Evenimentul, octombrie-decembrie 1912 - ianuarie-februarie 1913 (Anul 20, nr. 172-271)
1912-10-24 / nr. 191
T ir A. < ■A * ANUL XX No. 1915 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni . . .. 6 In străinătate un an , 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN MERCUR! 24 OCTOMBRIE 1912 -5 BANI ANUNCIURI fnsarfii și Roalanta In pagina a 2-a rândul 1 leu in pagina a 3-a rândul 1>0 l. In pagina a 4-a rândul 30 b. AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanuu No. 44 —6— TELEFON No. 88 In discursul pe care la rostit la întrunirea clubului liberal local, d. Stere a declarat că cu toate că guvernul actual a stabilit un acord cu partidul liberal în ce privește reprezentarea minoritaiii în viitorul parlament, totuși, pe de altă parte partidul liberal va pune și el liste, luptînd pe toată linia în viitoarele alegeri. Am ținut să relevăm această declarație, spre a se ști din timp că dacă, pentru a se evita în actualele împrejurări politice externe, frămîntărie din țară inderente luptelor electorale, am consimțit la un acord cu opoziția pentru ca fără luptă reprezentarea și colaborarea minorităței să fie asigurată în proporția convenită, nu vom admite sub nici un cuvînt a mai considera acest acord ca existent, din momentul ce partidul liberal pengă cele convenite, înțelege să susțină o luptă electorală cu liste complecte, opuse listelor noastre. Ori acord, asigurîndu-se opoziției intrarea în parlament a numărului hotărît, ori luptă pe toată linia. Alternativa e aceasta și alta nu poate fi, căci a consimți la ceia ce tinde partidul liberal nu numai că ar fi să ne batem pur și simplu joc de regimul reprezentativ, dar ar fi o decădere fără precedent a sistemului de guvernămînt al acestei țări. Să fie bine știut dar, că la acest caraghioslîc, care ar implica concursul nostru față de 33 fruntași liberali și luptă în același timp față de restul partidului liberal, nu ne vom preta niciodată, după cum credem că nu se va preta nici una din organizațiile conservatoare. Să mai aștepte.... tul Presa liberală se dedă la sporcopilăresc de a pretinde c’a fost provocată de presa conservatoare și așa legitimează atacurile odioase împotriva partidului nostru, chiar in timpuri de necesară reculegere patriotică. E eterna istorie a iepurelui care a început cel d’intăi, dar ne-am hotărât să nu urmăm pe confrații noștri liberali pe terenul injuriei grosolane pe care i au adoptat, acum când preocupări superioare ale momentului ne opresc de la aceasta. Dar presa liberală, și în special „Viitorul“, să știe că nu-i servește la nimic să anticipeze asupra atitudinei ce municipalitatea de azi a Capitalei o va păstra în afacerea tramvaelor și mai ales să nu-și închipue că, profitând de momentele actuale, marele proces dintre politica liberală și politica conservatoare o să fie închis pentru totdeauna. Când timpurile vor deveni mai puțin tulburi, când grija orei prezente va trece, va rămâne vremea de a relua dezbaterile de acolo de unde bagheta politicei internaționale a oprit mișcarea politicei interne. Nu vor perde nimic așteptând, căci sunt lucruri asupra cărora nu se poate trece cu buretele. --------- iZjCUdC —i~~~ Liberalii și alegerile Am citit, în ziarele liberale, hotârârea comitetului executiv al partidului de a pune liste în toate județele, în alegerile generale din Noembrie viitor și mărturisim că nu ne-a venit să credem, că bărbații din care se compune înaltul sfat liberal și din cari cel puțin jumătate, presupunem, sunt oameni cuminți, cui putui lua o asemenea deciziune. —„Nu e posibil așa ceva“— neam spus noi, fiindcă membrii comitetului executiv cunosc halul de descompunere al partidului, disidențele cari există, în mai toată țara și cu o asemenea racilă în organism, e periculos să înfrunți o asemenea racilă în organism, e periculos să înfrunți o luptă, în alegerile generale, față de două partide populare în țară, reunite în contra ta. Și nă credem că liberalii să se decidă a pune listă, încă și pentru motivul că, ei știu prea bine cât sunt de puțin iubiți în țară, din cauza faptelor și a apucăturilor lor urâte și această constatare, credeam noi, trebuia să fie decisivă, în consiliile lor. Acestea sunt motivele pentru cari nu puteam bănui că hotărârea anunțată de presa partidului este adevărată și mai n'am crede-o nici astăzi, dacă n’am cunoaște bine pe oamenii, cari au luat-o, adică dacă nu i-am ști capabili de ori ce îndrăzneală. Căci e intr-adevăr o îndrăzneală și o sfidare aruncată opiniei publice, ca liberalii să se prezinte, în alegeri, când se găsesc, în hanld de descompunere de care am pomenit mai sus și când încă nu s’au uitat păcatele detestabilei lor guvernări, de acum doi ani!... Priviți în județe. Cea mai complectă anarhie domnește, în sânul partidului liberal. Ei sunt împărțiți în tabere adverse, care se dușmănesc de moarte una pe alta și ar fi să înșirăm toate districtele țării, căutând să enunțarăm aci lista tuturor disidenților liberale. In Ialomița, avem pe d-nii A. Stoinescu și C. Banu, iar acum în urmă, centrul a delegat ca șef al partidului pe d. M. Ferichide, ceia ce înseamnă că vor fi, în luptă, trei grupări, în loc de una ; în Tutova, încă sunt două tabere liberale, una e a d-lui Teodor C. loan și alta a fostului prefect, d. Gr. Vasiliu >■ în Brăila, d-nii C. Cociaș și C. Alexiu nu au uitat încă vechile lor animozități; în Vlaișca, avem pe tineri grupați în fiind d-lui I. Ginea și pe bătrâni, în jurul d-lui C. Dinulescu; în Iași, e o debandadă, generală și d. C. Stere, desgustat de intrigile ce i se fac e pe punctul de a părăsi localitatea și a, se muta, în București, în Buzău, există disidența d-lui G. Iarca; în Olt, d. Al. Iliescu, continuă să se certe cu dinastia Protopopeștilor... și așa mai departe. Fiecare județ, cu bisericuțele lui, cel puțin două, dacă nu și mai multe! Intr’o asemenea situație, se găsește marele partid și e lesne de prevăzut, ce se va întâmpla în alegeri. Vom avea câte doua și trei rânduri de candidați și vă rog să-mi spuneți, cum se va orienta, bietul alegător liberal, într'o asemenea babilonie. El va întreba, întocmai ca cetățeanul turmentat al lui Caragiale, în fața urnei,—,,Eu cu cine votezul și va face cum e mai bine, adică nu va vota pe nici unul dintre amicii săi politici. Iată de ce nu vroiam să credem că comitetul executiv al liberalilor a hotărît să pună liste, în alegerile generale, în întreaga țară și tuând ni se pare chiar atât de fenomenal, atât de absurd, încât nu vrem să-l credem până nu-l vom vedea cu ochii. COTIDIANE Discursul d-lui C. Stere ținut la, clubul liberal a fost atât de moderat, atât de promitor, încât, când C. Stere a pus concluzii, tot clubul sforăia... Rămâne acum ca șeful liberal local să mai candideze la colegiul marilor proprietari... Ciudate efecte mai au la noi evenimentele externe! ” La ce se servă inteligența ? Un redactor al Viitorului, într’un articol, „La ce servă inteligența“, constată că în majoritatea cazurilor numai cei săraci cu duhul fac averi și că inteligența e un lux... Luăm act de această explicație! ---------------CQOQ--------------- NOTE D. Pierre Loti și Islamul In vremuri de grea cumpănă, când cel mai mare stat islamic e atacat din patru părți, e bine să ne oprim un moment asupra căușelor cari au determinat căderea imperiilor mahomedane. Un scriitor francez, d. Pierre Loti, în toate scrierile sale pline de avânt poetic și de evocare a trecutului, ne arată pe musulmani, ca pe niște oameni pașnici și patriarhali, descriindu-ne idile din viața lor, fapte războinice ca pe timpul cavalerilor din evul mediu, amoruri puternice și ruinătoare, în sfârșit tot ce naturile romantice au visat că poate fi mare, nobil și frumos. Dacă ar fi tot așa, desigur că islamul ar mai fi trăit ca putere politică și militară multă vreme, dar lucrurile sau cu totul altfel. Câtă vreme au putut să fie aplicate principiile Coranului, anume bazarea statului pe forța militară și entusiasmarea maselor prin tot ce se poate captiva, prada și stăpânirea, plăcerile și luxul. Imperiile musulmane, și în primul rând împărăția otomană, s-au menținut pe o înaltă treaptă de propășire și de glorie. Când au năvălit Turcii în Europa, au găsit aici mici state, slăbite de luptele lăuntrice în Orient, iar în Apus feudalitatea și luptele religioase dominau întreaga viață a acelor popoare. Puterea cea marea ce le-o dădea ienicerilor promisiunile Coranului în cealaltă lume, educația lor exclusiv militară, pusă în interesul sultanilor, a făcut ca steagul Semilunei să fâlfâie până în apropierea Vienei. Dar împrejurările s’au schimbat. Puterea crescândă a Trabsburgilor și mai ales ridicarea împărăției moscovite, a gonit pe Turci până dincolo de Dunăre. Luptele intestine continue, rebeliunile militare au săvârșit restul. Astăzi ne găsim în fața societății islamice dezagregate. Vechile virtuți individuale există, dar păcatele celor mari, animozitățile dintre ei au dat lovitura de grație imperiului marocan, iar acum în urmă se clatină și imperiul otoman, cel mai mare dintre statele musulmane. Cauza acestei decăderi o găsim în însăși principiile Coranului. Ele presupun starea pe loc, conservatismul cel mai înapoiat, iar popoarele celelalte merg înainte. Nici o mișcare artistică sau științifică nu preocupă pe cei ce conduc destinele statului, doar slavele frumoase și veniturile cât mai mari pe socoteala tezaurului public. Stătulețe de la graniță se înarmează, se cultivă, progresează, iar mentalitatea vechiului și înapoiatului stăpân rămâne aceeași. O putem asemăna cu situația unui bărbat voinic care, înarmat cu ghioagă greoaie, râde batjocoritor la copilul care se apropie din depărtare cu un revolver încărcat. Soarta viteazului e hotărâtă dinainte. Făcând aceste considerații îmi explic starea războiului balcanic de astăzi. Tocmai că Turcii n’au luat niciodată în serios pe dușmanii lor de astăzi, disprețuindu-i până în ultimul moment, tocmai acestui fapt se datorește în mare parte înfrângerile succesive ce le-au suferit. Se va ridica oare leul rănit cu o furie îndoită gonind departe pe cățeii veninoși care-i zgândără rănile? Aceasta e problema viitorului. Am constatat numai că d. Pierre Loti, în calitatea sa de romantic, a văzut în Islam o putere ascunsă, care nu există. El și-a trăit veacul. N’a observat că în ochii blajini se ascunde șiretenia orientalului care poftește la lucrul altuia, n’a căutat să se convingă că în ochii pretinsului erou musulman e setea de sânge barbară, n’a știut că revolta femeei musulmane ascunde cele mai nebune și destrăbălate dorinți ale curtizanei și i’a înșelat comparând pe aceștia cu patriarhalul țăran, sobru și virtuos. S’a înșelat confundând pe criminal cu cavalerul medieval, nobil și dezinteresat, care cântă serenade iubitei și se luptă pentru cei năpăstuiți și s’a înșelat punând în sufletul curtizanei gândurile pioase și drăgălașe ale Margaretei, fecioara din Faust. Alegerile generale Candidații partidului conservator Colegiul I Cameră D. fl. Grecianu Dr. Ilie Stroici Colegiul II Cameră Constantin Meissner G. A. Scortzescu Colegiul III Cameră Ioan V. Praja Colegiul I Senat Vasile Sculy Colegiul II Senat loan Găvănescul Colegiul Universităței Matei B. Cantacuzino CARAGIALE DIRECTOR DE REVISTE Revista „Claponul“ a fost scoasă de I. L. Carageale în vremea războiului Ruso-Româno-Turc. Prin „Claponul" Carageale înțelegea pe Muscal, sau pe birjarul Muscal, fără mustăți și fără barbă, înțelegeți bine unde bătea el. Până atunci Nea Iancu colaborase la gazete ca Elevul Patriot, Gardistul Național și altele de calibrul acestora, prin scoaterea la iveală a „Claponului‘. Carea reale, începe, pot zice, cariera sa de scriitor. Și ce persifla el în „Claponul ?“ Lucruri din vremea aceea. De pildă, în numărul unu, el are articolul plin de haz intitulat : Evenimentele zilei. Declarația neutralității Spaniei și apariția Revistei „Claponul“. Dacă s’ar mai găsi azi un exemplar măcar din faimosul Clapon, aș reproduce în total articolul în chestie care e adorabil. Spania avea pe atunci de rege pe Alfons al II-lea și această țară pașnică și de care nu se pomenea prin jurnale nimic absolut, de dată dă o telegramă că s’a declarat neutră. A râs toată lumea căci ce însemna neutralitatea unui regat așa de departe de câmpul de război Ruso- Româno-Turc ? Nea Iancu amestecă cu mult haz apariția laponului cu Neutralitatea Spaniei. Altă revistă a lui Caragiale a fost vestitul Moftul Român, a cărui proprietate mi-a fost cedată mie prin declarație în scris. Revistaa Moftul Român avea ca colaboratori toți erau plătiți de nea Iancu mai pe după toți scriitorii buni și humoriștii vremei cum se nemerea. Negreșit această publicație ar merita o discuție mai mare , dar spațiul unui articol de ziar nu permite așa ceva, vom pomeni pe scurt câte ceva. In Moftul Carageale a publicat bucăți geniale ce au fost adunate în urmă în Momente, avea și caricaturi reușite între cari putem cita Monumentul lui Hibș, pentru că a creat celebrele cuvinte : Țara lui Hibș...: România la 10 Mai , o damă săracă, urâtă, dar cu pretenții, care se uita mereu într’o oglindă , și câte altele. D. Teleor