Evenimentul, aprilie-iunie 1912 (Anul 20, nr. 27-98)
1912-04-01 / nr. 27
A \ * d T -ANUL XX NO. 27 DUMINICA 1 APRILIE 1912 5 Bani S Bani ABONAMEHTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străiinătate un an 30 Un număr vechi 3u bani AKU&CIU8! Xast ®rțli și reclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 bani In pag. a 4 a răndul 30 bani TELEFON UTO, S3 ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția §î Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 Urletții desperaților Noua formațiune conservatoare a provocat a adevărată scrîșnire a dinților în rândurile grupărei takiste, care,pierzînd on ce nădejde asupra posibilităției unui guvern Take Ionescu, face spume la gură, împropcînd cu cele mai triviale insulte în dreapta și în stingi, cu acea furie și inconștiență pe care numai disperarea o poate provoca. Luați ziarele larifate, de la cele oficioase și până la minusculele forțe de provincie, — și veți vedea coloane intrigi de invective și la adresa partidului conservator și la adresa Coroanei, insinuații nedemne și amenințări neputincioase, cari nu trezesc în opinia publică decit sentimente de indignare și compătimire față de descreierații care le comit. Cunoașteam moravurile ta~kiștilor ; eram deprinși cu insultele și cu calomnia lor ; știam cît prețuesa la un arivist și un ambilos cad. Take Ionescu toate sentimentele prefăcute către țară și Dinastie, dar sub înfățișarea aceasta hidoasă până acum nu ram văzut. Abia acum cînd li s’a distrus ultima speranță a visului lor cînd văd abizul în fața ochilor , cînd din nenorocita lor întreprindere n’au rămas declt epavele ce plutesc în neștire, toată goliciunea sufletului lor a eșit la iveală, arătînd de ce sunt și pot fi capabili. Înjură pe d Maiorescu pentru ce ? Pentru aca d-sa nu a refuzat constituirea noului guvern spre a recomanda pe d. Take Ionescu ca singurul om în stare să dea țărei un guvern serios. Amenință pe Suveran iarăși pentru ce ? Pentru ca M. Să nu s’a grăbit să ceară voe d-lui Take Ionescu de a încredința d,lui Miorescu formarea noului guvern, singurul caz in care am avut un regim care ar fi fost expresii» voinței acestei țări. Ce li se poate răspunde unor asemenea oameni și de măsuri se poate lua contra lor ? Cel mai bun lucru e să-i lași în pace să-și facă delirul, pănă cînd accesele făribunde trecînd și întrînd în faza reculegerei, umilii vor pleca capul sub propria lor rușine. Un fapt rămîne din tot sbuciumul acesta dureros. Legenda takismului s’a sfârșit. Ultima poliți dată gloatelor turbulente cu girul fraților Brădeni a fost protestată, de o guvernare takistă ubei vorbă mai poate fi D. Zeke Ionescu rîde, dar rîde galben, rîde rîsul deznădejdii, căci înainte de a fi înmormîntat pe alții și-a citit prohodul înmormîntărei pentru vecie a tuturor iluziilor și ambițiilor sale deșarte. O singură cale i-a mai remas acum, acela de a se pleca în fața realităței, pentru a reîncepe de la capăt o viață nouă, înfrînîndu'șî poftele bolnăvicioase și apucînd pe drumul cinstei și adevăratei datorii. Tekismul a fost, takismul nu mai este, s’a spulberat ca fulgii la suflarea vîntului. Cuvânt bine spus D G. Millo, directorul Adivărului, are câteodatăt formule lapidare spre a caracteriza situația politică. Iata cum Își sfârșește d-sa articolul său de astăzi : „Oricum ar pleca d. Carp, gavricul d sale va rămâne, ca un regim de reparațiune socială, ca o încercare de moralizare a partidelor și în special ca un strigat de protestare contra politicei de afaceri și a afacerilor politice. Cât despre Cei toi frați, dânșii tot incorecți vor ramâne, iar afacerea tramvaielor, ori ce ar fi, orice sa va întâmpla, oricine va veni la guvern și oricum ea se va retovi, va rămâne veșnic ceea ce a fost și ceea ce este : cea mai mare pungășie și escrocherie a veacului în care trăim." Recomandăm d-lui Take Ionescu pentru care d. Mille are mare dragoste articolul directorului Aduvarului. Conjecturi Unele ziare de nuanță takistă, ne aduc știrea că d. Take Ionescu, deș i a scăpat trenul și de data aceasta și cu toate că liberalii nu au putut să-și ție cuvântul de a'l aduce la putere, el rămâne de partidul colectivist și totuși lipsit va râmăne totuși lipit, de partidul colectivist și va continua să secondeze pe d Ionel Bratianu în lupta contra guvernului. Iată-l dar pe d. Take Ionescu devenit pe față mercenar cu titlu de camardiner al șefului liberalilor. De altfel, de mult era indicat d-lui Take Ionescu acest epilog al prietenilor sale politice. Grandoman peste măsură și semeț din fire, d. Săpte pantaloni, nu sa gândit la nimic mai puțin decât la șefia partidului conservator. Lingăii din jurul său îi suflau mereu la ureche că e înzestrat cu toate calitățile de șef al unui partid mare și aceasta i-a răpit dreaptă judecată și la toarea unei aventuri aruncat în vâsridicolo, la al cărei desnodămănt, ilustrul caraghioz, se găsește deja ajuns. Se pare însă, că în tot timpul de cinci ani aproape, parcurs în vârtejul unor pe care la visuri amețitoare de măriri oglindite prin șoaptele interesate ale unui anturaj lacom de parvenire, d. Take Ionescu a început să vadă just și să se convingă, că tot ce are mai bun de făcut este, ori să se retragă din viața politică, ori să se alipească fără condiții la una din cele două partide de guvernământ. Și s'a fixat pentru partidul liberal. Ințălegând, că făgăduiala dlui Morțun de a'l bombarda șef al partidului conservator, era o simplă complesență de tovarăș politic și că nu se poate realiza niciodată, d. Jake Ionescu vroește cel puțin să lase a se vorbi de d sa, și deci lipit de liberali, poate că mulți naivi vor continua să creadă că frații Brătianu, d-nii Vasilică Morțun și alții vor isbuti sâ-l facă șef al marelui partid conservator. Așa fiind, continuarea de a lupta alăturea de liberali, este o pură panglicărie takistă, menită de a mistifica publicul. După cât se știe însă, Uberalii luptau ca la primul imn al unei remanieri a cabinetului se provoace o criză prin tot felul de mascaralâcuri, spre a aduce macar pentru trei sau patru luni la guvern pe d. Take Ionescu care schispele de păcătui tramvaist cei apasă. Dar cabinetul Maiorescu le a stricat toate combinațile și acum tot ce mai pot oferi dlui Take Ionescu, este un loc de clasa întâi în partid. Readus la simțul realității, toate probabilitățile sunt că d. Take Ionescu va accepta oferta și-și va reduce visurile sale de mărire la un simplu portofoliu ministrial în viitorul cabinet liberal. Are cam mult de așteptat, dar mai bine târziu decât nici odată. Cu modul acesta, țara va scăpa și ea, de buruiana infectă a takismului. — -——■* *— o —i* ș—------------- Propositurii triste Nici n’a venit câlciurile și colectiviștii au turbat. Dintre toți, cei mai expuși microbului lui Pasteur sunt d nil C Barni și I. G Duca, directorii Viitorului, cei mai înflăcărați scribi și d-lui Ionel Brătianu. Articolul violent al Viitorului* la adresa șefului nostru Petre Carp, dovedește cât de furioși sunt Brătienii și ei lor contra partidului conservator și șefului său, ceri au vroit și voesc să scoată afacerile din politică și să ajungem o țară modernă, unde cinstea și morala să predominem conducerea ei. Nimic nu va întuneca aureola ce și-a creat guvernul d-lui Carp, prin realizarea atâtor mult n-forma și in necazul colectiviștilor guvernul actual va urmări aceiași politică pe care a inaugurat-o d. Carp. Na iod gasim insă atunci când vedem cât sunt deveninoși și de răi ltb rau fațada acela care ca prim ministru le-a spus : „Jos mdnile !“ deși ne dăm sema că Brătienii spumegă și, cu furia leoaicei care își spălă puii. Își apără și ei instituțiunile și așa zisa lor politică economică pusă in practică și continuată prin înființarea S. T. R. înțelegem lupta Brătienilor contra d lui Petre Carp care i-a demscat in fața opiniei publice. Nu putem insă tolera să-și permită acești îndrăsneți să se in ziarele lor că sentința Casației a determinat pe d. Carp să se retragă, căci aceasta este o stupiditate și in același timp o insultă ce se aduce membrilor de la Casații, pe cari Brătienii ii consideri drept codițe ale partidului liberi.1 E timpul să-și mai tempereze partidul liberal voinicia și Îndrăzneala cele erată față de adversari și să fie mai moderați fă de acei cari vor să muncească și să și pue serviciile in folosul și spre binele țarei Dacă relevăm articole mondiare din Viitorul, o facem, nu pentru că acestea ar avea vre-o însemnătate, ci numai pentru a pune in evidență scrîșnirea de dinți a opozției, când a văzut că partidul conservator nici gînd n’are să se retragă de la putere. Și spumeze și da acum încolo simbrișșii cărd-șei fascisto-brătiniste ! Boala lor e fără leac, ce i drept, dar sunt mijloace ca dlasa să fie facută nofensivâ pentru țară. ———I—■rvy ■» ■ [UNK] Lăudăroșii Colectiviștii sunt din fire foarte mândri și landfiroși. N'a venit guvern conservator la putere, n’a reușit vre-un fruntaș conservator în alegeri în timpul opoziției, ca ei să nu trimițe că totul se datorește lor, care au indicat Suveranului cui să încredințeze puterea, sau că ei le-au dat ajutor pentru a eși biruitori In aleger. Astfel de limbaj au ținut d-lui P. P. Carp, în anul 1910, uitând dl. I. Brătianu, că ocupa un scaun de senator din mila guvernului pe care Il dulea. Astăzi un nou guvern conservator s’a instalat la cârma țărei. Ce va zice dl. I Brătianu? Oare și acest guvern a fost indicat Suveranului de D-ia ? E bine știut de toți că opoziția n’a fost consultată în vederea acestai noui formațiuni a guvernului, pentru că nu era o schimbare de regim, ci numai o largă remaniere ministerială. In vederea unei acțiuni în de acord cu întreg partidul conservator. Suveranul va să zică a avut o prea mare îndrăzneală față de d. Ionel Brătianu, atunci când a încredințat dlui Titu Maorescu, formarea noului minister, neîntrebându-l pe d.», dacă se învoește la aceasta, sau dorește ca formarea guvernului să fie încredințată aitei personalități politice-Așadar iată că are și țara romanească un guvern care n’a fost indicat Suveranului de către Imel Brătianu, numai dacă d-sa nu va afirma contrariul (?!) ...... ■"» 1 ■ 'O >>ww»0— Pentru „Mișcarea“ Colectiviștii de la Mișcarea au dat gata pe MUarhiavell și Maemiiternich. Din aceștia vor să fie fini și reproducând un pisigiu dintr'un articol al nostru îl răstălmăcesc după cum se convine. Iată pasagiul In ciedtlane : „Sunt Înalte răsuni di stat, sunt rezoana de îndulcire a luptelor de partide, cari cer un guvern de tranziție, a cărei menire Împăciuitoare să poată fi adusă la îndeplinire fără zguduiri și frământări, atât de dăunătoare bunului mers al tnirilor publice In deosebi Mișcarea comentează trăgând de păr ultimele două rânduri din pisagiul citat, ca și cum de aceste zguduiri și frământări ar fi fost vinovat guvernul Carp / Apoi ce vină poate să aibă șeful partidului conservator dacă opoziția apel pe siți a d-lor Ionescu Brătianu se întrunește, se agită, manifestează, se dues cu jalba porto la Cameră și Senat în fiecare zi ? In scopul da a se liniști „campaniile” acestea cari frământă țara fără nici un folos, d. Carp s'a retras deocamdată de la conducerea guvimului, lăsând vechiului său amic, d. Titu Ma»lorescu, streina da a restabili raporturi mai normale da la partid si partid. Aceasta am spus’o din prima zi și acasta o citează și Mișcarea. Voda vede însă Mișcarea că Evenimentul ar fi „înfierat" politica trinităței Carp-Marghiloman-Filipscu ? Da sigur numai în dorința lor de a găsi u nod In pajură*, iar nu in coloanele noatre. Ds cât confrații da IcFM și vrea să mai lese pe seama altora diplomația subțire ! CHESTIUNEA Restarnarei Monumentelor Istorice Intr’o mină, din substanțială broșură, retipărită d'n publicația omagială „Lui Spiru C. Staret”, d. Al. Lepădatu expune chestiunea conservării și resturnării monumentelor istorice la noi în țară. D-sa Începe prin a arăta că și la Români, ca pretitudinea, interesul pentru rămășițele istorice și rămășițele istorice și monumentele trecutului a trebuit să se nască odată cu organizarea vieții publice și a crescut pe măsură ca această viață s’a valorificat prin răspândirea și propășirea culturii. Dar paralel cu acest interes nu s’a dezvoltat și sentmentul public pentru speciala ingrijire și conservare a monumentelor noastre, căci numai timpurile moderne manifestă o preocupare culturakiodială, mai înaltă și mai generala, in această direcție Pe vremuri, totul atârna da intensitatea sentimentelor de pietatea aleurmiș lor^Iață,da operele strămoșilor Ștefan cel Mare reface lăcașurile sfinte ale lui Bogdan Vodă descălecătorul ; Lăpușneanu pe ale lui Axdru cel Bun; Petru Rareș pe ale marelui Ștefan ; Matei Basarab pi ale strămoșilor săi basarabești; C. Brâicoveanu pe acele ale lui Matei Basarab Lurările aceste,a Insă, nu erau opere de răsturnare, injpecial de azi. Ele păstrau vechiul caracter al monumentelor refăcute sau prefăcute, atăt cât hotăra înțelegerea și gustul artistic al meșterilor și al Domnilor, cari, și unii și alții, erau destul de pricepuți sub acest raport; altminteri n’ar fi putut fiunge pânâ la noi atât de vechi și atât de multe intnumente. Epoca prefacerilor inferiere a urmat mai târziu, a țai puțin fi n’au fost generală. El cade la sfârșitul sec. XIX și a pornit de la meșteri architecți stăini, veniți in țările noastre dupft afaceri. Oficios a fost patronata in Țara Românească sub Bibescu și Știrbei, la timpul carora s’au alterat și priscut prin reparații multe importante biserici și manastiri, astfel Tismana lui Vladislav Vodă și Bstrița fraților Craiovești. Cu toate acestea era destulă înțelegere și atunci pentru Însemnătatea istorică și artistică a monumentelor noastre. D. Lipădatu ilustrează totul prin rezoluția pusă de nul Alexandru Ghica pe o Capp cacerere a Episcopului de Argeș pentru repararea bisericei lui Neagoe Vodă: „Sa primesc—scrie el—numai acele cerute reparații cari nu s’ar părțile artisticelor sculpturi atinge de și podobe, și de turnur, parale toati trebuie pipăite cu respect și de artiști superiori". Ca preocupări mai serioase, culturale și sociale, pentru cunoașterea și studierea monumentelor noastre istorice. In vederea conservării și restaurării lor, poate fi vorbi numai odată cu organizarea României ore stat modern. Al. G. Golescu, ministrul cultelor în Țara Românească, e cel dintăiu care institue, la 1860, o comisiune de barbați competent', cu menirea de a întreprinde cercetări istorico-arheologice pentru cunoașterea monumentelor noastre. Din această comisiune făceau parte Odobescu, Boliac, Papazogu și Palimon de la cari mai ales de la Odobescu —ne-au rămas prțioase lucrări. Dar numai cu începutul Domniei M. S. Regelui devine actuală chestiunea conservării și restaurării monumentelor naționale, dându-și îndemnuri și luându-se inițiative, din care au rezultat preocupări cu totul serioase și lucrări efective în această direcție. Majestatea Sa insfilăto-