Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)
1911-11-25 / nr. 226
ANUL XIX No. 226 ABO HAKEKTE - Pe un an . . Pe jumătate an . Lei 20 . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani Redacția si Administrația Ja si Strada Lăpușneanu 44 VINERI 25 .NOEMBRIE 1 1911— mwmmnmi Xrtgserții sși reclame .„ In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b.^ In pag. a 4-a rândul. 30 b. t Slepoîî .ro, se ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR % NUMIREA gurakikii ÂVțricii — O interpelare și un răspuns — la mijlocul enormei galălagii a presei liberale, a grosolanelor înjuiii debitate de ziarele brătienete la adresa d-lui Marghiloman și a speranței ridicole a celor apelpisiți de a întrezări posibilitatea unei crize ministeriale, răspunsul d-lui Nicolae Filpescu, ministrul de război, a căzut ca un duș asupra opoziției, tăindu-l probabil pentru multa vreme cheful de a mai ticlui «boffibtr parlamentare la fel cu acela a deputatului Ul. Vasiliu. Nici nu apăruse bine decretul de numire al d-lui general Averescu ca șef al marelui Stat major al armatei și liberalii se năpustiră asupra colecției «Monitorului Oficial,“ desgropând interpelarea d-lui Marghiloman prin care se denunțau neregularitețea de la ministerul de război de pe cînd d. Averescu era titularul acestui minister și fără a se uita că-și desmormîntau propriile lor păcate, au încercat să tacă din acele acuzații țesătura unei intrigi între d-nii Filipescu și Marghiloman. Intriga n’a putut prinde însă și în loc ca, pe urma Interpelărei deputatlui Vasiliu opoziția să poată culege măcar a zecea parte din roadele pe cari le aștept*, s’a ales cu o declarație sdrobitoare pentru ea prin’aceia că s’d făcut încă odată dovada perfectului acord ce domnește în sinul cabinetului actual. Iată Intr’adevar răspunsul d-lui ministru Filipescu la acuzația că ar fi numit pe d. general Averescu pentru a da o lovitură d-lui Marghiloman: „La 15 Noembrie 1910, se declara prin Meblerul de deschidere al Corpurilor legiuitoare că prin creditele Îndestulătoare votate da d-voastră scumpa noastră armată este in măsură să răspundă oricând la așteptările națiunei. O lună și jumătate în urmă, venind in capul ministerului de răsboi, AM CONSTATAT CA ACEEA DECLARATIUNE NU ERA CONFORMA CU REALITATEA (Aplause prelungite, vie mișcare). Pot spune aceasta azi, când în bună parte aceste lipsuri sunt împlinite și când primejdia e înlăturată. (Aplause prelungite și repetate). Pe lângă aceste lipsuri materiale, am constatat și altele relative la pregătirea de răsboi ce privește statul major. Nu pot spune mai mult. Sunt gata insă a da într’o conferință secretă, capilor opoziți unei argumente atât de decisive, încât mă declar gata a primi judecata lor. In atari împrejurări, eu, care mă ocup de aproape de ale armatei și mai de departe de ale politicei, am făcut in statul major o numire inspirată exclusiv de interesele apărărei naționale. Vă cer, d-lor, o abertate nebrăurită pentru actele administrațiunei mele și în deosebi pentru numirile în comandamente. In schimb iau greaua răspundere, dar toată răspunderea pregătirei de răsboi.Mari &pian^ei trec acum la preocupările de ordin inferior ce călăuzesc pe interpelatorul de azi. D. Marghiloman s’a ocupat, acum doi sau trei ani, in interpelarea sa de activitatea administrativă a ministrului Averescu. Eu am făcut o numire exclusiv militară. Ași putea să Închei aci răspunsul meu. Dar ca să nu crediți că vreau să ocolesc ceva, sunt gata să mărturisesc că în aprecierea administrațiunei dlui general Averescu ca ministru de răsboi, sunt între d. Marghiloman și mine oarecari nuanțe. Vă dau astfel satisfacția d’a trage chiar concluzia că ministerul nu e omogen. E probabil că aceste deosebiri de vederi s’ar fi risipit, dacă s’sr fi scut, acum trei ani, ancheta cerută de d. Marghiloman și—pot să destăinuesc—cerută și de d. general Averescu In consiliul de miniștri, sub guvernul trecut. Dar cum am făcut numirea șefului de stat major general ? Precedentul minister a adus pe d. general Averescu la capul unei divizii, fâcîndu-l să sară peste șapte generali mai vechi. Eu fără a sări peste nimeni, am mutat pe generalul Averescu de la comandamentul diviziei I în birourile statului major, fără a-mi putea închipui—și nu cred că partidul d-lui Vasiliu să adopte acest mod de a vedea jignitor pentru armată—că trebue s*ui ofițer altfel de onoare la divizie și altfel la statul-major. E drept că locul de șef de statmajor e Înconjurat de prestigiul unei presupuse capacități a „titularului, capacitate ce nu știu să fi fost tăgăduită d-lui general Averescu. ~ Știam fără îndoială, că făcind numirea ce am făcut, voi fi interpelat. Era neînlăturabil ca un oarecare, desigur un deputat care n’a interpelat ani de zile, că se arăte foarte ingrijit de necesitățile apărărei țării și legindu-se de interese mari ale oștirii să tragă folos pentru o măruntă intrigă politică. Era fatal. Pentru aceasta se cere numai necesar d’a citi crimpee de talentul ,»Monitor“ și de ziare (Aplause, râsete). D. Vasiliu a dovedit, în această ordine de idei, talent cu belșug dar o insuficientă perspicacitate (Aplauzr). Astfel m’a Îmbiat a face cu regret pentru d-lor următoarele declarațiuni: Pentru numirea ce am făcut, n'am prevenit pe nimeni, afară de primul-ministru, decît pe d. Marghiloman. Adaug că dacă d. Marghiloman s’ar fi împotrivit, i-ași fi făcut acea numire. (Aplause prelungite). Colegul meu, văzînd prețul ce pun d’a avea în capul statului major un ofițer de statmajor, un cunoscător adine, prin o lungă practică, a serviciului de stat-major, mi-a făcut o concesie care s-a transformat pentru misie în o obligație față de dhósul. Am spus d lui Marghiloman că concesia sa mi-a creat o datorie de recunoștință. Abilitatea d-lui Vasilia îmi dă prilejul d’a spune la tribună ceea ce am spus între patru ochi și Interpelarea dsn se va avea drept rezultat d’a apropia și mai mult ceea ce a voit să despartă. (Aplause prelungite). Intriganții și clevetitorii au acum cuvîntul, iar ziarele liberale pot cînta înainte pe tema luptei dintre d-nii Filipescu și Marghiloman. E chestiunea numai de a se vedea cine-i va mai lua în serios ——........... Păruiala din familia Ghibănescu Scandalul provocat de către d. O. Ghibănescu- profesor și membri în clubul takist din localitate, este de notorietate pubică. Se știe că d. Ghibănescu a pasat și posează poate încă în moralizator, acest domn Ghibănescu care s'a făcut atât de cunoscut prin înșelarea bieților săteni de la Sbresola. Re de puține oi, am put t ceti prin „Opinia", articole semnate de acest domn Ghibănescu, articole prin care celebrul dascăl propovăduia morală, cinste, demnitate etc. Iată ce ni se relatează dint Huși, în privința scandalului provocat de Ghibănescu, și care a produs în tot orașul hohote de râs. 1). Ghibănescu ținea în Iași pe o nepoată a sa, fiica unei surori ale sale din Huși. Jăla motive pe care numai fata le știe bine, într’o bună dimineață dânsa și a luat tălpășița de la locuința d-lui Ghibănescu, și a pornit’o la maică sa, la Huși. 1) Ghibănescu dimpreună cu d-na, imediat după plecarea nepoatei, au plecat după dânsa la Huși, lăs la gară suindu-se într’o trăsură, ambii soți s’au îndreptat spre locuința d-nei Soda Teodor, sora d-lui Ghbănescu unde d. Ghibănescu a dat naștere unui adevărat scandal. Se adunase lume și privea ce se întâmpla în casă, de parcă era o nuntă. Scandalul a încetat numai în urma intervenției poliției și are ca urmare darea în judecată a d-lui Ghibănescu. Un coscogemite fost deputat, profesor secundar, om cu pretenții și care trece drept fruntaș in gruparea bădărănistă, se apucă de scandaluri, de păruială în plin Huși, in fața sutelor de oameni, adunați pe la ferestre, ca la nuntă de provincie și acesta are îndrăzneală să scrie la gazetă (takistă, firește) și să insulte zilnic pe amicii noștrii, așa din senin ! !). A. Bădăran se poate făli de așa membru în club, școala de asemenea de un profesor al ei, iar Hușul de un fiu atât de scandalagiu. Să le trăiască tuturora. "-"11-................................................ Agitații nesănătoase In totdeauna s'au găsit indivizi, oriedrei clase sociale ar aparține, cari să exploateze naivitatea poporului muncitor și să'și facă o sursă de venituri, o carieră din agitațiuni periculoase. Se cunoaște proectul de lege al d-lui ministru Nenițescu Se știe că opera ministrului Industriei a fost salutată cu elogii chiar de „ Voința Rațională", mai ales în ceea ce privește asgurarea muncitorilor pentru caz de boală, invaliditate, bătrânețe, etc. Ei bine, „ Dimineața“ ne spune că la Galați s'au găsit diverși Ionești și Popești printre muncitori, cari să convoace întruniri de protestare împotriva — crucii-vă, noroade ! — procetului dlui Nenițescu. O să ziceți că «întrunirile de protestare“ sunt ceva specific romînesc. Or fi,, dar socotim că a mai sta indiferenți față de agitațiile nesănătoase ale unor cavaleri de industrie, fie ei chiar muncitori cu... numele, ar fi o crimă. Cerem dlui prefect de Covurlui, I. Iagi Anton, să dea cele mai severe măsuri împotriva agitatorilor de meserie din portul Galați. Cunoaștem situația locală și știm că operațiunile în cel mai mare port dunărean sunt la cheremul ,lucrătorii cari nu lucrează, acelor cari vo' b *h , fac pe oratorii dar la cluburile muncitorești și pun la cale greve și iar greve, cari nu o dată au adus lovituri grozave comerțului gălățean. D. prefect de Covurlui să sfătuiască pe muncitori să aștepte liniștiți legea d-lui enițescu, care îi va ocroti chiar împotriva lor înșile și să nu se facă unealta unor trântori cari trăesc din exploatarea naivităței și credulităței lucrătorilor neștiutori de rostul politicesc al acestei țări. Pe de altă parte și parchetul de Covurlui ar trebui să-și facă de lucru cu acei Ionești și Popești, o raion pe la Cluburile muncitorești. Articole sunt destule în Codul penal. Cerem aceasta, mai ales unui magistrat de talia dlui prim procuror Eugen Bonachi. Buruiana subversivă trebue stârpită, și cât mai curând, în dulcea noastră țară. --------------oo «x--------------------- mm jtpiti“ Acestui pamflet, care și-i ficut un fel da apanagiu din a insulta pe toți fruntașii partdului de la putere, nu lasă nici de data aceasta In pace pe d. Negruzzi, care a dat dovadă că represintă cu drept cuvânt, pa adevăratul om d nwt a pune rânduială in trebile județului Iași, cari in treacăt fie zis, lăsau mult de dorit, cu toată bunăvoința ce a avut d. Krupenschi să facă ceva. De cum a fost numit in fruntea județului Iași, d. prefect Negruzzi, toate gurele rele, de la „Mișcarea” au improșcit cu veninul lor—nu numai pe prefectul și omul politic, dar mai ales și-au îndreptat segetele lor tocite, contra lui Negruzzi ca om particular, crezând că acolo au un câmp mai larg pentru insulte, au atacat familia lui, și nici un membru al acestei ilustre familii moldovene, n’a scapat de pestilențioasele și trivialele insulte, ale marelui comitet mmm» V. de la ,Mișcarea“. Și s’au năpusti asupra d sale, tocmai pentru că știau bine că va fi un bun administrator, un cunoscător profund al nevoilor județului nostru și un protivnic da temut pe vitor în jud ț, țcoatra „Hyrautului de la Nord“, al cărui fiasco politic s’a văzut cu ocaziune alegerilor generale. Și lucrul se explică. Hursutul, nu are nici o legătură cu țara românească, oricât s’ar jefui tuturor de ce la suferite in negurile și zăpezile Sstriei, ori cât ar fi tăiat lemne pe la Galisi și or cât ar fi sărit gardurile consulatului Francez, de pe consulului ,Francm‘, tot nu timpul poate să pretindă os în baza acestor glorii poporul român să-1 îmbrățișeze și să-l iabsască. Cu d. Nigruzzi, lucrurile sunt altfel E pământean, e trăit la țară, e iubt da popor pe care-1 cunotște și deci e explicabil, cu un as mpn&a om să fie un protoino siberianului oploșit in țara Românescă, care nu poate prinde rădăcini aici și nu se va lipi niciodată de inima poporului român. Și dacă astfel stau lucrurile, iată adevăratul motiv, pentru care impotenții de la „Mișcarea“ in gesturi epileptice, caută să lovească pe unul din cei mai de seamă fii ai Iașului. Dar să revenim la trivialitatea debitată în numărul de aseară al șecărei și rscipitularea a unei părți dn activitatea d-sale ca conducător al judstului nostru, am făcut a conduși numai din, dânsa da seamă a diferiților ședinți din seziunea trecută a consiliului județean, și o’,m urmărit alt scop, decât a înlesni opiniei publice, o comparația întră opera mare de îmbunătățiri săvârșite de D. Negruzzi și în activitatea ebsoluta a foștilor prefecți liberali. Scopul nu -am atins, pentru că cetățenii acestui oropsit județ și-au dat seamă de puterea de muncă și da priceperea celor însărcinați cu conducerea intereselor județului nostru. Articolul din «Mișcarea“, mai cuprinde însă și uneia însinuări, privitoare la marile cheltueli de reprezentație ce le-ar fi pe actualul prefect. Dezinteresarea dacă nu au dat dovadă actualii conducătorii ai județului, a probst opriei publice ,cinstea și sinceritatea cu care i-i îndeplin^ctitoria. In această privință ne adresăm pri urmare numai scriblor de la „Mișcarea“, rugându-i să ’și amintească că administratorul acestui pamflet — I. Soteanu — a încasat din banii rezervați pentru siguranța Statului da Ministerul de Interne sub trecutul guvern libere], suma însemnată de 28 800 de lei numai la patru ani. Care a fost destinația acestor bani, dacă nu să umple buzunarele celor ce vorbesc acum cu atâta durere de banii statului. După ca au încasat lunar de la Prefecturii de județ câte 600 de lei timp de patru ani, făcând astfel ca jurțul să sufere de lipsă de fonduri pentru nevoile ginerele, e o nerușinare fără margini, să te ridici In contra unor cheltueli, care se fac in baza unor drepturi legale și care au de scop tocmai îndeplinirea nevoilor de care sufere județul nostru. De ce vorbesc prin urmare de furie in casa spânzuratului ? E rușinos, iar acei cari au împărțit banii statului în scopuri politica de pertid și cari au avut cheltueli de reprezentare mult mai mar, ar trebui să oprească din avântul lor nesfib&duît, pa scribii rămași fără botniță. Ar trebui să trecem cu vederea o altă inepție — ordinul dat primarilor .. etc. Se vede destul de clar cât de puțin cunosc cei din clubul liberei legea făcută tocmai de ei la 1908 și prin care, primarii rurali nu mai joacă aici un rol în alegeri și prin urmare dacă d. Prefect ar fi voit un adevăr sa influențeze asupra alegătorilor, s’ar fi adresat mai curând altor factori administrativi, cari cu o preponderență mai mare la sate. Dar adevărul puțin ii privește pe cei din gașca liberală. Ei simt o singură nevoe, să inși-