Evenimentul, iulie-septembrie 1912 (Anul 20, nr. 99-171)

1912-08-05 / nr. 128

bele părți. Modul de construcțiune în­trebuințat de albine, este curios; ele fac totdeauna, primul lor perete de ceară, de la 10—20 de ori, mai gros, decât peretele celulei definitive. Albi­nele lucrează ca zidarii, care după ce ar fi îngrămădit într-un loc, o a­­numită massă de ciment, ar tăia-o în urmă, egal, de ambele părți, pentru a nu lăsa la mijloc, de­cât un perete subțire, pe care ei ar așeza succesiv pături, fie din cimentul ridicat de pe coaste, fie ciment nou. Am avea ast­fel, un zid subțire, ridicându-se pe încetul, dar totdeauna purtând un pu­ternic coronament, care acoperind pretutindeni celulele, în gradul ori­care de înaintare, la care ar fi ajuns, îngădue albinelor de a se crampona și de a târî acolo, fără a vătăma, pe­reții așa de delicați ai celulelor he­xagonale. Acești păreți variază mult în grosime, după cum a verificat, după cererea mea, profesorul Miller. A­­ceastă grosime, după o mijlocie de 12 observații făcute aproape de mar­ginea fagurului, este de 0 mm,07 , pe când fețele romboidale ale bazei ce­lulelor, sânt mai groase, în raportul aproximativ de 3 la 2 , grosimea lor, gâsindu-se, după mijlocia a 21 de ob­servații, egală cu 0 mm,11. Ca urmare a modului singular de construcțiune, pe care îl vom descrie, soliditatea fa­gurului, crește mereu, realizând în a­­celași timp, cea mai mare economie de ceară, împrejurarea că o mulțime de al­bine lucrează împreună, pare, mai întâi, a mări greutatea înțelegerii mo­dului de construcțiune al celulelor; fiecare albină, după ce a lucrat un moment la o celulă, trece la o alta, astfel că, după cum a constatat Hu­ber, vre­ o 80 de indivizi participă, de la început, la construcțiunea primei celule. Eu pot să fac evident acest lucru, acoperind margen­ele perețelor hexagonali, ai unei celule, sau mar­ginea extremă a circonferenții unui fagure, pe cele de construcție, cu o subțire pătură de ceară colorată cu chinovar. Am recunoscut, în variabil în urmă, cum culoarea fusese de ceară colorată, ridicată din locul unde fu­seseră așezate, fuseseră duse de jur împrejur pe marginele celulelor ve­cine, în lucru. Construcțiunea unui fagure, pare deci, a fi rezultanta lu­crului mai multor albine, ținându-se toate, instinctiv, la aceeași distanță relativă, unele de altele, toate descriind sfere egale, și stabilind punctele de intersecție, între aceste sfere, fie ri­­dicându-le direct, fie distribuindu-le pe când sapă. In unele cazuri grele, astfel în cazul întâlnirei sub un anu­mit unghi, a două porțiuni de rază, nimic nu-i mai curios, decât de­ a ob­serva de câte ori albinele dărâmă și reconstruesc o aceeași celulă, de di­ferite feluri, revenind câte­odată la o formă, pe care mai întăi o arun­caseră... „Trebue ca albinele să se poată a­­șeza la distanța voită, între ele, și în­tre pereții celor din urmă celule fă­cute. Ele ridică atunci, un perete de ceară intermediar, pe intersecția celor două sfere contigui imaginare, dar după ceea ce am putut vedea, ele nu sfârșesc unghiurile unei celule rozân­­dule, înainte ca aceasta și celulele ce o megieșesc, să fie prea înaintate. A­­ceastă aptitudine ce au albinele, de a ridica, în anumite cazuri, un zid gro­solan între două celule începute, este importantă prin aceea că se leagă cu un fapt, care pare, mai întâi, să res­­toarne teoria precedentă, anume, că celulele marginii externe a fagurilor viespei, sânt câteodată, riguros hexa­gonale, dar lipsa de spațiu mă împie­dică de a dezvolta aici, acest subiect. Nu mi se pare, că ar fi o mare gre­utate în aceea, că o insectă izolată, cum este femela de vespe, să poată fasona celulele hexagonale, lucrând pe rând, în contra și în afară, la două sau trei celule începute în celași timp, ținându-se totdeauna la distanța re­lativ convenabilă a părților celulelor deja începute și descriind sfere sau cilindri imaginari, între care ea rndi­că pereți intermediari. Selecțiunea naturală nelucrând de­cât prin acumularea de ușoare modi­ficări ale conformației sau instinctu­lui, toate avantajoase individului prin raport la condițiunile sale de exis­tență, ne putem întreba, cu oarecare dreptate, cum de numeroase modifi­cări succesive și graduale ale instinc­tului constructor, tinzând toate spre planul de construcțiune perfect, pe care îl cunoaștem astăzi, au putut să fie profitabile albinei? Respunsul mi se pare facil: celu­lel­e construite ca acele ale viespei și al­e albinei, câștigă în soliditate, eco­­omisind locul, munca si materialele necesare construcțiunii lor. In ceea ce p­rivește formațiunea cer­ei, se știe că albinele au adeseori grija de ași pro­cura suficient nectar, Tegermeier îmi comunică că este experimental pro­ba­t, că pentru a produce 1 funt de ceară, un stup trebue să consume de la 12—15 funturi de zahar; trebue deci, pentru a produce cantitatea de ceară necesară construcțiunii faguli­­o­r lo­r, ca albinele să recolteze și să o­nsume o enormă masă din nectarul lchid al florilor. EVENIMENTUL dința că brătienismul începe a fi po­pular. Cele arătate însă mai sus probează că svârcolirile fraților Brătieni după popularitate rămân pretutindeni și în fie­care moment acoperite de ridicol. O nouă escroche­ria a ziarelor brăteiniste­ ne este cu „adesiunile“ la liga d-lui Spiru Haret Cei isgoniți cu tinicheaua de coada de la orașe, sunt isgoniți la­ fel de populațiunea satelor Liga „Deșteptarea“, a d-lui Sp. C. Haret, care și-a luat penibila sarcină de a caza la sate pe brasseurii de a­­faceri isgoniți de la orașe este una din preocupările deosebite ale atențiunii presei brăteiniste. In fiecare zi citim în câte trele zia­rele celor trei frați liste de nume proprii sub o rubrică anume creată și care poartă titlul „Noi adesiuni la liga Deșteptarea“. Ce sunt noile adesiuni In primul moment n’am dat nici o atențiune acestor liste de „noi ade­siuni“. Cunoscând multe precedente colec­tiviste între cari recentele liste de delegați la întrunirile din Capitală, unde se repetau vecinie aceleași ve­chi și cunoscute nume de agenți cu leafă ai cluburilor liberalilor, alături de și mai numeroaselor nume ale ar­gaților și grăjdarilor de pe moșiile fruntașilor colectiviști, nu ne-am dat osteneala să controlăm listele aderenți­lor la mișcarea poporanistă a d-lui Haret. De altă parte mai aveam și o des­tul de puternică convingere, întâi că d. Haret e un farsor, care pune o e­­tichetă democratică învârtelilor că­­mătărești dela sate, ale celor trei frați, al doilea că, chiar oricât de sinceră ar fi o mișcare democratică haretistă la sate, atâta vreme cât ea va fi comanditată de băncile fraților Brătieni, nu poate merita atențiunea, căci nu poate avea succese. Convingerea aceasta a noastră am putea-o ilustra cu o serie de articole anterioare, unde am arătat că între capitalul „național“ al familiei Bră­­tianu și capitalul cu adevărat națio­nal al satelor nu e prietenie, nu e comunitate de interese, că, dimpotrivă, se duce între aceste două capitaluri de obârșie deosebită o aprigă luptă de exterminare reciprocă. Prevederile noastre de atunci s’au realizat. Azi vom ilustra cu ceva fapte interesante această nouă eșuare svârcolelilor brătieniste după popu­­­laritate. Un gest simptomatic Știind deci că așa numita ligă „Deș­teptarea“ nu are prietenii la sate, nici între capitaliștii săteni, nici, și cu­­ atât mai puțin, între agricultorii mari și mijlocii, și mai știind că lis­tele de „noi adesiuni“ nu vor conține decât lista de agenți electorali plătiți, n’am căutat să controlăm aceste liste. Iată însă că un fapt caracteristic ține să ne scoată din nepăsarea noa­stră. Un ziar popular de dimineață pu­blică în numărul său de alaltăeri ur­mătoarea telegramă: Craiova 81 Iulie.—Direcția parti­dului liberal din localitate a rugat pe ziariștii locali să însereze în ziarele respective că liga „Deșteparea“, con­stituită Duminică, 29 iulie, a fost în­temeiată fără învoirea comitetului exe­cutiv local. Ast­fel că acțiunea ligei e nerecu­­noscută de fruntașii conducători ai liberalilor din localitate. Faptul a produs senzație noi. Această telegramă nedesmințită du­pă 48 de ore de oficioasele brătienis­te, ne-au încredințat că într’adevăr, mișcarea brătienistă de la sate se fa­ce fără învoirea comitetelor executi­ve din localitățile respective. Și, dacă așa stă lucrul, ne-am în­trebat : — „Dacă fruntașii liberali din pro­vincie nu aderă la mișcarea instiga­torului de răscoale și dacă, în con­secință, nici agenții plătiți de acești fruntași nu pot să adere, cum se face că ziarele fraților Brătianu, publică în fiecare zi„ noi liste de adesiuni“?... „Cine sunt aderenții d-lui Haret dacă ei nu sunt nici fruntașii din pro­vincie, nici agenții plătiți de ei ?... „Nu cumva d. Haret rupe cu tra­diția și crează un nou partid, cu oa­meni noui, în vederea unui nou 1907 ?. Aceste întrebări ne-au îndemnat să controlăm listele de noui adesiuni. Este o singură listă care se re­petă în fe­care zi. Cur­iositatea aceasta ne-a condus la o descoperire care întrece toate aș­teptările noastre. Avem sub ochi colecția ziarului „Vi­itorul“, unde constăm că, de la 26 iulie și până azi se repetă zilnic a­­ceeași listă de noui adesiuni. Tot așa se petrece lucrul înainte de 26 iulie. Așa­dar se repetă săptămâni în­tregi publicarea unei singure liste, pentru a se înșela buna credință a publicului și a se face să circule cre­eată o chestiune foarte controver­sată. Știința luptă de ani ca să pătrun­dă adevărul, să facă lumină; până a­­cuma însă, ne găsim în acelaș întune­ric. E drept, vegetarismul, ca și antial­­coolismul, au început să facă progre­se și la noi în țară, ca în toată lu­mea. Nimic însă definitiv. Știința nu a pu­tut să stabilească încă necesitatea de a înlătura cu totul, întrebuințarea căr­nei în hrana noastră și a alcoolului ■» ■ în băutură. Profesorul Lefevre și mulți alți me­dici și igieniști, despre cari vorbește d. Ioan N. Timiraș în revista Refor­ma alimentară, ne arată carnea ca un aliment excitant. D-rul Landouzy, complectează poate mai bine ideia profesorului Lefevre, spunându-ne: „Carnea, grație sucuri­lor sale excitante, dă o senzație de întărire, care nu e de loc în raport nici cu greutatea, nici cu val­area sa energică. De aceia înșală pe atâțea oameni asupra valoarei ei nutritive“. D-rul Jackson mai spune: Nici un aliment nu produce o excitațiune a­­normală atât de mare a sistemului ner­vos, cum o produce carnea, îndată ce ea este introdusă în stomac, pătrunde în sânge și produce asupra creerului și asupra sistemului ganglionar al i­­nimei o excitațiune, care dă naștere la mari curenți vitali“. Iar d-rul Huchard ne spune că în­dată ce introducem în organizm o can­titate mai mare de carne, survin pal­­pitațiunile, mișcările dezordonate ale inimei, sufocarea și alte simptome. Tot profesorul Lefevre, pe care ni-l citează d. I. Timiraș, recunoaște tri­umful regimului excitantelor. Dar care e cauza acestei înclinări ? La aceasta iată ce respunde Lefe­vre : „Inclinațiunea către excitante este expresiunea evidentă a stării critice în care se găsește, în anumite împre­jurări, un organism anemiat, neuras­tenic și ruinat. Această stare deplo­rabilă a organismului, nu este cauza, ci este efectul, căci nu trebue să pier­dem din vedere că degenerescența ner­voasă a contribuit, în primul rând, ca organismul să aibă nevoe de excitan­te. „Lanțul acestor suferință nu se sfâr­șește însă aci. Degenerescența desfă­șoară patima și patima agravează de­generescența, până când în cele din urmă, o cădere prematură, aduce du­pă sine sfârșitul fatal al individului și al rasei întregi. Ca să evităm acest proces de de­­generescență, profesorul Lefevre ne spune: „Să înlocuim cât mai de timpuriu, mâncările de carne printr’o alimen­tațiune nutritivă și bogată în săruri minerale. Cu modul acesta vom da or­­ganismului țesuturi mai­ robuste, nervi mai solizi, și vom pune astfel orga­nismul la adăpostul anemiei și neu­rasteniei“. Iar d. Jules Grand, președintele so­­cietăței vegetariene di­n F­ranța, ada­ugă următoarele: „Cu o alimentațiune vegetală, sau lacto-vegetală, nu se mai produc ace­le excitațiuni pe care organismul le încearcă, atunci când este hrănit cu carne. Circulațiunea rămâne liniștită și efecrul poate săvârși o muncă in­telectuală oare­care, imediat după ma­să, fără a se simți obosit, nici gre­­oiu. „Hrănirea creerului cu un sânge încărcat cu materii pure și sănătoa­se îi asigură o funcțiune mai normală, mai regulată, mai fecundă. Activitatea cerebrală e mărită grație unei rezis­tențe mai mari la oboseală și creerul, rămâind mai liniștit, puterea de a gân­di a acestuia este mai puternică și mai vie. Vegetalismul scutește organismul, în general, de excitațiune și nervo­­sism­, care sunt trăsurile caracteristi­ce ale mentalității majorități oameni­lor din actuala generațiune. Escitați­­unea și nervosismul sunt datorite, în mare parte, alimentațiunei cu carne și celorlalte excitante, cum e tutunul, al­coolul etc. In toate cele spuse până aci e un mare adevăr. Hrănirea omului numai cu carne și întrebuințarea băuturilor alcoolice, ne pot pidernui un conside­rabil rău , dar nu e mai puțin adevă­rat, că tot atâta rău ne poate aduce abținerea definitivă de a mânca carne, sau a consuma băuturi al­coolice. Vegetarienii, găsind un avantagiu în legume, fructe în băuturi lipsite de alcool, generalizează chestiunea și de­duc reguli, cu pagandă tenace care fac apoi o pro­în­potriva legilor firești. Vegetarianii ar trebui să propage temperanța, iar nu abstinența defini­tivă de a se hrăni cu carne. Relele pe cari­ni le descriu me­dicii de mai sus, sunt adevărate, dar ele se datoresc nu unui anumit fel de alimentațiune, ci abuzului ce se face. Prin formațiunea gurei și prin din­ții pe cari îi posedă, omul e făcut ca să se hrănească și cu carne și legu­me. Acesta e felul de alimentațiune care îi priește și pe care omul a fost nevoit să-l adopte încă de la începu­tul originei sale. Modul de a se hrăni animalele în general, nu e o invențiune a lor, ci o necesitate impusă de legile fi­rești și de aceia ar fi o nebunie când cineva ar încerca să combată aces­te legi. Tot ce se petrece în natură, e re­zultatul unei necesități. încă din tim­purile când știința medicinei nu era încă cunoscută, omul a simțit nevoia de a nu se hrăni numai cu carne, ci în mare parte și o mare parte a tim­pului, numai cu vegetale. El a simțit necesitatea acestui fel de hrană pen­tru repaosul pe care trebue să-l dea stomacului și primenirea ce trebue să se apucă sângelui. Și atunci, pentru a se împiedica a­­buzurile și pentru a se garanta o­­mului o viață igienică, s’au alcătuit posturile, dându-li-se un caracter re­ligios. Astfel avem postul Paștelui, sau postul cel mare , postul Sfin­tei Marii și în plus câte două zile pe săptămână, Mer­curea și Vinerea, când biserica ne oprește ca să mâncăm carne. Și nu numai la creștini, ci la toate culturile găsim, sub diferite forme, asemeni posturi. Nicăeri însă nu vom găsi eliminarea absolută a cărnei din hrana omului. Proverbul acesta e plin de adevăr, pentru că este datorit experienței din viața noastră. Cel mai bun povățuitor și învăță­tor al omului e nevoia. Dacă n’ar fi fost nevoie să ne hră­nim cu carne, am fi eliminat acest aliment din consumația noastra încă de la început și astăzi n’am mai fi a­­vut societăți de vegetariani. Ca dovadă, în țările calde este o­­prit, pe cale religioasă, de a se mân­ca carne de porc. De ce ? Pentru că e greu de digerat. Dar chiar la noi, în România, unde iarna se arâta carne de porc, în lunile consumă iunie și iulie, consumația e aproape zero. Cauza e aceiași. Deci, când un lucru nu ne priește îl respinge însăși natura noastră. Din cele arătate până aci, pentru oamenii sănătoși un singur lucru se recomandă : Să nu facă abuz. Abuzul, fie în felul mâncării, fie în acela al băuturii, poate să facă cel mai mare rău, înlăturând cu totul carnea sau bă­uturile alcoolice, este de a trece de la o extremitate la alta. Motivele ce se aduc pentru a se abate lumea din calea pe care pășeș­te încă de la începutul ei, nu pot a­­vea temei, iar încercările vor fi za­darnice. In direcțiunea aceasta nu se pot face legi, căci există una mare și nes­chimbată, e legea firei și numai ea singură guvernează viața voastră. Tot ce trebue să facem noi oame­nii, e să nu ne abatem de la această lege a firii. -------------OOOO------—— Cum trebue să ne hrănim JKformațintti Luni 6 Au­gust c., fiind serbătoare (Schimbarea la față), ziarul nos­tru nu va apare de cât Marți 7 August la oarele obicinuite. C. F. R. Iași.—Dl. Isidor V. Das­­chievici, impiegat de mișcare la Un­­gh­eni a fost permutat la Văculești. — D. C. D. Botez, copist la Bur­­dujeni, e permutat la Ungheni și îna­intat în grad. — D. I. C. Dumbravă, impiegat de birou la gara Iași a fost avansat pe loc la această stațiune. — I­. D. Alexandrescu, copist la in­specția de întreținere­ Iași a fost îna­intat copist la gradul imediat superior. Consiliul tehnic superior a aprobat proeetul localului administrativ din Com. Tarcău jud. Neamț, apoi pro­­ectul alinierei străzilor Andrei Șa­­guna și Victoria din Vaslui și proec­­tul localului administrativ din Com­. Bodești jud. Neamț. D-na Zoe Ștefănescu, institutoare la Alexandria, a fost transferată la școala de fete din Tg.-Neamț. D-na Cosmovici, institutoare la școa­la de fete din Tg.-Neamț, a fost tran­sferată la școala No. 1 din acel oraș. * * Noul hirotonosit Const. Munteanu, a fost numit paroh al parohiei To­­pilești din jud. Fălciu. La Sinaia sezonul este în toi. Stră­lucirea Casionului, atracțiunile ad­mirabile și numeroase ale Teatrului, splendoarea restaurantului și terase­­lor, orchestrele de virtuoși ale Ca­­sinoului, balurile și petrecerile, dau acestei localități fără pereche o a­­nimație identic cu a celor mai ce­lebre stațiuni climaterice din lume. Astfel se explică mulțimea din­ ce în ce mai mare a vizitatorilor Si­­naiei, Sâmbătă 4 și Duminică 5 Au­gust, numeroase noui atracțiuni între care cităm: trupa de comedii romî­­nească, trupa de comedii franceză, teatru de varietăți cu numere extra­ordinare, vitograful Froissart, opere etc. etc. In fie­care Luni, serată dansantă cu orchestra de 30 muzicanți, vir­tuoși. 1 Prețurile tuturor atracțiunilor Ca­­sinoului sunt foarte moderate. Ne se scrie că la cooperativa de brutărie romînească „Spicul cu grîu“ ce s’a înființat la Copou­, distribuitor de pîine s’a numit un „jadan“. Comi­tetul de conducere a început’o bine cu... „româneasca“. Articolul intitulat Geniul moral, publicat în ziarul nostru, cu data de Vineri 18 Iulie, este datorit d-lui dr. Antoniu din Bârlad, ta­tăl d-lui avocat Lascar Antoniu. In caz de timp rece sau ploios re­­presentațiile operei italiane vor avea loc în sala Bragadiru. In primile zile ale lunei viitoare se vor ține la Zurich (Elveția) trei congrese internaționale cu privire la chestiunile muncitorești. Va fi o conferență internațională a asigurărei muncitorești cum și un congres al Asociațiunii internaționale, împotriva ehomage-ului. Se crede că și țara noastră va trimite reprezintanți la aceste congrese. * In ziua de 17 Septembrie a. c„ se va ține, la Casa centrală a băncilor populare, concursul pentru ocuparea posturilor de controlori recrutați dintre preoți și învățători. La­ acest concurs sunt admiși preoții și învăță­torii cărora li s-a făcut inspecțiunile speciale în vederea concursului din Februarie trecut. In urma rapoartelor primite la direcțiunea generală a serviciului sanitar, din partea medicilor veterinari ai județelor Argeș, Bacău, Botoșani, Buzău, Covurlui, Dâmbovița, Dolj, Dorohoi, Iași, Ilfov, Muscel, Neamțu, Putna, Romanați, R.­Sărat, Tecuci, Teleorman, Vâlcea Vlașca, s-a constatat că în aceste 19 județe sai declarat epizootia de brâncă infecțioasă printre porcii locuitorilor. Rapoartele medicilor au stabilit că această epizootie a atins în total 504­ porci din care 199 au murit, 101 au fost vindecați și 204 au rămas încă bolnavi. Din Slănicul Moldovei Concertul Iordanovici Marți seara a avut loc concertul dat de d-ra Maria Iordanovici, laureantă a Conservatorului din Milano, cu gra­țiosul concurs al d-lui dr. Grozini (București), pianist diletant. Concertista, care a esecutat fru­moase bucăți clasice și arii naționale, a avut un succes desăvârșit. D-ra Zeligman a recitat, cu o impecabilă dicțiune, versuri franceze. D. Chibzul, artist al Teatrului Na­țional din Iași, a recitat cu mult sen­timent Dormi, Iubito­r de Vlăduță. Concertul s’a dat în folosul soc. „A­­coperimântul Maicei Domnului“ din Capitală, a cărei prezidență e d-ra Arion. Bani fierduți. D­ efor C. I. I­­vașcu, pe când juca o partidă de bi­liard, a perdut o geantă în care a­­vea suma de 300 lei. Până acum banii nu s’au găsit. „Cinema Regina“ (Grădina Troian). Astă seară Sâmbătă 4 August program nou, dintre care relevăm: „Sete de Glorie“, mare dramă.—Curajul Spas­­mei, dramă. — O panică la Bancă.— Toto și portofelul, comedie. — Flota Turcă la Constantinopol, actualitate. Grădina „Pathé Fréres“, vis-a-vis da librăria Socec, lângă Administrație Financiară. Astă seară Sâmbătă 4 Au­gust, mare reprezentație cinematogra­fică cu program nou, dintre care re­levăm: „Asasinul fiicei sale“ măreț ro­man contimporan în două părți de cinematograf.—Orașul Verona (Italia) scene și vederi de călătorie.— Iubire și automobil, piesă americană.— Nick Winter și bancherul, ingenioasă des­fășurare cu abilul nostru șef de sigu­ranță publică, — Onomastica lui Tic­­hilă, scene comice etc. etc. ------------- o -----------— v A V A A Ár

Next