Evenimentul, octombrie-decembrie 1913 - ianuarie-februarie 1914 (Anul 21, nr. 185-273)
1913-12-04 / nr. 226
ANUL XXI No. 2265 BANI ABONAMENTE Pe un an . Lei 20 Pe jumătate an .. „ 10 Pe trei luni . . * í In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVAT Redacția Administrația la Strada Lăpușneanu No. 44 IPOTEZE Se crede, așa cel puțin anunță ziarele de astăzi, că pe la începutul săptămânei viitoare, se va întruni noul comitet executiv al partidului conservator, alcătuit după nonele statute, spre a lua in desbatere mai multe chestii legate cu situația politică de astăzi, între care se anunță, că se va discuta și asupra chestiei colaborării. Dacă lucrul se va adeveri, atunei de sigur că până în câteva zile și parlamentul va trebui neapărat — să termine cu discuția asupra tuturor proiectelor ce sunt necesare a se vota înainte de a ajunge discuția asupra colaborării, și deci nu mai încape îndoială, că această din urmă chestie trebue să aștepte rândul ei. Liberalii însă, în neastâmpărul de care sunt stăpâniți și în dorința de a se arunca, cu un moment mai curând, asupra bugetului statului,—împrăștie în public prin toate ziarele lor. tot felul de versiuni cu privire la mult dorita lor venire la guvern. In fiecare zi ei pun în circulație câte o nouă știre. Până mai ieri, presa liberală întreagă trâmbița retragerea guvernului conservator care, după părerea ei ar fi trebuit să aibă loc pe la începutul lunei curente, dar văzând că profeția nu s’au adeverit, liberalii mai acordă un ragaz guvernului până la sărbători, sau cel mult până după vacanțele parlamentare, adică până după 10 ianuarie 1914. Ce barbați îngăduitori! Adică serios vorbind, care ar fi motivele pentru care partidul conservator trebuie să se retragă de la putere, după denunțarea colaborării ?... Pentru că misiunea sa ar fi terminată ! Din contra. Misiunea înaltă și frumoasă a partidului conservator începe de acum înainte. El și cu ilustrul lui șef, au înfăptuit marele act politic internațional al Păcei de la București, care au atras asupra țarei, admirația și aprobarea tuturor puterilor europene, — și România Nouă, care a eșit din evenimentele mari petrecute de curând, are o mare nevoie politică și socială, să fie condusă pe calea unei noui reorganizări de bărbați înțelepți și destoinici, cum au dat dovadă că sunt fruntașii din guvern ai partidului conservator. Dar nu se va obiecta că un guvern nou va trebui se avizeze la constituirea unui nou parlament ? Desigur că da. Actualele corpuri legiuitoare, toată lumea o știe, sunt rezultatul unei transacțiuni intervenită între toate partidele politice, și rolul lor este terminat. Ele nu sunt nici liberale, nici conservatoare, nici takiste, — dar sunt în acelaș timp, de toate. Remâne deci întrebarea: care partid să prezideze viitoarele alegeri generale ? Partidul liberal? Dar acest partid vine cu un program de reforme care va necesita formarea unei constituante. Prin urmare, alegerile generale dintâi vor fi menite să voteze desigur pășirea la alte alegeri, și deci acele prime alegeri sunt o frămîntare inutilă a publicului căruia nu poate să-i suridă o asemene perspectivă. Partidul democrat? Dar cine nu este convins că gruparea d-lui Ionescu, nu a câștigat încă galoanele de partid de guvernământ, este un partid prea tânăr, și nu i se poate încredința, încă guvernarea țarei și conducerea destinelor ei. Remâne deci partidul conservator singurul indicat spre a face un nou apel la țară, ca să’și cheie verdictul atit asupra modului cum a fost conduse interesele națiunei în ultimele evenimente, cum și se acorde guvernului conservator majorități parlamentare care să’l ajute in stabilirea legilor noi de reorganizare a statului, și în reformele cerute de nevoile timpului, fără frământarea țarei prin alegeri de constituante și calcarea in picioare a drepturilor de proprietate. Aceste sunt păreri ale acelui ce scrie aceste rânduri și nu angajează întru nimic linia de conduită viitoare a partidului. Ele conportă o explicație mai amănunțită, și vom căuta să revenim cu alte cheslii de detaliu, necesare complectării părerilor noastre. Juradiatorii Confrații ele la „Mișcarea“ reprezintă în partidul liberal nuanța cea mai nerăbdătoare de putere. Și ne mirăm de ce! Aici in lași liberalii n’au dreptul să se plângă niciodată de rigorile regimului. Doar conservatorii iau numit pe d. Ibrăileanu Carabet, pe negândite profesor la Universitate, doar conservatorii iau inventat pe d. Stere rector, după ce, tot ei, îl făcuseră deputat al colegiului boeresc. Și câte alte havarde mai mărunte tot de la conservatori venite. De ce dar atâta grabă ? Ar vroi să citească numaidecât în „Evenimentul, că colaborarea se desface. Și pentru aceasta ne somează, ne face teoria tonurilor și a semitonurilor, ne afurisește și iar ne somează. Noi am mai spus’o și o spunem. Niciodată partidul conservator—după colaborare— n’a fost pentru fuziune. Iar la colaborare nu a ținut decât pentru a satisface anume cerință în baza cărora s’a alcătuit colaborarea. Când acele cerință vor fi fapt îndeplinit, îndeplinită va fi și misiunea colaborării și deci... liberalii să aibă puțină răbdare. X. X. C# revolVerit Foaia evreiască „Adevărul“, denaturând faptele petrecute la tulburările evreești de Dumineca trecută, după ce dă pe spatele și a poliției și a d-lui Mârzescu și a d-lui Grecianu și a d-lor Stroja și A. C. Cuza, cele ce s’au petrecut, sfârșește astfel un belicos articol intitulat „Bandiții de la Iași“, pe care-l publică în numărul de aseară : „Am voi să vedem dacă bandiți ca aceia de la Iași și-ar mai face apariția când ar ști că în fața unui asemenea atac în bandă, convocatorii întrunirei își vor apăra dreptul constituțional cu revolverul în mâ nă, culcând la pământ câteva canalii de stradă“. Valea! Tare voinici mai sunt toți Fagurii și Brăniștenii de acolo din Capitală. Nu e vorbă, distanța e cam mare, e !l ere numai cu trenul, din București pănă 'n Iași. In orice caz, iată că cei de la „Adevărul“, ațâță evreii din Iași să ieasă la drumul mare cu revolverul, după ce au provocat ei însăși îndrăznețul scandal de Duminecă. ____________________________ Restabilirea responsabilităților — Cu ocazia întrunirei de Duminecă — Din cercetările care se fac și din ancheta care s’a început de către d. inspector Voinescu, pentru a se restabili adevărul, cu ocaziunea întrunirei socialiste de Duminecă, s’a stabilit că isbucnirea scandalului a fost atunci când unul dintre oratorii socialiști, a strigat de pe scena teatrului Pashia , „Nu ne trebue Rege“, „Jos Regele“. La pronunțarea acestor cuvinte, au început fluerăturile, din partea publicului din sală, care n’a putut tolera ca să se insulte pe iubitul nostru Suveran. încă îți In legătură cu scandalurile provocate de socialiști, ziarul „Adevărul“, pe lângă multe alte inexactități și inenții, pe care le publică, zice că pentru restabilirea ordinei, s’au adus la locul întrunirei, jandarmii călări. Ori, nici nu mai există în lași jandarmi călări, de la mobilizare încoace, ei fiind transferați în Capitală, ca escortă regală. Se vede clar deci, cum recurg la neadevăruri, interesații de la unele ziare. Neadevărurile aceste rostite cu această ocaziune, nu pot decât aduce rău evreilor și a le compromite mai rău interesele. infocarea legei teatrelor Se svonește cum că d. AL Davilla, directorul venerat al teatrelor, ar avea intențiunea — reaua intenție—să întocmească un proect de lege modificator al legei teatrelor și că acest proect, care ar conține numai 6 articole, ar fi să fie trecut chiar in cursul acestei săptămâni, prin corpurile legiuitoare. Iată, după cât aflăm, care ar fi principalele disposițiuni ale acestui proect, care dacă va trece, va produce mare zarvă printre artiști: 1) Directorul general și director al Teatrului Național din București, se va numi prin contract pe timp de zece ani. El va avea și funcția de inspector general al teatrelor ; 2) Articolele prin care se fixează numărul societarilor și împărțirea lor pe clase se desființaza ; 3) Taxa timbrului se trece sub administrația directorului general—cel numit cu contract— se urcă la 10 la sută de la 5 la sută cât este azi și se va împărți între cele trei teatre subvenționate donduse fiecăruia cîte 1000 lei de fiecare reprezentație ce dă în cursul stagiarei. Astfel Teatrul Național din București ar lua vreo 350 mii lei. 4) Reprezentanții societarilor în cornițele se vor alege pe un singur an. Situația financiară și economică a flonei Dobroge D. A. Mihăilescu, un specialist în materie, trimite spre publicare următorul tablou interesant al situației Băncilor bulgare, înainte de ocupațiune. Banca Națională, beneficii realizate în 1912 conform bilanțului. Sucursale: Dobrici, beneficiu net 91.581.10. Bancic, beneficiu net 145.360.29. Silistra „ „ 114.304.73. Turtucaia „ „ 6.649.17. Kurtbunar „ brut 5.919.07. Banca Agricolă, capitalul și rezervele Băncei Agricole bulgare se urcă la 57.411.640.97. Beneficiile neted realizate la cele 6 sucursale în Cadrilater sunt: Balcic, lei 116.527.35. Dobrici, „ 127.999.33. Silistra, „ 21.118.90. Turtucaia „ 37.540.06. Kurtbunar „ 63.337.96. Akadânlar „ 26.226.64. Mișcarea totală a operațiunilor pe 1911 a Băncii Agricole bulgare se urcă la 235.703.238.21; la 31. Dec. 1910 a celor 564 bănci populare sistem Reiffeisen la lei 13.873.095.21 și a Băncii Centrale Cooperative pe 1912 la lei 20.417.9S8.37. Sucursalele Băncii Centrale Cooperative în Cadrilater sunt până la 31 Decemb. 1910. Ocolul Balcic 10 bănci populare. .. Dobrici 7 „ „ „ Silistra 22 „ „ „ Kurtbunar 5 „ „ „ Turtucaia 9 „ „ toate sistem Reiffeisen. Numai 4 Bănci au trimes bilanțul, având capital social 121.340.87 ; depuneri spre fructificare 246.883.59; efecte de plată 583.180.06; fond de rezervă 36.451.86; portofoliu 958849 și 21 bani. Prin retragerea din Cadrilater a sucursalelor Băncilor de mai sus și a celorlalte Bănci mari cu reședința în Sofia ori Rusciuk se produce un gol de mai multe zeci de milioane. Importul și exportul a circa 40 milioane ce se făcea înainte prin Varna vor reveni Silistrei, Turtucaiei și Balcicului. Băncile din România și în special Banca Balcanică, ce suntem informați că se constituește în București, anume pentru afacerile de Bancă și Comision în Cadrilater etc., vor avea un câmp de activitate destul de mare și productiv. -----------------OCOQ---------------- „Din virtuțile neamului O carte de educație națională D. maior Victor A. Bacaloglu nu este un necunoscut pe cîmpul literaturei noastre. D-sa are numeroase alte publicațiuni, unele tehhnice altele literare; are o soră care e distinsă prozatoare, un frate profesor universitar și însuși părintele acestei pleiade de scriitori bine înzestrați, d. Al. Bacaloglu, mânuiește pana cu multă pricepere și nu e lipsit de vervă. Deși prin ocupațiunile sale ar fi fost destinat să fie mai mult un om de cifre, totuși acest fericit tată nu desprețuiește literatura și din cînd în cînd apare în publicitate cu câte MERCUR! 4 DECEMBRIE 1913 -5 BANI — o anon ciori SasafțiS șî In pagina a 2-a rândul i leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 h. —o— TELEFON Mo. 88 O R — una din frumoasele sale amintiri din trecutul Bucureștilor. * Cu o asemenea familie și cu o asemenea ascendența, d. maior V. Bacaloglu era predestinat să fie un vecinic amorez al literilor și ultima sa scriere „Din virtuțile neamului“ e o vie dovadă despre această dragoste a sa pentru literatură. * Dar alăturea cu acest frumos sentiment, pe care-l legitimează o puternică originalitate, d. maior Bacaloglu mai pune în evidență și o inimă caldă de patriot și nu știm pe care să preferim dintre aceste două prețioase însușiri ale sufletului său,—talentul scriitorului, ori aviatul patriotic al ostașului! Scrisă într’o aleasă limbă românească, cartea „Din virtuțile neamului“ împlinește toate condițiile pentru a fi un catechism al soldatului român și acesta este și scopul pe care’l urmărește autorul. In prefața volumului, d. maior Bacaloglu ne spune, că ar dori să pătrundă, în copii plugarilor, ideia că ei vor putea fi cândva „speranța întregirii neamului românesc“ și preocupat de acest gând, d-sa încearcă mai ales nota eroică, fără să neglijeze nici pe cea lirică !... Cu deviza „Dumnezeu, Patrie,Rege“, care trebue să fie sădită în inimile tuturor și cu care numai se va putea realiza idealul „întregirii Neamului“, d. maior Bacaloglu ne ofere, pe alocurea, admirabile pagine de tragedie și scenele în cari se descrie suferințele soldaților, în cursul epidemiei, sunt într’adevăr zguduitoare. Tot atât de mișcătoare sunt capitolele, în cari autorul istorisește povestea sergentului veteran Diaconu, din satul Laza-Vaslui, patria lui Peneș Curcanul, „Camarazii de odinioară“, „Ispășirea“, “Furtuna“... și în toate, vibrează acelaș cald entuziasm, acelaș înălțător patriotism, aceiaș dragoste pentru tron și Rege. * Un critic de ziar, ocupându-se de volumul d-lui maior Bacaloglu, a spus că e o lucrare care aparține exclusiv literaturii de actualitatea războiului, ceia ce ar însemna că odată trecut acest interes, „Din virtuțile neamului“ va fi dat uitărei, ca multe alte publicații de aceiași natură. Credem că se înșeală confratele. Prin simțimântele ce agită acest suflet de ostaș, pentru idealul ce urmărește, prin convingerea adincă și speranțele în întregirea naționalității romînești ce vizesc pe autor, „Din virtuțile neamului“ este menit să fie vecinie de actualitate și va fi citit, cu acelaș viu interes și de generațiile de astăzi, ca și de cele de mâne. * Starea agricolă a României în luna Octombrie 1913 st. n. După buletinul „Observatorului astronomic și meteorologic“ pe luna Octombrie 1913 st. n. starea agricolă a României în această lună se prezintă astfel: Timpul cu desăvârșire secetos și cu perioade calde din cursul lunei Octombrie 1913 a fost cât se poate de favorabil pentru coacerea desăvârșită și culesul porumbului și a strugurilor în cele mai bune condițiuni; de asemenea a înlesnit facerea arăturilor și semănăturilor de toamnă pentru anul viitor. Dacă anul acesta producțiunea porumbului este pretutindeni foarte abundentă, aceasta se datorește negreșit ploilor multe din vară, însă dacă contrar așteptărilor de la începutul toamnei el este de cea mai bună calitate, aceasta mulțumită numai căldurilor din Septembrie și cu deosebire timpului uscat și cald din Octombrie, când s’a putut strânge de pe câmpii și inmagazina în condițiuni excepțional de bune. Porumbul s’a cules cu cea mai mare sârguință în întreaga țară, fiind cărat