Evenimentul, octombrie-decembrie 1910 - ianuarie-februarie 1911 (Anul 18, nr. 189-285)
1910-10-01 / nr. 189
^ANUL XVIII No. 189 S Bani ABONARERTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani sas ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 VINERI 1 OCTOMBRIE 1910 -5 Bani ANUNCIUNI XXI« eroii ușii 1eclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul: 30 b. 1STO, §8 Ati lăsat-o Pentru ca să se poată cine va convinge ide deosptia pe care a încercat o d. Teke Ionescu de pe urma politicei sale si ort de prost sunt oatate acțiunile grupfirei democrate, n’are decit sa compare atitudinea pe care o au tikistii astăzi cu eemoția și ifosele lor din anul trecut. Mai ales în urma celor cîteva succese efemere înregistrate cu ocazia alegerilor parțiale, cu d. Take Ionescu nici nu era de vorbit, în țara aceasta nu era decît un singur partid tare, față de cari ambele partizi istorice de guvernămînt erau niște ridicole și sirâmîturi și numai un singur om popular, un singur bărbat de stat fără rivală, acela era d-sa. Pentru takiști problema succesiunei la cîrma țarei după retragerea guvernului era o chestiune tranșată, care nu mai suferea nici o discuție, țara nu o voia decît pe d-sa și numai pe d-sa și Regele trebuia să se supună acestei hotărîri. Ba ceva mai mult chiar, gazete curajoase ca de o pildă „Acțiunea“, fără să fie trasă de munecă de nimeni, declară sus și tare că dacă d. Carp speră într'o reconciliare pentru a fi recunoscut de către d. Take Ionescu la guvern se înșeală amar, takiștii vor guverna singuri, fără concursul nimănui. Cată deosebire între aceea ce a fost atunci și aceia ce este acum !... Readus de către d-nii Bădărau și Fleva din lumea lui de visări la realitate, d. Take Ionescu a început să vadă lucrurile prin prizma cea adevărata și cu cît se convinge mai mult de realitate cu atît încearcă mai multe deziluzii. Observați bine și veți vedea că d. Take Ionescu de astăzi nu mai este același din anul trecut. Limbuția lui amețitoare s’a transformat într’un mutism foarte semnificativ ; impetuozitatea lui de odinioară s’a prefăcut ca prin farmec într'o rezervă care în politică nu se întîlnește de olt la acei cuprinși sub denumirea de „iepuri de hotare“. In zadar sa strădăinuesc d-nii Fleva și Bedarau pentru a-1 scoate din pasivitatea în care se zace și al determina la o moțiune mai energică. In zădar se muncesc aceștia să-l poată convinge că democrația takista e pierdută dacă nu se fac toate sforțările posibile pentru o apropiere cu partidul conservator, d. Take Ionescu tace, se ascunde, nu voește să iasă la iveală cu nici-un chip. Un singur lucru îl frămîntă, un singur lucru ia băgat frica pănă la oase. Teama ca nu cumva guvernul liberal să se prâbușească prea curînd. Și de aceia vedeți pe toți amicii săi personali luptîndu n>ai fltio se din răsputeri ca să convingă opinia publică de faptul că schimbarea de guvern e încă un eveniment destul de îndepărtat. Numai simplu faptul acesta oglindește îndestul de suficient decepția pe care a încercat-o takismul și cît de convins e d. Take Ionescu că nu va veni la guvern. Dacă într’adevăr d. Take Ionescu e sigur că viitorul e al său că succesiunea la cîrma țirei nici nu i se disput fi macar, ce ar fi mai rogic decit să fie d-sa în fruntea campaniei pentru răsturnarea actualului guvern. D. Take Ionescu n’o face însă și nu numai că n’o face, dar nu lasă nici pe cei din jurul său s’o facă. N’o face fiind-că e prea convins că ar face-o pentru altul și de aceia vrea să rămînă măcar cu convingerea că nu s’a desființat cu propriul său concurs. De unde înainte nici nu voia să audă de vre o fuziune sau conlucrare, astăzi d-sa n’are nici măcar curajul necesar s’o mai propună și îi e rușine d-sale singur cind cei cu pielea mai rezistenta din partidul d-sale dar mai practic ca apucături, își calcă pe suflet și fac cele mai călduroase apeluri în favoarea unei colaborări cu partidul conservator. Ar fstoe-o și d-sa cu dragă inimă, dar nu-i lasă ifosele și semeția din anul trecut. De ceia ce-i este frică însă nu va scăpa, nu va trece mult și guvernul actual se va duce iar d. Take Ionescu din sprijinitorul guvernul se va face atunci sprijinitorul opoziției. .....Și aceasta e o ocupație ctnd nu ai de făcut ceva mai bun. A lăsat-o ieften d. Take Ionescu dar ar lăsa-o și mai ieften numai să i se facă semn cu mîna. Pănă acum însă nu s’a găsit nimeni pentru aceasta, sunt suia și mii de mici viticultori cari abia își tîrăsc existența de o zi pe t*em#. Ceea ce dă o armă puternică de exploatare misiților eeta că, nu există o cotă oficială a vinarilor. Micii viticultori nu știu nici odată cu ce preț se vinde vinul, care este recolta în diferite regiuni viticole etc. Și astfel ei sunt la dispoziția misiților care le speculează cum visau. Mai grav este însă, că misiții aceștia s’au cartelat între dînșii și nu-și mai fac concurență la prețuri. In acest scop se prsectează înființarea unei burse de vinuri deocamdată numai la Focșani, cu biurouri de vinzare în centrul fiecărei regiuni viticole, precum în Msil, Buzău, B. Sârat, Odobești, Fanciu, Micorești, Muși și Iași. Cota oficială a bursei de vinuri de la Focșani va fi zilnic afișată în toate biurourile de vînzare, precum și in toate satele de podgoreni. Organizarea comerțului de vinuri D. M. O. Orleanu, ministru de comerț și industrie, studiază acum organizarea comerțului de vinuri care, lasă foarte mult de dorit din toate punctele de vedere. Un comerț serios de vinuri nu avem încă un țari. Viticultorii, mai ales cei mici, sunt expuși celei mai neomenoase exploatări din partea misiților, fără absolut nici o apărare. Mai ales micii viticultori și țăranii sunt aceia care cad victime misiților și nu se aleg din munca lor grea cu mai nimic, 6a adesea ori chiar pierd. Dar dacă podgorenii nu cîștigă, misiții realizează beneficii enorme. Și nu credem să se găsească în țară și mai ales în Moldova un singur misij de vinuri, care să nu fie om cu avere relativ mare ; pe altă vreme Viștii* care otipula cu [insistență da vre-o cite-va eil» cu privire la situația guvernului, confirma tot ce sa prevedea acum ceva luni, 1). Ionel Bratianu para să sau convins că nu o mai posta căci, după cum tűrmă o ei din duce, anturajul său, primul ministru are declarat că după manevre, se va putea ști precis deci regimul merge înainte sau nu. Ținea tunerul și să fandacstică la msntrrs în uniformă de artilerie și să fic văzut al grad mai mic, de srilma cu generalii și cu toate gradele superioare. Dar afară de aceasta împrejurare pare putea trece cel mult ca un pretext pentru lungirea vieții guvernului cu citeva zile macar,—d. Ionel Brătianu mai lasă să circule și alte versiuni în privința caseta. S'a început să se vorbiască despre o eventuală remaniere ministerială care ar putea să mai tampereze furiile unor fruntași nemulțumiți și trifi pe sfoară. Adevărul însă este că niciodată un guvern nu a fost mai zdruncinat ca cel de a zi,ajuns deja la pragul unei întregi legislaturi în cursul căreia nu a’a făcut nimica bun pentru țară, ba din contra. Nu este un aspret pentru ajuns, că guvernul nu a pregătit nici un proact cu oara să se prezinte la deschiderea parlamentului, si lucrul »ceataci de gîndit partidului, cu privire le intențiile cabinetului. Pe de altă parte demisia generalului Crăinicaami care te ține ascunsă și situația d-lui Orleanu o are abia și mai ține pe fotoliul său de ministru, fac poziția guvernului și mai grea de cum este deja. Și fiind că se știe că propunerea unei remanieri ar putea să nu fie acceptată de suveran, apoi demișiile celor doi miniștri sunt considerate ca o prevestire a des&ertului apropiat al guvernului întreg. Am putea zice cine avem in plină criză ministerială, oara deși n’a isbucnit încă la suprafață, dar e absolut sigur că se găsește în stare latentă. ----------•WV‘WWw:'WW.“"-—---- te corporații de astăsi existau pe vremea hospodarilor păminteni, și că aceste corporațiuni care se numeau pe atuncea bresle, și aveau în locul prezidenților de astăsi starostii lor, sieși din cei mai cu vază din rîndurile lor, nu după sprinceană și culoare politică cum se face astăzi. Astfel acele bresle, cum era a sbagilor, a șelarilor, a croitorilor, a lăutarilor, a șalvaragiilor, a blanarilor, a tabacarilor, curelarilor etc. au fost în ființă pe vremuri și faptul denumire chiar și până în zilele noastre a multora din străzi și cartiere cu numirile proprii acestor bresle, demonstreasă și probează numai existența acelor bresle, dar chiar grupsris lor Îs claltfi, merg’nd cu spiritul de asociație pănă acolo, in cît ocupau chiar anumite strada dintr’un oraș. Evoluția prin aere a trebuit sa treacă și comerțul acestei țâri, schimbarea bruscă a modului de a se face comerțul, datorit progreselor făcute de apus, prin schimbarea căilor de comunicație, modul de fabricare a diferitelor produse. Progresul mecanicei ce inlocui în mare parte brațele in fabrice și al chimiei industriale, Înlesnirea de transport, toate au surprins pe comercianții noștri nepregătiți, și forțamente. Înlocuirea lor pe piață a fost un fapt fatal ce trebuia să se îndeplinească, și astfel breslele î și primiră decretul lor de dizolvare. Totul a intrat atuncea într’o eră de frămîntare. Cei nepregătiți trebuind să se retragă și alții, in mare parte străini, să le dea locul, așa că, ca consecință, dizolvarea breslelor a trebuit să urmeze, —pe măsură ce elementul autohton ceda locul lor altora pregătiți cu progresele industriei moderne, in diferite branșe comerciale. Un timp, și un timp Îndelungat totul se urma fără nici o regulă. Fiecare disputa cum credea mai bine pentru folosul său personal, și mai puțin uman, ca să zic astfel, pentru cei care-i ajutau la exercitarea comerțului lor. Voineda, care pe timpurile bArinilor noștri negustori, își avea o normă după care trebuia să fie urmată, în urma unui fel de examen probatoriu, care de multe ori consta in fabricarea de către ucenic a unei piese ce se raporta la meșteșugul cel imbrățoșase, juriul, compus din căpităniile breslei lui și cu starostele în frunte, și discerneau un fel de certificat, după care trebuia să fie plătit de strpinul său, trecînd din stadiul de veșnic în acela de calfă, și perduse orice formă legală dăinuind după bunul plac al patronului. Orele de lucru erau cele ce se perindau fără ca ceia de repaus si îi mai lea locul. Momentele de libertate necesare gecului lucrător, pentru a trăi cliva și In mijlocul alor săi, nici vorbă să mai sosească . Iacit cu drept cuvînt să scriu de cei ce au dus lupta mai cu seamă in apus ,pi noi copiii noștri nu ne mai cunosc, se sperie cind în timplaria faci săi putem zori Intr’un moment, să ei intrăm in iorii silei In fabricile și mînile patronilor, tind copii nu sunt încă sculați, pentru a reveni la casele noastre noaptea cind iei sunt culcați". Natural că neregulei trebuia pus capăt și aceasta a vroit a’o facă legiuitorul atuncea cind prin lege a reînființat breslele inființind corporațiile. Breslele constituite acuma In corporații ar fi trebuit să progreseze, să le vedem înflorind, iar partea principală, administrația lor, să fie la înălțimea unei administrațiuni folositoare și de progres, pășind pe cale cinstită la atingerea țelului dorit de breslași și presupunem Întrevăzut de legiuitor. Ce se Intîmplă însă ? Camerele de meserii sub controlul și In grija cărora legiuitorul a lasat conducerea breslelor,au plecat urechea la diferite șoapte, au fost neglijente In îndeplinirea atribuției lor, și a ajuns la un moment dat, mulțumită acestei criminale nepăsări, un lel de jaf în averea corporațiilor, care au păgubit o lume întreagă și a disgustat pănă acolo pe membrii corporațiilor, incît să ceară disființarea acestor reguli neregulate, care grupează sub imperiu unei legi, pe bresle și în corporații. Și cum putea fi altfel ? Recunoaște că «vaste comitete alese pe sprinceană, multe din ele s’au gândit la un profit personal, și atunci prezidentul în unire cu secretarul comptabil au început să die ierna în averea corporațiilor. Cei insărcinați cu stringerea cotizațiilor ca și cei însărcinați să păstreze acești bani, nu aveau nici o garanție, ba nici chiar o garanția morală, și astfel fiind, cei putea împedeca a’și împarte banii strînși ? Nimic ! Astfel vedem jaful de la corporația tinichigiilor din București, precum și de la corporația „Progresul” din Iași unde d. Budacă a fost condamnat de tribunal mai zilele trecute la restituirea sumai de 177 lei ce nu ia putut justifica ca cheltuiți, 50 lei ta folosul corporației și la 6 luni închisoare. Și unde d. secretar inspector a fost chemat ca martor pentru a declara că a constatat această lipsă din casa corporației, prin faptul că D-sa făcea prea tîrziu, sau nicide cum, inspecții, însă ie&fa o primește negreșit. La fel la corporația bărbierilor din București, unde secretarul ce avea banii pe mînă fără a i se face nici un control, un oarecare Baboianu, a mers cu cutezanța până acolo iici să semneze pa furnizori in compturi și să și însușească sume destule de rotunjoare, păgubind pe oameni ce presupuneau, că d. ministru de comerț și industrii prin camerele de meserii n'au pus pungașii el manipuleze banii corporațiilor. La toate cererile celor ce aveau să primească banii de la corporație, prezidentul după spusa secretarului comptobil, invoca fel de fel de pretexte amînind pe cei ce aveau să primească, pănă ce cazul a trebuit să intre în cercetarea parchetului. Ei, este aceasta o organizație care să dee roade ? Desigur că nu. In cel mai bun caz poate să dea contigente noui pentru direcția închisorilor, cind se procedează in acest mod. E drept poate că rezultatul legiferărilor liberale cam soarta asta sunt menite s’o aibă ; dar d. ministru de comerț căruia i s’a adus la cunoștință aceste fapte, luam măsuri pentru îndreptarea lor ? Nu e destul să vedem publicate la informațiile ziarelor. D. ministru de comerț și industrie a plecat la Galați sau a sosit din Galați, dar e da dorit cind sosește ce face, ce lucrează pentru îndreptarea relelor de care sunt copleșita nenorocitei corporațiuni. Cu preumblări pe gratis pe C F. R. d-3a nu face decît o dacă și o venită, e&u după cum sice românul: Treci zi treci noapte, apropie-te moarte. O lege poate fi facută necompleoti pripita, cum legiferează partidul de la putere, dar urma azi ds noi că ea trebuie să dăinuiască la infinit In acest hal ? Astăzi cînd avem directorul comerțului, directorul Industriilor, inspectorul meseriilor, și para direcțiuni și inspectorate n’avem dreptul să-l întrebăm pe d. ministru de comerț, ce faci dle ministru, căci lumea sufere și se revoltă, pentru că atuncea cel puțin d. ministru să Întrebe macar din îndemnul nostru pe subalternii d-sale, ce faceți d-lor inspectori, directori și șefi da servicii. Să fi ajuns oare timpul să regretăm staroștiile vechi, pe cind nici pomină nu era de un logofăt ca d-ta d-le Ministru ? Vom vedea ce măsuri veți lua ca să revenim. D. N- Spinoza Ce faci d-le Ministru de Comerț? Corporațiile.— Modul cum sunt con duse.— Avantagiile și dtsavantagiile lor.—Controlul lor și jaful ce domnește în sinul acestor corporații. De netăgăduit că ceea ce a’a tiput prin înființarea legală a corporațiilor, eate opera în mare parte a mișcărei social-democrate din țară, care prin demersurile ei a făcut să se regulamenteze prin legi, orele de lucru și de repaus. Nu trebuie însă să uităm, că aces