Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)
1909-12-04 / nr. 242
ANUL XTTT No. 282 5 Bani ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 VINERI 4 DECEMBRIE 1909 -5 SaELIANUNCIUSul IruBexții ei reclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. in pag. a 4-a rândul 30 b. TELEFOINT Noul pod peste Punărea Ne grăbim să reproducem frumosul și bine cugetatul articol al confratelui nostru conservator „Galații“. Este o sistemă de a se surprinde țara cu chestiile internaționale și a veni dinaintea iei cu fapte împlinite. Tot ce privește politica noastră externă și interesele noastre internaționale sunt acoperite cu un văl de mister, de sub care noi Romînii ieșim întotdeauna păcăliți! — Interesele noastre externe sunt, in genere vorbind, adaptate nu spre ciștigul nostru ci totdeauna spre folosul nemților și aceasta ar trebui să contineasca pentru că nu mai merge așa! Dacă Austria vra să’și facă marafeturile In peninsula balcanică — nu trebue se fim noi — cu paguba intereselor noastre,—instrumentul prostesc al Austriei. Noi avem în Orient interese mari—și naționale și economice și pe aceste avem datoria să le servim inaintea intereselor oricui. In toate cazurile nu se cade ca Dunărea noastră se opunem la serviciul streinilor. Are mare dreptate dl. general Manu cînd cere înființarea unui Sfat Suprem fără încuviințarea căruia se nu fie permis „nimănui“ se angajeze țara în afară. Romînii au dreptul se’și controleze strict politica din afară pentru ca să nu se trezască cu cine știe ce pacoste care sa le jicnească interesele fără putință de îndreptare. Cum stăm astăzi s’ar părea că nu suntem o țară liberă și independenta—un regat de sine stătător—ci o colonie Austriacă, fiindcă totul se face spre mulțămirea perfidului imperiu. Iată ce zice „Galații*. .Credeam că, după protestările unanime ale presei patriote, chestiunea podului pe Dunăre s’a Îngropat definitiv. In adevăr, după imprăștierea comisiunei bulgaro-române Întrunită la București, se făcuse o tăcere adâncă în jurul zisei chestiuni și am avut speranța că guvernul, deschizind ochii, a înțeles pericolul. Ei bine, ne înșelam. „Da, ne înșelam amar și facem amendă onorabilă, că am putut crede, măcar un moment, ca guvernul colectivist, al Majestației Sale, a putut să fie însuflețit de o licărire cit de mică de cumințenie și de patriotism. „Pe cînd tăcerea era generală, atit in Austria cit și în Bulgaria, deodată presa colectivistă din țară, ascuntind de un cuvint de ordine, readuce chestiunea pe tapet—și de astă dată nu ne o prezintă In faza tratativelor ci ca un fapt îndeplinit Podul se va construi și nu rămâne decit de stabilit punctul unde se va arunca. .Poate ați crede, d-voastră, că intr’o țară constituțională nu se poate decide o chestiune de o importanță așa de vitală, fără ca să fie consultate Corpurile legiuitoare, fără ca reprezentanții națiunei să fie puși In cunoștința ,foloaselor Intreprinderii“și fără ca oameni speciali, însărcinați a legifera, să hotărască, după o lungă și matură chibzuință, despre „commonis aut incommodis liis“. .Dar d-voastră uitați că, in Remnia, constituționalismul e un cuvânt gol și că, mai ales în tot ce privește străinătatea, nimenea, absolut nimenea n’are voie să aibă o părere și mai puțin să ridice glasul... „Aducându-ne aminte de această stare mizerabilă de la dheism care ne stăpinește. In zadar vom arăta că noul pod va sluji numai la ridicarea portului Varna în detrimentul portului Constanța, și că traficul Occidentului spre Orient se va îndrepta spre Bulgarie. In zadar vom răspunde ziarelor vindute că nu va fi de ajuns o combinația a tarifului pe zone pe căile noastre ferate, căci aceiași combinație o va putea face Bulgaria in înțelegere cu Austria. „Că’i va rămâne Constanței traficul nostru național de cereale și de petrol, nimenea nu o contestă, dar nu am uitat pretențiunile creatorilor portului Constanța de a face din el punctul de joncțiune a Occidentului cu Orientul și construirea în acest scop a podului peste Dunăre, și a liniei de navigațiune Constantinopol- Egipt. „De acum, fie siguri guvernanții noștrii că picior de European nu va mai călca pe vapoarele noastre,—în cari va cînta cucul,—nici un chilogram de marfă din Occident nu se va mai rătăci pe căile noastre ferate... .La ce bun, să le spunem toate acestea ? Lacheismul oamenilor noștri de Stat e așa Înrădăcinat. tacii ei singuri se viră în sufletul Bulgariei și o roagă să primească construirea noului pod, care îi va da viața ce ne va părăsi pe noi. A fost de ajuns, pentru a le impune această politică de înjosire, putem zice chiar de sinucidere, ca Neamțul din Viena să se fi bătut din picior, slugind : „In genunchi, lachei ! Si © volo, si jubeo! „Și lacheii au Ingenunchiat și au Întins Austriei, care nici măcar nu aprobă convențiunea comercială, o tavă conținând milioanele extorcate din popor și destinate « aduce ruina patriei noastre». (Galații) FUGITIVE „Tribuna parlamentului a'a transformat într’un fel de eșafod pentru guvern". ..Mișcarean Găsesc că greșită e asemănarea de fice „Mișcarea“. Căci—cine nu știe—că, pe eșafod, Ți se tac capul nu mori în alt mod. Ori, guvernul ăsta, atît de ridicol. Nu poate să fie vre-odată 'n pericol De decapitare : Cum să i se tac ceia ce nu are ? Bum Reîntoarcerea d-lui Haret - Dacă au fost interesante împrejurările cari au silit pe dl. Haret să plece în concediu tocmai in preziua deschiderei Corpurilor legiutoare, mai interesante Insă sunt acele împrejurări cari l-au forțat să se reintoarcă în țară. După gafa—dacă cuvântul nu e prea slabă făcută cu primirea demisiei d-lui Titu Maiorescu, după scandalul din Sinod, prevăzind ce-l așteaptă atunci cînd sesiunea parlamentară va fi deschisă, dl. Haret a găsit cel mai nimerit lucru să-și facă geamantanele și să plece. D-sa iși făcuse următoarea socoteală : Imposibil ca după toate buclucurile făcute, odată cu deschiderea Camerilor, interpelările să nu înceapă a curge. In lipsa ministrului cultelor, desigur că fie ceilalți colegi de pe ban ca ministerială, vor căuta ei să explice și să dea lămuririle necesare astfel că atunci cînd d. Haret se va reîntoarce din concediu totul va fi reintrat în calmul obicinuit. Socoteala d-lui Haret a eșit însă cam prost. La toate atacurile îndreptate contra ministrului cultelor, colegii săi din minister departe de a fi căutat să-i ia ctuși de puțin apărarea, au declarat că la toate acuzările ce se aduc d-lui Harel în parlament, d-na va răspunde atunci cînd se va reîntoarce din concediu, deoarece sunt chestiuni de resortul lui care-l privesc. Dar nu numai atît. După ce l’a angajat prin declarația de mai sus față de parlament, d. Brătianu a invitat pa d. Haret să-și scurteze concediul și să se reîntoarcă, deoarece e nevoe de d-sa în corpurile legiuitoare. De voe, de nevoe d. Haret n’a avut ce să facă și s’a întors. Acum, parlamentul avînd pe dl Haret la nndămînă poate să-i administreze dușurile în voia C8a bună iar noi ii așteptăm cu nerăbdare justificările. Serbările majorităței După multă trudă și căutare guvernul în sine și-a găsit „paratrăsnetul!“, cum a zis odată cu haz un ink în sf. După o prealabilă înțeegere cu Ionel Brătianu, d. Manolache Caloglu zis și Cazino de Paris—a primit să ia guvernul și mioritaea sub aripa sa ocrotitoare și de atunci sa nu -« atingă cineva de banca ministerială că e poznă. Nici că se poate o mai mare dovadă a forței morale de care bucura guvernul actual decît acestia că și-a ales ca cerber pe d. Manolache Culoglu, D. Constantinescu pe banca ministerială, d Culogu leaderul majorităței, mai lipsește Pierre Solomon de la preșidenția Camerei pentru a să ne găsim In fața celui mai bine armonizat terțet de oameni de afaceri lansați în politica înaltă. Făcînd pe cerberul guvernului, s'a întîmplat Insă că d. Cazino de Paris să tragă peste nouă și să facă bac. A dat peste d. Nicu Filipescu, care printr'o singură întrerupere, două cuvinte l’au redus la tăcere și pe d-sa și pe întreaga majoritate, fără să întâpine replica unui singur strănut măcar. — ,,Așa orator, așa majoritatea1,,. Adică, cum e turcul și pistolul. Guvern de oameni de afaceri, cameră de misiți, oratori antreprenori de jocuri de noroc și toate acestea la un loc stau sub eticheta de ,, Partid Național Liberal“ care sub oblăduirea opiniei publice guvernează țara românească. ------------------CEO----------------- FARÂMITURI Ziarele anunță că zilele acestea va fi extrădat de către autoritățile rusești un fruntaș poporanist care trecuse Prutul în scop de a fructifica mai bine capitalul băncii populare al căreia casier era. Dl. Haret a pregătit chiar decretul pentru decorarea acestui harnic ,frate“ care a dovedit o atît de mare, activitate extrașcolară.DDl. Gr. Patriciu din Bîrlad a înebunit subit. Sărmanul tarist, în delirul său, zice că dl. Bădărău e sufletul Moldovei pentru că a descoperit polul Nord și stovaina, a cucerit aerul pe care o stăpinește și a răsturnat fegile fundmentale ale universului, iar prin energia ce desfășură în acțiune perpetuă poate fi luat la noi ca reprezentant caracteristic al secolului . Dacă nu credeți, nu aveți decit să citiți nu .Opinia de aseară toastul ridicat de noul Moralescu la banchetul de la Bîrlad.IA Calului secular al d-lui Bonciu, ,Opinia" ’i-a găsit pereche . iapa Spiridoniei. Pentru o înhămătură în trei, recomandăm vechiul cal al Spiridoniei care, în urma unei reforme și a unui joc de bursă, trage din greu la dreaga cu luminări de ceară a d-lui G. Șerben, făcierul Curței Regale și fost prim efor al Spiridoniei. --------------------------------------------— ................. IHBlilMUMW HllWIIIMMBaa—B—W— Ecouri politics narcistul de la instrucția publică pare a se fi hotărit să-și legitimeze situația și în acest scop a depus eri, la Senat, un proiect de lege pentru crearea comisiunei istorice pe care dînsul a înființat-o deja, înefi de astă vară, pe cale de regulament. Nu știm ce va face maturul corp și Înclinăm chiar a crede, că el va admite proiectul. Nu ara Senatul liberal și mai ales acest Senat atîta demnitate și atîta amor propriu nicit să îndrăznească a da o secțiune ministrului nerușinat, care și a permis să eludeze, cu atîta lipsă de respect, un vot al său. Sunt streine de un parlament de păpuși vorbitoare asemenea sentimente. Totuși, ne place să credem că se va găsi cineva, care să înfiereze, după cum se cuvine, faptele d-lui Haret și pentru prestigiul Senatului, să nu ne lasem relevată ofensa ce i s’a făcut. E o datorie chiar aceasta. iarul „Tribuna“ a publicat un articol de fond sub titlul „O cerere către guvernul român“. In acest articol ,,Tribuna“ se plînge că toate ziarele din Romînia au fost interzise în Ungaria și cere ca guvernul român să se adreseze contelui Aehrenthal care a fost decorat de regele Carol ca să intervie pentru a se permite intrarea ziarelor românești în Ungaria. In cazul cînd Aehrenthal nu va satisface această cerere, spune „Tribuna”, guvernul român va trebui să ia aceeași măsură față de ziarele maghiare în România. Budgetul ministerului de răzbătii va fi gata săptâmina viitoare și supus ministerului de finanțe. Noul budget prevede mărirea efectivului, augmentarea soldei la soldați, și ofițeri, complic”tarea armamentului și îmbunătățirea hranei și echipamentului la trupă. VIFORUL Dramă istorică In 4 acte de Barbu Delavrancea (Urmare și Fine) Am spus că actul »ceruta «la câteva momente remarcabile Unul este scena dintre Vodă și boerii răzvrătiți în frunte cu neînvinsul Carăbuț. Al doilea este acela când Ștefăniță zrimlga perdeaua care ascunde tronul lui Ștefan cel Mare și se așează pe el. Ultimul cuvânt al Oar rei nebună : „Nu deșteptați pe Ștefaniță”, este o poemă. Nu știu dacă toctă lumea l’a înțeles Acum interpretarea. Ștefăniță Vodă. Negreșit Liciu este una din podoabeie scenei noastre, de cât rolul nu era al lui. Am auzit că direcția are o siguză, anume că nu este un teatru 1 ca alt actor pentru rolul acesta. Dacă e vorba de primit scuze, le primim. Liciu, care este un excelent actor comic, nu putea juca rolul extraordinar de covârșitor al lui Ștefăniță. De acea a lăsat să-i scape aproape toate efectele. Ca inferioritate absolută, i-a lipsit două calități indispensabile rolului său : maiestatea și puterea dramatică. In tot cursul celor 4 acte Liciu s’a silit să reprezinte pe degeneratul, nervos, enervat, prada ticurilor și strâmbăturilor, însă a uitat să fie Vifor. Viforul este mai presus da toate, impetuos, are izbucniri pustiitoare, este o manifestare năprasnică de putere. Iată Liciul, cu toată buna lui voință, n’a putut avea puterea. De aceea in scena beției s'a lăsat a fi dominat de Brezeanu, de aceea In actul vânătoarei n’a știut masca cu jocul său, imperfecțiunile actului, de aceea n’a putut executa gestul superb al lui Stefaniță așezându-se pe tronul lui Ștefan cel Mare. In actul beției trebuia să lase lui Brezeanu locul unui compara și să concentreze toate atențiile asupră-și. In actul al doilea se cerea să aibă un joc amețitor, dominant, plin de variație, de vervă și de autoritate. Actul trebuia să rămâe un pretext care să ofere artistului prilejul de a se manifesta. In actul al patrulea rau fost pierdute trei momente: întâiul, când Ștefăniță, luând sabia lui Ștefan cel Mare, nu o poate trage din teacă și spune : „E ruginită”. Acest cuvânt nu trebuia numai spus dar „jucat" In el autorul a pus o lume de idei însă actorul a făcut greșala de a nu-l sublinia. De aceea a trecut fără urme. Al doilea moment pierdut a fost acela când Ștefăniță, obosit de atâta sânge vărsat, cade pe scaunul și privind la tovarășii săi de masă, exclamă : „Ce puțini suntem !“ Mult a vrut să spună autorul dar puțin a produs cuvântul. Publicul nu l’a observat și a avut dreptate... Scena tronului este superbă. Cu un gest larg și majestos, temperat prin atitudinea ebrietală a lui Ștefăniță , perdeaua trebuia zmulsă. Apoi, cu un aer de bravadă comică dar mândră care să intereseze și să impună. Viforul trebuia să se așeze pe tronul lui Ștefan cel Sfânt. Și apoi, tocmai în momentul când, prin jocul său meșteșugit artistul ar fi atras asupră și toate privirile văzându-i cum înfruntă pe vii și pe morți, pe Ștefan și pe Dumnezeu, ghiara morțai să se acațe asupră și, să-i scoată din gâtlej răcnetul dureros, ca o dovadă a nimicniciei celor lumești. Efectul a fost pierdut. Nu făcui toate aceste observațiuni spre a micșora meritul lui Liciul departe de mine. Meritul lui Liciu e mare. Mai Întîiu e mare fiindcă a avut curajul sa abordeze un rol și foarte greu și cu totul nepotrivit cu mijloacele sale, și totuși să-i fie cu demnitate. In special în actul al treilea când avea de înfruntat concurența covârșitoare a lui Nottara, s’a comportat cu multă vitejie. Nu știu care actor al scenei noastre ar fi făcut mai mult ca Liciu. Voiu in cheie. “"Nottara, a dovedit încă o dată că este marele artist al scenei române. In toate scenele a dominat și a domnit iar in actul al treilea a fost magistral D-ra Tina Barbu merită toate laudele pentru chipul. In adevăr remarcabil, cu care a ținut rolul. Iancu Petrescu, in rolul incidental al lui Carăbuț nu s’a dezmințit. De cite ori s’a arătat a umplut scena cu prestanța și cu bărbăția sa. Mărculescu nu era Moghilă. In locul seidului sanguinar și fățarnic, avea înfățișarea unui om blind și blajin care putea fi cel mult, tovarășul de orgii al Voevodului dar nici omorîtorul ungurului asasin și nici spionul și călăul lui Vodă. Brezeanu bine ca in totdeauna. D-na Brian în rolul Oanei destul de lung pentru public in actul al 4 lea a făcut tot ce a putut. Cel din urmă cuvânt : „Nu deștepta pe Ștefăniță" trebuia, Insă, subliniat,