Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)
1911-10-01 / nr. 184
■JIN UL XXX No, 184 5 IE3a.nl AB08^eiERTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumatate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani n icyin FAITi n LVI Niam I ul SÂMBĂTĂ X OCTOMBRIE 1911= SKMunciustl Inserții și xedlana.* In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. "X'&XaEisoasr îsto, es ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 Marii? sărbări din Iași Capitala Moldovei a fost în sărbătoare. Capitala intelectualizmului român a strălucit timp de trei zile de o flacără superioară care înseamnă: știința, patriotizm. Înălțime de cugetare. Jubileul de 50 ani de la înființarea Universității din Iași a fost sărbătorit cu o strălucire excepțională și tot ce este român, începând cu întâiul dintre Romani, cu marele Rege Carol, și-au dat întâlnire în vechea și glorioasa Capitală a Moldovei. S’a sărbătorit Jubileul de 50 de ani al inființarei înaltei școli moldovenești, de cât cu atâta nu se explica importanța înaltă dată serbărilor. Universitatea din Iași însemnează mai mult decât o școală oricât de superioară ar fi. Universitatea de Iași însemnează un moment hotărâtor din viața Statului român, însemnează materializarea unei date mărețe în istoria acestui neam românesc, însemnează redeșteptarea națională și Unirea celor două Principate. Romanii aveau obiceiul ca să comemoreze victoriile și cuceririle lor prin ridicare de monumente nepetitoare. Astfel cunoscutul monument de la Adamklisi în Dobrogea este, după pârerea celor mai mulți cunoscători,un monument trofeic destinat a duce departe printre veacuri faima vreunei mari victorii a Romanilor asupra barbarilor. Și Iuliu Cezar a înalțat asemenea monumente în Galia în urma marelui războiu ce a purtat acolo, iar un monument la fel cu cel de la Adamklis», deși în proporții mai mici,L se vede pe marginea Rinului. In toate vremurile regii, domnitorii și războinicii au comemorat izbânzile lor prin monumente clădite. Ștefan cel Mare a clădit 40 de biserici în urma a 40 de victorii ce au repurtat, iar Universitatea din Iași a urmat de aproape urcarea pe tron a lui Vodă Cuza și a proclamărei Unirei. De aceea spuneam că importanța marelui așezământ cultural din Capitala Moldovei întrece importanța oricărei alte școli din România. O adâncă impresie și un nespus entusiazm au provocat cuvântările rostite de către marele și înțeleptul nostru rege. Iată cum înseamnă, iu cuvinte neperitoare Carol I, importanța Universității ieșene: ^ »Întemeiată acum 50 de ani de către Principele Alexandru Ion Cuza, din inițiativa marelui său ministru Mihail Kogalniceanu, a cărui neșnaită amintire se va slavi mâine, această Universitate a fost primul loc binecuvântat al unirii principatelor dunărene, cea dintât manifestarea redeșteptări intelectuale și naționale, mult timp dorită și împedecata. Ea er a ridicat pe lunile Academiei Mihăilene, unde cuvântul înflăcărat al lui Kogălniceanu răsunase deja, aruncând sămânța cea mântuitoare și vestind timpurile mai bune ce erau să sosească. La cursul său de Istoria Națională însuflețit de un adânc naționalism, Kogălniceanul rostește nu ca un moldovan, ci ca un român, care pătrunde viitorul și îl pregătește. Dar această îndrăzneală prematură provoacă o nemiloasă reacțiue: voinicul luptător o plătește cu surghiunul, chiar Academia Mihaileană este închisă111. Câte folase naționale a adus această înaltă școală țărei românești, neamului românesc și Statului român, o spune iarăși Regele nostru in discursul său: „Luând contact cu știința și civilizația, am putut să ne asimilăm cu mcetul progresele dobândite de celelalte popoare, să ne apropiem de le și să eșim din izolarea și intunecimea în care trăisem. Aceasta este nemărginitul folos ce lam căpătat prin intemzcerea ambelor noastre unniversități. Ele ne-au învațat a cunoaște condițiunile neapărate ale adevaratei culturi și ale adevăratei măriri a unei țări, adică munca stăruitoare care îmbogățește instrucția sănătoasă care lărgește judecata și educațiunea morală care alcătuește caractere tari și asigură buna ordine socială. Universitatea este clar cheia de boltă a clădirii Statului, menită a întinde cîmpul cunoștințelor folositoare ale adevărului și frumosului, ca un focar puternic a lumina mințile și a încălzi inimile spre a le îndruma pe caile rodnice și moralizatoare ale muncei aprigi și a le închina binelui obștesc". Cuvintele Regelui Carol încheiate cu o amintire istorica, cu citarea cuvintelor rostite de către Neagoe-Vodă fiului său, au stăruit la Iași un entuziasm mare. Multă vreme și tineri și batrîni își vor adune aminte de aceasta cuvîntare însuflețită de Cel mai Cald patriotizm și de cea mai curată iubire de neam. Sărbătoarea a fost mare și prin faptul că au participat la dînsa tot ce are Romînia mare în gîndire, în știința, In arta, în Utere, In politică, a fost la Iași o mare Adunare, un congres impunător al Romănizmului. Au luat cuvîntul Ministrul instrucțiunei publice, președintele Academiei Române, Rectorul Universitatei din București, profesori distinși de la Universitățile din Iași și București, iar încheerea a făcut-o cuvintarea d-lui dr. Bogdan Rectorul Universităței din Iași. Dar ceea ce a dat o înfățișare și mai strălucită festivităților a fost faptul că sărbătorirea nu s’a petrecut numai în familie și că știința româcească e privită de lumea cultă ca facind parte de drept din marea familie a lumei. A fost momente emoționante acelea în care, spre a sărbători o tînără școală care acum 50 de ani încă nu exista, au rostit cuvîntări reprezentanți celor mai înalte, celor mai bâtrîne școlî ale Europei, reprezentanți știința mondiale, tot ce are omenirea mai strălucit ca gîndire și ca muncă intelectuală. Au vorbit reprezentanții Universităților din Paris, Viena, Berlin, Praga, Bologia, Frankfurt pe Main, Sofia, Cernăuți. Majestatea Sa Regele nu s’a mulțumit să dea sfătuirie pe care le-a dat și să însuflețească toate inimile după cum le-a însuflețit. Regele Romîniei a ținut ca să dea studențimel icșina o nouă dovadă despre calda-i iubire pentru tineretul universiar făgăduind înființarea unei a doua fondațiuni Universitare la Iași De înaltul învățămînt român va rămîne legat numele lui Carol I după cum au rămas și numele lui Cuza și numele lui Cogălniceanu. " ....... "i1— Opoziția și serbările " Opinia" de alaltâeri, publică următoarele : «Deoarece partidul nostru se abține de la serbările »jubilare ale Universitatei, "Opinia" nu poate portica nimic asupra festivitatei ce «are loc azi la teatru". Era de prisos aceasta declarație, deoarece toată lumea a văzut și știe, că atît tachiștii cit și liberalii, s’au abținut de a participa la serbări. Și foarte bine au făcut că s’au abținut, cad cu modul acesta, s’a putut constata, că bucuria și entusiasmul cu care întreg poporul orașului nostru au alergat să primească și sa serbatoreasca prezența Suveranilor și a familiei Regale la Iaș», este opera partidului conservator, la altarul apei, tot ce lașul are mai distins și mai cu greutate, s’a grăbit să răspundă. De altfel se știe, cu ce inimă, leșenii privesc tambaîaurile labe ale liberalilor în asemme ocazii, și cu câta dragoste alearga sa se unească, cu sentimentele sincere pe care totdeauna conservatorii le-au manifestat fața de Tron și de Dinastie. OOOtXJ— derușinare O zicătoare populară spune, că, nici dracul nu face omului, cum își face omul singur. De vre-o doi ani aproape și mai cu samă de la venirea partidului conservator la putere, takiștii schelălăesc intr'una că nu sunt postoriți să vie la putere, sau cel puțin să fie invitați a se agăța de pulpana partidului nostru. Și ’n acest desperat avânt al dorinței lor, ei nu găsesc totuși altceva mai bun de făcut, decât să-și taie singuri creanga de sub picioare, presupunând că ar avea o asemene creangă. Cea mai nimerită idee ce li s'a părut takiștilor, proprie, de a’și ajunge scopul, a fost de a’și permite o mare necuviință la adresa Suveranului. Gazeta monitor a takismului * Adevărul* a vestit cea dintâi, că M. S. Regele ar fi făcut d-lui A. A. Bădăran declarația cum că guvernul este slab, că are nevoie de sprijinul d-lui Take Ionescu, și de a rugat pe fostul ministru de justiție, să intervie cu stăruință pe lângă șeful aventurei, în sensul unei împăcări cu partidul conservator. Sistemul gazetăriei evreești de a inventa lucruri ce nu există, a depășit de astă dată orice margini, mergând până a atrage pe Suverani în arena luptelor noastre politice și a pune în gură vorbe, pe care nici a avut gândul să le spuie. Minciuna aceasta a gazetei care lucrează în solda alianței universale israelite, a fost exploatată apoi de presa liberală, — care, confirmând spusele , Adevărului, cu toate că știa cum că minte, — conchidea la imposibilitatea în care se găsea partidul conservator de a mai sta la putere, față cu blamul primit de la Maistatea Sa Regele. Se știe că meseria de hoț de drum mare sau de codru, — nu a exercitat-o evreii niciodată. Acolo trebuie curaj, bărbăție și hotărâre de a’ți juca viața, —ceea ce nu încearcă nici un fiu de a lui Israel, să’l pici cu lumânarea. Dar la gazetă, îți face piraterie, banditism și falvificare de acte și vorbe, cu o ușurință de inimă și o seninătate de spirit, care te uimesc, și'ți dau nota, de cât cinism e capabilă presa evreiască. Dacă cred takiștii că făptuind necuviinți la adresa Suveranului, aceasta le poate servi cauza,— o cauză complect perdută, să le fie de bine. Socotim însă, că tocmai fiind-că aventurierii știu cum că takismul său neacă, de aceea deci și ei dau poalele pese cap și recurg la tot felul de necuviinți și de minciuni, spre a galvaniza o existență care nu mai are rațiune de a fi. Este ultima nerușinare a takismului. Banchetul dat de Camera de Comerț în onoarea d lui D. S. Nențescu, Ministru al Comnetului și Industriei, Mercuri 28 Septembrie la orele 7 jum. sara, a avut loc banchetul oferit de Camera de comerț in onoarea d-lui D. S. Nenițescu ministru al Industriei și Comerțului. La acest banchet, iau parte fruntarii comerțului și industriei din localitate, precum și reprezentanții presei. Observan asistență, pag-nii : C. Cerchez și R. Tuffli, președintele și vice-președintele Camerei doi, amfitrionii acestei frumoase serbatoriri a ministrului de departament, d-dii I. L Ionescu, I. Werner, I. Reinicke, Spiridon Irimescu, V. Bogza, C. D. Arghiropulo, membri ai Camerei de comerț, dl. A. Stoica delegatul Guvernului pe lângă Camera de comerț, d-nii N. V. Ștefăniu și Gh. Eiven, președintele și vice-președintele Camerei de mesarii și membri ai Camerei de Comerț, d. V. Arsene membru al Camerei de meserii, N. Teleman și Al. Stoian președinții corporațiilor Confecții și Metalurgica, d. Gh. I. Mirăuță secretarul Camerei de comerț, d. Hertz șeful de cabinet ai d-lui ministru, V. Huiban secretarinspector al Camerei de meserii, P. Bellu, M. Wachtel, Gh. Scorțescu, I. V. Praja, Miclescu, deputați, C. L. Negruzzi prefect de judet, Al. Stroja pe fact de poliție, C. Konya, Leon Brüll, Erlich, M. Diamant, R Crăciun, Cornelsohn, Leon Juster, Rusu Simionof comerciant de la țară, Meereanu și M. Caufman, reprezentanții presei. La ora 7 •*, sosind d. D. S. Nenițescu, se fac prezentările de câtre d. C. Cerchez, președinte. Cu multă buna-voință, d. Ministru a bine-voit a se interesa de nevoile comerțului local, de veniturile și lucrările acestei Camere, după care asistența trece in sala de ședinți a Camerei, pentru a lua parte la banchetul organizat In onoarea sa. La șampanie, d. C. Cerchez președinte, ridică următorul toast: „Mai latăi de toate trebue să ne îndreptam gândul nostru, către M. Sa Regele care a binevoit a ne onora venind cu Augusta Sa Familie pentru a prezida serbările jubiliare ale Universităței noastre. Prezența Suveranului nostru, are o deosebită importanță nu numai pentru că a dat o strălucire serbărilor jubiliare, dar ne-a dat o nouă dovada de înaltul interes ce poartă instituțiunilor noastre, aducând cu sine și pa diriguitorii acestei țari. Din o cât mai strânsă legătură Intre diriguitori și clasele sociale naște îmbunătățirile de care au nevoe acele clase In special noi comercianții, Domnule Ministru, ne simțim fericiți de prezența D voastră. In mijlocul nostru Un mic văl de ați ridica și îndreptare de ați face un mare lucru ați face pentru Iași, care a făcut atâtea sacrificii. Avem nevoe de tarife bune vamale, cinstit și drept aplicate, de camere arbitrală, bursă, Furouri de informațiuni alipite pe lângă Camerile de comerț. Toate aceste bine aplicate pot face un bun curent In serviciul industriei și comerțului, care deși nu depind de administrație, totuși au nevoe de concursul ei spre a propăși. D-le Ministru, avem deosebita satisfacție, că in capul Ministeriului se află o persoană ce a dat dovadă că se ocupă cu chestiunile mari, vitale, căci după cum am putut afla aveți pregătite proiecte de legi menite a aduce largi reforme pentru industria și comerțul acestei țări. Legea de incurajre a industriei naționale, da ajutor și susținere in caz de bătrânețe pentru meseriași și muncitori, legea repaosului Duminical și cred că foarte multe legi &veți în vedere. Ceea ce așteptăm de la D-voastră este căldura ce o poate pune un om în breasla ce i este Încredințată. Eram la Focșani, ca Președinte al unei bânci sătești, când pentru prima oară v’am ascultat cuvântar» rea d-voastră pe care am și legat’o de atunci cu lucrările pentru bancă, atât deputernic a fost simulentul ce ne-ați putut da in acea vcste și dacă și da azi înainte veți pune același entusiasm în lucrările d-v piatră veți pune o bază trainică și darabilă instituțiunei ce vă este sncrededințată. Trăiască Familia Regală. Să trăit Domnule Ministru Ura! La acest toast, a răspuns d. Ministru, prin următoarea cuvântare program a lucrărilor d-sale la acest departament: .Mi*a plăcut întotdeauna să as* ,culți de nevoile industriei și cu* „merțului și-mi place mereu să aud „vorbind de acesta lucruri fiindcă, nu este o Învățătură mai bună decât acea ce să trage din fapte. Nu am putut auzi multe, fiindcă, în 6 luni, nu am avut timpul de a merge și puțini sunt acei ce deschid ușile noastre ln Bucurști.