misiți, oratori antrepre­nori de jocuri de noroc și toate acestea la un loc stau sub eticheta de ,, Partid Național Liberal“ care sub oblăduirea opiniei publice gu­vernează țara românească. ------------------CEO-----------------­ FARÂMITURI Ziarele anunță că zilele acestea va fi extrădat de către autoritățile rusești un fruntaș poporanist care trecuse Prutul în scop de a­­ fructifica mai bine capitalul băncii populare al căreia casier era. Dl. Haret a pregătit chiar decretul pen­tru decorarea acestui harnic ,frate“ care a dovedit o atît de mare­, activitate extra­­școlară.­­D­Dl. Gr. Patriciu din Bîrlad a înebunit subit. Sărmanul tarist, în delirul său, zice că dl. Bădărău e sufletul Moldovei pentru că a descoperit polul Nord și stovaina, a cucerit aerul pe care o stăpinește și a răs­turnat fegile fund­mentale ale universului, iar prin energia ce desfășură în acțiune perpetuă poate fi luat la noi ca reprezen­tant caracteristic al secolului . Dacă nu credeți, nu aveți de­cit să citiți nu .Opinia­ de aseară toastul ridicat de noul Moralescu la banchetul de la­ Bîrlad.­­IA Calului secular al d-lui Bonciu, ,Opinia" ’i-a găsit pereche .­ iapa Spiridoniei. Pentru o înhămătură în trei, recomandăm vechiul cal al Spiridoniei care, în urma unei reforme și a unui joc de bursă, trage din greu la dreaga cu luminări de ceară a d-lui G. Șerben, făci­erul Curței Regale și fost prim efor al Spiridoniei. --------------------------------------------— ................. IHBlilMUMW HllWIIIMMBaa—B—W— Ecouri politics narc­istul de la instrucția pu­blică pare a se fi hotărit să-și legitimeze situația și în acest scop a depus eri, la Senat, un pro­iect de lege pentru crearea comisi­­unei istorice pe care dînsul a înfi­ințat-o deja, înefi de astă vară, pe cale de regulament. Nu știm ce va face maturul corp și Înclinăm chiar a crede, că el va admite proiectul. Nu ara Senatul liberal și mai ales acest Senat atîta demnitate și atîta amor propriu ni­cit să îndrăznească a da o secțiune ministrului nerușinat, care și a per­mis să eludeze, cu atîta lipsă de respect, un vot al său. Sunt streine de un parlament de păpuși vorbitoare asemenea senti­mente. Totuși, ne place să credem că se va găsi cineva, care să înfiereze, după cum se cuvine, faptele d-lui Haret și pentru prestigiul Senatului, să nu ne lase­m relevată ofensa ce i s’a făcut. E o datorie chiar aceasta. iarul „Tribuna“ a publicat un articol de fond sub tit­lul „O cerere către guvernul ro­mân“. In acest articol ,,Tribuna“ se plînge că toate ziarele din Romî­­nia au fost interzise în Ungaria și cere ca guvernul român să se a­­dreseze contelui Aehrenthal care a fost decorat de regele Carol ca să intervie pentru a se permite­ in­trarea ziarelor românești în Un­garia. In cazul cînd Aehrenthal nu va satisface această cerere, spune „Tribuna”, guvernul român va tre­bui să ia aceeași măsură față de ziarele maghiare în România. B­udgetul ministerului de răz­bătii va fi gata săptâmina viitoare și supus ministerului de finanțe. Noul budget prevede mă­rirea efectivului, augmentarea sol­dei la soldați, și ofițeri, complic”­tarea armamentului și îmbunătă­țirea hranei și echipamentului la trupă. VIFORUL Dramă istorică In 4 acte de Barbu Delavrancea (Urmare și Fine) Am spus că actul »ceruta «la câte­va momente remarcabile Unul este scena dintre Vodă și boerii răzvrătiți în frunte cu neînvinsul Carăbuț. Al doilea este acela când­­ Ștefăniță zriml­­ga perdeaua care ascu­nde tronul lui Ștefan cel Mare și s­e așează pe el. Ultimul cuvânt al Oar rei nebună : „Nu deșteptați pe Ștefan­­iță”, este o po­emă. Nu știu dacă toc­tă lumea l’a în­țeles Acum interpreta­rea. Ștefăniță Vodă. Negreșit Liciu este una din podoabei­e scenei noastre, de cât rolul nu era al lui. Am auzit că direcția are o si­guză, anume că nu este un teatru 1 ca alt actor pentru rolul acesta. Dacă e vorba de primit scuze, le primim. Liciu, care este un excelent actor comic, nu putea juca rolul extraor­dinar de covârșitor al lui Ștefăniță. De acea a lăsat să-i scape aproape toate efectele. Ca inferioritate absolută, i-a lipsit două calități indispensabile rolului său : maiestatea și puterea dramatică. In tot cursul celor 4 acte Liciu s’a silit să reprezinte pe degeneratul, n­er­­vos, enervat, prada ticurilor și strâm­băturilor, însă a uitat să fie Vifor. Viforul este mai presus da toate, im­petuos, are izbucniri pustiitoare, este o manifestare năprasnică de putere. Iată Liciul, cu toată buna lui voință, n’a putut avea puterea. De aceea in scena beției s'a lăsat a fi dominat de Brezeanu, de aceea In actul vânătoarei n’a știut masca cu jocul său, imperfecțiunile actului, de aceea n’a putut executa gestul superb al lui Stefaniță așezându-se pe tronul lui Ștefan cel Mare. In actul beției trebuia să lase lui Brezeanu locul unui compara și să concentreze toate atențiile asupră-și. In actul al doilea se cerea să aibă un joc amețitor, dominant, plin de variație, de vervă și de autoritate. Ac­tul trebuia să rămâe un pretext care să ofere artistului prilejul de a se manifesta. In actul al patrulea rau fost pier­dute trei momente: întâiul, când Ște­­făniță, luând sabia lui Ștefan cel Ma­re, nu o poate trage din teacă și spu­ne : „E ruginită”. Acest cuvânt nu trebuia numai spus dar „jucat" In el autorul a pus o lume de idei însă actorul a făcut greșala de a nu-l sub­linia. De aceea a trecut fără urme. Al doilea moment pierdut a fost acela când Ștefăniță, obosit de atâta sânge vărsat, cade pe scaunul și pri­vind la tovarășii săi de masă, excla­mă : „Ce puțini suntem !“ Mult a vrut să spună autorul dar puțin a produs cuvântul. Publicul nu l’a observat și a avut dreptate... Scena tronului este superbă. Cu un gest larg și majestos, temperat prin atitudinea ebrietală a lui Ștefăniță , perdeaua trebuia zmulsă. Apoi, cu un aer de bravadă comică dar mân­dră care să intereseze și să impună. Viforul trebuia să se așeze pe tro­nul lui Ștefan cel Sfânt. Și apoi, toc­mai în momentul când, prin jocul său meșteșugit artistul ar fi atras asupră și toate privirile văzându-i cum înfruntă pe vii și pe morți, pe Ștefan și pe Dumnezeu, ghiara morțai să se acațe asupră­ și, să-i scoată din gâtlej răc­netul dureros, ca o dovadă a nimic­niciei celor lumești. Efectul a fost pierdut. Nu făcui toate aceste observațiuni spre a micșora meritul lui Liciul de­parte de mine. Meritul lui Liciu e mare. Mai Întîiu e mare fiindcă a avut curajul sa abordeze un rol și foarte greu și cu totul nepotrivit cu mij­loacele sale, și totuși să-i fie cu demnitate. In special în actul al tre­ilea când avea de înfruntat concu­rența covârșitoare a lui Nottara, s’a comportat cu multă vitejie. Nu știu care actor al scenei noa­stre ar fi făcut mai mult ca Liciu. Voiu in cheie. “"Nottara, a dovedit încă o dată­ că este marele artist al scenei române. In toate scenele a dominat și a domnit iar in actul al treilea a fost magistral D-ra Tina Barbu merită toate lau­dele pentru chipul. In adevăr remar­cabil, cu care a ținut rolul. Iancu Petrescu, in rolul inciden­tal al lui Carăbuț nu s’a dezmințit. De cite ori s’a arătat a umplut sce­na cu prestanța și cu bărbăția sa.­­ Mărculescu nu era Moghilă. In locul seidului sanguinar și fățarnic, avea înfățișarea unui om blind și blajin care putea fi cel mult, tova­rășul de orgii al Voevodului dar ni­ci omorîtorul ungurului asasin și nici spionul și călăul lui Vodă. Brezeanu bine ca in totdeauna. D-na Brian în rolul Oanei destul de lung pentru public in actul al 4 lea a făcut tot ce a putut. Cel din urmă cuvânt : „Nu deștepta pe Ștefăniță" trebuia, Insă, subliniat,

Next