Evenimentul, aprilie-iunie 1914 (Anul 22, nr. 44-112)

1914-06-11 / nr. 97

Autobiografia poetului Mihail Godreanu Cât mi-am purtat prin lumea­ voastră pasul, povestea mi fu povestea tuturora : Născut la anul, luna, ziua, ora... și mort la anul, luna, ziua, ceasul... Musteți și barbă, — rase. Fruntea, nasul și glira, — potrivite. Prea sonora și fastuoasa muză, mi-a fost sora , Parnasul, — patrie... și cal, — Pegasul. Nu mai rămâne nici o îndoială ce am suferit mereu de plictiseală ca un englez cu splină ostenită... Și-așa uram strecurat ca o nălucă, miop și slut, cu haină în veci cernită, iar semn particular, — purtam perucă. (Autobiografie postumă) EVENIMENTUL Revoluția Românilor din părțile Sătmarului și Careilor Puțini vor fi știind de revoluția a­­ceasta a fraților noștri împrăștiați în părțile de sus ale Țării Ungurești. Vremea a îngropat mărturiile istorice rămase despre ea și amintirea urma­șilor n’a mai păstrat nici un loc pen­tru a veșnici mișcarea revoluționară pornită de Românii din Nordul Un­gariei în anii 1760 și 1761. Mie mi se pare, că atunci a palpitat inima fraților noștri din acele părți pentru ultima dată, atinsă de aceeaș durere amară, care-i mistuia aproape pe toți Românii din Transilvania. Apele mari, tulburate și de străini, cari i-au inun­dat, i-au despărțit pentru multă vre­me de noi. Cu toate aceste ei s-au menținut, pănă în zilele noastre, nu­trind o nețărmurită dragoste pentru cele mai scumpe comori ale sufletului românesc. Revoluția Românilor din părțile Sătmarului, numită în documentele din acea vreme „tumultus Vala­­chorum“, a fost înscenată din mo­tive religioase. Autorul și conducă­torul ei a fost călugărul Sofronie, care a pus în anii 1160—61 întreg Ardealul „în foc și flăcări“,, ca să stoarcă îngăduirea „legii celei pra­voslavnice, celei din moși și strămoși“. De fapt în Ardeal a izbutit aproape să nimicească unirea cu biserica Ro­mei, forțând cercurile din Viena să înființeze o ierarhie ortodoxă pentru Românii din Ardeal, însuși generalul Buccow, trimis ca să potolească re­voluția aceasta scria la 14 Maiu 1761 contelui Károlyi, com­itele suprem al Sătmarului că „Les Wallaches de ce pays, las de passer pour croire l’Uni­­on, que le plus part disent n’avoir ja­mais embrassé et ne pas connoître, se sont portes á des exces, qui apro­­choient d’une revolte“. („Românii a­­cestor ținuturi, nemulțumiți de a fi considerați de credincioși Unirii, pe care cei mai mulți spun că n’au îm­brățișat-o niciodată și nici nu o cu­nosc, s’au dedat la excese, cari se a­­propie de revoltă“). Dându-i-se salv conduct din partea Curții din Viena, neputincioasă față de mișcarea, ce cuprinsese masele mari al poporului, Sofronie, se în­griji în toamna anului 1760, se tre­zească și pe frații din Maramureș, din comitatul Sătmarului și din părțile învecinate. Se pare că vestea despre revoluția din Ardeal a pătruns, încă în vara anului 1760, la Românii din nordul Ardealului. Omul lui Sofronie în acele părți, care a început mai în­tâi a face agitație în contra unirii, a fost „vicearhidiaconul“ din Csőge, Gavrilă Pop. El a convocat pe Noem­­vrie 1760, o adunare în orășelul Szántó din comitatul Solnocului, in­vitând la aceasta atât pe Românii din comitatul Solnocului, cât și pe cei din comitatul Sătmarului. Din Király- Darócz, care zace tocmai la granița dintre aceste comitate, s’au prezentat patru deputați: Vasile Czigan, Ioan Marghită, Petre Fekete și Ioan Papp. Peste tot s’au adunat cam trei sute de trimiși din 34 sate românești. A­­dunarea s’a ținut într’o pădure, lân­gă Szánta și a fost deschisă de pro­topopul Gavrilă Pop, care avea îm­puternicire pentru aceasta de la că­lugărul Sofronie. El a arătat o scri­soare în care se spunea, că li s’a dat voie a urma vechiul rit grecesc. A­­ceia, cari vreau să rămână și mai departe credincioși Unirii, pot să o fa­că aceasta, fiindcă nimic nu le stă în cale. Adunarea a mulțumit mai întăi lui Dumnezeu—cum spune un raport contimporan—și apoi Majestății Sale Reginei Maria Terezia, care i-a îm­părtășit de grația sa. Au hotărât pe urmă să se întoarcă toți la biserica răsăriteană și acei cari vor călca a­­ceastă hotărâre să fie datori a plăti o pedeapsă de 500 fl. Această adunare a dat semnal pen­tru începerea mișcării și în aceste părți. S’a răspândit din sat în sat vestea despre hotărârile aduse. Cei dintâi, cari le-au pus în aplicare, au fost Românii din Darocz, alungând pe preotul unit. Autoritățile la început nu înțelegeau rostul acestor mișcări și voiau să o suprime cu forța. Mai ales cornitele suprem al Sătmarului contele Antoniu Károlyi avea multă grijă din pricina acestor tulburări. In iarna anilor 1760—61 Sofronie trimise o mulțime de proclamații la Românii din comitatul Sătmarului, prin care îi îndemna să pretindă toți restaurarea legii grecești, după ce și regina le-a îngăduit-o aceasta. Am văzut și eu două din aceste procla­mații, în arhiva contelui Károlyi, scri­se pe un petec de hârtie de însuși Sofronie. Alături de el, ca jurat al soborului bisericii neunite din Ar­deal, e subscris Popa George din Abrud. Ele se trimiteau din sat în sat, de la un jude la altul, ziua și noaptea, în cea mai mare taină, ca să nu prindă de veste preoții uniți. Dacă cineva ar fi voit să trădeze ceva din această mișcare, era amenințat cu pedeapsă de 500- moartea. Ca să facă­­ 900 fl., ba și cu mai intensă miș­carea, Sofronie a trimis „deci“ pe la sate, emisari de ai săi, ca să predice cu graiu viu împotriva Unirii. Aceștia făceau propagandă mai ales prin a­­dunări, la cari invitau preoți și cura­tori de ai bisericilor, pe fruntașii sa­telor românești și pe toți aceia, cari țineau la legea străbună. In Martie și Aprilie s’au ținut mai multe adu­nări de aceste, la cari au luat parte reprezentanți din întreg Sătmarul și din părțile învecinate. 4­onsemn­aoi numele ale câtorva sa­te, cari s’au alăturat la mișcarea a­­ceasta: Beltek, Lugoj, Endréd, Bös­zörmény, Dorog, Pécs, Dengeleg, Rés­zege, Sanislău, Perem, Vezend, Porte­lek. Aproape toate satele aceste a­­parțin astăzi la episcopia de Haj­­dud­orogh. Și prin proclamații și prin adunări se făcea agitație împo­triva Unirii, se spunea, că bisericile din satele cari se întorc la legea gre­cească, să se ia din mâna preoților uniți. De averea particulară a aces­tora să nu se atingă însă nimeni. In urma acestora preoții uniți erau a­­lungați, bisericile lor închise și ni­­căiri nu se făcea slujbă D­reiască, neavând preoți ortodoxi. Ca în vre­­mile cele mai grele ale creștinismu­lui copiii rămâneau nebotezați și mor­ții se îngropau fără de preot. Informații Cu acceleratul de aseară, d. D. A.­­Gre­cia,nu, deputat de Iași, a plecat în Capitală. In ziua de 1 Octombrie a. c., ore­le 8 dimineața, se va deschide, în lo­calul universității din București, sesi­unea ordinară a examenelor pentru înscrierea în tabelele de capacitate ale profesorilor și maeștrilor de școli secundare de biăeți. Ordinea acestor examene e urmă­toarea : La 1 Octombrie 1914, 1. română ; la 1 Noembrie 1914, 1. latină ; la 10 Ianuarie 1915 1. franceză ; la 1 Fe­­bruarie 1915 1. germană; la 1 Febru­arie 1915 istoria ; la 1 Martie 1915 filosofia; la 1 Noembrie 1914 dreptul uzual, economia politică și instruc­ția civilă ; la 15 Octombrie 1914 ge­ografia ; la 1 Octombrie 1914 mate­­maticile, cu comptabilitatea, teh­nolo­gia și mecanica ; 20 Oct. 1914 cos­mografia; 1 Octombrie 1914 științele fizico-chimice, cu igiena; la 1 Ianua­­arie 1914 religia; la 15 Octombrie 1914 desemn și caligrafie; la 15 Oc­tombrie 1914 desemnul liniar­­ la 1 Noembrie 1914 muzica vocală și la 1 Martie 1915 gimnastica și jocu­rile. Cererile de înscriere pentru ace­ste examene se vor adresa ministe­rului cel mai târziu până în seara zi­lei de 1 Septembrie. S’a vorbit în ultimul timp de înfi­ințarea unei episcopii armenești în România. Ca niciodată, am avut în timpul din urmă dese vizite ale unui episcop armean în România. Acum nu se mai vorbește nimic despre înființarea vreunei episcopii armenești. Ministerul de interne a acordat un concediu de o lună de zile d-lui I. Mihailov, administratorul plășii Co­pou­, județul Iași. Din inițiativa d-lui avocat Constan­tin St. Gane din Botoșani, se consti­tuise aci un comitet pentru comemo­rarea celor 25 ani de la moartea ma­relui Mihail Eminescu. Serbarea urma să aibă loc la 16 iunie când se îm­plinesc cei 25 ani de la moarte. Ser­barea la Botoșani avea să aibe un deosebit fast întru­cât marele poet este născut, se știe, în Botoșani. Din cauză însă că în țara întreagă s-au constituit comitete pentru a organi­za serbări la toamnă și comitetul lo­cal a consimțit să se amâne serba­rea până la toamnă pentru ca în toa­te orașele să aibă loc în aceiași zi. D. ministru I. G. Duca, ales în două colegii, la Vâlcea și Suceava, a de­clarat că optează pentru Vâlcea. D. președinte al Camerei a anun­țat vacant scaunul de la colegiul I de Suceava. Pentru acest loc, sunt foarte mulți candidați, printre care d-nii: Gr. Di­­mitrescu de la Iași, Enacovici de la Botoșani și Știrbei de la Prahova cu toții liberali, apoi d. N. Economu tachist. La 15 iunie a. c. are loc la Brăila congresul general al Cercurilor co­merciale din țară. D-nii comersanți cât și familiile lor, cari doresc să beneficieze de reduce­rea de 75 la sută pe C. F. R. să se adreseze d-lui Croitoru casierul cer­cului Iași, comersant str. Carol pen­tru a primi biletul de legitimație. Cu această ocazie congresiștii vor face în ziua de 17 iunie o escursiu­­ne de la Brăila pe Mare la Odesa. Cos­tul acestei escursiuni este de lei 27 dus și întors. Eminescu în franțuz­­ite.— Cu o­­caziunea aniversări morței marelui E­­minescu, va avea loc la 15 Iunie c. la Galați un festival, în amintirea neuita­tului nostru poet. Un comitet special se ocupă cu organizarea acestui festival, la care vor lua parte scriitorii, publiciștii, ziariștii, în sfîrșit întreaga lume intelec­tuală din țară și reprezentanți de ai fra­ților noștri de dincolo. ’ • Se știe că, nu de mult, a ieșit de sub tipar „Eminescu în franțuzește“, tra­ducere de Alexandru Gr. Suțu. N’avem nevoe noi să mai insistăm asupra valoa­­rei traducerei, chiar străinii, au Alții, critici de satisă și vorbit și - au expri­mat că, traducerile regretatului Alexan­dru Gr. Suțu, sunt cele mai bune, sunt­ cele mai reușite. De altminteri, ‘ această modestă bro­șură, a ieșit la lumina zilei, cu o ex­­cepțiune, neobișnuită în publicistica noas­tră , alături de’traducerea franceză,­­ a publicat și textul romînesc. Un control imediat din partea cetitorului asupra tra­ducerei,—iată ce a vrut cel ce a tipă­rit „Eminescu în franțuzește". Și acum, când la Galați se va glori­fica pe cel mai genial poet al nostru, traducerile în franțuzește ale sublimelor versuri, datorite lui Alexandru Gr. Su­țu, vor fi desigur căutate și ele. Doritorii se pot adresa ’ d-lui Rudolf Suțu, la ziarul nostru. Ni se scrie din Paris cu data de 6 iunie, că apararea intereselor soților Dossios în marea afacere de moște­nire a lui D. Petrocophino (din Mar­silia) au luat-o eminentul jurisconsult și decanul baroului Parisian, d. La­­bori Fernand. Societatea savantă din Franța a e­­leniștilor francezi „L’Association pour l’Encouragement des Etudes grecques en France“, a conferit concetățeanu­lui nostru d. dr. N. G. Dossios, me­dalia de bronz. Orașul lași, de N. A. Bogdan Am vorbit, mai de multe ori de lu­crarea d-lui N. A. Bogdan: Orașul Iași, monografie istorică și socială, ilustrată. Zilele acestea va apărea fascicolele 7 și 8, conținând descrieri relative la Arte Frumoase și la Producte, Ne­pot, Meșteșuguri și Bresle. In fascicola 7 se vorbește despre Teatru și Literatura Dramatică, Mu­zică, Conservatoriile vechi și actual, Fanfare, Coruri, Orchestre, Pictură, Sculptură, Arhitectură, etc., conținând o sumă de reproduceri de desemnul și fotografii speciale făcute pentru a­­ceastă carte, și reproduceri după ta­blourile cele mai principale din Pi­nacotecă, Universitate, Paraclisul Me­tropolitan, etc., semnate de pictorii Stahi, Popovici, Aman, Băncilă, Bar­­dasare, Georgescu, Toniță, etc., toate statuele și monumentele din Iași, și o sumă de alte gravuri antice și noi de cel mai viu interes. Puține exemplare au mai rămas neabonate, și de aceia sfătuim pe ce­titori să profite și de prețul actual, care urmează în curând să fie dublat, față cu costul mare al tipăriturei și ilustrațiilor. Abonamentele se primesc la autor, la oficiul stărei civile locale. Distinsul nostru fruntaș, d. Const. Meissner, s'a reîntors dri dimineață din Capitală. In ziua de 7 Iunie a. c. a avut loc în Piatra-Neamț, înhumarea rămăși­țelor pământești la cimitirul Eterni­tatea a mult regretatului student al facultăței de Drept din Iași, Costică Zaharia. A asistat la înmormântare o delegație de colegi și buni prieteni ai defunctului, care au depus o prea fru­moasă coroană pe sicriu. In biserică s’a rostit de către d. Petre A. Măinescu un discurs foarte mișcă­tor care a stârnit lacrimi, evidențiind meritele defunctului ca coleg și stu­dent. La mormânt a vorbit d. C. Popovoi, care într’o cuvântare emoționantă și-a luat rămas bun de la acela care a fost Costică Zaharia, după care sicriul a fost scoborât în groapă. Cu începerea anului școlar viitor, prietenul nostru, d. dr. N. Dossios, va relua catedra sa de limba germană la Seminarul „Veniamin“. SPECTACOLE Grădina Traian.—In­ astă seară Marți 10 Iunie va avea loc o mare repre­zentație cinematografică cu program nou, de remarcat: Tutorele Bandit, roman modern în 3 părți.—Mare dineu, comedie da­neză.— Spalato (Dalmația-Austria), că­lătorii interesante, etc. Afară din program: Vizita Țaru­lui la Constanța, serie nouă com­plectă : Escadra rusă în port—între­gul cortegiu spre catedrală — M. S. Regele în fruntea bravei noastre ar­mate, defilând înaintea Țarului. — Defilarea generală etc. Cinema-Modern (din Piața Rutirei). In astă seară Marți 10 Iunie va avea loc în sala Cinema­ Modern mare re­prezentație cinematografică cu pro­gram nou, de remarcat: Călugărița din Monza, grandi­oasă înscenare dramatică în 6 acte.— Programul este complectat cu co­medii și vederi după natură. In antract va debuta Dr. Milchow regele Skatingului. -OOCO­ SHAKESPEARE OTHELLO Tragedie în cinci acte 36) Traducere 'n versuri, de D-l State Dragomir ACTUL al V-­« EMILIA L’ajutorul tău, eu am alergat, Mă scapă-ți zic de dînsul!... , OTHELLO Ce vrea oare ? OTHELLO Ei și ? EMILIA Batista... și n’a dat-o lui Cassio. OTHELLO Ti ă mete In cer nu mai sunt oare ? La ce mai folosește Atunci ? (seniorii se ’ndepărtează de el înspăm­întați). Eu n’am putere. Spada-mi și-un copil Și ar putea să mi-o ieie! Dar totul s’a sfîrșit. LUDOVICO Privește: aceasta este­ o spadă.... Una la fel coapsa unui­ soldat nu ’ncins-a. A fost un timp odată cînd eu cu acest braț Și­ această bună spadă, îmi deschideam un drum Prin piedici de-o sută de ori mai mari ca acele Cu care mă întimpini. Ai vorbe zadarnice! Căci cine poate oare mai tare-a­ se-ar­ăta Decît destinul însuși ? Acelaș nu mai sînt. Să nu ai nici-o teamă de mă vezi înarmat. Aici este sfîrșitul călătoriei­ mele.... E portul cel din urmă în care-mi ancorează Corabia vieții. De ce te ’ndepărtezi ? Cu o trestie te ’ndreaptă aci ’nspre pieptul meu Și ai să vezi amice, că nu merg înainte. Și oare unde te-ai duce-acum ? Nenorocită Ce sub o stea fatală se vede te-ai născut, In care stare­ acuma, mi-a fost dat să te văd! Ești ca și un lințoliu de palidă, femeie, Cînd sus, la judecata cea mai de pe urmă, Ne-om întîlni acolo, vei face în infern Să-mi cadă al meu suflet de sus din albul cer. Ești rece!.... O, tînără ființă, acum semeni Cu­ acea seninătate de suflet îngerească! Iată-mă ’n a ta față, eu, mizerabil sclav, Care ți-a luat viața și plîng ca un copil! O! duhuri infernale, luați-mă din fața Astei priveliști rare, duceți-mă ’n vîrtejul Vîntului! o! ea moartă, ea! Desdemona, tu... Oh!... (s’aruncă lingă patul Desdemonei). EMILIA Tigru... tigru... dute... te ’ntinde pe-acest pat Și geme... lîngă dînsa !... LUDOVICO (arătînd pe Iago) Vegheați pe trădătorul... OTHELLO (sculîndu-se) * E un om acesta? Privirea-i otrăvește, Contactul lui ucide... viața-i minciună e! Dacă tu ești un demon, de moarte nu te temi (lovește pe Jago) JAGO Nu sînt rănit de moarte... OTHELLO Cu-atît mai bine... dînsa E bunul cel mai mare... Trăiască ! LUDOVICO OTHELLO Luați-i spada. Mai așteptați!... Pe monstrul acesta întrebați: De ce cu atîta ură astfel m’a urmărit ? Cum, cum, pentru ce corpu-mi, precum și al meu suflet Le-a ’nvăluit într’astfel în a lui capcană ?... JAGO Voi știți ce știți, tăcerea-mi este răspunsul meu. (Intră Cassio rănit și susținut de guarzi) CASSIO O! Seniore... Othello... vai! vai! Cum te găsesc ! OTHELLO Sunt cel ce-a fost Othello,—dă mi mîna și mă iartă! LUDOVICO Senatului voiu spune astă nenorocire... Ce-or spune acum de tine odată așa de bun ?! OTHELLO Așteptați, înc’o vorbă ’nainte de-a pleca! Eu oare­cari servicii republicei acestui Adns-am. Rugămintea-mi rog fie ascultată. Ea este cea din urmă. De mine n­e-ți vorbi In cele ce veți scrie, de cele ce-ați văzut. Vă rog prea mult, fierbinte, ca fără de-a ascunde Și fără de tăgadă să spuneți, făr’ de ’nconjur! Vorbiți de-un om care, nu a știut iubi Cu toată înțelepciunea, dar care­ a iubit Prea mult. De un om care, tîrît de gelozie Nu se lăsa, cu toate că se prindea ’n capcana-i Chiar pînă la turbare, de un om care ca și Prostul jidov, din mîna-i foarte ușor zvîrlea Piatra mai prețioasă a națiuniii sale. De-un om care, cu toate că n’avea obiceiul A izbucni în lacrimi, atîtea a vărsat Cît balsam răspîndește Arabia ’n planta sa Vă rog să spuneți asta. Adăugiți, rog iarăși, Că ’ntr’una dintre zile, văzînd din întîmplare Un turc, nenorocitul, de locu-i din Alep, Statul insultîndu-1, lovind și­ un Venețian. De gît eu l’apucat-am pe cînele acesta Circumcis, uite astfel... și l’am ucis de-odată Așa.... CASSIO Tocmai de una ca asta mă temeam ! OTHELLO (tîrîndu-se către patul Desdemonei) Te-am strîns ’n’a­mele brațe, atunci cînd te-am ucis Acum mă ucid însumi, și vreau să mor aice în brațe, întocmai ca alt-dată ! Strîngîndu-te Cortina — SFÎRȘIT —­­­OC306- El a luat El!..

Next