Evenimentul, februarie-martie 1912 (Anul 20, nr. 1-26)
1912-02-29 / nr. 1
= ANUL XX No. 1 5 IB sini abonarreivte Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi cu bani EVENIMENTUL ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 MERCURI 29 FEBRUARIE 1912-5 Bani ANUL QIURI Xxa««2-ții își reclams In pag. a 2-a rândul 1 leu in pag. a 3-a rândul 50 bani In pag. a 4 a rândul 30 bani T^I^ELF'OUST 3STo. 88 Atittidifyța takiștilor Cu cât celebra campanie de risturnare se face zilnic tot mai ridicolă și devine tot mai slabi, cu atât situația takiștilor e mai clară și atitudinea lor mai vizibilă. Mai cu samă de când takiștii s’au încredințat că nici Suveranul și nici partidul conservator nu le dau atenția la care se așteptau, partizanii d-lui Take Ionescu au înpins pe șeful lor la liberali și caută să-l alipească la ei în mod definitiv. Interesul pe care’i pun takiștii de a se vedea odată aninați cu șef cu tot de pulpana vreunui partid are ca motiv plausibil neapărat, că nu se pot ținea susținuți de proptelele proprii și le trebuie imperuios ajutoare. Ei simt că se prăbușesc și caută să-și asigure susțineri din timp, pentru ca se nu-i apuce dezastrulstingheri. Așa se explică entusiasmul pe care vorbitorii tariști, la întrunirea de duminica trecuta de la Dacia, sau manifestat pentru colectiviști și cu deosebire pentru ilustrul șef al colectivităței. D. Nicu Xenopol și un alt faimos necunoscut Comșa s’au întrecut in obrăznieit la adresa d-lui P. P. Carp și în osanale și tămâieri la adresa șefului firmei La trei trap. Unii clapani takiști întrevăd deja posibilitatea unei contopiri a takismului cu colectiviștii și -și fac mână bună de pe acum cu viitorul lor șef. D. Take Ionescu știa ce avea să se spuie la adresa d-lui Carp, de către oratorii takiști și de aceea a făcut pe bolnavul, ca si nu sa zică că era la curent și prevenit chiar despre ceea ce se va vorbi. Din toata cumetria takistolib arală de astăzi să degajează un fapt care nu poate sa scape unui observator atent. Faptul e că chiar dacă d. Take Ionescu ar vroi, după terminarea așa numitei campanii de resturnare, să strice cumetria,nu o va putea face, fiindcă partizanii săi, dacă nu toți, dar în majoritate, nu se vor despărți de partidul liberal. Ei știu că, în partidul conservator nu vor putea fi primiți în modul cum sperează să fie primiți—și nici de sine stătători nu vor putea sa remânfi. Fie din cauză că întreprinderea aventurei a făcut fiasco, — fie ca latre conservatori nu pot figura în ipostasele ce doresc, — partizanii D-lui Ionescu nu văd altă scapare pentru ei, decât intrarea în rîndurile colectiviste și primirea lor în partidul cumătru, cu oarecare avantaje,—reduse neaparat cu mult, de cum le formulau odinioară. Reeșă deci că mulți dintre takiști, tot nu și-au perdut capul așa de tare cum l’a perdut șeful lor. Ei prevăd eventualitățile și sunt oameni practici, săturați îndeajuns de fantasmagoriile și amăgelele cu care sunt duși de aproape c’ooi ani. Procedînd astfel, ei riscă de a continua să rămână în așteptare ca să se deschidă și pe mai dânșii cerul; și semne nu sunt de nicăire că se poate întâmpla o minune ca aceasta. Și să știe că mulți din partizanii aventurei sunt oameni cari s’ar pricepe ce să facă, dacâ’i pot sa trebi compatibile cu aptitudinele lor, — și că văd că se macină degeaba așteptând situații la care sunt convinși că nu pot să vin. E car natural că mulți dintre takisti să fie nemulțumiți de poziția în care se găsise, și pentru ca se o îndrepte să dedau la sportul de a inveciiva prin întruniri pe fruntașii conservatori și a tămâia în acelaș timp pe dl. Ionel Brătianu de la care își zic că pot spera ceva în viitor. Aceste sunt cauzele, credem noi, pentru care Dl. Take Ionescu a fost și este silit să fie prizonierul partizanilor și se joace cum vor tânga ei. Pentru timpul present aceasta este atitudinea takiștilor, dictata de împrejurări și mai cu samă de interesele stopului ce urmăresc. Stare anormală- Primejdie națională D. Ionel Grâ^a«M-Rătești-Ruginoasă a avut, la întrunirea de la „Dacia”, un acut acces de.... patriotizm. Omul care, grație norocului, a știut să și aleagă un tată, care a dat iama în budgetul statului cât a stat la putere, declară, în fața agenților săi electorali, că guvernul Carp constitue o primejdie națională . In lipsa d-lui Take Ionescu, care era reßnut în casă de o extincție a vocei, Ionel Rătești, arendașul Eforiei a 5 lei pogonul, a izbutit să mai găsească o vorbă umflată, pe care s'o debiteze cu îndrăzneala unui inconștient. Politicianul acesta atât de mediocru, cel mai mediocru din lumea întreagă, ajuns șef de partid și de guvern numai grație actului său de stare civilă, își dea rolul în serios și a început a se crede chemat să facă fericirea acestei țări. Se vede însă că talentul sare o venerație, căci nici pe departe fiul nu seamănă tatălui. Zicala populară spune că „mai bine un dram de noroc decât un car de minte”. Ei bine, d. Ionel Ruginoasa are noroc cu carul. Șefia sa i-e necontestată, deși în partidul liberal, o recunoaștem bucuros, se găsesc 20 de bărbați cari ar fi pu tut, fiecare din ei, să fie șef cu mult mai înaintea fiului Statuei, dacă n ar fi vorba pentru șefie de un extract de naștere de la Forica. Șeful partidului colectivist, amețit de fumurile mărirei, contestă d-lui Carp și partidului conservator dreptul de a cârmui această țară, pe care o consideră tot ca o moștenire de la babaca. De aceea, acum, când altul guvernează, situația e anormală și țara cere să fie stăpânită iarăși de omul de la Rătești și de cei doi frați din firmă. Asemenea caraghiozlâcuri de bâlciu, etalate cu atâta candoare pe scena de la „Dacia“, arată mentalitatea semibarbară a celui mai îndrăzneț arivist politic. Dar omul și-a găsit nașul. D. Carpi a demascat afacerile „patriotice, i-a aplicat ferul roșu și a enunțat acea axiomă politică, ce va rămâne ca o dogmă: omul politic trebue să fie corect în viața privată, dezinteresat în acțiunea sa publică. D. Ionel Brătianu să mediteze adânc—dacă e în stare s'o facă — asupra acestor cuvinte râmase memorabile. Cina știe poate că se va convinge în cele din urmă că ele trebue să formeze crezul politic și al partidelor din România. Până atunci să ne mai slăbească puțin cu « stări anormale» și „primejdii naționale“. -------------OOOOM>------------ maibuinut încă o speranță a opoziției spulberată. Camera discută Legea bunurilor de mină moartă. El a vorbit din ministru Lahovary, autorul proectului. A fost un discurs monumental. Titularul de la domenii a discutat profetul său, respingînd toate obiecțiile ce i s'au adus. Mai mul, d. Lahovary a dat dovadă de mult tact politic, pastrând in discursul său o notă împăciuitoare și recunosctnd că ultima fortăreață colectivistă, Casa Rurală, deși a împărțit la săteni nume I 11 la sută din moșiile cumpărate, totuși pănă acum nu s'ar fi putut face mai mult, din cauza lipsei de mijloace a sătenilor cumpărători. Făcind istoricul chestiunei agrare și arătînd pămîntul ce'l stăpînește țărănimea, d. ministru declară că proectul său nu rezolvă chestia agrară,ci e o contribuție importantă spre rezolvarea lui, căci sătenii sunt făcuți stăpini pe 800 0OO si ogoane de pămlnt. Discutînd obiecțiunile de drept ce s’au adus proe>tului sân, oratorul arată că nu sunt întemeiate „căci nu se poate respecta la infinit unele dispoziții testamentare că ei ar prohibi înstrăinarea 1 getelor. 1) altfel d. ministru a obținut promisiunea celor în drept că vor vinde de buna voie la săteni moșiLe ce cari le administreasei in virtutea testamentelor donatorilor ]Nu poate fi vorba aci de o „expropriere monstruoasă", cum pretinde fostul ministru Al. Constantinescu, care a devenit apărătorul unui principiu conservator. De altfel dacă s-ar admite modul de a vedea al fostului ministru de Domenii,Pttriarhul de la Constantinopol ar fi îndritat sa revendice moșiile secularizate de Vodă-Cuza, lu MILITItiMM! Celor „Trei frați“le surdea viitorul, erau salvați, găsiseră modalitatea de a eși din încurcătură, ascult^duricioasa afacere a franca yului, ag tioduse pe tema reformei administrative. Mercenarii erau gata de luptă, statul major garantase izbînda, cad deodată un strategician mai iscusit, tăindu-se drumul a strgat înapoi la tranv y . Dl. N. Flevis, cu mintea lui ageră, cunoscînd toate mreile ce se întind cartelații guvernului, toate agresiunele ce voesc să facă in opinia publică pentru a șterge din mintea tuturora ..eficerea patriotică“ la Întrunirea de Duminică, din sala Eforiei, a demascat acel plen al cartelaților și in aplauzele intregei asistențe a spus celor ,,trei frați"*, înapoi la tramway! Pe această temă ați pornit lupta crineenă contra guvernului, pe această temă ați ridicat baricade, duceți lupta mai departe dacă puteți și răsturnați guvernul. Răscoliți masele profunde ale poporului, faceți apel la toate clasele sociale și stârniți acea furtună pe care o preziceți contra guvernului, dar luați bine de seamă ca nu cumva să alunecați in mijlocul ei. Calul de tramvavi s’a luat și acum începeți a mișca singuri tremngul, cu propriile voastre forțe și adunați in jurul lui întreaga țară dacă vă este cu putință. Și cuvintele dlui N. Fleva care au resunat in sala Eforiei, resună în întreaga țară și din toate colțurile sa aude strig noi : înapoi la trenin y 1 —----------O <> O O«—---- cruce de altfel a încercat de vre-o 10 ori. Continuind, d ministru arată rolul proprietăței mijlocii pe care o creiază prin introducerea în lege a loturilor de 50 pogoane. In aplauzele frenetice ale Camerei, d. Ministru al Domeniumlor și-a încheiat astfel splendidul său divers: „Cu asemenea proecte de legi se restabilește pacea, nu aceea care se menține cu baionete, ci aceea care se menține cu muncă cinstită și ordine”. Opera d-lui Ion Lahovary face onoare partidului conservator și autorului ei, care schimbi pa oameni în animale. Intr’adevăr au fost femei la a căror apariție, inteligențele se întunecau, rațiunile tăceau, scrupulele mureau și tot S3 îneca intr’o mare rda dorințe. Trecerea lor prin lume, a fost ca navala groaznică a unui fidel... pentru ele națiunile s’au războit, oamenii s’au încherat ca niște tauri furioși, dezolarea s’a întins peste familii și puterea lor rmgidă a continuat să îmbite imegnațiie după secole da la moartea lor-Imaginea Eenei pe zidurile Troiei, și a Cleopatrei pe malul Nilului, aceste regine cu frumusețea neperi*tore, a căror fantome vor fi veșnic evocate de regretul bibaților și al căror suflat îndoit, iimiți de dorința atâtor amanți, torturează încă somnul poeților și artiștilor. Curtizane de sigur—prin focul unui temperament implacabil și prin sugestia aâtor pasiuni aprinse In jurul lor, mentalitatea lor specială le face să vadă lucrurile într’un mod aparte, acela care convine sati faceria dorințelor lor. Gesturile lor totdeauna sculpturale sunt uneori de o stranie măreție, de o energe care uimește și imoralizează. Cleopatra care primește pe Antoniu goală, cu corpul ebrn voalat de umbrele violete ale unor voaluri străvezii in mocul splendoarei unui lux oriental și halucinat; și pare învinsa și disprețuită de superbul Cezar știe să moară in poezia aproape mitică în care a trăit, oferindu-și brațul ințepaturei unai vipere.. Elena care trece ca o viziune fatidică in mijlocul ororilor unui războiu făcut pentru ea, Elena pentru care au luptat soldații superbi aduși de galerele care aveau la o prora o himeră sau o victorie Înaripată... Elena ale cărei perfecțiuni au rămas ca imaginea eternă a frumuseței... Semiramida, regina Asyriei, a cărei imagine a rămas să fie venerată ca însiși imaginea Venerei Asiriene, și căreia adorația mulțimei i-a creat un sfârșit de o poezie fermecătoare : se zice că intr’ori, regina care rătăcea prin feericele ei grădini suspendate, s’a transformat intr’o porumbița albă și a sburat in cer. Theodora, împărăteasa Byzantului, „basilissa* sdrobitâ sub greutatea podoabelor inestimabile, tronând In mij* 10 al invrii mășegului entuziast al circului, emblemă a frumuseței și vițiului, triumfător, al vițtului tânăr. Împodobit cu toate grațiile și seducțiile și ridicat sus de tot, pe tronul de secole al împărăției latine. In adorația mulțimei .Trăiască gloria purpurei, bucuria ochilor, basilissa care iubește pe Christ. Lucrezzia Borgia sinteza corupției papale, întruparea tregioelor festine în care altarul servea de mată masă de mâncare, la care potirul era receptacolul vinurilor otrăvite care trăzneau pe dușmanii Borgiilor. Lu* crezzia de trei ori incestuoasă, miritată de patru ori și pătrănd incă aureole de sfânta a parului blond, privirea candida a unei fecioare. De asupra domniei lui Bario al 11 -ea strălucea emblema semilunei. Pe grelele stofe care drapează tronul agal pe baldachinul armelor regelui aceeași tmbemi arcuită a semilunei. E numele f vorbei regelui, a frumoasei Diana de Potiers. Sub patronajul acestei zeitți păgâne, iubirea regelui a durat peste douăzeci de ani, fără nici o atingere, departe de ghiarele indiferenței. La curtea Regelui Soare, d-na Mottespan, frumoasa blondă cu ochii negri plini de flăcările ambiiei a stăpânit spiritul celui mai mare riga al lumei, timp de unsprezece ani. Imaginea ei apare ca a unei magiciane a liturghiilor inge, goală pe altarul profanat cu potirul răsturnat intre cumi, cu evanghelia pe pântece, sub un crucifix rasturnit. Și această imbeiaa a furiei revoluționare, Thérogne de Méricourt, bmazona care intona in fruntea mulțimeior bsta și înarmate cu furci topoare, Mtusilieza cântecul roșu al hordelor regicide. Cotidiane La întrunirea din „Joia mânioasă“ a luat cuvântul și d Gh. Săndulescu (Ziarele ) Combătând conservatorii Strașnic mai elenea Ghiță. Pe „boeri“ vrea să-i distrugă Tocmai el, boier de... viță! Haplea Marile îndrâgostite Sunt femei care umblă în viață, înconjurate de o aureolă de dorințe ; parfumul ființei lor îmbată barbații, și-i târăște cu o putere irezistibilă in spre iubire Puterea lor magnetică, adoarme scrupulele, își râde de sentimente și aruncă departe ca pe niște su firii meschine toata mulțimea complicațiilor sentimentale cu care omul de când lumea a cautat să-și îmbrace dorința sălbatecă a posesiunei. Puterea lor magică, explică admirabilul mit al Circeei, vrăjitoarea