Evenimentul, octombrie-decembrie 1915 - ianuarie-februarie 1916 (Anul 23, nr. 188-285)

1915-12-04 / nr. 240

MIUL­ XXII! No. 240 5 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pi jumătate an . .10 Pe trei luni. . . „5 In străinătate un an , 30 Ui isor vechi 30 bani = o r6 a­L PARTIDULUI CONSERVATOR: Redacția gi Administrația Iași PUI­TA UNIREA 5 BANI A n­U­N­CI­U­R­I și Rafoîamo In pagina a 2-a rîndui­­­rea In pagina a 3-a nudul 50 b. In pagina a 4-a rîndul 30 b. 7­E­L­E­F­O­SS SANTEM DE PLANS . Este știut că, încă din fașă nea­mul nostru, a avut de indurat și de suferit, cele mai grozave martiragii ce să pot închipui. Rupt în bucăți și sfâșiat, a fost continuu supt, stors și săcătuit de orice vlagă de către vecinii lui, dușmani seculari și... el, sărmanului, nu mai avea nici glas, să-și plângă durerea, nici... cui... să se jelească că, e batjocurit și asu­prit în chiar căsuța lui clădită pe moșioara părinteasca. Singura lui scăpare și mântuire au fost numai codrii nepătrunși ai Câr­pacilor. Numai ei singuri erau acei care îl ocroteau și aparau, dar... du­pă un timp și acele locuri binecu­vântate, nu i-au mai putut servi, pen­­tru că urmașii Hunilor—Ungurii de astăzi—nu numai că, l’a încălecat și subjugat, dar i-au fost și îi sânt și până în ziua de azi, cei mai mari călăi. Despre jaful și pustiirea adusă a­­cestui popor blajin, de cătră puhoiul turcesc, mi’e groază să mai amintesc. In treacăt voi spune numai că, tot numai bietul Român a fost acela care, a scăpat și Viena de cotropi­rea Turcului și cu toate acestea Vie­­na—drept orice mulțumire—nu nu­mai că, nici odată nu i-a sărit în a­­jutor, dar încă ea, a fost acela care și până în ziua de azi, sub masca u­­nei prietenii prefăcute, i s’a înfipt în suflet ca o caracatiță și l’a supt ca o lipitoare. Numai timpul și împre­jurările—aduse de Bunul Dumnezeu —au fost singurele care i-au venit în ajutor și care au făcut încă ca, o mică parte din acest chinuit neam, să ajungă la un liman mai bun, la un liman de libertate... țărmuită. Din oropsitele și urgisitele princi­pate ale Moldovei și Munteniei, Dum­nezeu și răposații noștri moși, au fă­cut minunea să răsară România de azi, formând sâmburele din care tre­­bue să crească mândrul și puterni­cul stejar al românismului! Și, tot Dumnezeu este acela care, pentru a răsplăti suferințele acestui popor mar­tir, a făcut, să se îneaeze intre ei și să intre în răsboiul ucigător de azi, toți vecinii noștri hrăpăreți, uzurpa­tori, le-a luat mintele, ca să-i slăbeas­că și să-i pedepsească. Potrivit cu învățămintele morale ale maximei biblice „ajută-te ca să te ajut“, era de datoria noastră sfân­tă ca, cu ocazia acestui răsboi, cu toții, mic și mare, tânăr și bătrân, să punem umărul la carul neamului, ca să-l scoatem din făgașul greu în care se află căzut. Din nenorocire, noi, tocmai acum în acest mare ceas, ne găsim mai desbinați și mai în­vrăjbiți ca ori și când. Nu numai că bărbații noștri con­ducători—se pare—că, n au înțeles și n’au ținut socoteală de puterea și a­­devărul acelei maxime sfinte, dar ei încă, prin felul cum au lucrat și cum lucrează la ea, au făcut ca, nu numai între noi cei mici, cei de jos, dar mulți, ci, chiar și între cei de sus, între cei luminați și învățați, să dom­nească o zavistie și o neînțelegere care întrece ori­ce margem­, in loc de o unire sfântă și generală, noi, acum—mai mult ca oricând—ne duș­mănim și ne înțepăm cu săgete cele mai veninoase. Tocmai când neamul nostru întreg, se găsește ajuns la cea mai grea și mai încurcată răspântie a viitorului lui, neînțelegerea dintre noi a ajuns așa de mare, încât um­blăm cu revolverele încărcate în bu­zunar, gata, de a ne omorî unul pe altul. Niciodată—ca astăzi—în buna și mănoasa noastră țară, n’au fost atâ­tea ziare cotidiane, a căror apariție zilnică necesită râuri de pentru ca să ne învrăjbim cerneală, tot mai mult și să trâmbițăm cât mai tare și cât mai departe dușmănia dintre noi. De acest trist și dureros fapt, duș­manii neamului nostru bat în palme de bucurie, fiindcă ei știu bine că, numai această neînțelegere și învrăj­bire a noastră, îi poate mântui, îi poate salva. Au mai fost la noi certuri și neîn­țelegeri între partidele politice, mai ales în ocaziuni de alegeri, dar nici­odată ura și dușmănia n’au ajuns așa de departe ca acum. Cât ds colo se vede coada de vulpe a dușmanului neamului nostru, mâna criminală a Ungurului, Neamțului și bulgarului , căci, pe când cele câteva ziare ade­vărat românești, care au scapat ne­întinate și care luptă pentru întregi­rea neamului, nici nu mai pot apă­rea fiindcă nu mai găsesc hîrtie , cele nemțești și cele vândute—din contra—nu duc nici o lipsă, ba încă, lor le dă mina să facă, chiar lux, să apară Informat mărit și sporit!! Doamne! dar oare oamenii noștri de la cârmă, nu văd nimic, nu simt ei nimic, n’au ei nici o datorie de împlinit față cu asemenea mari și triste împrejurări ? Eu, care nu fac politică militantă, nu sânt competente, să răspund, dar după slaba mea judecată, tare mi-e teamă că, el—guvernul—­să preocupă mult, să reîmprospeteze tratatul se­cret dintre noi și Austro-Ungaria, care a fost încheiat la Ischl la 14 August 1880 și care prin Art. I, iată ce glăsuește: „România renunță de acum înainte la politica sa națională și de a nutri tendind­ Iridsnilsîe către Transilvania, Bucovina și Banat..." (vezi întregul tratat secret, publicat în „Fulgerul studențesc“ No. 37 din 26 Noembrie c.) Oh ! scumpa mea țară! prin grele timpuri ai mai trecut și cine știe Încă ce soartă îți mai pregătesc chiar proprii tăi fiii și de aceia eu, plin de mâhnire, închei și zic că, sântem de plâns! Colonel Tarnoschi □ooooa informații „Viitorul“ de astăzi la primele infor­mațiuni, cu caractere de o șchioapă, se revoltă împotriva a­­celora dintre liberali care, nevoind să fie cu totul stăpâniți de către d. I. Brătianu șeful partidului li­beral, s’au alipit de fruntașii țârei care luptă pentru înfăptuirea idea­lului național. Așa stând, lucrurile, Viitorul ex­clude pur și simplu pe acei dintre liberali, din cauza atitudinei de mai sus, din rhidurile partidului liberal. Procedarea Viitorului în loc să clarifice situația, va încurca’o mai rău. Se vor vedea foarte curând în parlament, demonstrațiuni din par­tea a foarte mulți liberali, care vor încurca rău guvernul. Mîni Vineri 4 Decembrie, se achită la ad­ția financiară pensiile civile și militare pe luna Decembrie. In urma unei telegrame a d-lui Cos­­tinescu prefect de Bacău, care arată că vama Oituz a fost aglomerată de cereale pentru care cumpărătorii nu au trimis vagoane suficiente. Comisiunea de export a luat hotărârea de a nu mai da de azi înainte nici o autori­zație de export, nici chiar în baza contractelor încheiate cu prețurile minimale, până ce toate punctele de frontieră nu vor fi deblocate. Pe ziua de ieri au intrat în țară prin Câineni, 5 vagoane cu diverse, prin Predeal 9 cu diverse, 24 goale și 101 cisterne, prin Palanca 1 mic și 1 gol străin, 22 cisterne și au eșit prin Predeal 20 vagoane cu cereale, 90 cisterne încărcate iar prin Palanca 3 vagoane cu cereale. Aflăm din sursă autorizată că la Varna au fost înlocuite două regi­mente bulgare cu două regimente germane, fiind­că s’au resvrătit în con­tra ordinelor superiorilor lor. Iar la fruntaria românească lângă Balcic, au fost aduși săpători germani cari lucrează la fortificări. Toate permisele de export al vite­lor, ce urmează a se libera se vor da numai pe baza avizului serviciului zootehnic al ministerului agriculturei și domeniilor. Imprudența „Mișcărei“ Inconștiența mentorilor Mișcărei a ajuns la maximum. Așa de exem­plu în numărul de ori al acestui ziar se poate citi un articol inti­tulat „Capitulare“ și în care se vor­bește de eșecurile „Federației Unio­niste“, comițând chiar imprudența de a reîmprospăta în mintea tutu­rora, urgia maghiaro - germană desfășurată de așa zișii național­­liberali împreună cu agenții nem­țești, cu ocazia marelui Meeting național ținut de Federația Unio­nistă în localitate care a însemnat încă unul din momentele mărețe în viața politică națională a sașilor. Am zis „imprudență“,—căci se știe că întrunirea „Federației“ de la Iași, a fost ocazia cea mai ni­merită, ca să se dea la iveală na­ționalismul de contrabandă al d-lui Georgel Mârzescu și prin urmare este o lipsă de abilitate ca să mai reamintești momente, cari înseam­nă sfârșitul carierei politice a d-lui Georgel Mârzescu, patronul ziaru­lui „Mișcarea“. Dar pentru că este vorba de „capitulare“ în numerile viitoare vom mai reveni asupra activităței politice a d-lui Georgel Mârzescu în aceste momente de grea cumpă­nă pentru țara noastră. HYM EKh —In ziua de Duminică 29 Noembrie 1915 la Craiova a avut loc cununia religioasă a d-rei dr. Victoria P. Nițescu medic la Roma­­nați, cu d. N. Celăreanu mare pro­prietar, nuai fiind d-na și dl. avocat P. Celăreanu. La orele 6 seara la biserica Sf. Treime, s’a oficiat serviciul religios la care a luat parte un numeros pu­blic, după care a urmat recepția și balul in saloanele d-nei și d-lui P. Celăreanu din str. Jianu 14. Printre invitați am­ remarcat : Doamne , d-na P. Celăreanu, d-na Maria P. Nițescu, d-na Elena St. Greceanu, d-na Lucica Căpitan Alexiu, d-na Clementa D. Celăreanu, d-na Elisa Căpitan Roman, d-na Ecateri­­na dr. Papinian, d-na Maria Cantu­­niary, d-na Maria Căpitan Gheorghiu,­­ d-na Ecaterina Kivulescu, d-na Ale­xandrina Varveri, d-na Jeanetta I. Stănescu, d-na M. V. Mincescu, d-na Maria Grecescu, d-na Polixenia Ca­­caloceanu, d na Ștefania Gr. Stănes­cu etc. Domnișoare : d-ra Mihaila Celă­­reanu, d-ra Cornelia Greceanu, d-ra Lucia Tataranu, d-ra Alexandrina Ce­lăreanu, d-ra Elisa P. M. Popescu- Celar, d-ra Ecaterina Stancovici, d-ra Alexandrina Demetrescu, d-ra Poli­xenia Mihălcescu, d-ra Mărioara P. M. Popescu-Celaxi, d-ra Ana Netzer, d-ra Eugenia Buneanu, d-ra Aurora Kivulescu, d-ra Arbore etc. Domni : d. Petre Celăreanu Pr.I. Mărculescu, d. Căpitan C. Alexiu, d. N. Greceanu, d. Căpitan Gheorghiu, d. I. I. Celăreanu,­­d. Petrică Geor­­gescu, d.­ Paul Nițescu, d. Căpitan Ciochia, d. Gr. Stănescu, d. N. Can­­tuniary, d. dr. Papillian, d. Sub­ locot. Mihai Nițescu, d. Gr. Cacaleceanu, d. Elev-plutonier Fănel Roman, d. I. P. Popescu-Celar, d. D. I. Florescu- Celar etc. Primăria Comunei Iași, aduce la cunoștința publică, că în ziua de 23 Noembrie a. o. aducându-se la ocolul Comunei un cal negru cu o pată mi­că albă pe spinare, se publică spre cunoștința tuturor că păgubașul să se prezinte cu dovezi spre a-și primi calul, căci la din contra după împli­nirea termenului de 15 zile se va vinde prin licitație. C. avocat G. Skarlet a intentat cu­ acțiune de calomnie prin presă d-lui A. Stroja de la ziarul „Iașul“. In strada Palat s’au ivit 2 cazuri de febră tifoidă. Muncitorii cizmari se vor întruni zilele acestea, pentru a se consfătui asupra oftim­rei traiului. La 12 Decembrie se va oficia, cu obișnuita solemnitate, hramul biseri­­cei și Institutului Sf. Spiridon. VINERI 4 DECEMBRIE 1915 CRONICĂ MUZICALĂ Al V^IeF^öncerTs HlöHc” Duminică [.29 [Noembrie 1915. Consortul se îi­cepe cu Preludiul la­ Kessidor de Alfred Bruneau, bu­cată cu orchestrații sonore cu armo­nii neașteptate, totuși fericite și cu efecte îndestul de reușite. Urmează : Simfonia în re minor (Reformațiunea) de Mendelssohn Bar­th­ol­dy. Partea întăi a simfoniei evoluează în jurul cântecului bisericesc „Eine feste Burg“. In celelante două părți: Andante- Allegro con fuoco și Allegro vivace e o alternare între o temă religioasă și altă temă energică, războinică. E o descriere în muzică a stărei sufle­­tești a evului, mediu, de aceia Sim­fonia poartă titlul : Ref­or­ națiunea. După un Andante scurt și presărat cu nuanța da melancolie, care consti­­tue partea a treia urmează ultima parte, compusă și ea la rândul ei din alte 3 părți: Andante con moto-Al­legro-Allegro maestoso. Simfonia se sfârșește sub acordurile covârșitoare ale unui imn războinic din Allegro maestoso. Era cu mult mai bine dacă se lăsa „Moartea lui Siegfried“ la urmă. Wag­ner trebuie lăsat totdeauna la urmă pentru că eclipsează bucățile cari ur­mează. Ceea ce s’a și întâmplat în concer­tul Simfonic de azi, întru­cât „rap­sodia norvegiană“ de Eduard Lalo a fost ascultată cu puțină atenție de public. Orpheus. Întrunirea de la clubul conservator din Dorohoi Luni a fost inaugurarea clubului conservator din Dorohoi. Aproape 50 de membri ai partidu­lui au asistat, cei absenți au trimis telegrame. D-l Ernest Canano șeful par­tidului din Dorohoi a făcut o ex­punere a situației apoi a ridicat un toast în sănătatea d-lui Nicu Filipescu. După difer­ite cuvântări în mijlocul unui mare entusiasm s’a trimis urmă­toarea depeșă d-lui Nicu Filipescu: „Cu ocaziunea inaugurărei clubului conservator din Dorohoi, partidul conservator din localitate reînoește șefului și marelui patriot Neculai Fi­lipescu sentimentele sale de dragoste și devotament și deplina sa încredere ca prin înțelepciunea și patr­iotismul său și a marilor Români ce-i încon­joară România își va vedea realizat idealul său. Ernest Canano, fost deputat; Mihai Brăilescu, fost senator, Const. Stoia­­novici, fost deputat; Romulus Bălă­­nescu, fost primar Dorohoi; Anton Goilav, mare pr­oprietar; loan Apos­­tolescu, fost pr­imar Mihăileni; Remus Bălănescu, fost primar Darabani; Gh. Popescu, fost primar Săveni; Maior N. Florescu, membru în consiliu ju­dețean ; Alex. Androneacu profesor; E. Procopovici, profesor; Mihai De­­geratu, mare proprietar; Gh. Dimitriu, avocat; Căpitan Anghelichi, fost con­silier județean ; Papait Nica, avocat; C. Chițac, proprietar; V. Axente, insti­tutor ; Otto Duzinchevici, proprietar farmacist; Hugo Duzinchevici, farma­cist; Gh. Vasiliu Țimpoc, proprietar; I. Băncescu, proprietar; I. Ceică, pro­prietar; I. Popescu Greaca, agronom; Leon Gallo, proprietar; Gh. Mihăiliș­­teanu, fost director de poliție; I. Va­siliu, proprietar; D. I. Țincu, proprie­tar; Al. Ciudescu, fost consilier jude­­țean, pensionar; I. Atanasiu, institutor; D. Teodoriu, pensionar; Gh. Popovici, pensionar; D. Popovici, meseriaș, fost consilier comunal; Gh. V. Teodorescu, pensionar; D. Axinte; Pavăl Grigoriu, secretar de avocat; D. Mihăilișteanu; Neculai Pavăl, meseriaș; Gh. Tabără, student; D. Gheorghiu, proprietar etc. D-l N. Filipescu a răspuns­ telegrafic D-Lui Ernest Canano Șeful partidului conservator DOROHOI Foarte simțitor cuvintelor Dv. de prietenie și îmbărbătare, vă mulțu­mesc și urez clubului ce ați inau­gurat propășire și izbândă, §Igg N. Filipescu înmormântarea lui Neculai Culianu Cuvântarea d-lui dr. Leon Cossnovîci Instrislaiă familie. Întristată adunare, Luând cuvântul, fără nici o oficiali­tate, am o mai mare libertate a cu­vântului și voi spune adevărul, fiind în fața aceluia de care ne despăr­țim pentru vecie și care a fost pro­povăduitorul neîncetat al adevărului. Și -i voi spune—deși supără—căci încep prin a-mi pleca capul cu smerenie și cu admirație în fața aceluia care a fost scumpul nostru profesor în una din școalele care fu fața nu numai a Iașului—a sai­manului nostru Iași— ci a României întregi, școală numită la început „Institutul Academic iar în urmă „Institutele Unite“. Și ’i spun, ca să se știe de acei care n’au cunoscut acea școală, precum și de acei care au cunoscut-o, însă au uitat-o, că acolo, sub oblăduirea su­fletească a lui N. Culianu și a unui alt profesor, mare pedagog I. Melik să învăța ordinea, să să dea dragos­tea între elevi, să înălțau sufletele înspre idealurile neamului. Dispariția acelei școli e regretată de toți aceia car­e luptă mereu în acea direcțiune de educație națională și de acei care râvnesc ca lașul de odinioară să con­tinue a-și păstra reputația culturală. Și cine oare poate fi mai autorizat a reaminti acele frumoase vremuri și acele binefăcătoare fapte de­cât mine, care de la vrâsta de 10 ani, aru norocul a fi în Institutul Aca­demic crescut și însuflețit de căldura și lumina propovăduită acolo și care apoi 35 de ani a îmbătrânit la Fa­cultatea de Științi alăturea cu Cui­anu și alți eminenți colegi care au dis­părut rând pe rând și dintre care au mai rămas 2. Și așa e firea lumei, unii se duc și alții vin, iar zicătoarea spune că apa trece și pietrile rămân; ca apa sufletele trec, iar în urma lor rămân pietre, fundamentul operelor acelora care în adevăr pe terenul didactic, muncesc fără încetare așa cum făcu Culianu. Și ’n fața mormântului ce se des­chide pentru a ne lua pe iubitul și stimatul N. Culianu, rămân pietre fundamentale ne mai prețuite în su­fletele acelora ce au lucrat alăturea de dânsul și o sfântă datorie mă îm­pinge a le aminti în aceste momente de durere. S’a spus: Culianu a fost 18­ ani Rector al Universităței noastre. OPTSPREZECE ANI, o viață de om! Și a fost acest lung interval de timp, fără SALAR, fără PLATA, în mod ONOROFIG și din ziua în care s’a prevăzut diurnă, din acea zi, colegii i’au înlăturat! IN SCHIMB ! Culianu făcu legătură sufletească între profesori, solidaritate­ luptând alăturea de cei alți doi ce pomeneam odinioară și de un altul de curând dispărut, ca să nu se știrbească Uni­versitatea, iar astăzi, mărturisesc, că nici nu ne cunoaștem. Culianu făcu legătură sufletească între Profesori și Studenți și cine nu l’a văzut apărând cauzele sfinte ale neamului, căci nu e destul.a ne cunoaște numai pe noi din Regat, ci Culianu arăta studenților, sufletelor tinere și calde, că avem frați des­părțiți de noi, de împrejurări, de se­­cole, cărora trebue să le întindem mâna și să ne silim să se șteargă acele vremuri, să se înlăture acele împrejurări. Și Culianu în fruntea studenților și la adăpostul steagului lor, cutriera în procesiune, străzile Iașului, mergea la Statuia lui Ștefan cel Mare și întreținea și prin fapte, focul nestâns al idealului nostru. Unde se mai vede astăzi așa ceva ? Din contra și spun crudul adevăr : observați lipsa Rectorului, lipsa Pro­fesorilor, lipsa Studenților de la des­părțirea definitivă de acela ce fa 18 ani Rhetor onorific, dar cu demnitate. Onoare numai Facultății de Științi și câtorva alți profesori care și-au în­deplinit datoria, aflându-se aci. Da ar fi fost Culianu un leader al unui partid politic, atuncea și Mi­nisterul Instrucțiunei și Academia a cărui membru corespondent era, își-ar

Next