Evenimentul, iulie-septembrie 1911 (Anul 19, nr. 112-183)
1911-07-01 / nr. 112
* * \ MÜL XIX No. 112 ABOBUHEUTE Pe un an . . Pe jumătate an . Lei 20 . 10 Pe trei lani ... 5 In străinătate un an 80 Un număr vechi 30 bani VINERI 1 IULIE 1911« ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR H 5 Bani 5 Zeatrul Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 mai exclus si Invertii sș»traclam« In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. teleper ^to,;‹s Taktenil Conflictul sinodal în care aventurierii democrați au ținut sa joace și ei un rol,—a fost dovada cea mai evidentă că takismul nu este luat în serios de public. Ba ceva mai mult, s-a constatat că oricine ar fi aruncat de împrejurări si treacă prin peripeții grele,—este în pericol de a se perde și a se anihila cu desăvîrșire,—dacă se ține de pulpana aventurei takiste. Cazul cel mai bătător la ochi, a fost cu Episcopul de Roman Dl. Take Ionescu și cu ai săi,—au crezut că vor putea face din conflictul sinodal o chestie a la Ghenadie în care sa fie chemat a juca rolul pe care la jucat repos. Lascar Catargi. Șeful democraților spera că fiind vorba de Bserică, va putea rescula noroadele care să se pună sub comanda dumisale și asîurnînd munții și mările, să poată aduce o criză în guvern. Vorba aia, omul care se neacă, s’anină și de un păr. Lucrurile însă s’au petrecut cu totul de altfel. Mișcările și gesturile takiștilor în chestia conflctuluisinodal, n’a produs nici o impresie și nici un efect in opinia publică,—și conflictul s’a rezolvit așa cum au crezut că e bine, cele două partide de guvernămînt, partidul conservator și cel barai. Biserica a fost salvată și scoasă din noroiul în care oufra clientul takiștilor, și dl. Take Ionescu, a crezut prudent să se expatrieze în viligiatură pănă la Octombrie,lăsînd în urmă instructa, ca chestia să fie agitată prin întruniri publice și prin tot felul de alte mijloace. Iar cînd șeful aventurierilor ar fi văzut că lucrurile iau o Întorsătură scandaloasă, adică favorabilă agitatorilor,—atunci ar fi alergat iute în țară și s-ar fi interpus ca împăciuitor pe prețul neapărat de a deveni partaș în guvern. Dar pentru un asemene eveniment, să cere t să joci ca grupare un rol ceva mai important decît acel al muștei care să lăuda că a suit deligența a deal. Takiștii au cercat deja să aducă la îndeplinire instrucțiile lasate de șef, dar s’au făcut de rușine și s-au acoperit de ridicol. Au țipat pe toate străzile capitalei contra hotărîrei sinodului, și au convocat, o marare întrunire publică, la care n’au răspuns decît vre-o 30, adică treizeci de indivizi! Vroiau aventurierii să se răsboiască și cu guvernul și cu liberalii, spre a tăbărîi publicul, și a’l împinge la neorîndueli. Cum s’a purtat guvernul se știe iată acum ce spun și liberalii prin Voința Națională despre takiști, pi drojdii Și acuma cei cari l’au împins pe fostul episcop de Roman pe calea rătăcirei și a răzvrâtirei, in loc să fie prea mulțumiți că omul lor înțelegind sentința cum o înțeleg a scăpat eftin prin mila și Ingaduirea Sinodului care și a făcut convingerea că Safiric-Gherasim nu poate fi săvirșit răspunzător de faptele sale, in loc să fie mulțumiți îl împing la alte greșale. E și firesc lucru. Nu doar dragostea pentru Safirin- Gherasim a făcuse dușmani bisericei să împingă pa calea greșalei și păcatului, ci dorința da a desbina și p’ngâri biserica. • Dl. N. Fleva, presa conservatoa e democrată. In deosebi insă evreii și evreiții de la „Adevărul’1 au și început campania au și ținut o Întrunire publică. Zarele ei cu titluri de o șchioapă, calificînd de infama sentința Sinodului inpotriva fostului Episcop de Roman .i Împing să nu se eupite, să prefacă palatul Episcopal din Roman într’un fort Chabral, să se plingă la Sinoadele streine, să arunce din nou afurisenie asupra Sinodului și a Primatului, poate și asupra guvernului întreg 1 Fiascul făcut de takiști în chfuzia conflictului Bisericesc, pare să aibă o influiență decizivă asupra soartei aventurei. O sumă de partizani, descurajați de nesuccesele zilnice pe care le sufere gruparea, nici mai voesc să audă de ea, —și se cresc probabil că au perdut un timp prețios de trei ani și mai bine, figurînd într’o aventură care era predestinată sa deie faliment. Circulă chiar unele zvonuri, că dl. Take Ionescu, nu se va mai întoarce în țară decît peste cîțiva ani, cu ocazia unei schimbări de regim. Și se poate prea bine întîmpla lucrul, căci takismul e pe drojdii, încurajînd pe cei deprinși a-și face singuri dreptate. Fapte demne de un așa înalt demnitar al statului, și mai ales care stă în fruntea „departamentului dreptățe”. A trebuit ca de această afacere să se ocupe și corpurile legiuitoare, au trebuit discursuri în cameră și senat, ca să se demonstreze fostului ministru de justiție că a lucrat în mod necorect, ca cel de pe urmă politician, iar nu cum ar fi trebuit să lucreze un ministru. In sfârșit și această afacere e acum terminată : Consiliul superior al Magistratura, în urma anchetelor făcute judecând pe magistratul Gieă loan din Fălticeni, îl condamnă la punerea în disponibilitate pe tip de 5 ani. Fostul ministru de justiție a fost azi înfierat de înaltul consiliu al magistraturei așa cum merita. ------------------QI------------------încă o afacere terminată , proaspătă în mintea tutu don afacerea cu magistratul incorect de la Fălticeni, despre a cărui incorectitudine fostul ministru al „jstiției liberale” avusese cunoștință, și cu reacredință a acoperit sub spuză pe acest magistrat, pentru a satisface pe fratele lui, deputat liberal, și fruntaș, care și-ar fi văzut numele patat, dacă ministrul ar fi cătat a da o soluție în această afacere. Magistratul Gicu Ioan, acel G. I. despre care presă liberală a vorbit atâta apărându-l, și fără a-i pronunța numele, e fratele dlui Ștefan Ioan, om ce, în adevăr își da, mai mult de citi se de mare importanță în partidul liberal. Prin urmare atunci cînd acela se face vinovat de grave incorectitudini, fratele său, membru marcant în partidul liberal, și la putere, dă fuga la ministru justiției, și-i pretinde să facă mușama afacerea. Conștiinciosul ministru de justiție de pe vremurile acelea pentru a satisface pe un partizan politic închide ochii, și lasă pe un magistrat incorect să terfelească în noroi și magistratura și justiția, făcînd ca poporul să și piardă orice nădejde în dreptatea de pe lumea aceasta, DL. ARION ȘI PROCESUL SINODAL După doi ani de vnrbă în biserica noastră, pacea a fost readusă, datorită atitudinei ce a luat guvernul față de acest conflict și’a deosebi dl. Arion, ministrul Instrucțiunei și Cultelor. Dar dacă modul cum a fost rezolvit conflictul a mulțumit întreaga țară, n’a putut însă să mulțumească pe partizanii fraților Brătianu, care cred că Mitropolitul trebuia să rămână la scaunul Ioi. Pe această temă ziarele liberale atacă pe di Árcon. Oficiosul Iberal .Viitorul critică cu vehemență soluția dată crizei bisericești, spunând : c’a avut o atitudine deplorabila în tot timpul procesului Sinodal. Amărăciunea cu care vorbește „Viitorul” e izvorâtă din faptul c’au perdut o chestiune pe care o exploitau de la venirea partidului conservator la guvern, dorind a face din ea o mare chestiune politică, pe urma căreia visau să fie ei chemați să dea soluția, pe cari n’au fost vrednici s’o dea cât timp au stat la guvern. «Viitorul merge și mai departe cu afirmațiile sale și zice că, dl. Arion a căutat să rezolvească această criză după placul tachiștilor, denumindu-l „ministru tachist“. De unda deduc ei acest lucru, cred că singuri nu-și pot da seamă.. Dl. Arion n’a dat d-na soluția in criza bisericească, ci Sinodul s’a pronunța, și In chipul aceast n’a putut fi dată după placul nici unui partid politic. „Viitorul* aici ar trebui să recunoască meritele d-lui Arion, care a izbutit să insrcture din acest conflict politica de partid. Și lucrul acesta esă mai in evidență cu cât se știe că, tachiștii aveau ca soluție sacrificarea Mitropolitului Primat. . Insă soluția dată nu corespunde cu dorința tschiștilor ; atunci de ce „Viitorul are o eșire atât de violentă față de dl Arion ? Natural ar fi fost ca să se plece cu toții în fața hotărârei Sinodului, care a redat pacea bisericei, atât de scrmainatâ sub fostul regim liberal, cu atât mai mult, cu cât n’aveau nici autoritatea, nici o soluție equitabila in rezolvirea crizei bisericești. Dl. Arion care s’a ridicat deasupra patimilor politice, merită toată lauda și încrederea tuturor, Ecouri .Poîi free ziarul „Mișcarea“ revine ^iarăși asupra cumplitului titlu, repetat de vreo o ft ori și anume „Prefectul petrece». Mincinosul ziar adaugă că d. prefect de poliție a mers la Tg.Frumos în automobilul prefecturei de județ, lucra absolut neexact, deși nu ar fi fost nimic râu, daca era așa. Mai bine ziarul liberal ne-ar vorbi, cât și cum erau încărcate trăsurile Primăriei și automobilele, pe când se aflaa la putere liberalii. Toți ieșenii cunosc obiceiurile foștilor guvernanți, de a se înghesui cite zece într-o trăsură de a Primărie, ca purcel și viței, și cîte douăzeci de inși, într’o biată lojă de teatru,—firește gratuit. Atunci ? C Tot ziarul lui Săndulescu, vorbește despre „Patrontul spiritaturii?*, vedeți bine. D. Săndulescu, rar* ms-mi#« mm»©, pe rând era prefect de poliție, vrea să vadă prea mult, acum când își petrece absolut toată ziuliea pe la Bolta teco. Cine își bătea joc de prefectură, mai mult, decit, acest d. Săndulescu, care habar n’avea nici odată de nimic. De altmineri lumea cinstită din Iași, nu poate pune un minut măcar, pe d. prefect Straja, alături de Săndulescu. Doar nu trăim în China. Ipl propo de „»mtrapazlâcurile de la Spiridonie". Nu-i era dat tocmai „Mișcărei", să vorbească de.... matrapazlâcuri in fosta casă a d-lui C. B. Pannescu. La acuzările ziarului fostului epitrop liberal, răspundem punct cu punct, că : 1) . Toți servitorii sunt tratați la fal, la epitropie. Nu-i nici unul mai protejat ca altul, toți fiind egali. 2) Servitorul Mocanu, despre care vorbește „Mișcarea”, nu este întrebuințat de intendentul spitalului, pentru faptele de care este acuzat. Mai degrabă, d. Patrașcenu, fostul intendent liberei, ar putea da lămuriri complecte, cera ce fel de afaceri făcea dânsul, la epitropie, cu toți servitorii. 3) tatamentul epitafului n’a lut locuința secretarului intendenței. In pagina a doua a ziarului publicăm chiar o scrisoare din partea dlui Bontăș, secretarul intendenței, în acest sens. 4) . In privința hranei ce se dă la spital, să ne scutească și „Mișcarea“ și d. Pennescu și d. dr. Leu . Hrana ce se dă astăzi, este cea mai buna, ce s’a d-i vre’odată la Sf. Spiridon. A spune că hrana e proastă, numai ca să faci opoziție, nu e de ajuns. In privința alarmărei ziarului liberal cum că intendentul Lohan a devenit o adevărată pacoste pentru spitalul Sf. Spiridon, le opunem vîrtos și Îndesat pe d. Patrașcanu, fostul intendent, care protestează cu cea de pe urma energie. In privința acestui fapt. * mmm Nunta din Mănești Duminecă, la 19 Iunie cor., s’a celebrat la Mănești, in judetul Prahova, căsătoria religioasa a d-rai Ana Maria Văcărescu, fiica d-lui Radu Văcărescu deputat de Mehedinți, cu principele Ioan Callimachi, deputat de Dorohoi. Acest eveniment familial dobândea o importanță mai deosebită nu numai prin unirea unor tinere vlăstare din două ramuri vechi și ilustre in istoria țărei, dar și prin aceasta că, deși nunta sa petrecea la țară, un cerc restuâos, format din rude de aproape și prieteni intimi ai ambelor familii, însă acest cerc cuprindea personalități din cele mai marcante la noi in politică, și in societate. Ceremonia era fixată pentru ora 1 după amiaza. Invitații începură să sosească in gara Ploești unii venind din București, alții din Sinaia, Buzău, etc, încă de la ora 10. Vreo opt automobile mari, confortabile. De naveta intre Castelul Mănești și gară.* * * Printre primii sosiți e și Episcopul Nifon al Dunărei de Jos, însoțit de o numeroasă suită, precum și d. Kiriac, talentatul nostru maestru dimpreună cu corul de la Domnița Bilașa. De la Ploești la Mănești nu sunt decît vre o 20 de klometri. Poia, care căzuse în ajun, făcuse ca șoseaua să fie aproape fără praf. Dealurile din jurul Ploeștiului, cari se întind spre Băicoiu și Țintea, pănă pe sub Câmpina, de unde se vede cum coboară in vale rîul Prahova, oferea un pitoresc și o priveliște încîntatoare Nu mai insistăm de loc nici asupra podului - monumentalului pod de peste Prahova-care face cinste inginerilor noștri și nici asupra șoselei viciare Filipești—Mănești, șosea perfect întreținută și care dovedește că d. Luca Elefterescu este un excelent administrator care se îngrijește de drumurile județului. După 40 de minute de drum, sosești la porpla castelului din Mănești d’asupra căruia vezi de departe falfăind un drapel. Rar, cei sosiți sunt primiți cu cea mai ospitalieră amabilitate de stăpânii casei, d. general-adjutant Th. Văcărescu și doamna Maria Vătcărescu și sunt conduși înaintea unui copios bufet, unde se servește : ceai, cafea, ciocolată, sandvișh și prăjituri Aceasta in vedere că dejunul nu est aibă loc decât la orele 2. * In așteptarea celebrărei căsătoriei, invitații vizitează castelul - splendidul castel din Mănești. E un rar monument în stil oriental și care conține tezaure de artă, statui de marmoră și bronz, tablouri semnate de pictori celebri, copii și prin marile muzee, precum și portrete strămoșești scoase de prin Bisericile unde erau zugrăviți ca ctitori. Acest castel a fost reconstruit pe dt-i întregul de către d. general Văcăărescu, și toata imensele bogății ce se gresc într’visul au fost strânse la timp îndelungat. Familia Văcărescu e una din celemai vechi și mai nobile familii de la noi Dânsa descinde din Radu Nigru. Unul din Văcărești, anume Iensida Vacărescu, a fost decapitat impreuna cu Bâncovianu In afară de castelul Peleș, reședința M. S. Regelui, e greu sâ *ntânești In țară la noi un asemenea castel, unde sa se imbine originalitatea și gestul ales cu o notă națională românească din cele mai pronunțate. Chiar de la intrare, vezi d’asupra coronamentului ușei, intr’o sculptură artistică, un vechiu stejar, săpat numele ce s’a dat castelului, și care este "Cultul nostru". De ambele părți sunt două asemenea cartușuri pe cari d general Văcărescu a pus de s’a gravat următoarea inscripție explicativă a acestui nume : „Cămin de cinste veche și cuib de vitejie „Qlâdiț’ioi odată boerii din Mfipeș”*