Evenimentul, aprilie-iunie 1911 (Anul 19, nr. 45-111)

1911-06-10 / nr. 96

~ ANUL XIX No. &­­0 IUNIE 1911-5 -BIX/Kl15 IBani ABONfTAREMTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 ASHIN­CIURI si 3 Liberțîi iși reclama In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. in pag. a 4-a rândul. 30 b. 3sro, sa ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR -SST1 O SPOLIAȚIUNE D. Vintilă Brătianu adre­sează mereu și zilnic, minis­trului de interne, scrisori prin care-și apără cu foc gheșeftul cu societatea tramvaelor co­munale­­ din București. De­sigur că mulți nu cu­nosc broderia acestui mare gheșeft patriotic, pe care „E­­poca“ sub titlul de a­spoliațiu­­ne, îl dă într’un mod clar, care nu­­ sufere contradicție. Iată în adevăr, după con­fratele bucureștean în ce con­sistă sgomosul pe care’l fac frații Brătieni, în jurul aces­tei afaceri, despre care dacă tăceau, filosofii rămâneau. Este timpul de a analiza concesiu­nea tramvaielor comunale. Se va înțelege acum, de unde vine desperarea cu care conducătorii so­­cietăței resping pe public de la sub­­scripțiune și, contra ori­cărei rațiuni, refuză primăriei partea ei din capi­tal . Societatea zisă comunală nu este o tovărășie, nici macar o concesiune ; ea este o vastă antrepriză de câști­guri imorale. Un oraș ca Bucureștii are nevoi foarte mari, îndestularea lor nu o mai poate da impozitul Tabue deci, neaparat, căutate rnsurse­­n exploatarea rațio­nală a unor mari servicii municipa­le ca apă, gazul,electricitatea, tram­­vaiunile Tramvaiurile, mai ales, sunt o sor­­ginte nesecată, susceptibila de creș­tere continuă. Cele actuale, rud­mentare cum sunt, dau un beneficiu anual net de aproa­pe două milioane. De aceia, dacă Primăria, împinsă de d. Vintilă Brătianu, renunță la exploatarea in regie a tramvaielor, monopolul aceșta al stradelor nu se putea da, și nu trebuia dat, de­cât In schimbul unor avantagii bănești foarte însemnate. Astfel, când s’a concedat electrici­tatea in 1906, concesionarul a plă­tit primăriei, bani, ș­apte milioane și a interesat­-o In câștigurile brute ale antreprizei; și nimeni nu va tăgădui că concesiunea tramvaiurilor nu este o afacere, cel puțin atât de impor­tantă cât gazul și electricitatea! Ce s’a dat Primăriei pentru tram­­vaiuri ? Nimic­­ absolut nimic ! Deci Primăria dăruiește unei so­cietăți, exercițiul, pe 40 ani, a unui drept regal iar, rând, cu cinci ani înapoi, pentru un alt drept regalian, ea obținuse o plată de ș­apte mili­oane. * * * Dar numai atâta ? Nu. Primăria se mai obliga să fur­nizeze jumătate din capital. Scrisoarea de eri a d-lui Hodoș aruncă o vie lumină asupra mentalității Societa­­rilor, pentru cari Primăria este vaca de muls, căreia Iți rezervi săi ceri jumătatea capitalului, dacă subscrip­ția merge prost, iar căreia îi reduci porția dacă subscripția este bună ! Se isprăvește cu atât? Nu. Primăria mai face societiiiei, peste cinci ani, un cadou de douzeci milioane. Liniile actuale de tramvaiuri apar­țin peste cinci ani Primărei cu toate imobilele, grajdurile, instalațiunea lor industrială. Primăria nu are să res­­cumpere de­cât materialul rulant, caii și trăsurile, iar vagoanele electrice numai dacă îi convine. întreg acest material rulant după r gistrele Soci­etăților actuale, prețuește 1 656 000 lei; în schimb câștigul net al Socie­tăților este pe fiecare an de 1 838 000 lei după ce se scad amortizări de 436.000. („In Monitorul oficial din 30 Martie 1911).. Deci, peste cinci ani, Primăria Bu­curești răscumparând un material ru­lant de un milion și jumătate avea, deplin drept, o instalațiune industri­ală, amortizată și în plină prosperi­tate, care azi, deja, da un venit curat de 1.835.000 lei! Ei bine tot acest avut este dăruit Societăței comunale. * * * Să rezumăm. Societatea comunală capătă gratis privilegiul monopolului stradelor. Societatea Comunală este ajutată pentru constituirea capitalului ei cu contribuția pe jumătate­a Primăriei. Societatea Comunală mai capătă gratis un avut, cert, care prețuește minimum două-zeci milioane. Ce primește în schimb Primăria, ca să vedem dacă este cel puțin um­bră de compensație. Primăria ca acționară are drept la 5 la sută pentru capitalul ei , dar cum acest capital și l-a constituit prin­­tr’un împrumut care o costă și pe daosa 5 la sută, ea câștigă... zero lei, zero bani. Prmăria, ca autoritate comunală, are drept la un sf­at din câștigul net, după ce se vor deduce remunerația de 5 la sută a capitalului, tantiemele, fondul de rezervă, etc., la jumătate din acest câștig dacă, după toate a­­ceste preluări, el trece de 8 la sută până la 12 Vrea să zică pentru această mize­rabilă perspect­vă a cărei stabilire scapă de oricpe control al Primăriei, —după cum vom demonstra altă dată —Comuna București: a alienat un drept regalian ; a imobilizat un capital de 5 la 6 milioane ; a renunțat la un câștig net, peste 5 ani, care trece de un milion și trei sferturi. O comparație se impune. * * * O primărie conservatoare a condi­­dat gazul și electricitatea unei so­cietăți zisă străină, fără nic­i un ca­pital, ea câștigă pe an 450 000 in­­deverență din beneficiuri folos, 350.000 procentul banilor ce i-au fost dați numerar. O primărie liberală a concedat tramvaiurile unei Societăți zisă nați­onală : cu un capital social de circa șa­se milioane, ea nu câștigă nimic, ea are perspectiva de a primi un sfert sau jumătate din veniturile nete ce vor trece de 5 la sută sau res­pectiv de 8 la sută, dar ea pierde anual cele 1 835.000 lei ale li­niilor vechi ce­erau pe punctul de a deveni proprietatea ei abso­lută. Aceasta, este o spoliațiune. Iacă ce s’a propus de d Vintilă Brătianu primar, ce se apără de d. Vintilă Brătianu acționar, ce s’a a­­probat de d. Ion Brătianu prezident de consiliu și ministru de in­terne. Aceasta nu se cade și nu se poate. Misterul luptei împrejurul emisiu­­nei de a doua este explicat: tul primar rural in loc să progre­seze, regresează. Și acest regres de ministru al in­structiunei publice 11 punea în sar­cina prea marei activități éjeim-șco­lare a învățătorilor, care ii sustragă de la adevărata lor misiune. Spre a se convinge mai mult de acest adevăr, d. C. Arion e hotărât să facă o serie de inspecțiuni pe la școlile primare rurale, imediat ce se va înapoia din concediu și în ur­mă va lua măsuri pentru îndrepta­rea situațiunei de azi care se con­stată păgubitoare învățământului de la țară. Dintre activitățile extrașcolare a­­ceea care face mai mult pe învăță­tor să nu pue tot interesul pentru bunul mers al școalei, pare a fi ac­tivitatea lui directă la băncile po­pulare și obștiile sătești In această privință s’au primit la ministerul instrucțiunii publice o serie de rapoarte de pe la revizorii școlari, cari constatând răul,­­ sem­nalează spre a se lui măsuri. U­nii membri ai învățământului primar de la țară au fost atât de mult atrași de aceste instituțiuni sătești, în­cât au și părăsit învăță­mântul spre a se ocupa numai de interese­le lor. E o stare de lucruri cu adevărat îngrijitoare, care dacă va mai con­tinua va face să se resimtă și mai mult rezultatele ei nefaste asupra învățământului rural. Din fericire d. C. Arion va lua, după cât aflăm, măsuri la vreme spre a îngrădi activitatea extra-șco­­lară de care vorbim învățământul primar regreseaza , cunoscut de toți că membrii corpului învățământului primar Tu­­rai au o mulțime de sarcini și in afară atribuțiunilor privitoare la școa­lă. Ei mai au datoria să-și îndrepte activitatea in afară de inprejmuiala școalei, fie pentru luminarea săteni­lor, fia pentru organizarea lor eco­nomică. De la o vreme Încoace s’a făcut însă constatarea că activitatea aceas­tă extra­școlară a îndepărtat prea mult pe Învățători de la prima lor datorie aceea de a fi luminătorii ti­nerilor vlăstare pentru pregătirea lor In viață. , D­r. Arion, ministru a ș­coalelor, e absolut convins de acest fapt și într’o convorbire avută zilele tre­cute cu d. Ionescu-Lungu, inspector al învățământului primar, s’a pro­nunțat că a observat că învățămân­ Ce a făcut­­ Pennescu la Slănic? -ADEVARATE JAFURL ~ .Fiindcă d. C. B Pennescu a scris prin „Afișarea“ că dânsul a făcut m tit de mult pentru Slănic, și fiind­că acelaș d. Pennescu îndrăznește să vorbească de afaceri, pe care le dă pe spatele altora, sîntim ne­voiți a fuoe din nou plăcerea d-lui Pennescu și să-i amintim de oare­care grase afaceri comise de d-sa la Slănic. S'a vorbit mult despre despădu­rirea Slănicului și gheșefturile făcute cu această ocazie, vă face o ideie de cele ce Pentru a s’au o­perat la Slănic e destul să știți că valoarea pădurilor vândute de d-nii Pennescu, dr. Pușcariu și Botez, fără licitație, trece de 500,000 lei. Dintre cele patru dosare dispă­rute, unul este relativ la vânzarea a 22,260 arbori, esență brad, din pădurea Slănicului. Acest dosar s'a reconstituit aproape în totul cu ac­tele de la brigada silvică. Nu s’a putut reconstitui oferta lui Stein­­feld și rezoluția prin care se a­­probă vânzarea. Iată ce conține acest dosar. Prin iunie 1909, d. Pennescu dă un ordin verbal brigadirului Silvic de la Slănic să numere toți arborii nevânduți din pădu­rile a căror exploatare o înce­­­puse deja­ și acesta cu raportul No. Ill I 901 arată că printre arborii vânduți, se mai află ne­vânduți 22,260 arbori grosime de la O 33 - 0.41 diametru și 1581 cu grosime pănă la 1 metru diametru. Iar la raportul No. 146 arată că arbo­rii cu grosime de la 0 30 — O 11 au un arbit de la 1.25­*- 1.30 m. c. și că prețul ar fi de 1,5 lei de m. c. La acest ra­port este și un post scriptum în care brigadirul silvic pretinde că : „in urma telegramei d-lui Prim „Efor Pene­scu, subsemnatul a „supus cunoștinței d-lui Inspector „silvic al statului Bantaș, lucră­rile de față precum și celelalte „științi forestiere, d. inspector „Banta” după convingerea la fața „locului și celelalte aratate în ra­poartele de față, a opinat că se „poate face vînzarea acestor ar­abon". La 3 octomvrie 909 d. Pennescu invită din nou pe d. Brigadir silvie să-i comunice prețul cu care se poate vinde arborii și acesta la 5 Octombrie comunica­: „volumul me­­­diu a unui arbore din menționatul „tablou este de 125 — 130 m. c. iar „prețul in localitate in timpul da „față, este de 4- 5 lei metrul cub „Deci un arbore din menționatul „tablou s’ar putea vinde, față cu lo­­­curile accidentale cu prețul de la „lei 5 IO—6­35. Aceasta și după „„anuimeția d-lui Inspector silvic „Bantaș, care a fost In localitate și „a inspectat pădurea". In urma și acestui referat la 9 Noimbrie 969 cu contractul No. 9015, d Pennescu vinde d-lui Ste­infeld 32,260 arbori cu preț de 3 lei arborul! Acuma când faptele se știu, o mulțime de întrebări se pun. De ce d. Pennescu a dat ordine verbale brigadirului silvic și care sunt acele ordine ? De ce când este vorba de o vân­zare așa de importantă, în loc să ieie avizul șef­ului serviciului silvic al Epitropiei se adresează cu or­din verbal unui funcționar plătit cu 100 lei pe lună ? De ce calcă lagea și vinde fără licitație ? De ce, când referatele arată pre­țul de 6 lei 35 b. de arbor, d. Pennescu vinde cu preț de 3 lei arborul, adecă vinde cu preț total de 66,780 lei în loc de 140,000 lei. D. Râșcanu, vă a duceți aminte, că a referat pentru traversele de ste­jar 20 lei m c. și traversele de fug 6 lei m c. și in urmă d. Pennescu le-a vândut cu 3 lei 50 și 3 lei m c. era deci zadarnic sî-1 mai consulte L'oitația v’a ținut o d. Pennescu pentru că in acest caz câștiga Epi­­tropia și perdea domnia sa. Nu a vândut cu prețul din referat pentru că referatul era făcut pentru a ști cu cât să vândă sub valoare și care ar putea să-i fie profitul său. La această vânzare se mai pre­zintă ceva particular, care nu se gă­sește la alte vânzări. D­iennescu caută să se ascundă în dosul nume­lui d lui Inspector silvic al statului V Bantaș Am aratat d-lui Bantaș cont nutul referatelor brigadirului silvic și d-sa ne-a declarat că arătările Brigadi­rului silvic sunt mincinoase de­oare­ce nu a fost in pădurea Epitropiei pe care nici nu o cunoaște. Că cu ocazia unei anchete în pădurile sta­tului, brigadirul de la pădurea Slănic i-a vorbit in teză generală despre modul cum se replantează pădurile de brad, find vorba despre tăerile ce urmau să se facă in pădurile Slănicului, arătându-i că replantarea ar costa 30—40 lei de ectar, nu a făcut însă nici o estimații. D-sa Întâlnindu-se cu d. Pennescu i-a spus că la pădurile de brad vin­­zana cu arborul nu-i avantajoasă e­­pitropiei, căci s’a dovedit că vânză­rile cu arborul sunt un mijloc da a fura prin exploatări înzăcite de arbori de­cât a celor vânduți și că cel mai bun fel de exploatare ar fi vînzarea rusă. Ce curios lucra d. Pe ciescu pentru interesele Epitropiei, tot­deacma d-sa este In­confiat și cu buna adminis­trație și cu valoarea averei Epitro­­piei! Am mai întrebat pe d. Bantaș cam care ar fi prețul pe m. e. de arbore, d-sa ne a aratat că bradul când se vinde trebue de făcut cubul fie­cărui arbor și că prețul pe m. c. este între 7 și 8 lei metrul. Așa­dar copacii vîndu­li, dacă am lua de bază indicația brigadirului că ar avea 1­25 —1­30 m. c., ar trebui să valoreze cel puțin 9 lei unu, adi­că valoarea totală, cel puțin 200,000 l­i, in loc de lei 66,700 cu cit a vîn­­dut onorabilul d. Pennescu, cetitor?, cînd se inlatură licitația și con­fructul și fisSu­l de serviciu« c­id g ® inicenexiz»,un corn biiafîc cu brigadirul sil­vic,, pretelinîrl, invoindu­­s © cum el © oasmenilor cin­stiți și cind în cele din ur­mă să se vîndâ cu o di­ferență de preț în minus de una suia trei­zeci și trei de mii de lei, un­de sâ fie oare locul acestui d.Pennescu? Ecouri 3>© 11 liei căii pu­­ste vre-o alege­&V­re, și dacă în acel timp nu se găsești partidul liberal la pu­tere, la această sau la aceste a­­­legir­i, votează cu siguranță și... morții. Sub guvernul liberal, ag­­reased­ă zeu, să voteze vr’un mort. Ar fi în stare d. Ionel Brăt­tianu, ca prim ministru, sa tri­­mtată la cimitir o companie de soldați, care să prove­­stască mor­tul care ar îndrăzni să voteze pentru vre-un candidat, mai cu samă liberal. Din această cauză, „Mișcarea­ e și impottiva aleșilor ..mor­ilor, căci vedeți bine, la alegerea ee­alaltății, pe candidatul partidului conservator, la coleg­ul 11 Cameră de Ilfov, l'au votat 2971 mor­i și numai astfel a putut triumfa d. C. MUincu. Aceasta insă o spun disper­ații liberale. C­um îs greoi de cap, cel de­­ „Mișcarea*, gro­­esc mereu zeci de răspunsuri în așa numită „afacere Ti­­muș”. Am răspuns pentru cei titori, ce trebuia de răspuns. Afaceri au existat sub d. Pen­­nescu, pe cind era pr­mar și efor la sf. Spiridon. D. Pen­nescu care și noaptea visează mereu afaceri, le trece pe sea­ma altora. Apoi sa ne scutiți, fiindcă vorbiți de d. E. Sceve­­rin, pe care nu-i putem com­para în cinste, cu cel mai cin­stit dintre toți liberalii locali. Dacă d. Severin care este gi­nerele d-l ui Tim­uș, a venit la Epitropie să se intereseze de ceia ce-l interesează pe d. Ti­­m­uș, socrul său, vine vorba că d. Se­veri­n face o afacere po­litică, dimpreună cu epitropii. Mai lăsaț’o Popeștilor! e d­a t ziar, amic celui de mai sus, ne „dojenește“ că prea târziu am luat cunoștință cu ceia ce se pregătea de către un misit deputat conservator, pe lângă ministrul de jus­tiție: „Opinia* plânge cu lacrimi că,, grișertul a fost înlăturat. Dacă n’a fost d. Bădărău acolo ? Desigur și foarte sigur că se consuma gheșeftul. Ce zici come Alecule ? ­celaș ziar, se întreabă cine v ▼e d. Dumbravă ? Răspun­de tot dânsul, că e cumnatul d-lui Cristofor. Și, find­că ,d. Cristofor e epitrop al csei Sf. Spiridon, d. inginer Dumbravă a luat lucrările de amenajare ale unor pădurii

Next