Evenimentul, aprilie-iunie 1910 (Anul 18, nr. 46-114)
1910-04-01 / nr. 46
= ANUL XVIII No; 46 5 B ani ABOiaifisiMie Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 JOI 1 APRILIE 1910— 5 Sani Magiciu^in aerțli iși reclana.® In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. tELEPON 3STO, as BiialulCiitiQți Sțsîti Dî 1 m -------------— Oricît ar căuta guvernul pentru a zice că se găsește în treabă să prelungească actuala sesiune a Camenilor.— Parlamentul poate fi considerat de fapt ca închis. După dezastrul încercat de d. Haret cu legea catedrelor universitare, din tot nămolul de proecte aduse cu grămada în secții spre studiare și menite a fi trecute cu iuțeala fulgerului prin Cameră și Senat, astazi nu se mai găsește unul de tare, toate au fost sau retrase sau înfundate prin salvare de teama unui nou dezastru, astfel că membrii parlamentului nu vor avea altceva de făcut decît să încaseze diurne sau cel mult să ne ofere spectacole ca acela pe care ni l’au oferit ori la Cameră d-nii Procopiu și Ștefan Ioan. De lege sanitară nu se mai pomenește o iotă, cum nu se mai pomenește de colegiul tipic ; singur d. Orleanu mai întețește hărțuiala în guvern prin încercările care le face de a trece legea industriei, încercări cari însă au și ele toată șansa de a rămîne zadarnice. Aci e locul să facem remarca că din toate proectele prezintate în actuala sesiune, singur proectul d-lui Orleanu cuprinde o mică parte cinstită și patriotică, aceia care tinde la desființarea bandei de exploatatori ai industriașilor cartelani. Se înțelege însă că îndată ce a fost vorba de cîștiguri cinstite și înlăturarea speculei neomenoase din afaceri, d. Costinescu s’a grăbit să se înscrie contra cel dintăi. Acum, sesiunea fiind de fapt închisă și nici vorbă nemai putînd fi de votarea vreunei legi sau reforme mai principale, să facem bilanțul activităței acestei sesiuni și să vedem prin ce ar fi putut partidul liberal să-și legitimeze prezența sa la cîrma țărei în decursul acestui an. Mai mult de jumătate din actuala sesiune guvernul a utilizat-o în neînțelegeri, certuri, spălări de rufe murdare în plin public și cîrpeli ministeriale. A venit apoi atentatul contra primului ministru care iarăși a ținut Camerile ocupate aproape timp de o lună de această dată cu desbaterile pe cît de interesantului pe atît de sezaționalului proces deschis între vechia cadre și socialiștii din partidul liberal. Timp de o lună am asistat la încriminări reciproce care n’au avut alt efect decît acela de a pune în adevărata lui lumină, halul de decădere în care a ajuns astăzi amalgamul liberalo-socialist. După răfuiala aceasta între vechile și noile cadre, și după înfrîngerea guvernului în alegerile parțiale, Parlamentul zice-se s’a pus pe lucru. După cumplite strădăminte și o serie de ne mai pomenite scandaluri, după o luptă crîncenă în care guvernul a avut o atitudine lașă, camerile liberale au putut reuși în fine să desființeze contenciosul administrativ. Să se boteze pentru aceasta i-a trebuit partidului liberal o lună și mai bine. De la desființarea samavolnică a contenciosului ,guvernul n’a mai fost în stare să treacă o lege măcar, și astăzi se găsește în absolută imposibilitate de a face un singur pas. Desființarea contenciosului prin urmare,arată singura rațiune a partidului liberal de a sta încă un an la cîrma țărei săcătuind bugetele, iată pentru ce majoritățile liberale au încasat diurne o sesiune întreagă. Tot ce trebuia de făcut se făcuse în țara aceasta; chestia rurală rezolvată; învățămîntul pus pe baze temeinice ; administrația ideală; starea economică la apogeu; armată fără rivală, un lucru îi mai trebuia paradisului de la gurile Dunării pentru ca trebuie să meargă strună, îi mai trebuia desființat contenciosul. Un an de zile a fost deajuns partidului liberal ca să îndeplinească și această patriotică operă. Nota prezintată țarei de guvern a fost la înălțimea operei făcute: bugetul trecut înghițit în întregime și încărcare cu citeva zeci de milioane a bugetului pe anul viitor. Intr’adevăr e o fericire pentru o țară să aibă un astfel de guvern și să numere printre fiii săi exemple de patriotism și abnegație ca frații Brătieni, și d-nii Costinescu, Oreleanu, Constantinescu, P. Manolache Culoglu, etc. etc. -------------«SKT**-O -«KJ»-- I' ii..... I FUGITIVE âniăi Gpril In astă zi de păcăleală, Am să mă pun în cheltuială Ca s’o serbez cu mult temei; Pofti’voi lume să închine Cîte-un pahar de vini cu mine, Deci, iată invitații mei ! Guvernul, ce sărbătorește O zi în care se oglindește . Activitatea i de trei ani, iar țara face socoteală Că dinastia liberală O costă un amar de bani. Deschid lui Tee de azi salonul Spre a serba și el patronul Partidului ce a creat E ziua ce’i înseamnă rolul Și întrupează ’n ea simbolul Conservatoro-democrat. Și,nu că vreau să fiu ironic Pe onorabilul canonic, Ce-a șters-o de la noi, tipul, II rog ca înapoi să vis Și ison celor doi să fie In cinstea lui întâi April 1 Bum. "-"tAAA/WWW—------- D. doctcr Rîmnicaanu ia mijlocul celui mai desgustător și josnic lacheism în care se bălăcesc majoritățile parlamentare, in mijlocul mamelucilor ahtiați după slujba și diurne, cari se tîrăsc la picioarele fraților Brătieni, singur d. dr.Rîmniceanu se ridică ca o protestare vie a moravurilor cinstite din bătrîni, făcînd prin personalitatea sa să reiasă isbitorul contrast dintre ceia ce era liberalismul odinioară și ceia ce a ajuns acum. Luptător vechi,statornic și cinstit al ideilor liberale din profesarea cărora și-a făcut o a doua credință, cu toată autoritatea cuvîntului său pe care i-o dă o activitate îndelungă și spornică a unui trecut senin, cu toată vioiciunea temperamentului său de o vigoare cum arare ori se întilnește și cu toată sinceritatea cugetului său, d. doctor Rîmniceanu se ridică dînd alarma ori de cîte ori conștiința sa de mandatar a iar țîraei se lovește de o inlegalitate sau de o mișelie. Atunci cînd liberalii jubilau înregimentarea în rândurile lor a grupărei socialiste, d. dr. Rímniceanu știind bine cîți dușmani își creiază, nu s’a sfiit ca de la tribună parlamentului să semnaleze pericolul care va rezulta și pentru partid și pentru țară din introducerea în viața politică a elementului subversiv. La trecut mult și îîmprejurărie au venit singure să-i dea în totul dreptate. Anul trecut cînd vechile cadre infrînta amuțiseră sub lovitura puțin leală a proclamărei d-îul Ionel Brătianuu de șef, l’am văzut pe d. dr. Rîmniceanu ridicînde-se iarăși singur, pentru a protesta plin de revoltă și indignare contra pe cît de neonesteț pe atît de neoportrmei lovituri ce se dăduse d-iul Sturdza. Acum, cind platitudinea și servilismul au ajuns singurele titluri de merit în partidul liberal ; cînd parlamentul a ajuns într’un bal de decădere morală cum nu se mai întîlnește în tot trecutul nostru politic, i’am văzut blamînd în două rînduri de la tribună procedeele necinstite ale guvernului actual, aruncînd disprețul său asupra primului ministru și a majorităței servile, taxînd de „galoșari“ pe toate lichelele cari se gudură în jurul d-lui Brătianu. Prin ultimele sale două interpelări, plin de amărăciune și de revoltă d. dr. Rîmniceanu a scris pagina istoriei partidului liberal de astăzi în tot tristul ei adevăr, rămînînd însă ca și istoria noastră parlamentară să înregistreze în acest fidel cronicar o fire aleasă, un patriot devotat, un caracter neșovăelnic de pe calea cinstei și regalităței. Un guvern ideal Primul ministru s-a grăbit să dezmintă zvonurile răspîndite ori, despre demisiile colegilor săi de la instrucția publică și industrie. Le-a dat o dezmințire formală și categorică așa cum se cuvine și cum îi șade unui guvern tare și încercat, cu prestigiu și autoritate morală, în țară. D-nii Corei și M. G. Orleanu n’au demisionat și ca o dovadă despre aceasta, iată că acesta din urmă se pregătește să retragă faimoasa lege de încurajare a industriei naționale, iar cel dintăiu va asculta astăzi, cu resemnare creștinească, execuția d-lui C. Dissescu. Voiți o mai vie dovadă decit aceasta, despre unitatea și vigoarea cabinetului prezidat de d. I. Brătianu ? Dar se poate una mai mare ? Guvernul acesta este capabil de toate sacrificiile și puterea sa de abnegațiune este neîntrecută. El e în stare să îndure toate umilințele, să sufere orice înjosire, să se lase a fi maltratat chiar, numai ca să nu abandoneze puterea și să expună astfel țara, la pericolul de a rămîne fără guvern!... De aceia, am și văzut pe d. Daret înghițind atîtea voturi de blam, iar acum în urmă, retrăgînd chiar un proiect important,—de aceia vedem pe d. Orleanu modificând, cu atita complezență reformele sale sociale-economice și tot de aceia d. general Crăiniceanu a amânat, pentru o altă sesiune, legea de înaintare a ofițerilor. E numai spiritul de abnegație, care a dictat acestor miniștri o asemenea prudentă atitudine și am fi niște răutăcioși dacă nu am recunoaște puterea lor de sacrificiu, odată cu acea a cabinetului liberal. E cel mai ideal guvern, care l’a avut țara vreodată, un adevărat juvael căci unde se mai pot găsi miniștri ca d-nii Haret și Orleanu ori măcar ca d. general Crăiniceanu ?... --------——----- FARÂMITURI Se zice că una din cauzele pentru care d. Ionel Brătianu nu se retrage de la guvern este o chestie de ordin pur economic. Sunt taxele pe vin și costul transportului pe calea ferată pe care ar trebui să le plătească imediat ce ar deveni „simplu particuler« și pe care azi nu le plătește. Față cu asemenea chestie, membrii opoziției, de comun acord cu C. F. R. au hotărît să deschidă listă de subscripție până la concurența sumelor necesare pentru plata taxelor și transportului vinului din viile Florica pe timp de 4 ani. Dacă primul ministru mai are vre-o pretenție, suntem dispuși să-i plătim și arenda moșiei Rătești. Avînd în vedere modul năbădăios cum se manifestează căldura la cap la unii canonici, Consiliul sanitar a disputat să li se pună bandniță pe dată ce medicii vor constata o ridicare de temperatură. Cu modul acesta vor fi împodecați pe viitor să fie mai catolici decît Papa. O Apropos de Papa. — Ce deosebire este fi&tre Prea Sfîntul de la Roma și dl. Ionel Brătianu ? — Mai nimic : Cd dintăi e papă sadea, pe ctnd Fiul Statuiei e papă-lapte. —— -----—rasarî: ————— intâile licăriri Nici că se poate închipui ceva mai înviorător, mai mîngîietor de suflete ca primele fifuri ale unei zile de primăvară. Pare că se face nu știu ce schimbare în tot ce te înconjoară, iu tine însuți și iarea întreagă, ce te silește să dai aripă tuturor gîndurilor, tuturor avînturilor tale. Și ești în stare să ierți orice în sfintele clipe ale deșteptărei la viață nouă, precum îți este ertat să intri în armonia aceasta de însuflețire obștească. Ca într’o imensă priveliște a celor nevăzute, zărești transformarea aceasta mulcumă, nestin herită de nimic, și ți se pare că între cer și pămînt e un fel de apropiere—îmbinarea aceea de elemente ce o simți că palpită sub primele raze de soare. Din adînculi,amintirei mai isbucnesc viziuni întunecoase—ceruri de plumb și atmosferă ghețoasă, vuiete stridente scoase din cine știe ce instrumente neștiute și bolborosiri de glasuri—tinguirile unor vedenii ce trec nevăzute prin noaptea sinistră. Apoi insăși natura aceasta, mereu aceeași și mereu alta, pare că și ea suferă în grozăvia întunericului. Bocesc și arborii In limba lor, căindu-se de tot ce îndură, de frigul necruțător și de viziunile ce-i chinuesc, se pling și ei in trosnetul acela al crăcilor ce-și deșteaptă în minte priveliști dureroase. Ca niște ființe înzestrate cu simțurile noastre, poate și cu alte simțuri mai desăvîrșite, arborii își îndoaie scheletele, se apleacă unii spre alții, îngănînd cite ceva, crispînd apoi In văzduh virfurile crîngilor. Intr’un fel de amenințare către cine știe cine Dar una cîte una s’au stins visurile fioroase. Au amuțit și gemetele arborilor, precum s’au stins de mult și ultimele svonuri de glasuri rătăcite prin văzduh. In locul lor explozii de lumină și tremurul de viață ce stăpînește tot ce te înconjoară. Și intr’o ediere îmbălsămată de seva țărînei sufletul ți-e luat spre zările noui desfăcute privire de soare și de aer, de mirajul acela cu care primăvara își vestește sosirea. Cine nu și-a simțit sufletul răpit de întăile licăriri ale primăverei ! Chiar și atunci cînd toropeala morței pune stăpiniri pe o ființă clipele acestea da înviere e peste putință să nu dea ghes spre viață a celor din urmă semne ale viețuirei. Până și el, bătrînul mesteacăn cruțat de topoare atîțea ani—de cînd n’a mai dat o creangă, un lăstar,— pănâ și, el n’a mai putut să se ție de data aceasta. Atila s’a strîns rodnicia pămîntului In rădăcinile lui, că a trebuit să se învioreze pănâ și modularele-i obosita și mugurii să isbucnească setoși de viață. Setei acesteia de viață atotputernică nimeni și nimic nu i se poate împotrivi. Și bătrinul mesteacăn pare că ar susura ceva norodului de arbori mai tineri decit el, cînd își simte trupul năpădit de aceeași furnicare, de acelaș cutremur ciudat ce l’a zguduit de atfea zeci de ori. Iar ceilalți, fără că prea ințeleagă mult din șoaptele patriarhuiui înălbit de ani, iși clatină virturile In acelaș tremur, năzuind pare că spre înălțimea de unde îi priveghează bătrinul. , Și întraripatele cete de oaspeți ai norodului de pomi, in svîcniri și ginguriri de dragoste duc sburind, de colo până colo, svonul Inviorărei universale. Colinda prin văzduh armonia sceasta de ciripiri și susurări, desvoltind acorduri de viață ce pătrund și înfioară toate făpturile. Și pentru acest preludiu al imnului vieței, peste casapeele de eintece sfios îngînate își așterne soarele veștmîntul de purpură, ca un rege și dătător de viață ce este. Sbucnirile de cântece se strâng și se topesc în melodii discrete, învăluite în ceața voluptoasei armonii, iar el, vecinie tânărul monarh al vieței își răsfață făpturile cu un ultim zâmbet ce luminează firea. Noaptea și-a întins domnia și re*