Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)

1911-10-01 / nr. 184

■JIN UL XXX No, 184 5 IE3a.nl AB08^eiERTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumatate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani n icyin­ FAITi n­ LVI Niam I ul SÂMBĂTĂ X OCTOMBRIE 1911= S­KMunciustl Inserții și xedlana.* In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. "X'&XaEisoasr îsto, es ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 Marii? sărbări din­ Iași Capitala Moldovei a fost în sărbătoare. Capitala intelectu­­alizmului român a strălucit timp de trei zile de o flacără superioară care înseamnă: știința, patriotizm. Înălțime de cugetare. Jubileul de 50 ani de la în­ființarea Universității din Iași a fost sărbătorit cu o strălu­­­­­cire excepțională și tot ce este român, începând cu întâiul dintre Romani, cu marele Re­ge Carol, și-au dat întâlnire în vechea și glorioasa Capita­lă a Moldovei. S’a sărbătorit Jubileul de 50 de ani al inființarei înaltei școli moldovenești, de cât cu atâta nu se explica importanța în­altă dată serbărilor. Universi­tatea din Iași însemnează mai mult de­cât o școală ori­cât de superioară ar fi. Universi­tatea de Iași însemnează un moment hotărâtor din viața Statului român, însemnează materializarea unei date mă­rețe în istoria acestui neam ro­mânesc, însemnează redeștep­­­­­tarea națională și Unirea ce­­­lor două Principate. Romanii aveau obiceiul ca să comemoreze victoriile și cuceririle lor prin ridicare de monumente nepetitoare. Ast­fel cunoscutul monument de la Adamklisi în Dobrogea este, după pârer­ea celor mai mulți cunoscători,un monument tro­­feic destinat a duce departe printre veacuri faima vre­unei mari victorii a Romanilor a­­supra barbarilor. Și Iuliu Ce­zar a înalțat asemenea monu­mente în Galia în urma ma­relui războiu ce a purtat aco­lo, iar un monument la fel cu cel de la Adamklis», de­și în proporții mai mici,L se vede pe marginea Rinului. In toate vremurile regii, domnitorii și războinicii au comemorat izbânzile lor prin monumente clădite. Ștefan cel Mare a clădit 40 de biserici în urma a 40 de victorii ce au repurtat, iar Universitatea din Iași a urmat de aproape ur­­carea pe tron a lui Vodă Cuza și a proclamărei Unirei. De aceea spuneam că importanța marelui așezământ cultural din Capitala Moldovei întrece im­portanța ori­cărei alte școli din România. O adâncă impresie și un nespus entusiazm au provo­cat cuvântările rostite de către marele și înțeleptul nostru rege. Iată cum înseamnă, iu cu­vinte neperitoare Carol I, im­portanța Universității ieșene: ^ »Întemeiată acum 50 de ani de către Principele Alexandru Ion Cuza, din inițiativa mare­lui său ministru Mihail Kogal­­niceanu, a cărui neșn­aită a­­mintire se va slavi mâine, a­­ceastă Universitate a fost pri­­mul loc binecuvântat al uni­rii principatelor dunărene, cea dintât manifestare­a redeștep­tări intelectuale și naționale, mult timp dorită și împedeca­­ta. Ea er a ridicat pe l­u­ni­le Academiei Mihăilene, unde cu­vântul înflăcărat al lui Kogăl­­niceanu ră­sunase deja, arun­când sămânța cea mântuitoa­re și vestind timpurile mai bune ce erau să sosească. La cursu­­l său de Istoria Nați­onală însuflețit de un adânc na­­ționalism, Kogălniceanul rostește nu ca un moldovan, ci ca un ro­mân, care pătrunde viitorul și îl pregătește. Dar această îndrăzneală pre­matură provoacă o nemiloasă re­­acțiu­e: voinicul luptător o plă­tește cu surghiunul, chiar Acade­mia Mihaile­ană este închisă111. Câte folase naționale a adus această înaltă școală țărei ro­mânești, neamului românesc și Statului român, o spune ia­răși Regele nostru in discur­sul său: „Luând contact cu știința și ci­­vilizația, am putut să ne asimi­lăm cu­­ mcetul progresele dobân­dite de celelalte popoare, să ne apropiem de le și să eșim din i­­zolarea și intunecimea în care trăisem. Aceasta este nemărginitul fo­los ce lam căpătat prin intemzc­­erea ambelor noastre unni­ver­­sități. Ele ne-au învațat a cunoaște condițiunile neapărate ale a­­devaratei culturi și ale ade­văratei măriri a unei țări, a­­dică munca stăruitoare care îmbogățește instrucția sănă­toasă care lărgește judecata și educațiunea morală care al­­cătuește caractere tari și asi­gură buna ordine socială. Universitatea este clar cheia de boltă a clădirii Statului, menită a întinde cîmpul cu­noștințelor folositoare ale a­­devărului și frumosului, ca un focar puternic a lumina min­țile și a încălzi inimile spre a le îndruma pe caile rodnice și moralizatoare ale muncei aprigi și a le închina binelui obștesc". Cuvintele Regelui Carol în­cheiate cu o amintire istorica, cu citarea cuvintelor rostite de către N­eagoe-Vodă fiului său, au stăruit la Iași un entuzi­asm mare. Multă vreme și ti­neri și batrîni își vor adun­e a­­minte de aceasta cuvîntare însuflețită de Cel mai Cald pa­­triotizm și de cea mai curată iubire de neam. Sărbătoarea a fost mare și prin faptul că au participat la dînsa tot ce are Romînia mare în gîndire, în știința, In arta, în Utere, In politică, a fost la Iași o mare Adunare, un con­gres impunător al Romăniz­­mului. Au luat cuvîntul Ministrul instrucțiunei publice, preșe­dintele Academiei Române, Rectorul Universitatei din Bu­curești, profesori distinși de la Universitățile din Iași și București, iar încheerea a fă­cut-o cuvintarea d-lui dr. Bog­dan Rectorul Universităței din Iași. Dar ceea ce a dat o înfăți­șare și mai strălucită festivi­tăților a fost faptul că sărbă­torirea nu s’a petrecut numai în familie și că știința româ­­cească e privită de lumea cultă ca facind parte de drept din marea familie a lumei. A fost momente emoțio­nante acelea în care, spre a sărbători o tînără școală care acum 50 de ani încă nu exista, au rostit cuvîntări reprezen­tanți celor mai înalte, celor mai bâtrîne școlî ale Europei, reprezentanț­i știința­ mondiale, tot ce are omenirea mai stră­­lucit ca gîndire și ca muncă intelectuală. Au vorbit repre­zentanții Universităților din Paris, Viena, Berlin, Praga, Bologia, Frankfurt pe Main, Sofia, Cernăuți. Majestatea Sa Regele nu s’a mulțumit să dea sfătui­rie pe care le-a dat și să însufle­țească toate inimile după cum le-a însuflețit. Regele Romî­­niei a ținut ca să dea studen­­țimel icșina o nouă dovadă despre calda-i iubire pentru tineretul universiar făgăduind înființarea unei a doua fon­­dațiuni Universitare la Iași De înaltul învă­țămînt ro­mân va rămîne legat numele lui Carol I după cum au ră­mas și numele lui Cuza și nu­mele lui Cogălniceanu. "­­ ....... "i1— Opoziția și serbările " Opinia" de alaltâeri, pu­blică următoarele : «De­oare­ce partidul nos­­­tru se abține de la serbările »jubilare ale Universitatei, "Opinia" nu poate portica ni­­­mic asupra festivitatei ce «are loc azi la teatru". Era de prisos aceasta de­clarație, de­oare­ce toată lu­mea a văzut și știe, că atît tachiștii cit și liberalii, s’au abținut de a participa la ser­bări. Și foarte bine au făcut că s’au abținut, cad cu modul acesta, s’a putut constata, că bucuria și entusiasmul cu care întreg poporul orașului nostru au alergat să primeas­că și sa serbatoreasca prezen­ța Suveranilor și a familiei Regale la Iaș», este opera par­tidului conservator, la al­ta­rul apei, tot ce lașul are mai distins și mai cu greutate, s’a grăbit să răspundă. De altfel se știe, cu ce ini­mă, leșenii prive­sc tambaîau­­rile labe ale liberalilor în a­­semme ocazii, și cu câta dra­goste alearga sa se unească, cu sentimentele sincere pe care totdeauna conservatorii le-au manifestat fața de Tron și de Dinastie. OOOtXJ— d­erușinare O zicătoare populară spune, că, nici dracul nu face omului, cum își face omul singur. De vre-o doi ani aproape și mai cu samă de la venirea partidului conservator la putere, takiștii sche­­lălăesc intr'una că nu sunt postoriți să vie la putere, sau cel puțin să fie invitați a se agăța de pulpana partidului nostru. Și ’n acest desperat avânt al do­rinței lor, ei nu găsesc totuși alt­ceva mai bun de făcut, de­cât să-și taie singuri creanga de sub picioare, presupunând că ar avea o asemene creangă. Cea mai nimerită idee ce li s'a părut takiștilor, proprie, de a’și ajunge scopul, a fost de a’și per­mite o mare necuviință la adresa Suveranului. Gazeta monitor a takismului * Adevărul* a vestit cea dintâi, că M. S. Regele ar fi făcut d-lui A. A. Bădăran declarația cum că gu­vernul este slab, că are nevoie de sprijinul d-lui Take Ionescu, și d­e a rugat pe fostul ministru de jus­tiție, să intervie cu stăruință pe lângă șeful aventurei, în sensul u­­nei împăcări cu partidul conservator. Sistemul gazetăriei evreești de a inventa lucruri ce nu există, a de­pășit de astă dată ori­ce margini, mergând până a atrage pe Suve­rani în arena luptelor noastre poli­tice și a­­­ pune în gură vorbe, pe care nici a avut gândul să le spuie. Minciuna aceasta a gazetei care lucrează în solda alianței universale israelite, a fost exploatată apoi de presa liberală, — care, confirmând spusele , Adevărului, cu toate că știa cum că minte, — conchidea la imposibilitatea în care se găsea par­tidul conservator de a mai sta la putere, față cu blamul primit de la Maistatea Sa Regele. Se știe că meseria de hoț de drum mare sau de codru, — nu a exercitat-o evreii nici­odată. Acolo trebuie curaj, bărbăție și hotărâre de a’ți juca viața, —ceea ce nu în­cearcă nici un fiu de a lui Israel, să’l pici cu lumânarea. Dar la gazetă, îți face piraterie, banditism și f­alvificare de acte și vorbe, cu o ușurință de inimă și o seninătate de spirit, care te uimesc, și'ți dau nota, de cât cinism e ca­pabilă presa evreiască. Dacă cred takiștii că făptuind necuviinți la adresa Suveranului, aceasta le poate servi cauza,— o cauză complect perdută,­­ să le fie de bine. Socotim însă, că tocmai fiind-că aventurierii știu cum că takismul să­u neacă, de aceea deci și ei dau poalele pese cap și recurg la tot felul de necuviinți și de minciuni,­­ spre a galvaniza o existență care nu mai are rațiune de a fi. Este ultima nerușinare a takis­mului. B­anchetul dat de Camera de Comerț în onoarea d lui D. S. Nenț­­­escu, Ministru al Comnetului și Industriei, Mercuri 28 Septembrie la orele 7 jum. sara, a avut loc banchetul oferit de Camera de comerț in onoarea d-lui D. S. Nenițescu ministru al Industriei și Comerțului. La acest banchet, iau parte frun­tarii comerțului și industriei din lo­calitate, precum și reprezentanții pre­sei. Observ­an asistență, pa­g-nii : C. Cerchez și R. Tuffli, președintele și vice-președintele Camerei doi, am­fitrionii acestei frumoase serbatoriri a ministrului de departament, d-dii I. L Ionescu, I. Werner, I. Reinicke, Spiridon Irimescu, V. Bogza, C. D. Arghiropulo, membri ai­­ Camerei de comerț, dl. A. Stoica delegatul Gu­vernului pe lângă Camera de comerț, d-nii N. V. Ștefăniu și Gh. Eiven, președintele și vice-președintele Ca­merei de mesarii și membri ai Ca­merei de Comerț, d. V. Arsene mem­bru al Camerei de meserii, N. Tele­­man și Al. Stoian președinții corpo­rațiilor Confecții și Metalurgica, d. Gh. I. Mirăuță secretarul Camerei de co­merț, d. Hertz șeful de cabinet ai d-lui ministru, V. Huiban secretar­­inspector al Camerei de meserii, P. Bellu, M. Wachtel, Gh. Scorțescu, I. V. Praja, Miclescu, deputați,­­ C. L. Negruzzi prefect de judet, Al. Stroja p­e fact de poliție, C. Konya, Leon Brüll, Erlich, M. Diamant, R Cră­ciun, Cornelsohn, Leon Juster, Rusu Simionof comerciant de la țară, Mee­­reanu și M. Caufman, reprezentanții presei. La ora 7 •­*, sosind d. D. S. Ne­­nițescu, se fac prezentările de câtre d. C. Cerchez, președinte. Cu multă buna-voință, d. Ministru a bine-voit a se interesa de nevoile comerțului local, de veniturile și lu­crările acestei Camere, după care a­­sistența trece in sala de ședinți a Camerei, pentru a lua parte la ban­chetul organizat In onoarea sa. La șampanie, d. C. Cerchez preșe­dinte, ridică următorul toast: „Mai latăi de toate trebue să ne îndreptam gândul nostru, către M. Sa Regele care a bine­voit a ne o­­nora venind cu Augusta Sa Familie pentru a prezida serbările jubiliare ale Universităței noastre. Prezența Suveranului nostru, are o deosebită importanță nu numai pentru că a dat o strălucire serbă­rilor jubiliare, dar ne-a dat o nouă dovada de înaltul interes ce poartă instituțiunilor noastre, aducând cu sine și pa diriguitorii acestei țari. Din o cât mai strânsă legătură In­tre diriguitori și clasele sociale naște îmbunătățirile de care au nevoe ace­le clase In special noi comercianții, Dom­nule Ministru, ne simțim fericiți de prezența D voastră. In mijlocul nos­tru Un mic văl de ați ridica și în­dreptare de ați face un mare lucru ați face pentru Iași, care a făcut a­­tâtea sacrificii. Avem nevoe de tarife bune vama­­le, cinstit și drept aplicate, de ca­mere arbitrală, bursă, Furouri de in­­formațiuni alipite pe lângă Camerile de comerț. Toate aceste bine aplicate pot face un bun curent In serviciul industriei și comerțului, care de­și nu depind de administrație, totuși au nevoe de concursul ei spre a pro­­păși. D-le Ministru, avem deosebita sa­tisfacție, că in capul Ministeriului se află o persoană ce a dat dovadă că se ocupă cu chestiunile mari, vitale, căci după cum am putut afla aveți pregătite proiecte de legi menite a aduce largi reforme pentru industria și comerțul acestei țări. Legea de incuraj­re a industriei naționale, da ajutor și susținere in caz de bătrânețe­­ pentru meseriași și muncitori, legea repaosului Dumini­cal și cred că foarte multe legi &­­veți în vedere. Ceea ce așteptăm de la D-voastră este căldura ce o poate pune un om în breasla ce i este În­credințată. Eram la Focșani, ca Președinte al unei bânci sătești, când pentru prima oară v’am ascultat cuvântar» rea d-voastră pe care am și legat’o de atunci cu lucrările pentru bancă, atât de­­puternic a fost simulentul ce ne-ați putut da in acea vcst­e și dacă și da azi înainte veți pune același entusiasm în lucrările d-v pia­­tră veți pune o bază trainică și da­­rabilă instituțiunei ce vă este sncrede­dințată. Trăiască Familia Regală. Să tră­it Domnule Ministru Ura! La acest toast, a răspuns d. M­i­nistru, prin următoarea cuvântare program a lucrărilor d-sale la acest departament: .Mi*a plăcut întotdeauna să as* ,culți de nevoile industriei și cu* „merțului și-mi place mereu să aud „vorbind de acesta lucruri fiindcă, nu este o Învățătură mai bună de­cât acea ce să trage din fapte. Nu am putut auzi multe, fiind­că, în 6 luni, nu am avut timpul de a merge și puțini sunt acei ce deschid ușile noastre ln Bucurști.

Next