Evenimentul, octombrie-decembrie 1917 - ianuarie-februarie 1918 (Anul 25, nr. 196-291)
1917-10-01 / nr. 196
Ânni UF jțfo, #,96* 10 BANI Redacția șiHdministraíia inși Piața Unirea Un număr vechi 30 bani ORGANI AL PARTIDULUI COMSERVATOR 10 BANI ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME In pagina I-a rândul 2 Lei In pagina Il-a rândul 1 Leu Profeorul Gheoghe Stöncul catiti * de Profesor dr. Toma Ionescu Acam câtva timp, a murit în Amorion profesorul dr. Gheorghe Stăn* ouleanu. Cu el dispare un or* oara Întrupa altruismul cel mai desăvârșit. Am primit zilele trecuta din New- York amănunte asupra morții sale», însăși acesta amănunte dovedesc, dacă mai era nevoe, în ce grad Stănculeanu poseda această rară virtute care e altruismul. Numai aceia cari au avut ca mine prilejul să trăiască puțin în intimitatea acestui om, pot să prețuiască însușirile adevărate ale doctorului Stănculeanu. Toată viața sa, atât de scurtă , din nefericire, n’a fost decât o statornică devotare către cauza aproapelui, o totală jertfă a ființei și intereselor sale. Muncitor înverșunat, în timpul studiilor sale la Paris, unde acest om ajunge la cinstea atât de dorită de a fi numit intern al spitalelor, el se face ounolent de tânăr, prin lucrări de valoare în specialitatea chirurgiei oculare. Stimat și iubit de profesorii și colegii săi, el sosește în România indicat dinainte, prin trecutul său, pentru catedra de profesor de clinică oftalmologică la Facultatea de medicină din București, catedră pa care o obține numaidecât. De-abia intrat in noua sa funcțiune, Stănculeanu ne dă cea mai frumoasă dovadă de devotament și dezinteresare, renunțând cu totul la clientela particulară, spre a și putea închina tot timpul, toate ghidările și chiar spre a-și putea jertfi propriul său avut în folosul clinicei pe care avea misiunea să o conducă. In folosul elevilor și bolnavilor săi, cari erau da altfel grija sa de fis pe clipă. In dorința sa de a Îmbunătăți și pe cea dintâi și soarta celorlalți, el nu scăpa nimic din ce-ar fi putut esi-l facă a-și atinge scopul. Și astfel, veșnicii vedeai rugând, cerșind chiar, da la ce rând, toți acei pe cari îi credea in stare să-1 ajute; dar întotdeauna o făcea pentru alții, și nici odată n’a cerut ceva pentru sine însuși. Putea-voi oare să uit vizitele lui Stănculeanu la oroe oră, și pe cari le numea el însuși cu un cuvânt drastic pentru a apune că ....„devenia ..„obositor“ ? Dar cum toate vizitele lui n’avea in vedere decît interesul altora, care dintre noi ar fi putut să i le ia în nume de rău ? Mulțumită acestei stăruinți și voinței sale neobosite, mulțumită jertfelor pe cari le avutul și cu sănătatea sa, a făcea cu ajuns să înfăptuiască cele două opere cari rămân după el: Clinica oftalmologică a facultății de medicină din București, cu frumosul ei laborator și ajutorarea orbilor. Căci Stănculeanu nu se mulțumise să se silească a îmbunătăți și a mări numărul mijloacelor de tratare a bolilor de ochi; el se îngrija încă mai mult de soarta acestor dezmoșteniți ai vieței cari sunt orbii. Există oare o singură doamnă din societatea bucureșteană care să nu minească stăruințele, rugâmintele cu eaii Stănculeanu cerea ajutor pentru acea operă da bine Întemeiată de c el care se numia „Societatea Amiciii Orbilor“ ? Ea va rămâne, căci in lipsa prietenului nostru dua pentru vecie, are norocul de a poseda sprijinul iubitei noastre Regine, a Cărei bunătate, ale Cărei îngrijiri pentru cei săraci și loviți de soartă sunt atât de cunoscute, și Cere din prima clipă acordase prietenului meu Stanculean o înalta Sa ocrotie. Stanculeano a murit așa cum a trăit. Căci toată călătoria loi prin Rusia, Japonia și America nu era decât o continuare a muncii sale, destinată să servească țara în marginele mijloacelor de cari dispunea. Câteva zile înainte de plecarea sa din Iași, veni la mine și mi spuse: .— Maestre, cn zi că ași putea fi folositor țării mele ducându mă, cu propriile mele mijloace, să susțin sfânta noastră cauză pănă In America ? Acolo nulțumbă numeroșilor prieteni și elevi cari au venit ani dearândul la clinica mea din București, ași putea să țin conferințe, spre a arăta acestei mari națiuni dreptatea idealulului nostru; astfel l-ași putea oare chiar să ne ajute, dăndu și obolul pentru răniții noștrii. Cum și soția mea și eu cunoșteam perfect limba, cred că amândoi vom putea fi mei folositori țării acolo decât aioiu. Aceste cuvinte zugrăvesc, mai bine decât ași pute a-o face, atât sufletul prietenului meu cât și scopul lăudabil al plecării sale. Din scrisoarea pa care o primesc din New York data nobila și devotata sa tovarășă, văd că prietenul meu și-a ținut cuvântul. Intr’adevăr, în orașul San Francisco, unde a întâlnit mai mulți prieteni oculiști, cari l’au primit minunat de bine, doctorul StSnenleanu a ținut o conferință la o ședință solftină organizată in onoarea lui de societatea de oftalmologie, a ținut o a doua la societatea medicală din acel oraș, și, in sfârșit, psia mai mari cluburi Intr’unul din de acolo, el expuse suferințele și cauza românească și obținu făgăduiala unui ajutor In medicamente pentru spitalele noastre. Din nefericire, campania sa se opri sol. Primind la San Francisco un ordin de chemare in țară, el străbătu America spre a reveni pe drumul cel mai scurt, când, la New York, o pueuaioala îl dobori și ni-l rsipi. Viața doctorului Stăcculeanu, așa de scurtă dar atât de plină de fapte în cari sa vede cea mai curată iubire a aproapelui, ișii dă siguranța că amintirea lui va fi Întotdeauna scumpă nu numai acelor pe cara i-a ajutat, și cari sunt nenumărați, ci și tuturor acelor cari l’au lațele». Profesor dr. Tontaloescu. Parastasul pentru Nicolae Filipescu Astăzi dimineață, s’a oficiat la biserica Banu, un parastas pentru aniversarea primului an, de la moartea neuitatului pe veci a marelui patriot Nicolae Filipescu. Serviciul religios a fost oficiat de către P. S. [ Arhiereul Antim Petrescu vicarul? Mitropoliei, înconjurat de clerul bisericei Banu. Au asistat pe lîngă familiile N. Pilipescu, Stolojan și Duca, din miniștri M. Cantacuzino, N. Titulescu și I. G. Duca, d. general Mavrocordato, un aghiotam din partea Palatului, ofițeri francezi, romîni și englezi și prietenii politici ai aceluia care a fost Nicolae Filipescu. Unii miniștri Take Ionescu, D. A. Grecianu și B. Delavrancea lipsind din oraș n’au fost țară. Din asistență am remarcat: Dnii I. V. Praja vice-președinte al clubului conservator ieșan, C. Iliottu fost secretar general la Finanțe, Gh. Mitilineu fost prefect de poliție al Capitalei, N. Căpităneanu deputat, Occtavian Goga, Mișu Popp, Gheorghe Buțureanu, general Cruțescu, Constantin Praja, Savel Zăhărescu, Ilie Miclescu, Brate Dragomir, Rudolf Suțu, Teodor Maximovid, Const. Gon gopol, Neculai Movilă, Leon 8culy, M. Poenaru Bordea, C. B. Penel, Constantipescu, Albert Ghica, Const. Faur și numeroși ofițeri. Slujba începută la orele 10, a luat sfirși la orele 11 dimineața. O nouă bărbăție germano-bulgară - BombadMe din GW*1| Artileria germano-bulgară a bombardat eri Galații, reparând în special tirul împotriva clădirei Instituției Notre Dame de Sion, care este de la Începutul războiului consacrată ingrijirei răniților de pe front. Răniții abea au putut fi scăpați grație curajului și devotamentului călugărițelor și a d-lui dr. Alexandrescu, șeful spitalului•a Burtea.Aceasta a fost scuzată de germano-bulgari prin pretextul absolut infondat, că artileria grea rusă ar fi bombardat Brăila. Niciodată artileria rusă nu și'a îndreptat tirul asupra orașului Brăila. Este încă o barbarie germanobulgară care în nici un caz nu va trebui uitată. «formați Azi, la orel e 10 jum., c’a oficiat la bisericii Banu un parietas pentru sufletul lui N. Filipescu, fostul șef al partidului conservator. E prea vie în mintea tuturor românilor adânca și nestrămutata convingere pe care a avut-o Marele Român, până a închis ochii. In realizarea idealului național. Credea, în ceia te gândia și vorbia. Gândul îi era faptă. Atât i a fost de covârșitoare personalitatea în mișcarea noastră națională, încât în el se rezuma, în ultima vreme, întreaga activitate a conștiinței noastre naționale. Ceea ce credea el, credeau toți, și ce credeau toți el se însărcina să aducă la Îndeplinire. Suntem pe calea realizărei credinței lui. La capătul drumului greu pe care-l străbatem stă neve însuși visul lui și al tuturor Românilor. Râdicându ne gândul până la sfințenia și curâțenia idealului care i-a fost însăși viața, ne rugăm lui Dumnezeu pentru sufletul lui. Românii îi vor păstra o vecinică amintire. Mâine, Dumine este ultima zi când se va mai vinde carne. Se știe că unii profesori au fost însărcinați cu recensământul populației din Iași. Dăm o primă probă de populație din o parte a orașului, care sector e cuprins în următoarele strada : Sărăria, stradela gărsăriei, șoseaua Sărăriei, General Cerchez, str. Codrescu, d. Penel a avut acest sector numai pe o parte a stradelor, căci ciar altă parte o are d. prof. V. Hu ii V.oi D. Penel a găsit următoarea popurțiune: Strada Sărăriei cu soț, 2.886 de suflete; stradela Sărăriei, fără soț, 111 suflete; șoseaua Sălrăriei, cu soț, 4.795; strada Codrescu, cu soț, 87 suflete; iar strada General Cerchez cu soț, 5 suflete. In total sunt 788 de suflete, că numai într’o porțiune Noi credem da sector s’a găsit aceste suflete, atunci întreaga populație trebuie să fie de aproximativ, istre 350—400 suflete. Sub locotenentul Stănescu - Cerna, cunoscutul artist tiric a compus un frumos marș eroic intitulat: „La tîtpf ăa. Mai mulți titrați cari și-au făcut serviciul militar cu termen redus, unii din ei reformați și revizuiți acum, câțiva fiind și ghidați, roagă pe d. ministru de război, să binevoiască a avea în vedere instrucția lor militară și vârsta lor și să dispue să fie admiși în școala de infanterie în condițiuni mai ușoare decât tinerii din nouile contingente, deoarece durata gloanei (10 luni) e prea lungă pentru ci. Duminică 1 Octombrie 1917 Apel pentru soldați Doamna Lucia D. Grecianu, face un apel către toți acei cari î și au samă de suferințele ce vor avea de îndurat soldații noștri în tranșeele de pe front, atunci când iarna ii va prinde din nou neclintiți la hotarul țârei. D-na Lucia Grecianu ar dori, pentru a alina suferințele sentinelelor de la posturile avansate, să cumpere cu banii ce se vor subscrie, șoșoane de pâslă, menite a se așeza peste bocănii și care s’au oferit in Rusia cu preț de 4 ruble părechea. Restul rămas da la subscripția pentru cămăși .... Lei 1053"" D-na Lucia D. Grecianu .................................n 1000 — D na Constanța Gr. Ereania .................................n 100 — Clubul Conservator ............................ 5000— D. Ion V. Praja ................................. . . 600— D na Alexandra G. Lucasievici ............................................. 100— Om Movu LaS larga din subscripția deschisă de d-sa, pentru Încălțăminte 18.844.20 D-na Maria dr. G. Konya 100 — D. Nathan Grünspan 60 — D na Zoe Brăescu 600— D na Elena I. Țânța 100— D. Ion Werner 250— D. Neculai Ghermani 800 — D-na B. colonel Filipescu 160 — D-na Ana Gh. M. Sautaru 100 — Spitalul Alexandria Huși 100— D. ministru Neculai Titulescu 1000— D. Dimitrie Vizanti 200— D. Atanase Galugăreanu ruble 20— D. Neculai Mladinoff Vaslui 40— D. Rudolf Fritz Tg.Neamț 200 — D. Ionitza Dimitrescu Făurei 800— O d-nă de lângă Varatec 200— Funcționar, super. M. Litor. Publice 430— D. N. V. Gheorghiu 100-D. Athanasie Bordisau ruble 400— D. Ștefan H. Ștefan deputat 100 — O&țerii spital, contagiogi No. 6 240 — D-na Eug. Căp. O. Gorescu 20— Dr. Mareu 20 — Dr. Locot. Baubergher 20 — D. V. Trifu 100 — D na Maria D. Gr. Sturdza 100— D. I. Grigoriu instit. Bacău 20 — Dna Cecilia M. Gratero Galați 100— Doamna Aneta N. R. Căpităneanu 100 — Inginer Cisar Dimitriu ruble 100— Locotenent Ștefan Barbu ruble 100 — D. Alexandru Stoica ruble 25— Doamna Enrica Tudor Rădulescu 100 — _________________________——------------------------------------------------------------------- io chestia reformelor . Din casetele procedurei fiecărui fel de împroprietărire trecută, credem că ar fi judicios, să se tragă concluzii de întrebuință în procedura viitoare a exproprierei și împroprietăririi pe care 2,600,000 hectare votata a se expropria. Legiuitorul are de împroprietărit 800.000 de săteni cu câte 5 hectare pământ de arătură de fiecare. Exproprierea și împroprietărirea ar fi în lesrsicioasă și ideală, dacă pământul de expropriat s’ar găsi la un loc cu sătenii de împroprietărit, dar în aplicație se întâmplă mai mult contrariul, astfel că vom avea : Săteni care au mai mult de 3 h.; ni )i 5 h. ; „ „ „ mai puțin da 5 h.; „ „ n’au de loc toți în aceiași localitate. Apoi localități unde be găsește pământ în aceiași localitate, la altele mai depărtat, iar la altele depărtate de tot. La această situație da fapt se observă, că economia de timp, de lucru, da mijloace gi ds produs în favoarea sătenilor, e absolut necesar ca lotul de 5 hectare pământ să fie la un loc de la început, cu toate dificultățile ce va întimpina. Legiuitorul a hotărât că lotul de 6 hectare e indivizibil prin moștenire, e necesar, să fie tot astfel prin posesie. Primul copil, moștenește totul, rușa a hotărât legiuitorul, și el despăgubește pe ceilalți în bani de valoarea părții cuvenitelor, cari, vor trebui, dirijați la meserii, comerț, industrii și tot felul de funcții publice și private, a căror pregătire specială școala trebue să le o dea. Sătenii, obligați să se mute cu totul din satele lor în alte localități spre a lua In posesie pământul ce li se dă, cu greutate se mut, de aceia, ar fi jacheior, ca în asemenea împrejjurare, pământul 09 se va expropria și se desparte datarului expropriat pământul propriesă se împartă In loturi cu semne distinse pe teren și plan, să ia lașa a fi cultivate de vechiul proprietar, pănă c9 săteanul se va prezenta să-și ia lotul In primire de două ori pe an, toamna și primăvara, data care numai sat se inceapst plata pământului. II. Exproprietati ți plata pământului. La plata pământului concură trei factori principali și anume: 1) Prețuirea pământului expropriat. 2) Pregătirea sătenilor la cultivarea lui. 8) Efranirea banului. Prețuirea pământului interesează pe proprietarul expropriat care are interes se ia cât mai mult, pe săteanul pe $0 împroprietărește cu interese opuse și interesează pe Stat ea să hotărască, spre a face armonie între unii și alții. In principiu, prețuirea, fiind samă de oferte și cerere, trebue să fie astfel, în oi, săteanul să piată plăti rata anuală, capitel și procente, din produsul pământului cultivat, să poată trăi el cu familia lui, și să rămăe un rest pentru cazuri neprevăzute etc. Legiuitorii împroprietăririlor din 1864 și a însurățeilor se pare că, au ținut seamă de aceste necesități, ratele s’au plătit cu înlesnire, fie de săteni, fie de autoritățile administrative care le administra. împroprietărirea prin vânzarea loturilor la licitație a înglodat pe cumpărători cu datorii peste puterile lor, iar Casa rurală, prelată a cumpăra gi da pământ la săteni, cu prețul din 1808 când a avut loc răscoala agrară, prin operațiile ce a făcut, pare mai degrabă să a fost oraiată pentru proprietari cărora le-a plătit pământul de 85 ori mai mult decât se vindea în 1908. Ca consecință, acțiunea Casei rurale nu a corespuns creațiunei sale. Colonel V. Dimitriu.