Evenimentul, octombrie-decembrie 1917 - ianuarie-februarie 1918 (Anul 25, nr. 196-291)

1917-10-01 / nr. 196

Ânni UF jțfo, #,96* 10 BANI Redacția șiHdministraíia inși Piața Unirea Un număr vechi 30 bani ORGANI AL PARTIDULUI COMSERVATOR 10 BANI ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME In pagina I-a rândul 2 Lei In pagina Il-a rândul 1 Leu Profeorul Gheoghe Stöncul catiti * de Profesor dr. Tom­a Ionescu Acam cât­va timp, a murit în A­­morion profesorul dr. Gheorghe Stăn* ouleanu. Cu el dispare un or* oara Întrupa altruismul cel mai desăvârșit. Am primit zilele trecuta din New- York amănunte asupra morții sale», însăși acesta amănunte dovedesc, da­că mai era nevoe, în ce grad Stăn­­culeanu poseda această rară virtute care e altruismul. Numai aceia cari au avut ca mine prilejul să trăiască puțin în intimitatea acestui om, pot să prețuiască însușirile adevărate ale doctorului Stănculeanu. Toată viața sa, atât de scurtă , din nefericire, n’a fost decât o statorni­că devotare către cauza aproapelui, o totală jertfă a ființei și intereselor sale. Muncitor înverșunat, în timpul studiilor sale la Paris, unde acest om ajunge la cinstea atât de dorită de a fi numit intern al spitalelor, el se face o­unolent de tânăr, prin lucrări de valoare în specialitatea chirurgiei oculare. Stimat și iubit de profesorii și colegii săi, el sosește în România indicat dinainte, prin trecutul său, pentru catedra de profesor de clini­că oftalmologică la Facultatea de medicină din București, catedră pa care o obține numai­decât. De-abia intrat in noua sa funcțiu­ne, Stănculeanu ne dă cea mai fru­moasă dovadă de devotament și de­zinteresare, renunțând cu totul la clientela particulară, spre a și putea închina tot timpul, toate ghidările și chiar spre a-și putea jertfi pro­priul său avut în folosul clinicei pe care avea misiunea să o conducă. In folosul elevilor și bolnavilor săi, cari erau­ da altfel grija sa de fis­ pe clipă. In dorința sa de a Îmbunătăți și pe cea dintâi și soarta celorlalți, el nu scăpa nimic din ce-ar fi putut esi-l facă a-și atinge scopul. Și astfel, veșnic­ii vedeai rugând, cerșind chiar, da la ce rând, toți a­­cei pe cari îi credea in stare să-1 a­­jute; dar întotdeauna o făcea pentru alții, și nici odată n’a cerut ceva pentru sine însuși. Putea-voi oare să uit vizitele lui Stănculeanu la oroe oră, și pe cari le numea el însuși cu un cuvânt drastic pentru a apune că ....„devenia ..„obositor“ ? Dar cum toate vizitele lui n’avea in vedere decît interesul altora, care dintre noi ar fi putut să i le ia în nume de rău ? Mulțumită acestei stă­ruinți și voinței sale neobosite, mul­țumită jertfelor pe cari le avutul și cu sănătatea sa, a făcea cu ajuns să înfăptuiască cele două opere cari ră­­mân după el: Clinica oftalmologică a facultății de medicină din Bucu­rești, cu frumosul ei laborator și a­­jutorarea orbilor. Căci Stănculeanu nu se mulțumise să se silească a îmbunătăți și a mări numărul mijloacelor de tratare a bolilor de ochi; el se îngrija încă mai mult de soarta acestor dezmoș­teniți ai vieței cari sunt orbii. Există oare o singură doamnă din societa­tea bucureșteană care să nu minească stăruințele, rugâmintele cu eaii Stăn­­culeanu cerea ajutor pentru acea o­­peră da bine Întemeiată de c el care se numia „Societatea Amiciii Orbi­lor“ ? Ea va rămâne, căci in lipsa prietenului nostru dua pentru vecie, are norocul de a poseda sprijinul iu­bitei noastre Regine, a Cărei bună­tate, ale Cărei îngrijiri pentru cei să­raci și loviți de soartă sunt atât de cunoscute, și Cere din prima clipă acordase prietenului meu Stanculean o înalta Sa ocroti­e. Stanculeano a murit așa cum a trăit. Căci toată călătoria loi prin Rusia, Japonia și America nu era de­cât o continuare a muncii sale, des­tinată să servească țara în marginele mijloacelor de cari dispunea. Câteva zile înainte de plecarea sa din Iași, veni la mine și mi spuse: .— Maestre, cn zi că ași putea fi folositor țării mele ducâ­ndu mă, cu propriile mele mijloace, să susțin sfânta noastră cauză pănă In Ameri­ca ? Acolo nu­lțumb­ă numeroșilor prieteni și elevi cari au venit ani dearândul la clinica mea din Bucu­rești, ași putea să țin conferințe, spre a arăta acestei mari națiuni drep­tatea idealulului nostru; astfel l-ași putea oare chiar să ne ajute, dăn­­du și obolul pentru răniții noștrii. Cum și soția mea și eu cunoșteam perfect limba, cred că amândoi vom putea fi mei folositori țării acolo de­cât aioiu. Aceste cuvinte zugrăvesc, mai bine decât ași pute a-o face, atât sufletul prietenului meu cât și scopul lăuda­bil al plecării sale. Din scrisoarea pa care o primesc din New York da­ta nobila și devo­­tata sa tovarășă, văd că prietenul meu și-a ținut cuvântul. Intr’adevăr, în orașul San­ Fran­­cisco, unde a întâlnit mai mulți prie­teni oculiști, cari l’au primit minu­nat de bine, doctorul StSnenleanu a ținut o conferință la o ședință so­­lftină organizată in onoarea lui de societatea de oftalmologie, a ținut o a doua la societatea medicală din a­­cel oraș, și, in sfârșit, psia mai mari cluburi Intr’unul din de acolo, el expuse suferințele și cauza româneas­că și obținu făgăduiala unui ajutor In medicamente pentru spitalele noa­stre. Din nefericire, campania sa se o­­pri sol. Primind la San Francisco un ordin de chemare in țară, el stră­bătu America spre a reveni pe dru­mul cel mai scurt, când, la New York, o pueuaioala îl dobori și ni-l rsipi. Viața doctorului Stăcculeanu, așa de scurtă dar atât de plină de fapte în cari sa vede cea mai curată iu­bire a aproapelui, ișii dă siguranța că amintirea lui va fi Întotdeauna scumpă nu numai acelor pe cara i-a ajutat, și cari sunt nenumărați, c­i și tuturor acelor cari l’au lațele». Profesor dr. Tonta­loescu. Parastasul pentru Nicolae Filipescu Astăzi dimineață, s’a oficiat la biserica Banu, un parastas pentru aniversarea primului an, de la moartea neuitatului pe veci a marelui patriot Nicolae Filipescu. Serviciul religios a fost oficiat de către P. S. [ Arhiereul Antim Petrescu vicarul? Mitropoliei, încon­jurat de clerul bisericei Banu. Au asistat pe lîngă familiile N. Pilipescu, Stolojan și Duca, d­in­ miniștri M. Cantacuzino, N. Titu­­lescu și I. G. Duca, d. general Mavrocordato, un aghiotam din partea Palatului, ofițeri­ francezi, romîni și englezi și prietenii poli­tici ai aceluia care a fost Nicolae Filipescu. U­nii miniștri Take Ionescu, D. A. Grecianu și B. Delavrancea lipsind din oraș n’au fost țară. Din asistență am remarcat: D­nii I. V. Praja vice-președinte al clubului conservator ieșan, C. Iliottu fost se­cretar general la Finanțe, Gh. Miti­­lineu fost prefect de poliție al Ca­pitalei, N. Căpităneanu deputat, Occ­tavian Goga, Mișu Popp, Gheorghe Buțureanu, general Cruțescu, Cons­tantin Praja, Savel Zăhărescu, Ilie Miclescu, Brate Dragomir, Rudolf Suțu, Teodor Maximovid, Const. Gon­­ gopol, Neculai Movilă, Leon 8culy, M. Poenaru Bordea, C. B. Penel, Constantipescu, Albert Ghica, Const. Faur și numeroși ofițeri. Slujba începută la orele 10, a luat sfirși la orele 11 dimineața. O nouă bărbăție germano-bulgară - BombadMe din GW*1| Artileria germano-bulgară a bombardat eri Galații, reparând în special tirul împotriva clădirei Instituției Notre Dame de Sion, care este de la Începutul războiului consacrată ingrijirei răniților de pe front. Răniții abea au putut fi scăpați grație curajului și devota­mentului călugărițelor și a d-lui dr. Alexandrescu, șeful spitalului•a Burtea­­.­­Aceasta a fost scuzată de germano-bulgari prin pretextul absolut infondat, că artileria grea rusă ar fi bombardat Brăila. Nici­odată artileria rusă nu și'a îndreptat tirul asupra orașului Brăila. Este încă o barbarie germano­­bulgară care în nici un caz nu va trebui uitată. «formați Azi, la orel e 10 jum., c’a oficiat la bisericii Banu un pari­etas pentru su­fletul lui N. Filipescu, fostul șe­f al partidului conservator. E prea vie în mintea tuturor românilor adânca și nestrămutata convingere pe care a avut-o Marele Român, până a închis ochii. In realizarea idealului național. Credea, în ceia te gândia și vorbia. Gândul îi era faptă. Atât i a fost de covârșitoare personalitatea în mișca­rea noastră națională, în­cât în el se rezuma, în ultima vreme, întreaga ac­­tivitate a conștiinței noastre națio­nale. Ceea ce credea el, credeau toți, și ce credeau toți el se însărcina să aducă la Îndeplinire. Suntem pe calea realizărei credin­ței lui. La capătul drumului greu pe care-l străbatem stă neve însuși visul lui și al tuturor Românilor. Râdi­­cându ne gândul până la sfințenia și curâțenia idealului care i-a fost în­săși viața, ne rugăm lui Dumnezeu pentru sufletul lui. Românii îi vor păstra o vecinică amintire. Mâine, Dumine est­e ultima zi când se va mai vinde carne. Se știe că u­nii profesori au fost însărcinați cu recensământul popula­ției din Iași. Dăm o primă probă de populație din o parte a orașului, care sector e cuprins în următoarele stra­da : Sărăria, stradela gărsăriei, șo­seaua Sărăriei, General Cerchez, str. Codr­es­cu, d. Penel a avut acest sec­­tor numai pe o parte a stradelor, căci ciar altă parte o are d. prof. V. Hu­ ii V.oi D. Penel a găsit următoarea popu­rțiune: Strada Sărăriei cu soț, 2.886 de suflete; stradela Sărăriei, fără soț, 111 suflete; șoseaua Sălră­­riei, cu soț, 4.795; strada Codrescu, cu s­oț, 87 suflete; iar strada Gene­ral Cerchez cu soț, 5 suflete. In to­tal sunt 7­88 de suflete, că numai într’o porțiune Noi credem da sector s’a găsit aceste suflete, atunci în­­treaga populație trebuie să fie de a­­proximativ, i­stre 350—400 suflete. Sub locotenentul Stănescu - Cerna, cunoscutul artist tiric a compus un frumos marș eroic intitulat: „La tîtpf­ ăa. Mai mulți titrați cari și-au făcut serviciul militar cu termen redus, u­­nii din ei reformați și revizuiți a­­cum, câțiva fiind și gh­idați, roagă pe d. ministru de război, să binevoiască a avea în vedere instrucția lor mili­tară și vârsta lor și să dispue să fie admiși în școala de infanterie în con­­dițiuni mai ușoare decât tinerii din nouile contingente, de­oare­ce durata gloanei (10 luni) e prea lungă pen­tru ci. Duminică 1 Octombrie 1917 Apel pentru soldați Doamna Lucia D. Grecianu, face un apel către toți acei cari î și au samă de suferințele ce vor avea de îndurat soldații noștri în tranșeele de pe front, atunci când iarna ii va prinde din nou neclintiți la hotarul țârei. D-na Lucia Grecianu ar dori, pentru a alina suferințele sentinelelor de la posturile avansate, să cumpere cu banii ce se vor subscrie, șoșoane de pâslă, menite a se așeza peste bo­căni­i și care­­ s’au oferit in Rusia cu preț de 4 ruble părechea. Restul rămas da la subscripția pentru cămăși .... Lei 1053"" D-na Lucia D. Grecianu .................................n 1000 — D na Constanța Gr. Ereania .................................n 100 — Clubul Conservator ............................ 5000— D. Ion V. Praja ................................. . . 600— D na Alexandra G. Lucasievici ............................................. 100— Om Movu LaS larga din subscripția deschisă de d-sa, pentru Încălțăminte 18.844.20 D-na Maria dr. G. Konya 100 — D. Nathan Grünspan 60 — D na Zoe Brăescu 600— D na Elena I. Țânța 100— D. Ion Werner 250— D. Neculai Ghermani 800 — D-na B. colonel Filipescu 160 — D-na Ana Gh. M. Sautaru 100 — Spitalul Alexandria Huși 100— D. ministru Neculai Titulescu 1000— D. Dimitrie Vizanti 200— D. Atanase Galugăreanu ruble 20— D. Neculai Mladinoff Vaslui 40— D. Rudolf Fritz Tg.­Neamț 200 — D. Ionitza Dimitrescu Făurei 800— O d-nă de lângă Varatec 200— Funcționar, super. M. Litor. Publice 430— D. N. V. Gheorghiu 100-D. Athanasie Bordisau ruble 400— D. Ștefan H. Ștefan deputat 100 — O&țerii spital, contagiogi No. 6 240 — D-na Eug. Căp. O. Gorescu 20— Dr. Mareu 20 — Dr. Locot. Baubergher 20 — D. V. Trifu 100 — D na Maria D. Gr. Sturdza 100— D. I. Grigoriu instit. Bacău 20 — D­na Cecilia M. Gratero Galați 100— Doamna Aneta N. R. Căpităneanu 100 — Inginer Cisar Dim­itriu ruble 100— Locotenent Ștefan Barbu ruble 100 — D. Alexandru Stoica ruble 25— Doamna Enrica Tudor Rădulescu 100 — _________________________——------------------------------------------------------------------- io chestia reformelor .­ Din casetele procedurei fiecărui fel de împroprietărire trecută, credem că ar fi judicios, să se tragă concluzii de întrebuinț­ă în procedura viitoare a exproprierei și împroprietăririi pe care 2,600,000 hectare votata a se ex­­propria. Legiuitorul are de împroprietărit 800.000 de săteni cu câte 5 hectare pământ de arătură de fiecare. Exproprierea și împroprietărirea ar fi în lesrsicioasă și ideală, dacă pămân­tul de expropriat s’ar găsi la un loc cu sătenii de împroprietărit, dar în aplicație se întâmplă mai mult con­­trariul, astfel că vom avea : Săteni care au m­ai mult de 3 h.; n­i )i 5 h. ; „ „ „ mai puțin da 5 h.; „ „ n’au de loc toți în a­ceiași localitate. Apoi localități unde be găsește pă­mânt în aceiași localitate, la altele mai depărtat, iar la altele depărtate de tot. La această situație da fapt se ob­servă, că economia de timp, de lucru, da mijloace gi ds produs în favoarea sătenilor, e absolut necesar ca lotul de 5 hectare pământ să fie la un loc de la început, cu toate dificultățile ce va întim­pina. Legiuitorul a hotărât că lotul de 6 hectare e indivizibil prin moștenire, e necesar, să fie tot astfel prin pose­sie. Primul copil, moștenește totul, rușa a hotărât legiuitorul, și el des­păgubește pe ceilalți în bani de va­­loarea părții cuvenite­lor, cari, vor trebui, dirijați la meserii, comerț, in­dustrii și tot felul de funcții publice și private, a căror pregătire specială școala trebue să le o dea. Sătenii, obligați să se mute cu to­tul din satele lor în alte localități spre a lua In posesie pământul ce li se dă, cu greutate se mut, de aceia, ar fi jacheior, ca în asemenea împre­­j­jurare, pământul 09 se va expropria și se desparte da­tarului expropriat pământul proprie­să se împartă In loturi cu semne distinse pe teren și plan, să ia lașa a fi cultivate de ve­chiul proprietar, pănă c9 săteanul se va prezenta să-și ia lotul In primire de două ori pe an, toamna și primă­vara, data care numai sat se inceapst plata pământului. II. Exproprietati ți plata pă­­mântului. La plata pământului concură trei factori principali și anume: 1) Prețuirea pământului expropriat. 2) Pregătirea sătenilor la cultiva­rea lui. 8) Efranirea banului. Prețuirea pământului interesează pe proprietarul expropriat care are interes se ia cât mai mult, pe sătea­nul pe $0 împroprietărește cu inte­rese opuse și interesează pe Stat ea să hotărască, spre a face armonie în­tre unii și alții. In principiu, prețuirea, fiind samă de oferte și cerere, trebue să fie ast­fel, în oi, săteanul să pi­ată plăti rata anuală, capitel și procente, din produsul pământului cultivat, să poată trăi el cu familia lui, și să rămăe un rest pentru cazuri neprevăzute etc. Legiuitorii împroprietăririlor din 1864 și a însurățeilor se pare că, au ținut seamă de aceste necesități, ra­tele s’au plătit cu înlesnire, fie de săteni, fie de autoritățile administra­tive care le administra. împroprietărirea prin vânzarea lo­turilor la licitație a înglodat pe cum­părători cu datorii peste puterile lor, iar Casa rurală, prelată a cumpăra gi da pământ la săteni, cu prețul din 1808 când a avut loc răscoala agra­ră, prin operațiile ce a făcut, pare mai degrabă să a fost oraiată pentru proprietari cărora le-a plătit pămân­tul de 8­5 ori mai mult decât se vin­dea în 1908. Ca consecință, acțiunea Casei rurale nu a corespuns creațiu­­nei sale. Colonel V. Dimitriu.

Next