Evenimentul, iulie-septembrie 1910 (Anul 18, nr. 115-188)

1910-08-05 / nr. 144

Ir Hf -r ANUL XVIII No: 144 5 Bani ABON&HEüTÉ Pe un an . . . Lei 20 Pe jumatate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani JOI 5 AUGUST 1910 5 Bani in moimi înverili și reclama.» In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. t­elefon ttp, es ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 LECȚII <1? EDILITATE Ori­cît am fi adversarii par­tidului liberal și a politicei pe care o duce actualul gu­vern, nu putem să nu recu­noaștem utilitatea și buna in­spirație pe care d­­orțan a avut-o cînd s’a decis să vină in localitate pentru a prezida d-sa singur la luarea măsu­rilor preventive contra ho­lerei. Ceia ce a făcut d. Morțun într’o singură zi, actuala ad­ministrație comunală s’a ară­tat incapabilă să facă în de­curs de trei ani și mai bine, de cînd orașul acesta zace în acea penibilă stare de negli­­jență și infecție. Se vede că în fața primej­diei care amenință Moldovă și Iașul in întreaga special, ministrul ad interim al de­partamentului internelor s’a putut convinge că în ce pri­vește orașul nostru, ori­ce pre­­scripțiune, ordine și para or­dine sunt destinate a remîne literă moartă dacă nu se vor duce Însăși autoritățile supe­rioare ca să le pună în exe­cutare. Și pentru a se putea ori­ci­­ne convinge cît de mult le-a pasat edililor noștri de even­tualitatea inspăimîntătorului flagel, e destul să menționăm faptul că cu toată revocarea telegrafică a concediilor pri­marilor, prefecților și tuturor funcționarilor administrativi, d. l­icn Gane primarul ora­șului nici nu s’a gîndit să și părăsească odihna tihnita de la Slănic ast­fel că actual­­minte la dispoziția ministru­lui de interne nu se află de­cît primul ajutor de primar. Zicem numai primul ajutor de primar, căci cel de al do­ilea d. Xenofon Eraclide, a găsit și d-sa de cuviință să se conformeze în totul exemplu­lui d-lui Gane, fumîndu-și tac­ticos țigara pe malul mărei la Constanța. Repetăm, e nemai­auzit că după ce se revoacă telegrafic toate concediile, într’un oraș din cele mai amenințate și în care ministrul de interne își anunță cu 3-4 zile înainte in­­specțiunea, atît primarul cît și unul dintre ajutori nici să se sinchisească a se deranja din agrementele vilegiaturei. Și dacă intr’adevăr d. Morțun după cum a ținut astăzi să accentueze în fața reprezen­tanților presei,—a declarat că va fi de o severitate ne mai pomenită făcind abstracție de ori-ce considerații politice, ar trebui să înceapă cu însăși primarul acestui oraș. Ceia ce a făcut d. Morțun astăzi în Iași n’a fost inspec­ția unui ministru de interne, ci o lecție de edilitate con­știincioasă pe care a ținut-o actualei administrații comu­nale pentru a-i dovedi cît de incapabilă este. Ca un simplu ajutor de primar, d. Morțun a inspec­tat piața Halei în care a dre­sat peste tît procese verbale de contravenție; a inspectat ogrăzi particulare făcînd as­pre mustrări locatarilor pen­tru neglijența lor; a inspectat băcănii, pitării și tot soiul de magazine, dresînd cuvenitele procese-verbale de dare în judecată și acolo unde necu­rățenia era mai mare luînd imediate măsuri de închidere. Numai în cîte­va ore d-sa a făcut ceia ce n'a făcut ac­tuala administrație de cînd e în capul intereselor acestui oraș și secțiunea ministrului de interne e mai mult de­cît dureroasă pentru cine vrea să înțeleagă. Oare pentru niște edili har­nici, capabili și energici tre­buia să vină un ministru să-i învețe cum să inspecteze și cum să dreseze procese-ver­bale de contravenție? La Iași totuși s’a întîmplat și lecția e bine meritata. PDGJȚl­fE „Simțul reali­taței” Articol de Ghibănescu O coloană și mai bine Ghibănescu mîzgiește Ca să ne convingă ’n fine Despre ceia ce-i lipsește! Bum. *—*—■---------- ---------------------—­ In vederea flagelii întreaga presă din țară și- a făcut datoria cu prisosință, fie reprodu­când diferitele instrucțiuni pentru prevenirea teribilului flagel care ne amenință, fie publicând sfaturi luate de la oameni de știință, pentru cu­­terisirea eventual a bolnavilor. Pentru a complecta această operă, în ce privește orașul nostru, ,Eve­nimentul a organizat un serviciu de cercetare menit să constate și să denunțe Cfîorion drept străzile, curțile și locuințele ce se găsesc în acest moment un rele condițiuni de b­gienă. Pe cît ne va­­ fi posibil vom da chiar și numele acelor proprietari sau locatari care nu înțeleg să ia măsurile impuse de împrejurări. Vom da concura astfel autorităței comunale într'un moment când a­­genții săi, din nepricepere, din lene sau din obicinuință, e constatat că nu-și fac datoria. Facem apel insă în aceleș timp și la concetățenii noștri, rugîndu­i că, ori de cite ori vor avea prilejul, să nu neglijeze a ne semnala prin o carte poștală toate abaterile ce vor constata de la măsurile ordonate de autorități. Sperăm tot­odată că ziarele loca­le vor găsi bine­venită ideia anche­tei ce ne-am propus a face în întreg orașul, asociindu se la ea și făcind o vie propagandă pentru a determina pe cetățeni să dea și ei concursul. Șt­iind că suntem convinși că actuala administrație comunală nu va ajunge nici­odată să ia măsuri complecte de curățire și desinfecta­­re, noi emitem părerea că cetățenii singuri să caute a remedia răul. In acest scop credem că ai­­ bi­ne să ne întrunim buna­oară toți locuitorii de pe acei­ași stradă și să ne ințelegim asupra măsurilor de lmt pentru a ne pune în perfecte condițiuni de salubritate. Se știe că podarul a devenit in­trigul nostru un fel de rara avis și că din această pricină unul din ma­rele păcate ale actualei administra­ ții comunale este complecta murdă­rie a străzilor. Ceia ce este de fi­cut prin urma­re întâi și întăi este organizarea u­­nui serviciu particular pentru mă­turarea stradelor și ridicarea gu­noaielor. Sacrificiul va fi minim fa­ță de serviciul real ce s’ar aduce astfel salubrităței publice și nu cred că s’ar găsi cine­va care să refuze a se asocia contribuind proporțio­nal cu situația sa materială. In scurt timp orașul ar ajunge în perfectă stare de curățenie și deci bine pregătit să resiste flagelului. O mulțime de alte măsuri se vor putea lua de asemenea ia cașul cind cetățenii s’ar hotărî să facă a­cest pas. Să nu așteptăm salvarea de la administrația comunală căci chiar puținele măsuri ce ea a luat sunt ilustrii din pricina lipsei unui con­trol viguros în aplica­rea lor. Avem datoria ca pe­ care din noi să facă pe agentul sanitar la d'nsul acasă și nu mahalaua lui. Cetitorii vor găsi In pag. II la rubrica Ancheta noastră sanitară, re­zultatul primelor constatări ale ser­viciului organizat de ziarul nostru. . .................................................... Ce spune presa liberală independentă despre actualii guvernanți Cu câte­va luni in urmă, se sus­ținea cu mult tapaj, că actualul șef al partidului liberal, isbutise să îm­pace toate cadrele, vech­i și noul, din partid, — și că de acum înainte o să hălăduiască la guvern, pe puțin incă o legislatură. In realitate Insă lucrurile s’au pe­trecut de alt­fel. D. Ionel Brătianu e j­itat de în­treaga dumisale dinastie, s’a pus In adevăr pe treabă, anume, să se în­­grijască de parale albe, pentru zile negre, în folosul familiei. Nu e afacere, întreprindere și ghe­­șu­i în care junele șef să nu ’și vâre mânele până ’n coate, mai cu samă, în acele trebi unde statul furnisează finanțele. Partidul a crezut un mo­ment că lucrurile se pun la cale și pentru ceva înfruptare­a partizanilor, dar văzând că până ’n cele din urmă plăcintele se ’mpart numai Intre ru­bedeniile dinastiei, atât nouăle cadre, cât mai cu samă cele vechi, au în­ceput din nou să avizeze, ca să ne servim de o expresie consacrată în materie de strategie pentru căpătuială. D. Stere Înșelat în toate iluziile sale ministeriebile, cu mai mulți pri­eteni ai săi, manifestează intenții de a se retrage din politică,­iar cadrele vechi, dau semnale de reîncepere a luptei, contra regimului Răteștilor. Ast­fel organul acreditat al acestor cadre, Vocea Prahovei care apare la Ploești, ține următorul imbagiu la adresa celor ce dețin puterea: „Când știi foarte bine că nu te bi­­„zui de­cât pe o neînsemnată fracți­une a partidului în numele căruia „ții frânele țârei, când, pentru cu­minte greu de înțeles, lași în pără­sire și, prin urmare, ța neacțiune pe „marea majoritate a lor țâi, chiar cu „fizicul unor mari neplăceri viitoare; „când nu te simți pe temelii sănă­­­toase, de­sigur că numai grația unor „adversari politicoși, dar nepolitici va „fi singura pe care o vei cultiva cu „cea de pe urmă dibăcie“. Probabil că d. Ionel Brătianu va căuta să aplaneze din nou nemulțu­­mirile făcând iarăși promisiune de râuri de lapte și de miere pentru partid,— dar credem că de astă dată toate încercările sale vor rămâne­ fără rezultat, — căci deja unii parti­zani decepționați, ar fi răspuns la avansurile șefului, cu următoarea zi­­cătoare populară. — Ascultă dungă tizule: cine se frige cu borș, suflă și ’n iaurt. ——■—--——— Betrspre a piefi. Sub acest titlu, ziarul „Conser­vatorul" publică această intere­santă înștiințare: In cercurile guvernamentale bine informate, domnește păre­rea că guvernul se va retrage chiar din primele zile ale sesi­unei parlamentare, care urmează să fie convocată mai înainte de termenul constituțional de 15 Neo­­embrie viitor. Se asigură chiar că d. Take Protopopescu a fă­cut o declarație în acest sens, autorizînd publicarea ei, iar ală­turea cu senatorul de putem cita pe d. I. G. Olt, mai Duca — morarul de la Creditul Rural— care a confirmat, în redacția „Viitorului apropiata retrage­re a guvernului de la putere. Pe de altă parte, însuși un membru al cabinetului care nu este altul de­cît d. Al. Djuvara, a făcut declarații precise în a­­ceastă privință, angajînd chiar procese pentru Decembrie viitor. Iar în ultimul loc, putem cita și pe d. Emil Costinescu, care nu ezită de a spune în gura ma­re, că guvernul trebue să se re­tragă, de­oare­ce nu mai poate gu­verna. Cu toate aceste zvonuri, cari circulă cu persistență și cari ar fi de natură să liniștească in parte opin­ia publică, noi putem aßrma cu siguranță, că partidul conservator va reîncepe, In Sep­tembrie, campania energică din primăvara trecută și că nu va dezarma pănă cînd regimul nu va fi doborît la pămînt. FÎRÂMITURI „Opinia“, vorbind despre defunctul Ghe­­orghe Ioan tl numește „părinte fericit al unor oameni de talia unui Tache lonescu și dl. Tom­a lonescu“. Mă rog dar cu dl. Victor lonescu cum râmîne ? Ori pe semne ei, pentru „Opi­nia“, acesta n’are nici un fel de talie. Gh­ibănescu, ilustrul șarlatan de la Zbe­­roaia, scrie cB „clientela politică basată­­pe afaceri, pe interese a rămas cu db P. P. Carp”. Legați­i c­a turbatl ■O Dl. Ministru Morțun și-a Inceput azi lecțiile practice de administrație si de edi­litate comunala. AudiazB d-nii Săndulescu și Fîntînaru. ooooo Ca­ixan­ din Constantinopol. Cunoscutul scriitor francez Pierre Mille a publicat zilele trecute „Le Temps” o cronică asupra dini­ni­lor din Constantinopol. Cine a vizi­tat capitala Turciei s-a putut con­vinge că nu există crini mai mur­dari și mai tembeli de­cât cei din Constantinajpos. Ei constituiau ruși­nea marelui oraș de la Bosfor. Noul regim din Turcia, care pro­cedează cu energie în toate acțiuni­le sale, a procedat la fel și față de olinii din Constantinopol, i-a expul­zat în masă in insula Oxia, din ma­rea Marmara, unde li se dă hrană de către îngrijitori. Pierre Mille a stat multă vreme la Constantinopol și împreună cu un amic al său a observat cu atenție viața ce­ o duceau dinți tembeli de pe stradele acelui oraș. Viața acelor animale nu era de foc banală, ci din contra, foarte interesantă. Pe cit de neplăcută impresie făceau prin as­pectul lor, pe atît de interesanți i-au părut scriitorului prin felul lor de a trăi. Clinii aceia întinși pe strade aveau multe ordina in existența lor. Ca niște adevărați cuceritori, el împăr­țise marele oraș în cartiere. Fie­care trib își avea cartierul special și inva­zia dintr-un cartier în altul era pe­depsită. La lupta dintre triburi se de­semnau șefii respectivi cari se bucu­rau de toată ascultarea și de unele favoruri. Șeful tribului avea dreptul să-și alerga de soție cățeaua cea mai frumoasă, iar moștenitorii erau îngrijiți de întregul trib. De multe ori lupta dintre triburi se dădea numai între șefii lor, in prezența partizanilor. Cei doi elini aleși se luptau cu înverșunare pină ce unul cădea în­vins. Acela se lungea pe pămînt, își punea capul pa labe, iar învingăto­rul îl desprețuia cu gestul pe care 1 fac toți clinii cind sa opresc lingă ziduri. Dar luptele acestea între triburi erau rare. De obicei se pedepseau acei clini cari treceau peste hotarele cartierelor lor. Ei erau alungați, muș­cați și înapoiați peste hotare. Astfel se apăra, și sa păstra integritatea te­ritoriului. * In ce privește viața interioară a fie­cărui trib, ea și avea regulele ei. Cind se aruncau crinilor alimente, toți săreau să le prindă, dar de în­dată ce o bucată de carne, de pildă, era prinsă de un eline, nici un al­tul nu mai încerca să i-o smulgă. Aceasta era un semn vădit de res­pectarea dreptului de proprietate. Clinii deși stăteau in preajma mă­celăriilor, a brutăriilor, etc. nu furau nici­odată hrana de cari aveau ne­­voe. Se putea ca hrana ce li se da sa le fie neîndestulătoare,­ei răbdau, dar nu furau. Deci altă pildă de respectul clini­lor pentru dreptul de proprietate. Tentația pentru furt la clini era destul de mare. Sub ochii lor se vindeau carnea și plinea și un mo­ment de neatenție a vînzătorului ar fi fost un minunat prilej pentru clini de a fura. gi Mai alea ar fi fost tentați să fure alimente, clinii bătrîni, cari nu pu­teau să fie atît de sprinteni cum e­­rau cei tineri și deci la împărțirea hranei apucau prea puțini. Nici ace­ia insă nu se lăsau învinși de ispi­tă. Ținteau și mureau de foame și de bătrinețe, dar nu furau. Scriitorul francez a făcut și o ex­periență proprie spre a se convinge dacă un adevăr clinii se dedau sau nu la furturi. El a luat o bucată de pline și a pus o pe jumătate un bu­zunar. Clinii au observat plinea, l’au urmărit p scriitor dar n’au Încercat să-i fure acea pline. Trecînd insă pe podul dintre Ga­­lata și Stambul, clinii de pe acel pod i-au furat pârnea din buzunar. Pe pod e singurul trib de clini hoți. Explicarea o găsește scriitorul fran­cez în faptul că pe pod toată lumea umblă și cei cărora li se fură ali­mentele de către clini, nu știu pe cine să dea vina. Relativ la limitarea crinilor pe car­tiere, Pierre Mille mai spune că un singur cîine a avut curajul să um­ble prin tot orașul fără să fie pe­depsit. Acela însă era artist. El a învățat să facă frumos in două labe, apoi să sară prin cercuri și peste ob­stacole și cu acest repertoriu a pu­tut să treacă dintr’un cartier îa al­tul, fără să fie pedepsit de ceilalți clini. Cu arta lui, acel cline a putut avea o hrană mai bună, în plus res­pectul și admirația spiței canine din Constantinopol. , Acest exemplu face dovada că și la clini arta »’ara patrie*

Next