Evenimentul, aprilie-iunie 1911 (Anul 19, nr. 45-111)
1911-06-10 / nr. 96
~ ANUL XIX No. &0 IUNIE 1911-5 -BIX/Kl15 IBani ABONfTAREMTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 ASHINCIURI si 3 Liberțîi iși reclama In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. in pag. a 4-a rândul. 30 b. 3sro, sa ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR -SST1 O SPOLIAȚIUNE D. Vintilă Brătianu adresează mereu și zilnic, ministrului de interne, scrisori prin care-și apără cu foc gheșeftul cu societatea tramvaelor comunale din București. Desigur că mulți nu cunosc broderia acestui mare gheșeft patriotic, pe care „Epoca“ sub titlul de aspoliațiune, îl dă într’un mod clar, care nu sufere contradicție. Iată în adevăr, după confratele bucureștean în ce consistă sgomosul pe care’l fac frații Brătieni, în jurul acestei afaceri, despre care dacă tăceau, filosofii rămâneau. Este timpul de a analiza concesiunea tramvaielor comunale. Se va înțelege acum, de unde vine desperarea cu care conducătorii societăței resping pe public de la subscripțiune și, contra oricărei rațiuni, refuză primăriei partea ei din capital . Societatea zisă comunală nu este o tovărășie, nici macar o concesiune ; ea este o vastă antrepriză de câștiguri imorale. Un oraș ca Bucureștii are nevoi foarte mari, îndestularea lor nu o mai poate da impozitul Tabue deci, neaparat, căutate rnsursen exploatarea rațională a unor mari servicii municipale ca apă, gazul,electricitatea, tramvaiunile Tramvaiurile, mai ales, sunt o sorginte nesecată, susceptibila de creștere continuă. Cele actuale, rudmentare cum sunt, dau un beneficiu anual net de aproape două milioane. De aceia, dacă Primăria, împinsă de d. Vintilă Brătianu, renunță la exploatarea in regie a tramvaielor, monopolul aceșta al stradelor nu se putea da, și nu trebuia dat, decât In schimbul unor avantagii bănești foarte însemnate. Astfel, când s’a concedat electricitatea in 1906, concesionarul a plătit primăriei, bani, șapte milioane și a interesat-o In câștigurile brute ale antreprizei; și nimeni nu va tăgădui că concesiunea tramvaiurilor nu este o afacere, cel puțin atât de importantă cât gazul și electricitatea! Ce s’a dat Primăriei pentru tramvaiuri ? Nimic absolut nimic ! Deci Primăria dăruiește unei societăți, exercițiul, pe 40 ani, a unui drept regal iar, rând, cu cinci ani înapoi, pentru un alt drept regalian, ea obținuse o plată de șapte milioane. * * * Dar numai atâta ? Nu. Primăria se mai obliga să furnizeze jumătate din capital. Scrisoarea de eri a d-lui Hodoș aruncă o vie lumină asupra mentalității Societarilor, pentru cari Primăria este vaca de muls, căreia Iți rezervi săi ceri jumătatea capitalului, dacă subscripția merge prost, iar căreia îi reduci porția dacă subscripția este bună ! Se isprăvește cu atât? Nu. Primăria mai face societiiiei, peste cinci ani, un cadou de douzeci milioane. Liniile actuale de tramvaiuri aparțin peste cinci ani Primărei cu toate imobilele, grajdurile, instalațiunea lor industrială. Primăria nu are să rescumpere decât materialul rulant, caii și trăsurile, iar vagoanele electrice numai dacă îi convine. întreg acest material rulant după r gistrele Societăților actuale, prețuește 1 656 000 lei; în schimb câștigul net al Societăților este pe fiecare an de 1 838 000 lei după ce se scad amortizări de 436.000. („In Monitorul oficial din 30 Martie 1911).. Deci, peste cinci ani, Primăria București răscumparând un material rulant de un milion și jumătate avea, deplin drept, o instalațiune industrială, amortizată și în plină prosperitate, care azi, deja, da un venit curat de 1.835.000 lei! Ei bine tot acest avut este dăruit Societăței comunale. * * * Să rezumăm. Societatea comunală capătă gratis privilegiul monopolului stradelor. Societatea Comunală este ajutată pentru constituirea capitalului ei cu contribuția pe jumătatea Primăriei. Societatea Comunală mai capătă gratis un avut, cert, care prețuește minimum două-zeci milioane. Ce primește în schimb Primăria, ca să vedem dacă este cel puțin umbră de compensație. Primăria ca acționară are drept la 5 la sută pentru capitalul ei , dar cum acest capital și l-a constituit printr’un împrumut care o costă și pe daosa 5 la sută, ea câștigă... zero lei, zero bani. Prmăria, ca autoritate comunală, are drept la un sfat din câștigul net, după ce se vor deduce remunerația de 5 la sută a capitalului, tantiemele, fondul de rezervă, etc., la jumătate din acest câștig dacă, după toate aceste preluări, el trece de 8 la sută până la 12 Vrea să zică pentru această mizerabilă perspectvă a cărei stabilire scapă de oricpe control al Primăriei, —după cum vom demonstra altă dată —Comuna București: a alienat un drept regalian ; a imobilizat un capital de 5 la 6 milioane ; a renunțat la un câștig net, peste 5 ani, care trece de un milion și trei sferturi. O comparație se impune. * * * O primărie conservatoare a condidat gazul și electricitatea unei societăți zisă străină, fără nici un capital, ea câștigă pe an 450 000 indeverență din beneficiuri folos, 350.000 procentul banilor ce i-au fost dați numerar. O primărie liberală a concedat tramvaiurile unei Societăți zisă națională : cu un capital social de circa șase milioane, ea nu câștigă nimic, ea are perspectiva de a primi un sfert sau jumătate din veniturile nete ce vor trece de 5 la sută sau respectiv de 8 la sută, dar ea pierde anual cele 1 835.000 lei ale liniilor vechi ceerau pe punctul de a deveni proprietatea ei absolută. Aceasta, este o spoliațiune. Iacă ce s’a propus de d Vintilă Brătianu primar, ce se apără de d. Vintilă Brătianu acționar, ce s’a aprobat de d. Ion Brătianu prezident de consiliu și ministru de interne. Aceasta nu se cade și nu se poate. Misterul luptei împrejurul emisiunei de a doua este explicat: tul primar rural in loc să progreseze, regresează. Și acest regres de ministru al instructiunei publice 11 punea în sarcina prea marei activități éjeim-școlare a învățătorilor, care ii sustragă de la adevărata lor misiune. Spre a se convinge mai mult de acest adevăr, d. C. Arion e hotărât să facă o serie de inspecțiuni pe la școlile primare rurale, imediat ce se va înapoia din concediu și în urmă va lua măsuri pentru îndreptarea situațiunei de azi care se constată păgubitoare învățământului de la țară. Dintre activitățile extrașcolare aceea care face mai mult pe învățător să nu pue tot interesul pentru bunul mers al școalei, pare a fi activitatea lui directă la băncile populare și obștiile sătești In această privință s’au primit la ministerul instrucțiunii publice o serie de rapoarte de pe la revizorii școlari, cari constatând răul, semnalează spre a se lui măsuri. Unii membri ai învățământului primar de la țară au fost atât de mult atrași de aceste instituțiuni sătești, încât au și părăsit învățământul spre a se ocupa numai de interesele lor. E o stare de lucruri cu adevărat îngrijitoare, care dacă va mai continua va face să se resimtă și mai mult rezultatele ei nefaste asupra învățământului rural. Din fericire d. C. Arion va lua, după cât aflăm, măsuri la vreme spre a îngrădi activitatea extra-școlară de care vorbim învățământul primar regreseaza , cunoscut de toți că membrii corpului învățământului primar Turai au o mulțime de sarcini și in afară atribuțiunilor privitoare la școală. Ei mai au datoria să-și îndrepte activitatea in afară de inprejmuiala școalei, fie pentru luminarea sătenilor, fia pentru organizarea lor economică. De la o vreme Încoace s’a făcut însă constatarea că activitatea această extrașcolară a îndepărtat prea mult pe Învățători de la prima lor datorie aceea de a fi luminătorii tinerilor vlăstare pentru pregătirea lor In viață. , Dr. Arion, ministru a școalelor, e absolut convins de acest fapt și într’o convorbire avută zilele trecute cu d. Ionescu-Lungu, inspector al învățământului primar, s’a pronunțat că a observat că învățămân Ce a făcut Pennescu la Slănic? -ADEVARATE JAFURL ~ .Fiindcă d. C. B Pennescu a scris prin „Afișarea“ că dânsul a făcut m tit de mult pentru Slănic, și fiindcă acelaș d. Pennescu îndrăznește să vorbească de afaceri, pe care le dă pe spatele altora, sîntim nevoiți a fuoe din nou plăcerea d-lui Pennescu și să-i amintim de oarecare grase afaceri comise de d-sa la Slănic. S'a vorbit mult despre despădurirea Slănicului și gheșefturile făcute cu această ocazie, vă face o ideie de cele ce Pentru a s’au operat la Slănic e destul să știți că valoarea pădurilor vândute de d-nii Pennescu, dr. Pușcariu și Botez, fără licitație, trece de 500,000 lei. Dintre cele patru dosare dispărute, unul este relativ la vânzarea a 22,260 arbori, esență brad, din pădurea Slănicului. Acest dosar s'a reconstituit aproape în totul cu actele de la brigada silvică. Nu s’a putut reconstitui oferta lui Steinfeld și rezoluția prin care se aprobă vânzarea. Iată ce conține acest dosar. Prin iunie 1909, d. Pennescu dă un ordin verbal brigadirului Silvic de la Slănic să numere toți arborii nevânduți din pădurile a căror exploatare o începuse deja și acesta cu raportul No. Ill I 901 arată că printre arborii vânduți, se mai află nevânduți 22,260 arbori grosime de la O 33 - 0.41 diametru și 1581 cu grosime pănă la 1 metru diametru. Iar la raportul No. 146 arată că arborii cu grosime de la 0 30 — O 11 au un arbit de la 1.25*- 1.30 m. c. și că prețul ar fi de 1,5 lei de m. c. La acest raport este și un post scriptum în care brigadirul silvic pretinde că : „in urma telegramei d-lui Prim „Efor Penescu, subsemnatul a „supus cunoștinței d-lui Inspector „silvic al statului Bantaș, lucrările de față precum și celelalte „științi forestiere, d. inspector „Banta” după convingerea la fața „locului și celelalte aratate în rapoartele de față, a opinat că se „poate face vînzarea acestor arabon". La 3 octomvrie 909 d. Pennescu invită din nou pe d. Brigadir silvie să-i comunice prețul cu care se poate vinde arborii și acesta la 5 Octombrie comunica: „volumul mediu a unui arbore din menționatul „tablou este de 125 — 130 m. c. iar „prețul in localitate in timpul da „față, este de 4- 5 lei metrul cub „Deci un arbore din menționatul „tablou s’ar putea vinde, față cu locurile accidentale cu prețul de la „lei 5 IO—635. Aceasta și după „„anuimeția d-lui Inspector silvic „Bantaș, care a fost In localitate și „a inspectat pădurea". In urma și acestui referat la 9 Noimbrie 969 cu contractul No. 9015, d Pennescu vinde d-lui Steinfeld 32,260 arbori cu preț de 3 lei arborul! Acuma când faptele se știu, o mulțime de întrebări se pun. De ce d. Pennescu a dat ordine verbale brigadirului silvic și care sunt acele ordine ? De ce când este vorba de o vânzare așa de importantă, în loc să ieie avizul șefului serviciului silvic al Epitropiei se adresează cu ordin verbal unui funcționar plătit cu 100 lei pe lună ? De ce calcă lagea și vinde fără licitație ? De ce, când referatele arată prețul de 6 lei 35 b. de arbor, d. Pennescu vinde cu preț de 3 lei arborul, adecă vinde cu preț total de 66,780 lei în loc de 140,000 lei. D. Râșcanu, vă a duceți aminte, că a referat pentru traversele de stejar 20 lei m c. și traversele de fug 6 lei m c. și in urmă d. Pennescu le-a vândut cu 3 lei 50 și 3 lei m c. era deci zadarnic sî-1 mai consulte L'oitația v’a ținut o d. Pennescu pentru că in acest caz câștiga Epitropia și perdea domnia sa. Nu a vândut cu prețul din referat pentru că referatul era făcut pentru a ști cu cât să vândă sub valoare și care ar putea să-i fie profitul său. La această vânzare se mai prezintă ceva particular, care nu se găsește la alte vânzări. Diennescu caută să se ascundă în dosul numelui d lui Inspector silvic al statului V Bantaș Am aratat d-lui Bantaș cont nutul referatelor brigadirului silvic și d-sa ne-a declarat că arătările Brigadirului silvic sunt mincinoase deoarece nu a fost in pădurea Epitropiei pe care nici nu o cunoaște. Că cu ocazia unei anchete în pădurile statului, brigadirul de la pădurea Slănic i-a vorbit in teză generală despre modul cum se replantează pădurile de brad, find vorba despre tăerile ce urmau să se facă in pădurile Slănicului, arătându-i că replantarea ar costa 30—40 lei de ectar, nu a făcut însă nici o estimații. D-sa Întâlnindu-se cu d. Pennescu i-a spus că la pădurile de brad vinzana cu arborul nu-i avantajoasă epitropiei, căci s’a dovedit că vânzările cu arborul sunt un mijloc da a fura prin exploatări înzăcite de arbori decât a celor vânduți și că cel mai bun fel de exploatare ar fi vînzarea rusă. Ce curios lucra d. Pe ciescu pentru interesele Epitropiei, totdeacma d-sa este Inconfiat și cu buna administrație și cu valoarea averei Epitropiei! Am mai întrebat pe d. Bantaș cam care ar fi prețul pe m. e. de arbore, d-sa ne a aratat că bradul când se vinde trebue de făcut cubul fiecărui arbor și că prețul pe m. c. este între 7 și 8 lei metrul. Așadar copacii vînduli, dacă am lua de bază indicația brigadirului că ar avea 125 —130 m. c., ar trebui să valoreze cel puțin 9 lei unu, adică valoarea totală, cel puțin 200,000 li, in loc de lei 66,700 cu cit a vîndut onorabilul d. Pennescu, cetitor?, cînd se inlatură licitația și confructul și fisSul de serviciu« cid g ® inicenexiz»,un corn biiafîc cu brigadirul silvic,, pretelinîrl, invoindus © cum el © oasmenilor cinstiți și cind în cele din urmă să se vîndâ cu o diferență de preț în minus de una suia treizeci și trei de mii de lei, unde sâ fie oare locul acestui d.Pennescu? Ecouri 3>© 11 liei căii puste vre-o alege&Vre, și dacă în acel timp nu se găsești partidul liberal la putere, la această sau la aceste alegiri, votează cu siguranță și... morții. Sub guvernul liberal, agreasedă zeu, să voteze vr’un mort. Ar fi în stare d. Ionel Brăttianu, ca prim ministru, sa trimtată la cimitir o companie de soldați, care să provestască mortul care ar îndrăzni să voteze pentru vre-un candidat, mai cu samă liberal. Din această cauză, „Mișcarea e și impottiva aleșilor ..morilor, căci vedeți bine, la alegerea eealaltății, pe candidatul partidului conservator, la colegul 11 Cameră de Ilfov, l'au votat 2971 mori și numai astfel a putut triumfa d. C. MUincu. Aceasta insă o spun disperații liberale. Cum îs greoi de cap, cel de „Mișcarea*, groesc mereu zeci de răspunsuri în așa numită „afacere Timuș”. Am răspuns pentru cei titori, ce trebuia de răspuns. Afaceri au existat sub d. Pennescu, pe cind era prmar și efor la sf. Spiridon. D. Pennescu care și noaptea visează mereu afaceri, le trece pe seama altora. Apoi sa ne scutiți, fiindcă vorbiți de d. E. Sceverin, pe care nu-i putem compara în cinste, cu cel mai cinstit dintre toți liberalii locali. Dacă d. Severin care este ginerele d-l ui Timuș, a venit la Epitropie să se intereseze de ceia ce-l interesează pe d. Timuș, socrul său, vine vorba că d. Severin face o afacere politică, dimpreună cu epitropii. Mai lăsaț’o Popeștilor! e da t ziar, amic celui de mai sus, ne „dojenește“ că prea târziu am luat cunoștință cu ceia ce se pregătea de către un misit deputat conservator, pe lângă ministrul de justiție: „Opinia* plânge cu lacrimi că,, grișertul a fost înlăturat. Dacă n’a fost d. Bădărău acolo ? Desigur și foarte sigur că se consuma gheșeftul. Ce zici come Alecule ? celaș ziar, se întreabă cine v ▼e d. Dumbravă ? Răspunde tot dânsul, că e cumnatul d-lui Cristofor. Și, findcă ,d. Cristofor e epitrop al csei Sf. Spiridon, d. inginer Dumbravă a luat lucrările de amenajare ale unor pădurii