Evenimentul, iulie-septembrie 1917 (Anul 25, nr. 139-195)

1917-07-23 / nr. 139

>­ Anul XXV (Vi*. rwi ?Ki»*w*’**fems*«4» ÄBONÄ^EKTE Pe un an . . . Lei 40 Pe jumătate m . „ 20 Pe trei i»u.i . . .10 te striinăt&ts sa sa ftO U.s »WBíá? V9 Qhi SO fcapi ■ Duminecă ANUNCIURI 33 Iulie 1 IO To«,xu'£­­mrtit și And­ame in pagina l­a rândul 2 Lei 'io pfigiri* % 2­ a rândul 1 Lav­ r ff I. ffff <9 ff ffa, 3©« Organ al partidului oonsex vato s === REDACȚIA 81 ADMINISTRAȚIA IAȘI TPIA'fA ONISBi O introspecție în vremurile de azi, cinci îngrijorări intră In su­fletul nostru, ne poate aduce li­niște și mlogiere. In luptă ne stau inteligența și instinctul. Cea d’intăi ne face mai mult și ne scrutăm durerile ; in­stinctul e însăși porunca de viață a sufletului. Toți cu ghidul la­­ această du­rere, ea se mărește, și poate lua proporțiile unui dezastru, care se poate exterioriza până la realita­te. Intre obsesie a unui gtnd și î ntre realizarea lui nu-i decit un pas. Dacă gtndul e întunecat, și dacă el se ține de noi prin auto­sugestie, sau prin sugestiea celor intenționați a ne pierde, suntem pe pragul pieirii. Salvatorul ne stă la pildă Insă, instinctul! In el stă ’nchis Întregul trecut al vieții noastre, care luminează In vre­muri de primejdie perspectivele Întunecoase ale vieții. In el pur­tăm, fără să ne dăm­ seamă, tre­­cutul, și cu el, despicăm, prin in­tuiție viitorul, înțelepciunea stă tăcută în cutele hainei lui. El nu grăește nici odată, dar făptuește in tot­deauna. Nu’și cheltuește e­­nergiea In vorbele pe cari le ela­borează inteligența, dar aduce la ’ndeplinire judecățile,pline de ’n­­țelepciune, pe care i le a incrus­tat experiența în cursul vremuri­lor. El e bunul simț, care tace și făptuește, e judecata senină și imediată pe care ne-o facem de oameni și fapte ; e intuițiea, acea putere înțelegătoare, lungă care, judecata, elaborare intelectua­lă înceată, de-abia se zărește. Cu instinctul, încrezători în viața pe care ne-o poartă in spinare pe văile acestea de opt­spre­zece veacuri, să trecem peste grijile de azi, și să privim cu î ncrede­­re viitorul. El nu depinde numai de fap­tele brutale din afară, dar și de faptele în germini ale instinctului nostru secular. Suferințile stau legate de viața care vine , durerile premerg naș­terea. E instinctul care bate cu putere la porțile vieții; instinctul nostru, ai căruia sprijinitori, fără șovăire, s’au făcut suveranii noștri, Marele nostru Rege și buna noas­tră Regină, a cărei aniversare o serbătorim azi cu ’ntreg poporul. Cu ’ncrederea pe care ne-o dă instinctul vieții­ noastre naționale, cu lumina ce răsare din grelele împrejurări de azi, nu ne putem opri gândul fără a ni’l purta că­tre Suverana noastră, care ne spri­jină în credința mintuirii neamu­lui nostru, și Căreia I dorim ati­­ta bine cu­ bine și cîtă alinare a adus suferinților noastre. i gravele tulburări din Retrograd 0 încă î'Curs nsrsu­șitâ.»» Ordinul& tritissi^ — ii — Cuvintele acestea au avut elaptul că mulți din sală și-au aruncat pe scenă inelele de aur «punând eá 1e dau cu plăcere pentru împrumutul național. Entuziasmul era indescriptibil. A doua zi toată lumea era curioasă să vadă ce vor publica ziarele maxi­­maliste. „Pravda“ e’a vândut ea d­uci o data. Dar decepție! Consternarea în rândurile maximaliștilor era atât de mare în­cât n’au știut ce să pu­blice, ce atitudine să ia, așa în­cât au apărat cu comunicatul oficial și fără nici un comentariu. Deia la alte ziare în schimb publică amănunte a­­supra rolului lui Kerenski, al cărui nume era pronunțat acum cu evlavie de toți. Licitații publice s’au organizat pe străzi, în localurile de consumație, la teatre,în folosul familiilor trupelor cari au început ofensiva. Licitațiile erau americane adică cel care oferea mai mult de­cât precedentul dădea numai deferența așa că se aju­ngea la sume foarte mari fără ca nimeni să debur­seze prea mult și ultimul asupra că­ruia se adjudeca obiectul licitat îl putea avea cu o rublă sau două, cât era diferența între suma precedantă și aceea oferită de el. Un portret al lui Kereneki s-a li­citat până la 5000 de ruble. Kereneki ajunsese salvatorul Rusiei. Legendele au început să se cresze. Se susținea chiar că a fost văzut în­vestigând un aeroplan liniile inamice. Adevărul este că osuul acesta extra­ordinar, a făcut m­inimi ps front. A­­devărul este că în timpul ofensi­vei era încontinuu alături de trupele de atac încurajăndu-le, că ce ingrija de răniți, că nopți și zi» de­a rândul, oi om bolnav, n’a părăsit frontul. Dis­cursurile lui, pe care nu la pot re­­­­produce aici au o influență covârși­toare asupra trupelor. Activitatea a­cestui om­ extraordinar nu s’ar putea compara de­cât cu acela a lui Gam­beta care și el prin vorba lui caldă, prin patriotismul și prin curajul lui, reușise să înflă ofireze trupele în patri­ Fetrograd, 6 Iulie. va aceluiaș dușman care se împotri­vește astăzi Rusiei revoluționare. Și când în unele puncte ale frontului, Kirenețki întâlnește unități recalcitran­te, el nu șovăe nici un moment, da­r vine energiei „N’avem nevoie de încrederea lași­lor !“ strigă Kerenski cilora cari au cutezat să primească rău pe delega­tul Consiliului deputaților uvrienilor și soldaților și cari nu voiau ofensi­va. Cuvinte la acestea au fost acope­rite de uraiele și aplaaseîs miilor de soldați de față, —„îmi exprim cu voi împreună — continuă Kereneki—disprețul meu pen­tru acei cari gândindu-se la viața lor neînsemnată sau înapoi pentru a-și construi o prosperitate din singele fraților lor. Eu consider ci este de datoria mea să fiu acolo unde se umr­­ga înainta“. Și apoi adresându-să comandanților de f­ață: — „Comandanți­­i frontului! Vă ordon că «costați din rânduri pe acei cari nu vor să înainteze. Eu voi pu­blica numele lor pentru ca ori­ce ce­tățean rus sa cunoască pa trădătorii națiune!“. Această rușine eternă le va fi o ped­epsă mai mare da­cât moar­tea“. Și înainte de a termina, adresându­­se generalului comandant al frontu­lui unde a» găsea spune următoarele: —„Comandant al frontului! Vă or­don să faceți astfel în­cât în momen­tul operațiunilor active, tot ce e­l ©­­cinstit și poltron, tot țe necinstește armata să fie gonit. Primul act al revoluției rusești a fost ?să desființez pedeapsa cu moarte. Dar, există o pa­r­apsă mai rea de­cât moartea. E rușine«, ncrocis de poltron pe care-l primesc aceia cari sa dsn înapoi, tră­dători și dezertori ai revoluției și ai frontului", își poate ori­cine închipui efectele acestor cuvinte rostite de omul care la fie­care pas își riscă viața, de o­­mul cel mai popular din toată Rusia, căruia nu i se poate bănui nici un Interes. Maximaliștii au înțeles numai de , cât noțiune» lui Kersntfel sogtisL­ ! careasă cu ftrepte covârșitoare, neno­ j ropitala lor manopera și I ® c*bimoî?- I ț& a« d«sedî# fosul «o*.ti'e minUtra- U­l«i da­mbei. Padspsilîă ordonata do * Kerenacki sânt «o­mbătuta ca vrehe-­­ iteeață, discursurile lui sînt socotite I ca antirevoluționarei sî însuși o pra­­­­zintati ca omul capitaliștilor. Și acum ajung la partea tragică a­­ ultimelor evenimente, cari încă nu­­ Băut definitiv încheiate. Voi fi nevoit insă, Oi înainte să dau câteva explicațiuni asupra motivelor pentru cari guvernul, in prudența lui, n’a voit să întrebuințeza mijloacele e­­nergice în­potriva acelora cad con­­tinuâ­nd sa dedau la provocațiuni, să nesocotească ordinele,­­si refuse eva­cuarea unor imobile ocupate cu forța. Guveranul de acord­au consiliul de­putaților, lucrătorilor, și soldaților a socotit ca e de datorii lui să epui­­sese toate posibilitățile de înțelegere pscinioțt pentru a evita o vărsare de sânge. Anarhiștii și maximaliștii au interpretat această prudență ca o slă­biciune. Vila Durnova, ocupată de a­­narhiști, palatul artistei Ded­uscais, ocupat de Lenin și ai lui, ar fi putut de mult să fie evacuate, dar guver­nul a preferat să nu forțeze lucruri­le. Vila Darnova a și fost odată eva­cuată în noaptea de 18 spre 19 iu­nie. Din aceste două cuiburi porneau toate agitațiile. Duminică tserra, în casa Koed­ua­­pal«­ loaiștii au organizat un așa zis concert. De fapt însă acolo se urzea complotul pentru zilele următoare. O altă întrunire a avut loc la Lenin a­­casă, la care au participat și re­dac­­torii ziarului „Pravda al tranșeelor“, unul din promotorii fraternizării și agentul neamț Müller, liberat din în­chisoare de meximaliști și de anar­hiști cu ocazia manifestației de la 18 luni­. Guvernul știe despre aceste com­ploturi. Situația era farlassa. Totuși , nu se credea că criza va izbucni aga­r­de rapide. □emisiunea Cadeților • în ziua de 2 Iulie, are loc un con­­siliu de miniștri la Teresenco, care se întorsese bolnav dela Kiev, unde îm­preună cu Tzereten­ și Soobelef și cu Kerenski a« tratat cu reprezentanții posibil de a conti­­nua să contribua la­­ i unitate nsți viață mai intimă a U­­j iranieni?...,* ch­ iar­­a rim­arii» aften­­isi, complectând anumite regimente inclusiv cu Ucranieni, Intru­cât o­s­­­emenea măsur­ă va fi considerată de uruiatul de război ca în mod teoh­­tic posibilă și întru­cât nu ar aduce spre o știrbire valorei de luptă a ar­­matei. „Actualmente, pentru a atinge acest scop, în mod mai eficace, guvernul consideră posibil de a face să cola­boreze la realizarea acestui scop pe militarii uerenieni. Pentru aceasta, de acord cu rada centrală, vor putea fi trimiși delegați speciali ucraniani, ca­­ri vor fi atașați la cabinetul minis­trului de război, la statul major și pe lângă generalisimul armatelor. »Io os privește comitetele militare ucrainene pe loc, ele își exercită func­­țiiunile după regulile generale și ac­tivitatea lor trebue să fie pusă de a­­cord cu aceea a celorlalte organiza­țiuni publice și militare“. Miniștrii care au semnat această în­țelegere în numele întregului guvern, o consideră soa un succes și adaugă că situația e mult îmbunătățită în U­­craina, că Ucrainenii așteaptă încre­zători Adunarea Constituantei și că conducătorii Radei au înțeles că in ea privește chestiunile militare, cu­vântul decisiv aparține guvernului. Miniștrii cădeți însă au considerat că colegii lor și-au depășit atribuțiile, cât încheerea semnată în forma ei e­­ste inadmisibilă, întru­cât acordă o separațiune teritorială pe care numai Constituanta o poate decide. Ei au cerut o modificare în textul conven­țional. Miniștrii socialiști la cari s’au asociat și prințul Ilvoff, primul mi­­­nistru­ și procurorul Sinodului Ilvoff, au dealsrst off nu pot admite nici o modificare, întru­cât convențiea sa 6 definitivă și trebue imediat publicată­ ucrainenilor. Acest consiliu de miniștri a fost agitat. Miniștrii socialiști și Teresen­­co, au adus de la Kiev o înțelegere definitivă c­u ucrainenii, pe cara ca­­dații au voiau s’o admită la forma î­n care a fost redactată și este cu o modificare. Iată textul deciziunii sem­nate cu Rada ucrainenilor : „Sa va numi în calitate de organ suprem de administrație a afacerilor regionale ale Ucrainei, un secretariat și general al cărui membri vor fi nu­­­­miț­i de guvern de acord cu rada cen­­­­trală a Ucrainei, care va fi complec­­­­tată în mod echitabil cu reprezen­tanți ai celorlalte naționalități din U­­craina. Toata măsurile privind viața Ucrainei și administrarea ei vor fi re­alizate de guvern prin organul mai sus menționat. „Considerând ca chestiunea organi­statiei naționale politice a­ Ucraiiei, cât și a mijloacelor de a ați rezolva chs atiunea agrară în limitele legal gene­­­­ric s­a trecerd pământului în mâini­­­­le soalora cari îl lucrează, trebue să fie rezolvată dl. Adunarea Constitu­antă, Guvernul Provizoriu este favo­rabil eliberării, de către Rada cen­trală, complectată în sensul arătat mai sus, a unui proiect de lege asu­pra au­ustiniei naționale-politice a V­­orsniei în sensul în ca­re Rada va gă­si de util pentru interesele regiunei, precum și a unui proeot asupra pro­­afedeurilor cari vor fi admise peutru­­ rezolvirea chestiunei agrare în acea­­ regiune. Aceste proecte vor fi în ur­­­­­­mă supuse Adunărei Constituante, Ga­­l I­­vernul provizoriu considerând necesa­­r de a conserva in timpul războiului , unitatea armatei, ooxyidsrä inada­isi­ I­bile măsurile susceptibile de a desfi­­­­ința această unitate de organizare și de comandament, precum ar fi modi­ficarea planului general al mobiliză­­rii prin trecerea imediat la sistemul de compunere teritorială a armatelor sau prin acordarea de drepturi de comandament unor organizațiuni pu­blice. „In acelaș timp guvernul consideră Șc?aU eAvlîo? meserkși ■Din Armen-Aul Ar/Déíü Ia *ju­r­d«­ 20 August 1917 ora 9 diminuați se ob ține axamen pentru admiterea in Școala Elevilor Meseri­ași, la Direcția Arsenalului, Școala de Arte și Meserii Copou. Candidații pentru a fi admiși tre­buie să îndeplinească și să promite următoarele acte: Act de naștere format conform le­gei prin care sft­ea constata că are vârsta de 14 ani împliniți și 17 ani cel mult da la 1 Aprilie. Un act al primăriei in care să se constate că tatăl candidatului este ro­mân sau naturalizat român. Actul de vaccin sau o declarație legalizată a unui doctor în medicină, constatând că candidatul a fost vac­cinat sau a zăcut de Yărant și că nu «sta atins de vre­o afecțiune cronică sau maladie contagioasă. Un certificat al autorităților comu­nale de bună conduită și moralitate atât a lui cât și a părinților săi. Să posede mai puțin cunoștințele a 4 clese primare după programul țoca­­lelor publice. Părinții aua tutorii, odată cu pre­­santarea copilului și cererea de ad­misibilitate, va trebui să alături pe lângă celalalte acte și Consimțimân­­tul De a de a intra pe copilul iar a-ți îndeplini atât cei 4 ani de învățătura ca elev și 3 ani da serviciu militar, prevăzut în articolul 7 și nu un com­­plimentar In caz da nerujitft la pri­mul examen pentru diploma Md. B , precum și să consimte a li se aplica srt 5 într’un pas eventual. Cererile de admisibilitate însoțite de actele de mai sus se vor prezenta Direcției Arsenalului (Biuroul Mobili­­sării) până la 15 August cel mai târ­ziu, după care dată nu se mai primeș­te nici o înscriere. ]­­ j , Ziua onomastică a I. S. Regina Maria - Mosnai it ia Milisaolii - Azi fiind ziua onomastica a M. S. Regina Maria, un tedeum a avut loc la ora 10 jun. dimineață la Mitro­polie, in prezența d-lui I. I. C. Bra­­sianu presidantul Consiliului de mi­niștri împreună cu toți d-nii miniș­tri, ai casei militare și­ civile a M. S. Regelui, precum și a înalților func­ționari ai Statului. Iau parte la serviciul religios dr. general Czerbacaif incenjurat de în­treg statul major Jus, precum și ofi­țeri ai armatelor aliata. In curtea Mitropoliei se afla un sioaphron din regimentul de escorta regală cu drapel și muzică. Serviciul religios s’a oficiat in pre- I­­ența­ intregei asintonțe de către I. P. 8. S. Mitropolitul Pimen incenjurat de intrig ctorul Mitropoliei.­­Corul a dat răspunsuri!«. ♦ * * După terminarea serviciului reli­gios trupa a prezentat urma pentru onor.) Generalul Herescu comandantul militar al orașului trecând trupa in revistă a rostit cuvintela : Trăiască M. S. Regele la care soldații su răs­puns au urale, înalții demnitari au primit in ur­mă defilsre a trupei. Te- Deumul a luat sfârșit la ora 12 de arădeni la Jasî 9 ■xram»,raia«nMWMivw mt A doua serie de rmnJni ardeleni sosiți în țară pentru a lupta alături de frații lor, la liberarea patriei ma­m­e de jugul asupritor al dușmanului cotropitor, au fost sărbatoriți cu un deosebit entusiasm, ori la ora 7 sea­ra, în Piața Unirei. Luptătorii români ardeleni au por­nit de pe platoul numit „Moara da Vogt“, unde erau cantonați de la sosi­rea lor, spre Piața Unirei, parcurgând froceasac până în strada Carol, de un­de s’au îndreptat pe str. Lupu§și tinu­­ prii Pia­ța Unirei. M.­a­gina Maria a eșit în bal­conul re­șed­in­i­i ssk, întâmpinând pe frații noștri eu­ cuvintele „Bine ați venit“. Corul ofițerilor ardeleni a intonat câtva timp cântece patriotice. Corpul noilor luptători ardeleni a­­ranjați pe companii și având in frun­tea lor pe ardelenii sosiți în țară în prima serie, a parcura străzile Ca­rol și Lăpușnetsmi până în Piața U­nirei. Trecând prin fața Palatului Regal, românii ardeleni au intonat imnul „Trăiască Regală“. M. S. Regele Fer­dinand a eșit la balcon salutând tot timpul pe noii luptători cari necon­tenit strigau „Trăiască Regele tutu­ror românilor“, „Trăiască România Mare“. AjflBgî­nt. Piața Unirei, batalioane­­le Ardelenilor, sub eo­mmda ofițerilor instructori au format un careu in ju­rul Statuei Cuza-Vodft, având in mij­locul lor pe frații lor sosiți voioși a­­lături de ei, la lupta libr­­ării pămân­tului lor atvâmncșește si înfăptuirea ma­­relil ideeî și românismului. După ce­­’p pri­f fu­â vsior arde’stKi a cântat pe . rând „Trăiască RegeU­“, „D`ști flptut-t ® Române“ și “Pe ai no­stru gre»g“î cu măestria ta oare » stârnit in­totdeauna un entus­ism de nedescrist) ofițerii și soldații sosiți in țară­* in pu­p5 ® serie, au dat mâna ce­lor cotiți p­roaspeți printre noi încin­gând Horia Unirei in acordurile mu­­zicei militare." Pentru a doua oară se repeta mo­mentul înălțător al întregirei tuturor românilor. Entusi­smul creștea necontenit .

Next