Evenimentul, iulie-septembrie 1915 (Anul 23, nr. 118-187)

1915-07-22 / nr. 135

ANUL XXIII No. 1355 BANI — 6 — ABONAMENTE Pe un an . . Pei ® 0 Pe jumătate an ,10 Pe trei luni . ,î n străinătate un an , 30 Un număr vechi 30 bani EDIȚIA li-a = ORD fin tL PARTIDULUI CONSERVATOR? Rtd=cțs. || Administrații Ziji Strada Liparian No. 44 MEFICOF^I 22 IULIE 1915 5 BaN IanuticiuRi Ina&rill și Re alama la pagina a 2-a rândul 1 lea la pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b 7 E L S F O M Mo, 38 Rabdarea romînului Ceea ce arată vlaga, energia unui popor, ca și a unui individ, este desigur, in afară de manifestările lui de activitate spornică, și modul cum el reacționează în fața pericolului și, in această din urmă privință trebue să recunoaștem că, înainte de complecta noastră desvoltare pe calea progresului, am ajuns deja blasați, in măsura în care pot fi numai popoarele decadente. S’ar putea da diverse lxemple. Următoarele însă sunt suficiente și concludente. Nu arareori, discutând cu nemțofilii noștri mai tineri, ești isbit de obiecția ce-ți fac, că numai cei care nu mai riscă nimic, din causa etăței, sunt de părere că trebue să intrăm in răsboi și deci oamenii prudenți, cum sunt numai ei, trebue să fie în contra lui. Obiecția aceasta nu i-a împedicat insă să vorbească tot timpul până acuma de idealul nostru național, de lupta ce trebue întreprinsă pentru realizarea lui, adică să aibă o atitudine, ale căreia consecinți ie-a dus in spinare bieții români din Ardeal. Iată astfel un mod de a reacționa față cu tendința dușmanilor noștri de a ne distruge neamul. Dar să mai vedem și alte exemple. Se Intimplă degrădatorul fenomen al corupției tinerimei universitare de către cei, care nu vreau să audă de ideal național înspre Ardeal, dar care totuși găsesc că trebue să avem unul peste Prut, pe care zic ci că s’ar fi simțit nevoia să-l inventăm, de nu-l aveam, și totuși față de acest fenomen nu vedem acea mișcare generală de reprobare a opiniei publice românești, care să formeze reacționarea nu atât în contra corupților, care sunt aproape nevristnici sau rău pregătiți din punct de vedere moral de școala, în care și-au fasonat caracterul, pe cât în contra miserabililor corupători, trădători de neam, care au recurs spre a-și servi planurile lor mișelești la elemente maleabile, uzând de mijloace josnice de seducție. Dar de mai este nevoe de a exemplifica incomensurabila indolență și blașare a românului, căreia hai să-i zicem rabdare, să să fiiască cine vrea „Steagul“ de la 4 iulie, jurnalul șefului adunăturei de nemți și de nemțiți din binecuvintata ds Dumnezeu țară românească, tolerantă până la absurd la amiltirile tuturor veneticilor chiar in contra ei,—ca d. ex. acele ale evreilor, care în aceste grele imprejurări fac dovadă de împotrivire aspirațiilor noastre legitime naționale,—și va constata până la evidență cu câtă desinvoitură și batae de joc se vorbește de oamenii mari ai țarei și mai ales, ceea ce este extraordinar, de idealul nostru național. Să cităm textual: „Președintele clubului e obosit (a plecat la preumblare m vacanță); așa vor face și ceilalți fruntași ai gălăgioasei întreprinderi patriotice a „Acțiunei naționale“ și realizarea idealului național va ß aminată pentru o vreme mai puțin călduroasă“. „De ce nu ar pleca (la preumblare) și idealul național cu pat? iluziile sale de reîntregirea neamului, cu tot bagajul seu de revendicări și de rasă intr’acolo ? Mai mult decât oricând acest ideal are nevoe să se refacă și o vacanță i se impune, fie ea chiar și mai îndelungată". Iată ce scrie jurnalul românului (?) Marghiloman in chestia unui ideal național românesc și totuși încă rabdarea românilor adevarați n’a fost exasperată. Se pare că in vecii vecilor va remîne pentru poporul romînesc adevărat proverbul „să nu dea Dumnezeu Romînului, atît cit poate suferi“. Și atunci desigur că stăm bine ca energie sufletească și ca conștiință națională, adică avem atîta cune trebue pentru ca să mai avem și aspirații de întregirea neamului, de vreme ce toți manii pot să și bată joc nesuparați până și de idealul țetei, care i-a ridicat la cele mai înalte situații sociale,fără ca să-i întrebe de unde vin. Să ne fie de bine ! dar ni se pare că destrabalarea, ce am aratat în aceste extrem de grave momente pentru țară, este semnul vădit al întrărei noastre în discompunere, la care nu rabdarea romînului poate fi remediu. „Buturuga mică răstoarnă carul mare“ Prin cele ce urmează, m’am scopul de a polemiza cu nimeni, relativ la politica țarei noastre în situația tulbure de azi. Aceasta este treaba oamenilor de stat și nu-mi este ertat mie— profan în ale political—să ating o atare chestiune. Ceia ce voiu să lămuresc eu, aci, este că, cu privire la rolul armatei noastre, față cu actualul răsboi, s’a emis —pe calea publicității—o părere, prin care o persoană cu oarecare competență în ale oștirei, a mers, până a afirmat că, față cu efectivul beligeranților de azi, ajutorul armatei noastre ar fi de o așa valoare, încât s’ar putem compara cu „o picătură de rouă într'un Ocean”. In adevăr, dacă România ar fi să declare răsboi întregei Europe, atunci, desigur, armata noastră ar fi chemată, să joace un rol... Cel puțin ciudat și, comparația ei cu picătura de rouă, ar fi poate la locul său. Cât timp însă bărbații noștri de stat, nici pe departe, nu pot fi bănuiți, de o așa stare normală, rămâne să judecăm, în scurt și atât cât ne îngădue spațiul restrâns al unui mic articol de gazetă, rolul și ajutorul armatei noastre, în cazul când țara s’ar hotărî, să se alipească, numai de una din cele două partide care să răsboesc azi. Să presupunem cazul că, noi— ca gintă latină— ne-am alia cu surorile noastre mai mari Franța și Italia și astfel ne am declara adversari puterilor centrale (Austro-Ungaria și Germania), care—ca aliate—luptă împreună. Noi, cu Germania n'avem absolut nimic de împărțit, și, oamenii noștri de stat—toți—ar regreta foarte mult faptul, dacă, la un moment dat, mica noastră armată ar avea, să se măsoare, fie și numai cu parte din puternica armată germană. Noi știm—cu toții—că față cu situația noastră geografică și politică, Austro-Ungaria este singura aceia care ne stă imediat în cale și cu care avem și multe socoteli de regulat. Să înțelege de la sine că, chiar așa direct și fără să mai aveai și alt sprijin armat, poate că niciodată n’am cuteza, să declarăm răsboi Austro- Ungariei, întrucât ea este cu mult mai puternică decât noi, dar în situația de azi, când ea luptă pe mai multe fronturi, mie-mi pare că, slabul nostru ajutor armat ce am fi putut—și încă am putea—aduce Quadruple alianțe, ar valora ceva mai mult de cum s’ar aștepta și de cum cred unii chiar din ai noștri. Eu gândesc, și cred cu sfințenie în părerea mea că, dacă am fi intrat în acest răsboi îndată după lupta de la Marna, situația în care să găsește azi răsboiul european, n’ar fi putut avea loc, ea ar fi fost cu totul alta și iată de ce . Atunci— după lupta de la Marna— calea ne era absolut liberă, puteam trece frontiera Carpaților, cum am trecut și Dunărea în 1913 și prin urmare, invadarea de către noi a celor două mari provincii ale Ai atro- Ungariei, Transilvania și Bucovina, pe lângă că, nu era cu totul prielnică, dar apoi acolo dând de niște elemente care, nu numai că nu ne erau protivnice, dar care încă chiar ne așteptau cu bucurie, ușor își poate face oricine idee de câtă încurcătură și câtă adâncă tulburare am fi produs imediat întregului stat Ungar și care, pentru ași mai putea a para cealaltă jumătate din teritoriu ce i-ar fi mai rămas liberă, i-ar fi fost absolut imposibil— ca să mai poată trimite un singur soldat în ajutorul Austriei, pe care Rușii o hârțuiau cu înverșunare în Galiția. . Dacă la această teribilă încurcătură a Ungariei, am mai adăuga încă și faptul că, cel puțin 3—4 sute de mii de ostași ai Ungariei (Români) ar fi aruncat armele și ar fi alergat la noi, chiar în plutoane, companii, baterii și escadroane, lesne ne putem închipui, ce complectă perturbație și dezastru n’ar fi produs chiar de la început în întreaga organizație a statului Ungar și prin urmare în tot imperiul dualismului. Apoi, o asemenea stare de lucruri produsă, prin slabul și micul nostru ajutor armat?"..., ar mai fi avut încă ca consecință și faptul că, armata rusă chiar dacă n’avea stocul trebuitor de munițiuni, ea—prin micul nostru sprijin (ca și în 1877), ar fi avut posibilitatea să și-l complecteze, menținându-se și luptând în defensivă pe loc, în Carpați, unde se găseau și unde situația terenului o favoriza, dar ca să se retragă la peste 300 km, înapoi în țara ei, cum e cazul azi aceasta niciodată nu s’ar fi putut întâmpla, mai ales când și Italia înainta de la sud și Austria era obligată să-i facă față. Intervențiunea noastră atunci, ar mai fi avut încă și bunul că, toți bărbații din întreaga Transilvanie și Bucovina, de la vârsta de 18—50 ani, toți, s’ar fi găsit acum pe la casele lor, sau în rândurile noastre, iar nu ca azi, când toți—cu bun, cu rău, valid ori invalid—au fost culeși... și... să găsesc... aproape de Varșovia. Dacă Țarul Husiei ar putea vorbi deschis, ei nu s’ar jena a mărturisi că, dacă vre odată a avut un regret mai adănc, este acela că,— atunci cănd Sassonov ne cerea Cernăuții—el n’a făcut uz de autocratismul său, și să-i răspundă: Nu dragă Sassonov. Aceasta, nu să poate, Cernăuții trebue să fie ai României. Tu, fă totul pentru ca mica țară românească să intre în acțiune imediat. Hunt încredințat că, însuși Sassonov, plânge acum cu lacrimi mari de sânge, greșala și încăpăținarea lui dar, e prea târziu. Chiar azi, dacă ar fi să intrăm în acțiune, ajutorul nostru tot ar valora ceva mai mult decât o picătură de rouă, pentru că, deși situația e cu totul alta acum, totuși, chiar din prima zi, am amenința liniile de comunicație ale lui Makenzie și din agresiv, l’am pune imediat în defensiv... și am salva situația critică a Rușilor. Dar, la ce bun, și discutăm un fapt numai din ipoteze... Am credința certă că, oamenii noștri de stat, dacă n’ar fi avut și dacă n’ar avea încă și acum, grija vecinului de dincolo de Balcic, de mult armata noastră se găsea pe malurile Tisei. Și, cu toate că nu sunt prooroc, totuși cu credință afirm că, ajutorul pe care l’am adus Quadruple înțelegeri, ar fi fostt de așa natură, încât, o dată cu împlinirea anului de la isbucnirea acestui teribil răsboi (13 iulie 1914) s’afi fi încheiat pacea, așa de mult dorita. Să înțelege că am fi avut perderi și încă mari, dar, oarecare răsboi în lume s'a făcut fără perderi ? Neputând să discut mai mult, din cauza spațiului restrâns, ce-mi este îngăduit în coloanele acestui ziar românesc „Evenimentul", încheia amintind înțelepciunea proverbului nostru „Buturuga mică, răstoarnă carul mare”. Din lărguța Informații Cu acceleratul de astăzi dimineață, s’a reîntors din Capitală, d. D. A. Grecianu. S’a anunțat că cu începere de la 18 octombrie 1915 se vor ține la Universitatea din Iași, examenele de capacitate ale profesorilor și maeștrilor de școale secundare de băeți. După cât aflăm, ministerul de instrucțiune publica, va amâna și de astă dată ținerea acestor examene, din cauza împrejurărilor grele prin care trecem. La Liceul Național, amenajările în vederea transformării localului în spital, continuă. Au început lucrările de instalația luminei electrice, precum și cuvenitele transformări ale salelor de clasă în camere de spital și a antretelor în latrine. Ce ne povestește un român transilvănean ? Modul cum unii dintre românii noștri, au primit în țară pe frații noștri transilvăneni, e o curată rușine. După suferințele îndurate acolo din partea ungurilor, frații noștri venind în regat, au avut de suferit dureri morale, au avut nenorocul să le ieasă înainte un Virgil Arion și alți nemți și nemțofili, care să’i supere. Au fost primiți, într’un cuvânt, cu insulte. Din fericire, foarte puțini sunt români de teama celor de mai sus, care să se fi pretat, fără nici o rușine, la insulte la adresa fraților noștri de dincolor. Un transilvănean, sosit de curând din Transilvania, ne povestea următoarele: Am venit la d-voastră, am deșertat din armata austro-ungară, căci suferințele și chinurile indurate, întrec tot ce și poate închipui o minte. In luptele din Galiția,noi românii am fost puși în primele rânduri, sau cum se spune, în gura, focului. La spatele nostru se aflau trupele maghiare, gata să tragă asupra noastră, dacă am îndrăzni unul să părăsim frontul, iar înaintea noastră se afla dușmanul, rușii, care pe noi cei dintâi ne’a ochit, neștiind desigur că săntem noi românii. Intre două focuri, ne'au ucis, ne au prăpădit. Și, puținii câți am mai rămas, am venit la d-voastră, pentru ca să auzim insulte de la domnii care desigur că nu simt românește, că nu sunt români. Aflăm că, concentrările s'au amânat de la 25 Iulie, pe ziua de 3 August a. c. Mâni Mercuri, e onomastica M. S. Regina Maria. Vitejiile Românilor. Locotenentul Bujor Voina, din reg. 64 infanterie austro-ungar, comandantul al fortăreței Grirorod (Dalmația), a fost înaintat la gradul de căpitan pentru bravură pe ziua de 10 Iulie a. c. și decorat cu medalia de aur „Signum laude". Ofițerul Bujor Voina este fratele d-lui căpitan Voina, din reg. 7 roșiori „Cuza Vodă. Scumpetea traiului In oraș domnește aceiași scumpete. Primim zilnic numeroase plângeri din partea ieșenilor și, desigur că aceste plângeri sânt foarte întemeiate. Nouă ni se pare că negustorii nici nu vor să fie samă de tabloul prețurilor fixate de către administrația comunală. Nu’i vorbă că și prețurile stabilite de către această administrație sânt extrem de rădicate. Și, când se mai rădică și negustorii, apoi ne închipuim cu toții ce descumpete trebue să fie. Untdelemnul se vinde cu peste 6 lei bidonul, orezul s'a urcat la 1. 40, două lumânări mici care se vindeau înainte cu lő bani, astăzi dai pe ele 35 bani, soponul de, asemeni s'a scumpit. R îngrozitor. In jurul unei știri false Anumite cercuri din localitate răspândiseră aseară știrea că Varșovia ar fi căzut în mânile germanilor. Această știre este pe deantregul falsă și nu a fost pusă în circulație decât de cunoscuți agenți germani în anumite scopuri. In legătură cu aceasta un comunicat rusesc sosit la redacția noastră In momentul când ediția I-a a ziarului nostru a fost pusă sub presă, anunță că trupele rusești rezistă în mod eroic pe frontul Varșoviei, unde trupele germane au încercat pierderi extrem de grave. TEMPERATURA Media temperaturei maxime : 23o,3. Media temperaturei minime: 4-14o,2 Temperatura medie săptămânală: X18o,7. Presiunea atmosferei mediei: 744,9 m. m. Iuțeala maximă a vântului : 52 km.oră, Duminică 3 h. 15 m. Apa de ploai : 29 mm. Durata strălucirii soarelui: 41 h. 12 m. Cu părere de rău aflăm că eri a încetat din viață la Vaslui, d na Profira Gh. Arhip pensionară a casei Sf. Spiridon. Defuncta era sora d-lui inginer Neculai Botez și mătușa d-lui Francois Botez fost primar de Vaslui. Rugăm familia să primească condoleanțe. Din lipsă de spațiu, facem cunoscut că nu putem publica articole venite din afară, care întrec o coloană. Primim abonamente de vilegiatură, cu 2 lei lunar. Ziarele franceze anunță că cheltuelile de război ale Franței se urcă la 2 miliarde franci pe fiecare lună. D. I. Iordăchescu șeful Brigăzei de Siguranță în baza unui concediu de 25 zile, a plecat la Călimănești. DEPLASĂRI.—D. Gh. Aramă la Mănăstirea Neamțz. D. Sublt. I. Aramă la Mănăstirea Vâratec. D. Constanciu advocat al comunei, a obținut un concediu de 30 zile. Er a avut loc cununa religioasă a d-rei Aurica Cireș cu d. Atanase Mogârlea, advocat din Roman. Cu plăcere aflăm despre logodna d-lui, Theodor Apostol, licențiat în științe cu d-ra Didina Ionescu. Cununia religioasă va avea loc Duminică 26 Iulie c. 7 fiii lei se dau imediat ff* yff'JyJKJ cu ipotecă, sau după credit, în case sau moșie.“ A se adresa la ziar.