Evenimentul, octombrie-decembrie 1922 - ianuarie 1923 (Anul 30, nr. 462-547)
1922-11-25 / nr. 505
I «Mp** Vw • *■ • V Sf i ■-""ANI#: AL XXX-Um fio, BOS .,r.. 5U&ac U ! A 91 m n mmk OH Ute Hta^&ttal Sâmbătă 25 Noembrie 1922 — Organ al partidului Banocrat . ,,j * ■ [UNK]. 3 . .. , • * % * RESERTE$1 RECLAM» % tel r&Mini Ua naaUfar vceUa I it« M. S. Regina la Iași Amintiri din clipele de restriște * Martie 1917. Aa fost zi ca M. S. Regim Maria sa nu fi arătat admirable sentimente care mișcau sufletul Său, in grelele împrejurări prin care am trecut. După dorința M. Sale, s’a construit o baraUă pe Roțeaua care duce la Galata, unde s’a organizat o cantină, spre a se împărți ajutoare soldaților tari trecem necontenit pe acest drum. Aprilie 1917. A doua zi de Paști, o serbare duioasă și înălțătoare de inimi a avut loc la cantina bisericii Bărboi, una din operile de asistență ale bunei și milostivei noastre Regine. Numeroșii refugiați adăpostiți mici, in mare parte ardeleni, primeau silnic prânzul gratuit. înalta Protectoare a celor pribegi și suferinzi, venea in persoană din mijlocă refugiaților, cu daruri și cuvinte pline de mângâiere, însemna sufletele lor, tocmai când aveau mai mult lipsă de cuvinte de îmbărbătare. A venit cu „Cristos minviat" pe buze și a făcut ca prin farmec să se uite de casă, de familii și de toate suferințele și grijele trecutului și prezentului. Darurile pe care la singur die a împărțit fiecăruia, cuvinele bune pe care le a spus, a mișcat pe toți. In clipele acelea s'au simțit cu toții ca intrf o mare familie, in mijlocul căreia o Mamă milostivă ca o șină din povești, restrângea toate bunătăție mimei ei simțitoare. Doi ardeleni, refugiatul Ioan Dorin din Brașov și învățătorul Chirion Adania, au tălmăcit până la lacrimi Majestiții Satemui furnirile refugiaților, dorindu-i tot ce poate să dorească un suflet românesc. Majestatea Sa vizitează spitalul de trantemateci de la Galata, unde se construise două bărătii pentru convalescenții acestui spital, pentru că Regina noastră avea veșnic grija celor suferinzi și nevocși. Mai 1917, Maria Sa Regia», in ioarta și vrednica Ei grijă pentru bolnavi și rapiti, iși manifestă dorința *a se cocs’ns'ască un sanatoriu pestru convalescenți de ti?o* sx»ntemstec pe iânga spitalul da la G» lat*. Pavilionul ce s’a construit era prevăzut cu tot confortul necesar. Vizita zilnic pe convalescenți, ocupându-se cu de amănanțul de nevoile fie săraia și ajungînd să'i cunoască pe toți de a* proape. w* Intr’un automobil mic, cu două locuri numai, condus de Augustul nostru oaspete de astăzi Principils Nicolae, MS. Regies vizită Sanatoriul de la Galla. Bolnavi nu mai păreau surprinși, fiindcă erau obișnuit cr vzitați ca și cu vizita doctorului. Când a intrat Dliss, toate fetele se luminară, in cehii tnbron se vedea bucuri» și sperau» Regina îi cunoștea pe nume. ie aduse jocuri de societate. Prințul Nicolas arăta soldelor cum se joacă biliardul in trei. Pa un carnet, unde se însamnă punctele, se tine trei nume ale jucătorului : Cost că, Nemțaî, Pintilie. Regina, cu un alt grup de soldați, descurcă un joc nou, un fel de joc de dame, la care jucătorii par daopotrivă de absorbiți, deopotrivă de nedumerit*, încetul cu incetul jocurile se pun pe cale. Măriile £ jor iși iese remas bun, iar Printed Nicolae dă poruncă lui Pintilie să-l pue pe Mihalach« să josce ia losul Său.. „Să nu^ stri* Mți jocurile mă cămâni viu iar*,— a strigat Print«!. La placare automobiul nu pornește din loc. Micul șofear după citeva încercări repezi și nereușite, se urcă alături de Regină ș bpune : „las câ știu eu ce are, trebuește împins, împingeți !“. Cei de față pornesc din loc automobiul, iar după orao cîteva seconde, aprinzătorul dă o automobilul pornește la scânteie și tr’o goană nebună; micul vale in șoteur știabist ce are* Iunie 1917. Ce mare operă de asistență a fost o cea a refugiațlor și evacuaților. După dorința Reginei, grații de la „Regina Maria“ refuz au fost grupați după procesiuni. Meseiașii la școala de Arte și Meserii, unde au fost de parazitari, îmbrăcați apoape 2.70 și întreținuți. O mare parte de refugiați au fost stabiliți in Cartierul Ferdinand din lăturași, unde s’a inființat și o cantină. La MnoHavi s’a instituit o colonie de 100 Uniri refugi ți, la Mrea Agafton din Botoșani au fost trimese 100 de femei cu copii, iar la M-rea Varova 100 de tineri refugiați. In curtea himericei Bărboi s’a deschis o cantină, iar, azilu de noapte de la Institutul anatomic găzduia aproape 1000 înefugiați. August 1917 ! Regina merge pe front și imbărbătează Budo prin singura ei înfățișare trupele împărțind soldaților iconițe, tutun, flanele, mănuși Marge in spitale și mangăie și îngrijește pe cei ce sufăr Are preocuparea tuturor suferințelor. Poartă un suflet, grija mumei, a văduvei, a copilului soldatului; se ’ngrijește de cel remas schilod, se gândește la soarta viitoare a celui care va scăpa de ligia răsboiului deslănțuit de germani . Și toate le face pornite firesc din inimă. Venită ca copilă in România, a fost atrasă de toate însușirile sufletești ale neamului acesta, compus in majoritate din muncitorii pămîntulu'. A iubit priveliștea țării care îi dădea și spectacolul serbătăciei munților din Carpați și melancolia Stepelor de la Dunăre Simplă, afabilă și bună nu ușor de țară să nu 1 fi văut, este cel nu este sar să nu’l fi străbătut, nu este clasă să n’o fi ascultat Ascultând de la Isver murmurul celor ce sufăr, ce muncesc cu greu, a învățat să alineze vitele, să îndulcească altele. La acelaș auzit toată suferința unui neam isvor apare veacuri și veacuri a fost strajă in contra năvălirei turcilor și luptele ce s’au desfășurat pentru a se păstra neatnsă țara și nepângărită credința Din poesia populară cântată de țăranul român, ascultată in mijlocul șezătorilor sătești, și’a însușit aspirațiunile acestui neam care și’a văzut obărșia in Ardeal și unde frații lui de sute de mii de ani, se sbucium sub tirania streinului. Cn contactul acesta cu toate păturile țărei, sa închegat un chip firesc intre popor și Regină, o dragoste curată și adâncă. In clipele de grea încercare prin care a trecut Romînia insîngerată și prngărită, mîngăierea și’a găsit in Regina Maria, cu care a împărțit laolaltă toate durerile pribegiei și nădejdea și’a intrevăzut’o vina pentru alinarea suferințelor morale, pănă la venirea clipei care să aducă resplata sacrificiilor. msnesse pentru ei, sunt suflete cari au credință. Ajutor deci prizonierilor noștri, deț-le ajutor.“ * Decembrie 1917 M. S. Regina viziteizi intr’o din raineața brutăriile din Iași, iute- iresăndu se de aproape de curățenie și daci populația este mulțumită cu calitati» pănei care se ser’ viște:u Ianuarie 1918 M.8. Regina viztează mai multe comuni din jud. Putna și Bacău, unde „Crucea Riște“ americană distribuia ajutoare pentru populația evacuată. A vzitat depozitele și birourile misiunei Crucii rușie avericate de 1% Sascul și orfelinatul. A vizitat spitalul de contagioși din ...Coțofănești, orfelinatul de la Polunești, spitrtul Regina Morii din Onești, biserica extului, orfetinatul din Onești etc. Iulie 1918 „Un cuvățit de ma țuiaire“ al Reginei, ne'ndreaptă spre acei cari au contribuit la alinarea suferințelor tuberceloșor. Tneri și bătrâni, săraci și bogiți, oameni mari și oameni sraelliți, primiți fu care, zise Regnt, cuvintele mele de mulțmire. Au »flit câ tocmai cei mai arați, sfidați și cei cari știu ce înseamnă suturi iie și nevoi», au alergat mei io grabă si da, și de *C3Îa lor, maî al,sile Irimat malțumirire mile. De acum zilele de Racalli vor re’mănie, in fincara an, zilele când nu vor aratati că vom de cu toții obolul nostru pentru tabarculoți. Noembrie 1917. M. S. Régin* se gândește la ca» ce cu trebt?8si uitați și cere ajutor pentru prizonierii noștri de resboi. „Iaibrăciții, hrăniți’». Ei sunt ai noștri. Și e foame, li e frig. Se indosesc de Dumnezeu și de oameni ! De ți le epiijhul vostru. Tri metețio vezi spolo in intunecimea lor, o solia spre drumul undi ochii le veghează in așteptare. Ei ne sunt frați și vă cer măagăere. Dați le dragostea noastră și nu vor msi blestema so «sie care vine din răsărit, o« vor uisi ferici pe morți din morminte, știind că la căminul lor sent ifrial cari li doresc, sunt buze care se rosoft și mâniesri Octombrie 1918 M. S Regina sosește de la Bicai in Capitală, in Iașii noștri, capitsli vremelnici stirii, in clipele grele da risboi. Publicai imens o așteaptă in gsrA și In Pia|a Unirea, o adami, o ovaționcail. Automobilul esta inunda« da flori, da orifantsma legata eu panglici tricolore Este entualssasul pentru Regina care a Inorst stata in direct a s tndsplicirei aspirațiilor noaastransculare. Era dupa chanuarea Regelui catre catt și an la datorie, aftnd an trecut Dunărea in Octombrie 1911. * Noembrie 1918 Suveranii părăsesc Iașii din clipele grele, Iașii suferințelor dar și a celor mai mari speranțe și ne’ndreaptă spre capitala cea mica a țării, pescui o părăsiserâ timp de doi ani. Se reîntorc la Capitala Bucureștilor, încărcați de glorie sau peritoare și cu visul împlinit de a strânge pe toți românii dintre Nistru și T.sa sub sceptrul Lor. «. ianuarie 1919 M. S Regina dimpreună cu Principesele Elisabeta și Marioara, os ■tief și ele R ’gine, sosește la lipi unde stă 4 t’de in mijlocul ieșenilor t pentru Care are o deosebită dragodte. Când a părăsit Iașii in Noembrie 1918, a făgăduit că se va reîntoarce in orașul unde timp de doi ani de tren atins și vile triste și mai pe urmirile bune și că ține ca înainte de plecarea ei definitiv la București să se mai infilnească cu iernii. R. Lufts Presa de odinioară a lașului üe la 1894 încoace — 83 Faimosul osav, cel de pe nrinftea’a, Gavril Buzata iși indepiind meserie lat, cu multă punctualitate Cănd era vre’o exaluție de sftvărșt, dănsul ere persoane asupra carata avan tupttle privirile turora. O grapă Ca oameni ne să sa din dB pictare. Capăt se apropia, cu ați și norodul s* Înmulțea. Iată o femeia, cere mai mult ața târăiă, de ort margea. De aăud tn cănd cădea in genuljobi, imprennindn’și măalic. Cel dins spate insă ii dfidaen zor de m»ra. Atonci dănaa pornea in goană, urîănd sălbatia, sfâșietor. Îngrozind liniștea moscomitoare a orașmai Iași. i Cr’ib) Qavril o «ștepfi, era zi, o« «ăna’și scoată Qavril, nu vipemeie din lub sarea din Iași, aceia cari aveau să’i aidă in mină curănd. La bătan cu arcanul și se arăta norodului ce sia adunat In gremadă pe alt* măsurarilor. In clipa era arțar, o tăcere adănest on ptindea pa basa?«. Gavril era nerăbdător Cu o l iarnațătură da ochi, el iși apropia victima de predentarul unda avea să se odihnescă emfind trupul. O sloțiune de om, cu buze mari, cu privire înfricoșătoare, cc o ateteză uriașă. Purta o mante lungi roșie, pe cap o be rată de acalași culoare, la mijloc încins ca cu brâu, in care strălucea vișina vârful unui istigsni Și dspă Manta Roșie și astăzi poartă Incă soest nume, atonci desigur tot acestui faraoa Gavril se datorește. .. .Ca gulerile rădcite, pe jos, cu acelaș norod și cu scales alai, condamnații urmați de călăii, trecsau străzile Iașilor, pășind spre Manta Roșie da la Frumoasa. Fețele lor erau palide, ochii lor, umbriți da gena lungi ea pierdeau intr’o trândăvie adumt, iar pa buzele lor rristeauu adeseori zimbeta ciudate, sati lasă era nerăbdător. Gavril Bn- Vroia să scape mai purând. Și numai după o clipă, totul aragate. El iși indaplinaa meseria an o punotnalitate maternatasă, nu orice oșantf. O figură simpatică * Ie știor, era Mihail Siți, fost consilier de curte, om inseatrat an o educațiune și o cultură anperioare. Strliuoea prin calitățile sale sufletești Era un iubitor al muzical și avat comoziții foarte drăguțe și da multei ori, la tovărășia lui G. Rolo, coleg la curtea de apel din localitața, făaana muzisa imn* prenul. Pe maestrul Teodor T. Burada Cine nu’i cunoașta ? Studiile și la’a făcut in casa prilatelastt, avănd de profasori pa d V. A Ureche, pa Cobălcescu, pa Fontguier, fost anbdirector al poștelor și telegrafelor din Iași, pe Starke, pa Zaralanov, pa C Gron, etc. Cele dlotăi lecții de violinst la a lnat cu profesorul Paul Hott, apoi cu Flachtanmachez și mai tărziu cu Hubsch A intrercedat in școala militară din Iași, in arma artileriei, apoi ia Academia Mihaileană A presat gratuit anraul de violină la Conservatorul de muzică, care se inființase atunci in casele bisaricei Danen din dosul Testrului Național. A urmat la Paris dreptul si a’a Înscris și la Conservatorul Imperial de music» și declamație din capitala Franței, avănd de profesori la armonia pe Ribar și Clapinson și pentru violină pe Alard A fost calmul său moldovan in« scris la Consarvatorul de musică din Paris întors la Iaș», Iși visipe nemărginit« sa activitati pa tereans juridle, etnografia, folkloristis, arheologic, literar și artist o. (Va spare in voium)