Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)

1912-01-24 / nr. 268

­­AN­ULi XIX No. 266 MARȚI 24 IANUARIE 1912 ~> ANUNCIURI XxLnerții si reclama In pag. a 2-a rândul 1 lei In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul­ 30 b. T­OSI­Er’OXT No. 08 ABONAMENTE Pe un an . . Pe jumătate an . Lei 20 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 V !*■ — Clarificarea Situației In desperarea ei de a se fi dovedit incapabilă de a susți­ne o luptă contra actualului guvern, opoziția a recurs zi­lele acestea la o lovitură fără precedent în istoria vieței noastre constituționale, la o lovitură de care numai niște oameni fără scrupule și fără nimica sfînt sunt capabili, a Încercat să forțeze mina Suve­ranului pentru a se pronunța contra declaraților d­lui Fili­pescu și ca atare contra în­tregului guvern. Pentru această lovitură, se înțelege a fost ales omul de mai înainte indicat, omul ca­re nici nu avea ce pierde nici ce risca, a fost ales d. Fere­­ci­de. O nouă dovada a pol­­tronismului d-lui Ionel Bră­­tianu, care în clipe decizive știe să se totileze, să se dea atunci, punînd pielea altora în joc. D. Ferechide, care în ce privește îndrăzneala și neru­șinarea poate da înainte ori­cui din țara aceasta, s'a pre­­zintat la Suveran și spunîn­­du--i într ’un chip denaturat declarațiile d­lui Filipescu în ce privește reprimarea răs­coalelor a cer­ut Majestăiții Sa­le sau să aprobe procedarea guvernului din 1907, sau să-l trimită în judecata Curței de Casație. Lovitura fusese premeditat â, consecințele ei ofereau un te­ren foarte favorabil de explo­atare pentru o opoziție fară scrupule și lipsită de cel mai elementar respect fața de Co­roană, căci se știa că M. Sa Regele, care ținuse încă pa­tru ani pe liberali la cîrmă după reprimarea revoltelor n’ar fi putut ca rege constitu­țional să sa desmintă dînd un blam regimului trecut. Și est­e prin o procedare nedemnă, prin care s’a căutat a se amesteca Coroana în lup­tele de partid, b’a obținut a­­cel comunicat, care a fost ex­­pros­tat de presa i­berală în­­tr’un chip și mai nedemn, in­si­nuîndu­se că ar fi un blam dat de Rege actualului guvern și o somație făcută d-lui Carp pentru a se demite, ca și cum Majestatea Sa ar fi avut ne­­voe de intermediul opoziției pentru a-și manifesta încrede­rea sau neîncrederea sa în guvern. Față de nerușinarea cu ca­re presa liberală a început să exploateze audiența d-lui Fe­­rechide, d. N­ea Filipescu și-a înaintat prin d. Petre Carp de misiunea sa Suveranului, a car­ui cuvînt de data aceas­ta avea să înlăture on­ ce e­­chivoc și avea să demaște procedarea nedemna și necin­stita a opoziției. Suveranul a respins demi­sia d-lui Filipescu, dînd de­plina sa aprobare asupra mo­dului cum a fost menținută ordinea cu ocazia scandalului de la 8 ianuarie, manifestînd prin aceasta deplina încrede­re în actualul guvern. Bucuria opoziției a avut o prea scurtă durată, echivocul ticluit, cu atîta rea credință n’a durat de­cît vre-o cîte­va ore, pentru ca apoi situația clarificîndu-se în urma ges­tului real al domnului Fili­pescu, bucuria de cîte­va ore a adversarilor să se transfor­me în cea mai cruda dez­­­luzie. Guvernul va răi mîne, căci are deplina încrederea Suve­ranului și nu numai asenti­mentul, dar solidarizarea cu el a întregii țări, ceea ce-l fa­ce să fie unul din cele mai tari guverne pe cari l’am a­­vut vre­odată. —-ao-----------------­ OTin­ogi ! In­t­ averare de cauză, co­lec­­tiviștii au început să cerșească certificate de bună purtare de la 31. S. Heg­ele. 1>. Filipescu a «•orbit la Eforie de „Ororile i­­nutile” din timpul reprimărei. 1­. 31. Pherechide s'a și prezen­tat la Falut fugind pe Suveran să ordone darea in judecată a fostului guvern liberal. Negreșit 31. S. Si­gele, care a menținut 4 ani la putere pe d. Ionel Stă­­te­ști nu putea de­c­t să subscrie certificatul de bună purtare cer­șit de fost l prezident al Ca­merei. Dar ce dovadă poate face un atare certificat ? Se știe că am­nistia s’a întins asupra­­ tuturor faptelor din timpul răscoalelor, deci și asupra felului cum s’a făcut represiunea. Chestiunea deci nu mai poate fi pusă pe tema responsab­lității matem­ tte. r­emâne ca istoria să dea fie­­­căruia partea sa i é vina sau de merit. Din discursul său de la Eforie, se pare că odată și odată d. N. Filipescu va d­­a pana de t­toric în mînă și va desvăl multe secrete brătieniste de pe vremea represiunei. "Așa­dar certificatul cerut de liberali nu se poate servi de­cit să-l acopere în fața codului pe­nal, de judecata rece și nepăr­tinitoare a istoriei nu vor scăpa. Istoria va pune în lumină ade­vărată modul cum a înțeles d. Ionel Brătianu să reprime răs­coalele țărănești din anul de groază. Kind pe când, partidul liberal, remas sub conducerea băeto­ u­­lui mai mare al Statuai, e ară­tat 'urnei întregi ca topotor de afaceri vi­ioase, c­i înjghebător de escrocherii patriotice, ca la­com de sîngele poporului răs­­vrătit de el, — partid liberd­ fișa dar de­geaba mai umblați cu m­ilogii Ala Sunt­ ți osîndiți fără apel și fără recurs. De la proces Ușor și Ură de veste, din impar­țialitatea cu care am venit eu­n sis­tăm la acest proces, am trecut trep­tat dar sigur, pe partea scuzatoru­­lui. Și aceasta nu numai prin argu­mentele lui cele mai zdrobitoare, și cari erau prea îndeajuns, dar și prin atitudinea rușinoasă și adânc per­versă a inculpatului și a cinicilor săi patroni.­­ Intr’acest proces in afară de dez­baterile chestiei calomniei, mirat am văzut pe acuzați pledând cu înfocare „idealul“ și măreția șleahtei lor. Dar mai Înainte da toate să pri­vim izvorul a­­slui șivoi de infamie ce s’a năpădit asupra d­lui A. G. Curs. E ura, e frica și la baza ei vecinicul interes • Ura ! pentru că tot ce e adevărat și drept ii orbește și-i doare­ Frica, pentru­ ca acest adevăr tin­de la dezagregarea ocultei asociații. Și în fine interesul! Căci din toate răspîntiile, din toate împrejurările ei știu să-și facă plasă și prin apropi­eri de cuvinte mari și vagi să exta­zieze pe cei naivi și d­e mulțimea de proști ce-i înconjoară să-și fău­rească titlul de pardid și de șef de pardid, pus pe veci la disposiția sen­timentelor joasnice și in același timp servind drept arta puzderiei de e­­vrei din țară Dar acei c­ți­va oa­­meni interigenți, dar fără de scrupul­­eari pentru a se menținea magu­ese cele mai tăinuite vicii, uită că pres­tigiul lor trecător se reazămă pe a­­cea rasă, care du­c alt­ceva dec­ât un element de disoluție 1 in Insă, fi­i totuși ai unui neam a cărei­­ cinate a fluturat vecinie în raza tuturor, pen­tru a și realiza intens le s’au pus la acea școală de intrigi, de minciună și de insinuații calomnioase. Și întreaga lor purtare nerușinoa­­să întrebuințată de­­ acel partid de dilamație reeșia vad t, desvelindu­se până in cele mai Întunecos­se ascun­zători ale e’, în sceste cinci zile cât a durat prode­sul. Cu ce asista sta insă nedumerit și de prăpastia ca era intre acuza­tor și acuzat. Acuzatorul dl. A. C. Cuza, știm că e unul dintre cei mai b­un profesori universitari, a cărui valoare nu întrecută de­cât de o omite viclenia* e­bilă, și apoi și un om de o enormă putere de muncă pe care și-o dez­voltă in interesul pardidului său cu o vehementă pe care insă poate nu o apropem in tot­dea­una. Pe cea­lalta parte, pe banca acu­zatului cine ? Un necunoscut mai era o păpușă ce se frământă sub apăsă­toarea privire a impresa riului. Și acea campanie purceasă de pre­tutindeni, de luni Întregi, pe ede­m­i dosnice și neașteptate căi, și care se strecura prin mulțime ca un șarpe la izbucnirea acestui proces s’a încor­dat într’un tot, împroșcându-și ven­­itul asupra tuturor cari nu se pleca­seră in fața lor, chiar și asupra c - lor mai integri magistrați. E­ra deajuns ca un prim-procuror să-și facă datoria, când­ aceasta se ridică in calea lor ca imediat prin vorbă, la proces, și prin rândurile ,­Opiniei­ 4 să se scurgă insinuări și calomnii. Și când, în apărarea sa, inculpa­tul Socor nu găsește mijloace de a răspunde la acuzările pe două coloa­­ne al­e lui Cuza, chiar și președi­nte­­le curții in cinstea lui austeră, vă­­zind gravitatea acelor acuzări, sa ve­­de criticat, găsim că ar fi o injurie si-i mai luăm apărarea știind că a­­cest președinte e dl. Sturza. Ș ca să se zădărnicească­, joimica acțiune a celor ce se îmbracă cu vi­clenie și ca sa ?e dee pe fată mul­­ț'Hxibi, cele petrecute in acest răstimp de 5 zile, o mare adunare are loc azi. De­sigur insă că peste timp aces­te frământări vor trece. Dî. Cuza va rămânea tot acela care a fost și îna­inte de acest incident pentru dum­nealui iar inculpatul va fi acel des­pre care se va spune : „Ah, cel cu pamfletul ?“ Ca mâine, cu impunitatea ce i-o dă organizația lor, vor reîncepe ace­leași luni—ac­­i din șleahta acuzatu­lui—împotriva altora ce se vor opu­ne operilor nefaste. Quo­usque tandem. C N. C. a publica un comunicat prin care Suveranul declară că nu e cazul de a se da în judecată fostul guvern liberal. T­. N. Filipescu, în urma publi­cărei acelui comunicat, și a inain­tat demisia, prin intermediul d­Vd Carp în namele M. S. R­egelui, care­­ a grăbit s' o respingă, insistând pe lângă d ministru de răsboi să și păstreze portofoliul și să continue a se ocupa de reorganizarea armatei. Parlamentul a făcut o caldă ma­nifestație de simpatie d-lui Filipes­cu c­­e ridicase mânușa aruncată guvernului de opoziția „paralelă“. Chestiunea aceasta a lămurit si­­tuația politică și a închis criza ce­lor cari exploatau în presă atitudi­nea d­lui ministru de răsboiu, în­vinui­nd că guvernul var fi unitar. De acum opoziția nu va mai putea cânta, în m­ision, dezarm­onia din­tre miniștri și pretinse crize de guvern. A fost frumos gestul d­lui f­ili­pescu, când a rugat pe M­S. să-i primească demisia și apoi să-l tri­­meată în judecata Casației, unde să se desvinovățească Chelălăiturile gazetelor colecivis­te că, prin atacul d-lui ministru de răsboiu, s'a compromis creditul țârei în străinătate nu mai fac două parale. In interviev­ul acordat „Miner­­vei“, d. filipescu a declarat că a fost cîștigat pentru ideea unei Bănci de stat, care să înlocuiască Banca Națională „ cea mai mar­e excro ■­cherie a veacului“. Comunicatul publicat de ziarele opoziției, demisia d-lui Filipescu și mai ales respingerea ei de Suveran au pecetluit pentru totdeauna poli­ția banditească a partidului liberal, care nu putea să găsească un sam­­sar mai iscusit pe lângă Suveran de­cât d. M. Pherechide Guvernul a înregistrat un succes mai mult, iar opoziția a perdus în­că o bătălie, pe urma căreia îi va trebui mult timp până să se recu­­­­leagă. ----------—0­ASS3E8 O—---------­ Un gest frumos Opoziția a trecut printre sgi­­duitoare emoție. Se știe că d. M Pherechide ceruse audiență la Palat ca să se plîngă M. S. Rtegelui îm­potriva d lui ministru de răsboiu care atacase Banca națională la în­trunirea de la Eforie și vorbise și de „ororile inutile din timpul re­­presiunei răscoalelor, fostul prezident al Camerei libe­rale obținuse autorizația M­S. de Cotidiane Smara Iacilor După cum avem faliții noștri, Iașii su și Smara lor, E. D na Maria Bu­­țureanu, care zilnic »holtuiște cer­neală și hârtie pen­tru progresul... fabricilor du hirtie și de cerne­le. Dar Smara Ioastă are și immgina­­ții, ceva mai multa de­cât protago­­g­­i­sta ei din București. Studenții au stricat un geam de a0 centimetre — dacă nu cumva va fi fost stricat de mai Înainte — la locuințț d-lui Bu­­țurescu, redactor la Opinia și jurat la procesul Cuza. Ei bine, Smara iea condeiul și scrie la Op­inia că locu­ința marei literate a fost­­ limitată. Apoi n’avem drep­ta să zicem că Suntra locală e mai d­oar de­cât a­ceea a Universului ? * C­r-ațil ! Procesul Curs-Socor și mai ales achitarea acestui din urmă au scum­pit... traiul ! Se știe că studenții au făcut o ma­nifestație e­iimpatie pentru incul­pat și avocații lui, manifestație la cari ovațiile n’au lipsit. Studenții au turn­­oat A ouă din piață, plătind 25 bani unul. Iată deci cum niște nevinovate o­­vații cu or­ă scumpește traiul așa de scump ! * * -A-Elot Se știe că d. N. Fie va avea repu­tația de resturnator de guverne A­­cum, Tr bunul *frigă : Jos opoziția Apoi normal e aceasta ? Scrisoarea d-lui C. Sturdza D. avocat C Gh Sturdza a trimis ziarului „Opinia“ următoarea scri­soare : • Iași 22 ianuarie 1912. Domnule Director, Citesc în „Opinia“ de aseară 21 c., în două articole anonime, pe de o parte inexactități pe cari nici le­­ași fi relevat, pe de alta o serie de injurii la adresa tatălui meu, că­ruia sorțul i-a dat sarcina de a prezida actuala sesiune a juraților. Afirmă necunoscutul autor al ar­ticolelor că ași fi îndemnat sau luat parte la manifestația ostilă ce s’a făcut juraților și apărătorilor in­culpatului Socor. Nu e de­cât o minciună, deci ași fi putut o trece cu vederea Dar, în alt articol, se aruncă cele mai urâte insulte unui magis­­­trat a cărui întreagă carieră răs­punde pentru dânsul mai lămurit de cum ași putea-o eu face. Acela care l-a scris e tot atât de nemer­nic ca și acela ce l-a patronat. Și ca urmare consider aceste ar­ticole ca o dovadă ori de inconști­ență, ori de mișelie. Vă las biler să alegeți. Iar dacă cineva se simte jicnit, de cuvintele mele, sunt gata, oricând săi dau satisfacția ce va crede"de cuviință. C. G Sturdza, avocat Str. Sf. Atanasie 16. Distăinuiri interesante Ieri Duminică Dl. Nicolae Fleva a ținut la Dacia In București o întru­nire publică la care au asistat peste 5000 de cetățeni ai capitaliei. Desgustat de politica josnică a tu­­kiștilor, D-se­a’a retras din gruparea inventată, și a ținut să se știe, cum și pentru ce a plecat de la tariști. D-nii lorison Bădureu și restul au plecat clandestin, pe fereasta de la partidul conservator, fără motive plauzibile, ci pe simple cordiocuri pe care și acele, le-au ținut secret. Dl. Fura pleacă de la Uri șt’, pe poarta cea mare, cu fruntea sus și încântat că a es­t dintr’o atmosferă infecțioasă. P-ia a­­ himat la Da­ia pe cetățenii Bucureștiului și s'a spo­­veduit a aratat în mod clar și tim­­p de imposibilățile de fapt, de a mai putea figura în rândurile Ukiamului. „Eu­ am luptat cu Disescu, C A­­riou, Djuvara, Teke Ionescu, și­­ Brft­­tianu a căzut,—zice dl. Fleva. Astăzi situația e mai gravă, căci avem da luptat cu o atmosferă de imoralitate năbușitoare“. Simpaticul tribun analizează apoi cauzele diferite care au motivat vre-o câteva căderi de la putere a parti­dului liberal, între care și acea când liberalii aduseseră grave atingeri sen­timentului național. Na-am retras a­­tunci din parlament zice Dl. Fleva pe chestia demnităței naționale,­ azi însă retragerea din parlament s’a făcut pe chestia buzunarelor. Dl. Fleva Dee apoi interesata des­tăinuire că la început nu vroia să Intre In gruparea takistă, al cărei rost nu’l înțegea de loc. I am spus lui Take mărturisește Dl. Fleva că nu ințăleg să lupt pentru oameni, ci nu­mai pentru idei; in gruparea D-tale, văd omul,dar nu văd ideile ! Vorbind despre casele de Credit o­­ratorul spune că a contribuit la în­ființarea instituțiilor noastre da Cre­dit, dar că mai bine își tăia mâașla

Next