Evenimentul, octombrie-decembrie 1922 - ianuarie 1923 (Anul 30, nr. 462-547)

1922-11-25 / nr. 505

I «Mp** Vw • *■ • V Sf i ■-""ANI#: AL XXX-Um fio, BOS .,r.. 5U&ac­ U ! A 91 m n mmk OH Ute Hta^&ttal Sâmbătă 25 Noembrie 1922 — Organ al partidului Banocrat . ,,j * ■ [UNK]. 3 . .. , •­­ * % * RESERTE$1 RECLAM» % tel r&Mini Ua naaUfar vceUa I it« M. S. Regina la Iași Amintiri din clipele de restriște * Martie 1917. Aa fost zi ca M. S. Regim Maria sa nu fi arătat admira­ble sentimente care mișcau sufletul Său, in grelele împrejurări prin care am trecut. După dorința M. Sale, s’a construit o baraUă pe Roțeaua care­­ duce la Galata, unde s’a organi­zat o cantină, spre a se împărți ajutoare soldaților tari trecem necontenit pe acest drum. Aprilie 1917. A doua zi de Paști, o serbare duioasă și înălțătoare de inimi a avut loc la cantina bis­eric­ii Băr­boi, una din operile de asistență ale bunei și milostivei noastre Regine. Numeroșii refugiați adăpostiți mici, in mare parte ardeleni, pri­meau silnic prânzul gratuit. înalta Protectoare a celor pribegi și suferinzi, venea in persoană di­­n mijlocă­ refugiaților, cu daruri și cuvinte pline de mângâiere, însem­na sufletele lor, tocmai când aveau mai mul­t lipsă de cuvinte de îmbărbătare. A venit cu „Cris­­tos m­inviat" pe buze și a făcut ca prin farmec să se uite de casă, de familii și de toate suferințele și gri­jele trecutului și prezentului. Darurile pe care la singur die a împărțit fiecăruia, cuvin­ele bune pe care le a spus, a mișcat pe toți. In clipele acelea s'au simțit cu toții ca intrf o mare familie, in mijlocul căreia o Mamă milostivă ca o șină din povești, restrângea toate bunătăți­e mimei ei sim­țitoare. Doi ardeleni, refugiatul Ioan Dorin din Brașov și învățătorul Chir­ion Adania, au tălmăcit până la lacrimi Majestiții Sate­mui fu­rnir­il­e refugiaților, dorindu-i tot ce poate să dorească un suflet românesc. Majestatea Sa vizitează spitalul de trantemateci de la Galata, un­de se construise două bărătii pen­tru convalescenții acestui spital, pentru că Regina noastră avea veșnic grija celor suferinzi și ne­vocși. Mai 1917, Maria Sa Regia», in ioarta și vrednica Ei grijă pentru bolnavi și rapiti, iși m­anifestă dorința *a se cocs’ns'ască un sanatoriu pes­­tru convalescenți de ti?o* sx»nte­­mstec pe iânga spitalul da la G» lat*. Pavilionul ce s’a construit era prevăzut cu tot confortul ne­cesar. Vizita zilnic pe convales­cenți, ocupându-se cu de amănanț­­ul de nevoile fie­ săraia și ajun­­gînd să'i cunoască pe toți de a* proape. w* Intr’un automobil mic, cu două locuri numai, condus de Augus­tul nostru oaspete de astăzi Prin­­cipils Nicolae, M­S. Regies vizi­tă Sanatoriul de la Gall­a. Bol­na­vi nu mai păreau surprinși, fiind­că erau obișnu­it cr v­zita­ți ca și cu vizita doctor­ului. Când a intrat Dliss, toate fetele se lumi­nară, in cehii tnb­ron se vedea bucuri» și sperau­» Regina îi cu­noștea pe nume. ie aduse jocuri de societate. Prințul Nicolas arăta soldelor cum se joacă biliardul in trei. Pa un carnet, unde se însamnă punc­tele, se tine trei nume ale jucăto­rului : Cost că, Nemțaî, Pintilie. Regina, cu un alt grup de sol­dați, descurcă un joc nou, un fel de joc de dame, la care jucătorii par daopotrivă de absorbiți, de­opotrivă de nedumerit*, încetul cu incetul jocurile se pun pe cale. Măriile £ jor iși iese remas bun, iar Printed Nicolae dă poruncă lui Pintilie să-l pue pe Mihalach« să josce ia losul Său.. „Să nu^ stri* Mți jocurile mă­ că­mâni viu iar*,— a strigat Print«!. La placare automobi­ul nu por­nește din loc. Micul șofear după cite­va încercări repezi și nereuși­te, se urcă alături de Regină ș bpune : „las câ știu eu ce are, trebuește împins, împingeți !“. Cei de față pornesc din loc automo­b­iul, iar după ora­o cîteva secon­de, aprinzătorul dă o automobilul pornește la scânteie și tr’o goană nebună; micul vale in șoteur știa­bist ce are* Iunie 1917. Ce mare operă de asistență a fost o cea a refugiaț­lor și evacuați­lor. Dup­ă dorința Reginei, grații de la „Regina Maria“ refuz au fost grupați după procesiuni. Me­se­iașii la școala de Arte și Mese­­rii, unde au fost de par­azita­ri, îm­brăcați ap­oape 2.70 și întreținuți. O mare parte de refu­giați au fost stabiliți in Cartie­rul Ferdinand din lăturași, unde s’a in­ființat și o cantină. La MnoH­avi s’a instituit o co­lonie de 100 Uniri refugi ți, la M­rea Agafton din Botoșani au fost trimese 100 de femei cu copii, iar la M-rea Varova 100 de ti­neri refugiați. In curtea himericei Bărboi s’a deschis o cantină, iar­, azilu de noapte de la Institutul a­­natomic găzduia aproape 1000 î­n­e­fugiați.­­ August 1917 ! Regina merge pe front și imbărbătea­­ză Bud­o prin singura ei înfățișare tru­pele împărțind soldaților iconițe, tutun, flanele, mănuși Marge in spitale și man­găie și îngrijește pe cei ce sufăr Are preocuparea tuturor suferințelor. Poartă un suflet, grija mumei, a văduvei, a co­­pilului soldatului; se ’ngrijește de cel remas schilod, se gândește la soarta viitoare a celui care va scăpa de ligia răsboiului deslănțuit de germani . Și toate le face pornite firesc din inimă. Venită ca copilă in România, a fost atrasă de toate însușirile sufletești ale neamului acesta, compus in majoritate din muncitorii pămîntulu'. A iubit pri­veliștea țării care îi dădea și spectaco­lul serbătăciei munților din Carpați și melancolia Stepelor de la D­unăre­ Simplă, afabilă și bună nu u­șor d­e țară să nu 1 fi vă­ut, este cel nu este sar să nu’l fi străbătut, nu este clasă să n’o fi ascultat Ascultând de la Isver murmurul celor ce sufăr, ce muncesc cu­ greu, a învățat să alineze vitele, să îndulcească altele. La acelaș auzit toată suferința unui neam isvor a­pare veacuri și veacuri a fost strajă in con­tra năvălirei turcilor și luptele ce s’au desfășurat pentru a se păstra neat­nsă țara ș­i nepângărită credința Din poesia populară cântată de țăranul român, as­cultată in mijlocul șezătorilor sătești, și’a însușit aspirațiunile acestui neam care și’a văzut obărșia in Ardeal și un­de frații lui de sute de mii­­ de ani, se sbucium sub tirania streinului. C­n con­tactul acesta cu toate păturile țărei, s­a închegat un chi­p firesc intre popor și Regină, o dragoste curată și adâncă. In clipele de grea încercare prin care a trecut Romînia insîngerată și prngărită, mîngăierea și’a găsit in Regina Maria, cu care a împărțit la­o­laltă toate du­rerile pribegiei și nădejdea și’a intre­văzut’o vi­na pentru alinarea suferin­țelor morale, pănă la venirea clipei ca­re să aducă resplata sacrificiilor. msnesse pentru ei, sunt suflete cari au credință. Ajutor deci pri­zonierilor noștri, deț­-le ajutor.“ * Decembrie 1917 M. S. Regina viziteizi intr’o din raineața brutăriile din Iași, iute- i­resăndu se de aproape de curățe­nie și daci populația este mulțu­mită cu calitati» pănei care se ser’ viște:u Ianuarie 1918 M.8. Regina viz­tează mai multe comuni din jud. Putna și Bacău, unde „Crucea Riște“ americană distribuia ajutoare pentru popula­ția evacuată. A­ v­zitat depozitele și birourile misiunei Crucii rușie av­­erica­te de 1% Sascul și orfeli­natul. A vizitat spitalul de conta­­gioși din ...Coțofănești, orfelinatul de la Polunești, spitrtul Regina Mo­rii din Onești, biserica extului, or­fetinatul din Onești etc. Iulie 1918 „Un cuvățit de ma­ țuiaire“ al Reginei, ne'ndreaptă spre acei cari au contribuit la alinarea suferin­­țelor tuberceloș­or. T­neri și bătrâni, săraci și bo­giți, oameni mari și oameni srael­liți, primiți fu care, zise Reg­nt, cuvintele mele de mulțmi­re. Au »flit câ tocmai cei mai arați, sfi­dați și cei cari știu ce înseamnă suturi iie și nevoi», au alergat mei io grabă si d­a, și de *C3Îa lor, maî al,sile Irimat malțumirire mile. De acum zilele de Racalli vor re’­mănie, in fincara an, zilele când nu vor aratati că vom de cu toții obo­lul nostru pentru tabarculoți. Noembrie 1917. M. S. Régin* se gândește la ca» ce cu trebt?8si uitați și cere ajutor pentru prizonierii noștri de resboi. „Iaibrăciți­i, hrăniți’». Ei sunt ai noștri. Și e foame, li e frig. Se indosesc de Dumnezeu și de oa­meni ! De ți le epiijhul vostru. Tri meteți­o vezi spolo in intunecimea lor, o solia spre drumul undi o­chii le veghează in așteptare. Ei ne sunt frați și vă cer măagăere. Dați le dragostea noastră și nu vor msi blestema so «sie care vine din răsărit, o« vor uisi ferici pe morț­i din morminte, știind că la căminul lor sent ifrial cari li doresc, sunt buze care se rosoft și mâni­esri Octombrie 1918 M. S Regina sosește de la Bicai in Capitală, in Iașii noștri, capitsli vre­­melnici s­tirii, in clipele grele da risboi. Publicai imens o așteaptă in gsrA și In Pia|a Unirea, o ad­ami, o ovaționcail. Automobilul esta inunda« da flori, da orifantsma legata eu pan­glici tricolore Este entualssasul pent­­ru Regina care a Inorst stata in di­­rect a s tndsplicirei aspirațiilor noaas­tra­nsculare. Era dupa chanuarea Re­­gelui catre catt și an­ la datorie, aftnd an trecut Dunărea in Octom­­brie 1911. * Noembrie 1918 Suveranii părăsesc Iașii din cli­pele grele, Iașii suferințelor dar și a celor mai mari spera­n­țe și ne’n­­dreaptă spre capitala cea mica a țării, pescui o părăsiserâ timp de doi ani. Se reîntorc la Capitala Bu­cureștilor, încărcați de glorie sau peritoare și cu visul împlinit de a strânge pe toți românii di­ntre Nis­tru și T.sa sub sceptrul Lor. «. ianu­arie 1919 M. S Regina dimpreună cu Pr­in­cipesele Elisabeta și Marioara, os ■­tief și ele R ’gine, sosește la lipi unde stă 4 t’de­­ in mijlocul ieșe­nilor t pentru Care are o deosebită dragodte. Când a părăsit Iașii in Noem­­brie 1918, a făgăduit că se va re­întoarce in orașul unde timp de doi ani de tre­n atins și vile triste și mai pe urmi­rile bune și că ține ca înainte de plecarea ei defini­tiv la București să se mai infil­­nească cu iernii. R. Lufts Presa de odinioară a lașului üe la 1894 încoace — 83 Faimosul os­av, cel de pe nrinft­ea’­a, Gavril Buzata iși indepiind­ meserie lat, cu multă punctualitate Cănd era vre’o exaluție de sftvărș­t, dănsul ere persoane asupra carata avan tu­pttle privirile t­u­rora. O grapă Ca oameni ne să sa din dB pictare. Ca­păt se apropia, cu ați­ și norodul s* Înmulțea. Iată o femeia, cere mai mult ața târăiă, de ort mar­gea. D­e aăud tn cănd cădea in ge­­nuljobi, imprennindn’și măalic. Cel di­ns spate insă ii dfidaen zor de m»ra. Atonci dănaa pornea in goană, urîănd sălbatia, sfâșietor. Îngrozind liniștea moscomitoare a orașmai Iași. i Cr’ib) Qavril o «ștepfi, era zi, o« «ă­na’și scoată Qavril, nu vipemeie din lub­ s­area din Iași, aceia cari aveau să’i aidă in mină curănd. La bătan cu arcanul și se arăta norodu­­lui ce sia adunat In gremadă pe alt­* măsurarilor. In clipa era arțar, o tăcere adănest on ptindea pa basa?«. Gavril era nerăbdător Cu o l iarna­țătură da ochi, el iși apropia victima de predentarul unda avea să se o­­dihnes­că em­find trupul. O sloțiune de om, cu buze mari, cu privire în­fricoșătoare, cc o ateteză uriașă. Pur­ta o mante lungi roșie, pe cap o be rată de acalași culoare, la mijloc încins ca cu brâu, in care strălucea vișina vârful unui istigsni Și dspă Manta­ Roșie și astăzi poartă Incă soest nume, atonci desigur tot acestui fa­raoa Gavril se datorește. .. .Ca gulerile răd­cite, pe jos, cu acelaș norod și cu scales alai, con­­damnații urmați de călăii, trecsau străzile Iașilor, pășind spre Manta Roșie da la Frumoasa. Fețele lor erau palide, ochii lor, umbriți da gena lungi ea pierdeau intr’o trândăvie a­­dumt, iar pa buzele lor rristeauu a­deseori zimbeta ciudate, sati lasă era nerăbdător. Gavril Bn- Vroia să scape mai purând. Și numai după o clipă, totul ara­gate. El iși indaplinaa meseria an o punotnalitate materna­­tasă, nu ori­ce oșantf. O figură simpatică * Ie știor, era Mihail Si­ț­i, fost consilier de curte, om inseatrat an o educațiune și o cultură anper­ioar­e.­ Strliuoe­a prin calitățile sale sufletești Era un iubitor al muzical și avat com­oziții foarte drăguțe și da multei ori, la tovărășia lui G. Rolo, coleg la curtea de apel din localitața, făaana muzisa imn* prenul. Pe maestrul Teodor T. Burada Cine nu’i cunoașta ? Studiile și la’a făcut in casa prilatelastt, avănd de profasori pa d V. A Ureche, pa Co­­bălcescu, pa Fontguier, fost anb­­director al poștelor și telegrafelor din Iași, pe Starke, pa Zaralanov, pa C Gron, etc. Cele dlotăi lecții de violinst la a lnat cu profesorul Paul Hott, apoi cu Flachtanmachez și mai tărziu cu Hubsch A intrer­cedat in școala militară din Iași, in arma ar­tileriei, apoi ia Academia Mihaileană A presat gratuit anraul de violină la Conservatorul de muzică, care se in­ființase atunci in casele bisaricei Dan­en din dosul Testrului Național. A urmat la Paris dreptul si a’a Înscris și la Conservatorul Imperial de mu­sic» și declamație din capitala Fran­ței, avănd de profesori la armonia pe Ribar și Clapinson și pentru violină pe Alard A fost cal­m­u­l său moldovan in« scris la Consarvatorul de musică din Paris întors la Iaș», Iși visipe ne­mărginit« sa activitati pa tereans juridle, etnografia, folkloristis, ar­heologic, literar și artist o. (Va spare in voium)

Next