Evenimentul, aprilie-iunie 1910 (Anul 18, nr. 46-114)
1910-06-10 / nr. 99
ANUL XVIII No. 99 5 IB simt ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani EVENMENTUL ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 5 JOI 10 IUNIE 1910 — mult% m SamANUNCIURI Invertir si recla.no.4. In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 30 b. telefon ITo.SS HHBM HBBBSBai B HaBBBM HBBSBBH Hi Activitatea partidului naționalist — răspuns d-lui A. C. Cuza — Intr’un articol publicat în unul din numerile trecute ale ziarului nostru, ocupîndu ne de activitatea partidului naționalist de sub conducerea d-lor Iorga și Cuza, am relevat complecta lui rezervă față de toate chestiunile ivite In ultimul timp, chestiuni cari dacă prezintau vreun interes deosebit In viața noastră politică, ll prezintau tocmai din punct de vedere național. Și trecînd în revistă toate acele chestiuni față de cari naționaliștii noștri organizați acum In partid politic, se ilustraseră prin cea mai complectă inacțiune, terminam cu următoarea remarcă: „Cu agret dar trebue să facem constatarea că noul partid departe de a fi un cîștig pentru viața noastră politică este o pierdere, căci oamenii cari pînă acum se devotase unui apostolat sincer au luat toate apucăturile politicianilor de duzină, cu finețuri și rezerve cari n’au nici o noimă, dar cari trădează un fals naționalism... Afacerea canonicului Baud, scandalul bisericesc și atrocitățile maghiarilor in ultimile alegeri, erau chestiunile asupra cărora am ținut mai ales să insistăm atunci, arătând indiferentismul cu care au fost int'mpinate tocmai de către partidul care prin Însăși titulatura lui, era indicat să intre cel dintăi în acțiune, să indice și să impună soluții, să formeze curente în opinia publică. La constatările noastre, d. A. C. Cuza, unul din șefii partidului naționalist, răspunde printr’un lung articol in ultimul număr al «Neamului Românesc“, căutând a justifica rezerva naționaliștilor față de chestiunile pomenite mai sus. Dacă d. Cuza s’sr fi mărginit cu justificările numai la faptul că partidul naționalist „și-a spus, la ocazie cuvîntul său în „Neamul Romînesc” prin pana autorizată a d-lui N. Iorg și că inacțiunea de care l’am Învinovățit ne datorește Imprejurărei că „ne aflăm abia la începutul constituției noastre, împovărați de lucrări* — după cum Insăși d-sa declară — răspunsul ar fi fost mai puțin nefericit, scuza ar fi fost fu parte binecuvântată, deși e o concepție ridicolă acela de a crede că atare chestiuni se pot rezolvi prin pateticul cîtorva fraze de gazetă sau revistă, fie chiar și sub semnătura d-lui Iorga. C. Cuza încearcă însă a justifica și pe alte căi rezerva partidului naționalist, scoțindu ne înainte o serie de considerații cari merită a fi analizate, pentru a arăta cit de puțin sunt pregătiți pentru politica de guvernămînt șefii noului partid și cît de curioase le sunt concepțiile. 1) In chestiunea canonicului Baud d. A. C. Cuza explică rezerva partidului naționalist prin următoarele considerente: „Mai inrțiu, noi credem că un rău serviciu pe care l-am face poporului nostru, dacă l-am mai încurca fi în lupte confesionale, fără motiv că a spus canonicul Baud nu neadevăr, si că opinia publică, indignată, a răspuns afirmările lui nedovedite, prin actul de legitimă protestare al doamnelor romane, foarte bine. El si-a primit pedeapsa lui. Dar, de aici, care e nevoie să incepem a ne frămînta prin întruniri, poate in contra „pericolului catolic”, sporind desbinarea dintre creștini, cari trebuie să trăiască frățește, ori de ce confesie ar fi. Să se noteze că rîndurile acestea sunt semnate de d. A. C. Cuza și reprezintă în mod autorizat vederile partidului naționalist In chestia propagandei catolice In țara romînească Va să zică să lăsăm friu liber tuturor uneltirilor la cari se dedau papistașii pentru a Introduce dezbinarea și ura în sinul Bisericei Ortodoxe; să lăsăm congregațiile catolice să se întindă pe pămîntul țarei noastre pentru a dobindi averi prin captațiuni și a face pe ființile plăpînde ce le sunt încredințate spre educare să-și renege credința strămoșească,— și aceasta pentru bunul motiv că cu toții, — și ortodoxi și catolici, — suntem creștini și trebue să trăim frățește ! Contra actelor îndrăznețe ale acestora și sistemului lor opus învățăturilor lui Christ de a face prozeliți prin silnicie, găsesc că nu trebue luată nici o măsură acei cari acum patru ani în urmă au provocat vărsare de singe in piața Teatrului din Capitală, pentru că o societate de doamne,—acelea cari acum au protestat cu atâta vigoare în chestia canonicului Baud, lucru pe care nu lau făcut naționaliștii — au incercat să joace o piesă în limba franceză. Frumoasă logică, n’avem ce zice ! Ca un nou reformator , Cuza vine și trecînd peste ceia ce urmașii apostolilor n’au îndrăznit să treacă de atltea secole, șterge și schisma și dogmele eretice cari despart pe catolici de Bserica Ortodoxă, lăsând fiu liber uneltirilor papistașe,prea puțin pășindu-i de slăbirea credinței străbune, decretînd înfrățirea generală. Cu logica aceasta d. Cuza putea merge mai departe, putea decreta înfrățirea și cu evreii și musulmanii, căci ia urma urmei și ei cred într’un Dumnezeu, — chestie de formă care după d-sa puțin importă,— și atunci 11 vom vedea reîntorcindu-se de unde a plecat odinioară..... In tovărășia d-lor Mile și Nădejde. Acei cari cred însă că considerentele expuse mai su3 de d. Cuza sunt rezultatul convingerei sale sincere, se inseelă. Acestea nu sunt decit finețete și rezervele bazate pe motive de tactică, de cari vorbeau în articolul nostru anterior. In specie motivul de tactică e acela că dnii Iorga și Cuza politiciani novici Intr’un partid și mai novice, au naivitatea de a crede că pornind lupta contra catolicilor cari abuzează prea îndrăzneț de toleranța noastră, ar cădea în dizgrația Suveranului Odată relevată atitudinea partidului naționalist în chestiunea canonicului Baud, trecem la a doua chestie. 2) Scandalul Bisericesc. Acid Cuza după ce iarăși ne pune înainte faptul că Iorga și-a spus cuvîntul prin „Neamul Romînesc*, ne servește și noutatea că „Noi am înscris în programul nostru și vom lupta cu stăruință pentru aducerea la îndeplinire a acestui punct important: „autonomia bisericei“. Dacă pentru un partid politic „naționalist“ de acțiune sunt îndecjunse cele citeva rînduri ale dlui Iorga la cari s’a mărginit întreaga sa activitate, faptul acesta nu-1 vom mai discuta lăsîndu-1 la apreciarea tuturora. De ceea ce ne vom ocupa e importantul punct din program, autonomia bisericei. Aci d—nii Iorga și Cuza au sosit prea tîrziu și au sosit prea tirziu fiindcă autonomia bisericei noastre există de demult și e prevăzută alb pe negru în Constituție. Ni se va răspunde poate că Constituția vorbește numai autonomia bisericei noastre față de celelalte biserici ortodoxe răsăritene, nu insă și organizarea ei internă, autonomia de orice amestec al laicilor. Constituția declară însă iarăși cu toată claritatea necesară că religia ortodoxă este religia noastră de stat și că se va organiza conform dogmelor și canoanelor ei. Ori canoanele împiedecă orice amestec al laicilor, lăsând suprema conducere în minile „prinților bisericei episcopii și arhiereii.” Autonomia bisericei e prevăzută prin urmare prin Constituție sub toate raporturile și scandalul bisericesc a luat naștere tocmai fiind că un partid politic a incercat sa încalce această autonomie,, prin legea sinodală a d-lui Haret, înscrierea prin urmare a realizărei autonomiei bisericei In programul naționalist n’are nici o noimă, cum de altminteri n’au nici o noimă toate celelalte puncte din program care au figurat și figurează în toate programele politice care de 40 ani se emit în țara noastră. Dar de aceasta ne vom ocupa mai pe larg atunci cind vom analiza rostul noului partid în viața noastră politică. In ce privește critica pe care o face d.auza atitudinei partidului conservator față de scandalul bisericesc, și declarația pe care o pune Ia gura d lui Petre Carp,—declarație a cărei dovadă I desfidem s’o poată face,— ne vom mărgini să răspundem „nu e vorba ce am făcut noi, e vorba ce n’ați făcut și ce nu faceți d-voastră. Rămîne Încă odată dar bine stabilit că partidul naționalist care trebuia sa sară cel dintăi cind un alt partid politic Încercase să zdruncine autonomia organizărei biserisericei, a păstrat cel mai complect indiferentizm. Indiferentizro, căci trebuiau fapte, nu vorbele d-lui Iorga. 3) Trecem acum la chestiunea atrocităților maghiare. Aci răspunsul d-lui Cuza, e și mai interesant căci accentuează încă odată păcatul în care cad ambii șefi ai partidului naționalist. Drept mișcare a naționaliștilor de sub conducerea d-lor în chestiunea barbariilor comise de unguri în Ardeal, d. Cuza ne scoate înainte întrunirile organizate de Liga Culturală. Dar ce Liga Culturală e o filială a partidului naționalist ? Pentru ce ? Pentru că d. Iorga e secretar la centru și d. Cuza la Iași ? E dînsa organizația pusă în serviciul și sub tutela unui singur partid, sau e o organizație care ne aparține tuturor, aparține întregei romînimi și facem cu toții parte dintr’însă, indiferent de culoare politică ? Oare activitatea ei în loc să se restringă asupra tuturor românilor de inimă cari o constituesc poate fi revendicată și monopolizată numai de cutare sau cutare partid ? Păcatul cel mare al d-lor Cuza și Iorga e monopolul pe care Încearcă să-l pună asupra oricărei mișcări în chestia națională. Nimeni nu poate fi bun naționalist dacă n’are certificatul d-lui Iorga ; nici o instituție nu poate fi patriotică dacă d-nii Iorga și Cuza nu fac parte și punem rămășag că dacă d-nii Iorga și Cuza ar trebui să părăsească Liga Culturală, mine această instituție ar fi denunțată de pericol național. Am crezut necesar să opunem acestea răspunsului d-lui A. C. Cuza din „Neamul Romînesc“, pentru a nu lăsa să se creeze legende false, să se ia drept monedă bună și adevăruri imuzibile vorbele goale, nici să se monopolizeze ceia ce nu se poate monopoliza, sentimentele naționale. In ceia ce privește invectivele cu carie, Cuza ține cu orice preț să ne gratifice printre picături ca ,,faliți morali, prădători de țară1' ,,ațîțători de patimi îi vom răspunde că nu acestea sunt argumentele unei discuții serioase, precum nu sunt nici expresiile „vitus“ și ,chiar*, adevăratele arme cari fac pe polemist invincibil sunt priceperea și liniacredlulft. FUGITIVE Paharul Vanităților «... am vorbit până la fund paharul vanităților omenești, n’am ce am mai gust de aoi înainte din acest pahar*. Take Ionescu (Discurs Eforie). Al vanităților pahar, pe care, O Take ! spui ce ’ntreg tu l’ai sorbit, O picătură ’n fundul lui mai are Și tocmai stropul cel mai mult dorit E ce a nespus du dulce picătură, Ce-o spun doar numai șefii de gwern, Pe care n'ai simțit o Incă'n gură Și care un pahar va sta etern ! Stros de ea, de-a pururi vei privi-o Cum strălucește-acolo, pe cristal, Căci n’ai alt chip de ce să-i zici: adio ! Ori să înduri supliciul lui Tantal ! Bum „Revizuirea Constituției“ Se pare că partidul d-lui Take Ionescu nu trăește în alt scop decît ca să vadă revizuită constituția. Născută în condițiile știute, gruparea democrată avea nevoe de bani pentru a putea lupta și a-și da tfosul de partid politic. Samsarii partidului, cărora nu le era greu să îndeplinească acest rol, pe cîtă vreme nu fuseseră nici odată altceva, au lăsat a înțelege celor interesați că între principiile democratice figurează și acela al împămîntenirilor cît mai numeroase. Și astfel s’a reușit ca Alianța Israelită să găsească foarte bine venită întemeiarea partidului takist și să judece în interesul ei, ca să-i dea tot sprijinul necesar pentru o desvoltare cît mai rapidă, împrejurările au dovedit cît de puternic a fost concursul tuturor celora care ’și puseseră in dl. Take Ionescu speranțele jidovicei Statului Romînesc. Luptele electorale date de organizarea takistă ne-au uimit într’adevăr prin potopul de bani vărsați fără economie pentru a asigura succesiv izbînzile pe care le cîntă azi și în virtutea cărora șeful are obrăznicia să ceară chiar puterea. Partidul mărindu-se repe de cu tot ce are țara aceasta mai lipsit de scrupule și bancherii care au avansat fonduri takismului găsind că momentul scadenței polițelor a sosit, dl. Take Ionescu a fost nevoit să le dea un semn doveditor că nu și-a uitat angajamentul. A convocat deci partidul la congres pentru a modifica programul pe care nu'l are. In realitate însă toată revatura aceasta a fost făcută în scop ca dl. Take Ionescu să aibă prilejul de a afirma că Constituia trebue revizuită. Această declarație nu putea decit să satisfacă pe Aliania Israelita și s’o hotărască pentru un nou vărsămînt de fonduri de luptă care să asigure ajungerea la putere a Conservatorilor democrați. „Aliana* știe că numai hotărîndu-se revizuirea Constituției, blestematul acela de art. 7 se va putea suprima și de aceia nu refuză nimic acelui ce a făcut tocmeala ca aducă aceasta la îndeplinire. Va veni însă momentul cînd păcăliții vor deschide ochii și vor vedea că revizuirea Constituției, pe care dl. Take Ionescu a înscris o în programul său politic, nu este decît o manopera pentru estorcarea fondurilor streine necesare cheltuelilor de reprezentare a strînsurei sale menite să încurce cît de alt mersul normal al politicei noastre. De-almintrelea furnisorii aceștia de fonduri ai takismului se vor mai putea convinge că banii au fost răut plasați, atunci cînd, după o trecere de timp și sătui de prea multă așteptare, vor înțelege că guvernarea acestei țări nu poate fi lăsată exclusiv pe mina unui om de specia d-lui Take Ionescu. Ne mirăm însă cum, oameni cu experiență, ca aceia care conduc interesele Alianței, n’au priceput intențiile șefului noului „partid” și și-au ipotecat banii în făgăduiala unui paraponisit. Să aștepte deci „Alianța“ revizuirea Constituției și mai cu seamă suprimarea art. 7. Paște murgule, iarbă verde., ----------------------------------------— FĂRÂMITURI Din lista delegaților takiști din lați, publicată în „Opinia*, notăm tn treacăt următoarele nume: „Juster L, mare proprietar. Jacques Levin, idem Morita Wachtel, mare industriaș Rotbart 1, mare spițer". Cine ar putea îndrăzni deci să spună că congresul „partidului* democrat n'a fost cuțer? Vituz ? _OLa întrunirea de la Eforie, d. Bădărău a vorbit de „revista generală a trupelor* de fanioane, comandanți, soldași, manevră, strigă nprejur, bătălie etc. Cu alte cuvinte s’a pus pe făcut miliție la cataramă. Păi, dacă i-a venit gusturi cazone, concentrați-i că tot e vremea manevrelor,vria sine știm și noi acum ce secera la takiști ca să ți se dea titlul de fruntaș. O