Evenimentul, februarie-martie 1910 (Anul 18, nr. 1-45)

1910-02-05 / nr. 1

ANUL XYIII No. 1 5 Bani ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 VINERI 5 FEBRUARIE 1910 — m s Bani ANUMCIUM XxxKerțlc el reclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul­ 30 b. rr él E.POM Democrația liberală Netăgăduit că unul din e­­fectele ultimelor evenimente politice desfășurate a fost Schimbarea aproape bruscă a filonomiei și coloritului par­tidului liberal. Elementul socialist care până mai dăunăzi își exer­cita o quasi-dictatură asupra întregului partid, imprimîn­­du-i cu de-a sila o linie de conduită în sensul celor mai îndrăznețe idei înaintate, s’a trezit într’o bună zi stingher și rămas pe planul cel din urmă. Cu ris­cul de a fi taxat de ingrat de către acei cari Iau impins într'o singură noapte la șefie, d. Ionel Brătianu în interesul consolidărei parti­dului liberal dezbinat pretu­tindeni, sa văzut nevoit să se descotorosească de antu­rajul ce e drept cam sufo­cant al tinerimei generoase. Primul gest al d-lui Brătianu a fost acela, cînd cu ocazia complectarei cabinetului refuzat categoric să accepte a în minister pe d-nii Radovici și Stere. Din clipa aceia murmurele și îngrijorarea au început din ce în ce să se accentueze în rîndurile generoșilor spre marea satisfacție a vechilor cadre cari începură să-și strin­­gă rîndurile din ce în ce mai mult. Situația d-lui Brătianu era însă din cele mai dificile căci îi venea foarte greu să rupă dintr'o dată legăturile cu acei cari îl susținuse și-i formase până atunci, în mod exclusiv, anturajul. Mișcările anarhice și aten­tatul săvîrșit contra persoa­nei sale au venit însă nu nu­mai să ușureze dar și să le­gitimeze atitudinea șefului partidului liberal. Din momentul încredință­­rei preșidenției consiliului în mînile d-lui Fere­chide, so­cialiștii guvernamentali am înțeles câ sprijinul d-lui Io­nel Brătianu este perdut pen­tru ei pe totdeauna și odată cu sprijinul acesta și speran­ța preponderenței lor în par­tid. In timpul acesta cadrele vechi ajunse ele pe primul plan, nu s’au mulțumit nu­mai cu această intervertire de roluri, ci au căutat să dea a înțelege în chip fățiș ele­mentului generos că nu mai are ce căuta în partidul li­beral. Campania acerbă pornită de presa liberală contra mișcă­rilor socialiste „în genere“, legile de reprimare a mișcă­rilor socialismului anarhic și rechizitoriul crud făcut în plin parlament tinerimei ge­neroase de către însăși mem­brii majorităței, au manifes­tat cum nu se poate mai trans­parent dorința îndepărtărei din partid a elementului so­cialist. Reduși la tăcere și mulți obligați să aplice chiar ei în­săși măsurile „reacționare” ale d-lui Ferech­ide contra foștilor lor tovarăși, generoșii mai aveau o speranță, reîn­toarcerea d-lui Ionel Brătia­nu cu sentimente mai bune pentru ei. D. Brătianu s’a re­întors, dar nu numai că n’a manifestat cîtuși de puțin dorința de a se înconjura din nou de prietenii de odinioară, dar s’a manifestat și mai mult pentru vechile cadre. Faptul acesta a pus și mai mult pe gînduri elementul generos, făcîndu-l să se îngri­jească de această dată cu toată seriozitatea de situația sa în partid și viitorul care-l așteaptă. După multă chibzuință ti­nerimea socialistă a decis să înceapă o acțiune de rezis­tență și o vie propagandă ideologică, de această dată părăsind însă multe puncte din programul de odinioară, părăsind chiar și rentabilul poporanism al d-lui Stere. I). Diamandi a fost acela care a găsit eticheta care prin farmecul noutăței să atragă firele naive, pentru ca rîndu­rile generoșilor să se îngroa­șă din ce in ce mai mult,TM „ Democratismul națio­nalist”. In scopul acesta a fost scoa­să „Revista democrației române” la care s’a grăbit a se înscrie printre colabora­tori și d. Stere, găsind pro­babil că formula d-lui Dia­mandi e mai modernă și mai ispititoare de­cît poporanist­mul său. Lupta pentru preponderen­ță a elementului generos de data aceasta în contra voin­ței d-lui Brătianu, iată tot ros­tul înjghebarei „democrației ro­­mine“ din partidul liberal, eventualitatea eșitei d-lui Fere­ch­ide din guvern. Ar fi fost mai interesant să’l vedem explicîndu-ne de ce s’a abținut dinsul de la congresul de la Oppler ? „Mă rog, dacă e socialist, pe cît veniturile lurgice­e în care se scaldă îi permit, de ce nu s’a dus alăturea de cei care vor să reînființeze socialismul român ? Pentru singurul socialist autentic ni se pare că acesta ar fi fost prilejul cel mai feric t ? ..Socialiștii de la Oppler și- a pus cei dintâi aceste întrebări, la care, firește, .. Miile n’are să sufle nici un cuvînt,—și au răs­puns cu o demonstrație asupra căreia iar am fi curioși să citim impresiile letopisologului de la , Adevărul“. , Telegrama ce unii propusese să i se trimită, a fost respinsă de majoritate... „Duplicitatea socialistului de contrabandă, Take Ionescu, băgat slugă la d. conștiința ,.inde­pendentului" au deschis ochii muncitorilor. „Ei văd că au a face cu un simplu șarlatan, care, « gata să speculeze ori­ ce, cu condiție să profite intereselor lui,—și încep să'l trateze în consecință... „Era de mult timp să o facă!” POSITIVE „In ziua cinci eu nu voi mai purta steagul partidului, sunt sigur că un altul il va lua”. I. I Brătianu (Discursul dela banchet) O! Ce profundă cugetare! Dar tot așa cred c'ar fi zis In o astfel de ’mprejurare Și cunoscutul Li Palisse. ■(WVWVK). Dam D . Miilea-nu­ Miile Confratele nostru „Epoca" pune d-lui Miilea oare­care de­­sagreabile întrebări — la care respunsul nu-i comod, iată ce aice „Epoca" : „D. C. Miile „singurul care a mai rămas din pleiada cum spunea dumnealui altă dată, și cu și fără prilej,­se ferește să se ocupe de socialism, t­omai atunci cînd socialiștii se intere­sează de d-sa,­­sa­u mai bine zis i de atitudinea d-sale... „In „Adevărul­* de ”aseară a­gintul Alianței Israelite discută Rezbunarea d-lui Haret Chestia urcărei lefurilor profesori­lor universitari este la ordinea zilei,— se știe. D. Sp.­ilaret, ministrul instrucțiu­­nei, s’a arătat plin de solicitudine, ori de alte ori a venit in contact cu profesorii universitari, față de legiti­mele și justificatele lor deziderate.. D. Haret, care merită să fie citat ca pildă de corecțunea rigidă cu care știe să’și respecte cuvîntul,­ criza sinodilă a ilustrat aceasta,—n’a avut tot timpul de­cît vorbe de încuraja­re pentru cererile profesorilor uni­­versitari. Din toată inima ar fi vrut să le Îndeplinească,—dar ceea ce’l impie­­dica și’l întrista, firește, era teama că nu are să aibă bani pentru spo­rul ce trebuia adăugat în budget.. Dar iată veni și ziua cînd chestia se discuta !n consiliul de miniștri. D. Haret a fost cel dintâi care cu­ o energie rară, ceru respingerea „pre­tențiilor absurde“ ale Universităței / Cine n’ar aprecia integritatea a­­cestui caracter, lealitatea acestui băr­bat de inimă ? D. Haret a știut să fie dumnealui întreg și in chestia asta, cu toată ră­utatea, cu tată micimea sufletească, cu tot veninul care caracterizează pe omul acesta. D. Haret nu uită lecția singeroasă pe care Universitatea i-a dat-o în­­tr’un nobil și Înălțător elan de soli­daritate cu prilejul retragerei d-lui Maiorescu. D. Haret a găsit momentul să’și răsbune pe Universități, fiindcă au încoronat cu lauri fruntea ilustră și minoră care nu s’a plecat înaintea ignominiei unui ministru chilios. D. Haret iși răsbună. Nu era nevoe de această manifes­tare nouă ca toată lumea să-i păs­treze profundul ei dispreț. ■I •­­ *«onana ou»» FĂRÂMITURI D. I. Brătianu, la banchet. „...după trei ani de guvernare ne prezin­­t­im toți uniți într'un ghid și într’o sim­țire*. D. C. Stoicescu, In „Voința Prahovei”. »Și domnul Garabet... paravan după care grăsuește în realitate un martir basara­bean, fost avocat al unui Zemstvos de peste Prut iar ami poporanist — liberal la Iași" etc­ Mai rău să vă văd. O — Ce idee ai de noul partid social-de­­mocrat ? — Judecind după aderenții Bocclev din Rusciuk ți Hopp din Viena nu poate fi de­cât un partid boeciu și hop... într’o parte O Malidé, funcționar la percepția din Galați a fost depus găsindu-se culpabil de falsuri și abuz de încredere pentru mai bine de 5000 lei. Partidul lui Soare-Răsare a mai crescut cu unul.­­CV Citim în „Opinia" .­„Domnul și Doamna A. D Xenopol au fost primiți în audiență de M. S. Regele, Sîmbătă în 30 Ianuar iar Duminică$­l Au­gust sunt invitați de M. S. Regina la o au­diție muzicală­. Este primul caz cînd o invitație a Pala­tului se face cu șoapte luni înainte 1 ■" 1 ......4^-WVW*-»-.............■­ Criza politică din Anglia Guvernul englez intimpină mari difi­cultăți din partea deputaților irlan­dezi cari hotărăsc soarta noului Parlament . Probabila retragere a cabinetului Asquith. In curînd va fi convocat noul Par­lament englez, spre a se rosti asu­pra diferendului, ce s’a ivit între Ca­mera lorzilor și Camera comunelor. Alegerile, cari s’au făcut în Anglia și cari timp de mai bine de două săp­­tămîni au ținut încordată atențiunea sumei întregi asupra luptei mai mult de­cit pătimașe dintre conservatori și liberali,—s’au terminat fără ca unul din cele două partide să obțină o majoritate, care să decidă asupra si­tuației politice atât de încurcate din Anglia din cauza conflictului consti­tuțional dintre lorzi și guvern. Cabinetul liberal, de sub conduce­rea lui Asquith, se rezima în prece­denta Cameră a comunelor pe o ma­joritate guvernamentală zdrobitoare față de conservatori, în cit tendințe­lor socialiste, manifestate prin buge­tul ministrului de finanțe, Lloyd Ge­orge, nu s-a putut opune decit hotă­râtorul veto al Camerei lorzilor. După lungi și importante desbateri, lorzii au primit moțiunea lordului Landsdowas, prin care se stabilește, ca, contrar uzului urmat pănă acum Camera lorzilor este in drept totuși să se folosească de prerogativa, ce-i este acordată prin constituție, opu­­nindu-se cu votul ei proectelor finan­ciare ale guvernului, cuprinse în bu­getul votat de Camera comunelor, și cerînd, ca Înainte de a se pune la vot acel budget, să se pronunțe țara, dacă aprobă sau nu politica financia­ră a cabinetului. Rezultatul alegerilor din Anglia a dat cîștig opoziției conservatoare pes­te o sută de mandate, ceea ce redu­ce partidul liberal la un vot sau două majoritate în Camera comunelor. Astfel guvernul englez nu mai poate conta de­cît pe ajutorul deputaților socialiști, spre a deschide din nou lupta contra lorzilor. Această majo­ritate însă a devenit problematică, de­oare­ce deputații irlandezi, cari in Camera trecută s’au abținut de la votarea budgetului, de astă dată ar fi dispuși să răstoarne prin votul lor cabinetul Asquith, dacă acesta nu le oferă garanții, că vor obține satisfa­cerea aspirațiunilor naționale. Irlandezii se tem, că liberalii le promit acum totul numai spre a-și putea trece budgetul prin Camera lorzilor, ca apoi, cînd vor veni­ și cu bilul home rule, să intimpine acelaș veto din partea lorzilor cum s’a în­­timplat cu budgetul O singură even­tualitate ii mai ține în rezervă pe irlandezii anume garanția, ce, se zice, că le-ar putea oferi guvernul cum el sv avea împuternicirea din partea re­gelui, de a numi atl­ia noui lorzi, cîți i-ar trebui, ca să-și formeze o majo­ritate, care să pună Camera comu­nelor pe viitor la adăpost de ori­ce veto al Camerei lorzilor. Dacă cabinetul d-lui Asquith nu se poate da irlandezilor această garan­ție, atunci aceștia sunt hotărîți să răstoarne guvernul la votarea buge­tului. Criza politică a devenit după cum vedem destul de acută in An­glia, în­cit nu ne surprinde de loc, dacă in curind vom primi vestea des­pre retragerea cabinetului care va trebui să tragă consecințele alegeri­lor parlamentare. Eventualitatea unei noui campanii electorale, după cea de abea termi­nată, prinde totdeauna mai mult la opinia publică a Angliei și ne pu­tem aștepta la nouă lupte și agitații ale căror urmări pot avea mare în­semnătate și pentru raporturile en­­glejilor cu străinătatea, de­oare­ce o schimbare de regim aduce dept sine sistemul protecționist vamal în locul liberului schimb din imperiul brita­nic. Și lumea așteaptă nu fără te­mere instituirea regimului Uniunei vamale britanice, care va influențe actinc raporturile economice ale Eu­ropei cu statele de sub stăăpânirea Angliei. CERCETĂRI ARHEOLOGICE BAGDADUL ACUM 1000 DE ANI Josef Hell a scris o carte despre „Cultura arabă”. Putem vedea de-a­­colo, ca și din alte lucrări mai vechi despre același lucru, ce uriașă civili­zație au întemeiat Arabii, folosindu-se de rămășițile culturei antice. In deosebi, strălucit a fost Bagda­dul, capitala Abasizilor. Începând din veacul al VIII-lea. Timp de cinci sute de ani artele Bagdadului au stăpânit și încântat lu­mea. Pe atunci Bagdadul era și port la Tigru. Dar din lucrările de artă din vremea aceea prea puține au a­­juns până la noi. Lângă eheurile Ti­­grului, cari se’ntindeau cale de cea­suri de-alungul râului, pe lângă a­­mândouă malurile, flote de vase stă­teau ancorate, vase plutitoare pe râuri, vase de razbeoiu, precum și corăbiile de lux ale califului și ale bogăta­­­­șilor. Am crezut multă vreme că sânt basme spusele scriitorilor timpului,­­despre cele cinci corăbii ale califului Amin, una în chip de leu, alta de­­ elefant, alta de vultur, alta de cai și alta de șarpe , dar descoperiri noui au dovedit că nu spuneau basme. Ast­fel tot basm s’a crezut și apusa Kw că în partea răsăriteană a Bagda­dului era o mshala și un bazar chi­nezesc, că se vindeau la Bagdad blăni de sobor, de ermelin, de dihor, de vulpe, de castor, apoi ceară, să­­geți, coete de mesteacăn, cușme, osie de balenă, dinți de­­ pește, chihlimbar, iuft, arme și robi ,slavi din Miezul Nopței Europei („Bulgar”). Dar zecile de mii de tot felul de bani ce s’au­­ găsit în toate părțile Rusiei, ba chiar­­ până și pe coastele Suediei, nu nș­­mai îngădue vre-o îndoială. S’au gă­­s­duit și dovezi că Arabii vindeau și ei in Rusia și Suedia stofa și juvaeruri,­­ oglinzi de metal și mărgele de sticlă, mirodenii și cârlige de prin balena. Vedem că în schimbul produselor na­turale ale țerilor de Miază Noapte, Arabii exploatau produse industriale^ * * * Persia a fost totdeauna tare în pre­facerea zaharicalelor și în fabricarea ■ de lucruri de metal. Dimpotrivă, indus­tria sticlei și — lăsând la o parte pe a covoarelor, industria țesăturilor era foarte înfloritoare in Arabia veche și unde s-au așezat Arabii după înfiin­­­­țarea împărăției lor; dar 85 perfecție -

Next