Făclia, iulie-septembrie 1969 (Anul 23, nr. 7045-7123)

1969-07-01 / 7045. szám

PAGINA 2 FĂCU­T Sărbătorirea Zilei învățătorului (Urmare din pag. l-a) și conștiinței. In pragul unor evenimente cu largi rezonan­țe în viața societății, Congre­sul al X-lea al P.C.R. și un sfert de veac de la Eliberarea țării, sunteți chemați să spo­riți prin noi realizări adevă­rul cărților și al cuvîntului rostit de la catedră, pentru ca școala noastră să adauge noi și noi pagini la istoria vie a edificării socialiste a patriei. In cuvîntul său, Garofița Pavel, vicepreședintă a Con­siliului popular municipal, a abordat principalele aspecte ale dezvoltării învățămîntului în municipiul Cluj, în con­textul dezvoltării acestuia pe plan național. Arătînd că re­centele documente de partid concretizează măsurile de dezvoltare și perfecționare a sistemului de învățămînt, vor­bitoarea s-a ocupat pe larg de principalele sarcini ce re­vin dascălilor în procesul de educare și înarmare cu cu­noștințe a tinerei generații. Să muncim în așa fel ca în fie­care an Ziua învățătorului să ne găsească cu succese din ce în ce mai mari în pregăti­rea profesională și politică a elevilor și studenților, con­vinși fiind că în felul acesta ne facem datoria față de partid și popor, față de no­bila misiune încredințată. Cuvinte calde și emoționan­te de felicitare și urări de noi succese au mai­ fost adre­sate de la tribuna sărbăto­rii de acad. Constantin Daico­­viciu, prof. univ. dr. Ștefan Pascu, membru corespondent al Academiei Republicii So­cialiste România, rectorul U­­niversității „Babeș-Bolyai“, prof. univ. dr. Octavian Fo­dor, membru corespondent al Academiei Republicii Socialis­te România, rectorul Institu­tului de medicină și farm­a­­cie, prof. Aurel Bulzan, direc­torul Institutului de perfec­ționare a cadrelor didactice, învățătoarea Ambruș Maria de la Liceul nr. 7 Cluj, și prof. Aurel Negru, directorul Liceului nr. 10 Cluj. Tot în cadrul sărbătorii de ieri, au fost anunțate nume­roasele distincții cu ordine și medalii ale Republicii Socia­liste România, titluri de pro­fesori și învățători evidențiați, titluri de om de știință eme­rit și profesor emerit cu ca­re au fost distinse cadre di­dactice din învățămîntul me­diu și universitar. La încheierea festivităților, elevii Liceului de muzică din Cluj au închinat dascălilor, tuturor oamenilor de la ca­tedră, un frumos program ar­tistic. O festivitate, prilejuită de sărbătorirea Zilei învățătoru­lui a avut loc și la Liceul nr. 7 din Cluj. Au participat cadre didactice din comune­le din jurul Clujului, educa­toare, învățători, profesori, di­rectori de școli. Au participat, de asemenea, tovarășii Ioan Beu, vicepre­ședinte al Comitetului execu­tiv al Consiliului popular ju­dețean, Victor Kovács, inspec­tor șef la Inspectoratul șco­lar județean, Margareta Tă­maș din partea Comitetului județean U.T.C. După ce tovarășul Alexan­dru Popa, inspector la In­spectoratul școlar județean, a rostit cuvîntul de deschidere, tovarășul Ioan Beu a salutat cadrele didactice în numele Comitetului județean de partid și al Consiliului popu­lar județean. Partidul și statul nostru, a spus vorbitorul, în­tregul popor, dau o înaltă prețuire muncii nobile, pline de abnegație, pe care o de­pun educatoarele, învățătorii și profesorii școlilor din în­treaga țară. Și e firesc, pen­tru că ei sunt aceia care mo­delează mintea și sufletul noii generații, sunt aceia care aduc o contribuție esențială la cul­turalizarea poporului. Perspec­tivele luminoase care stau în fața școlii constituie o expre­sie a grijii pe care partidul și statul o acordă formării noii generații, dau noi di­mensiuni realizării sarcinilor stabilite de directivele ple­narei C.C. al P.C.R. cu privi­re la dezvoltarea învățămîn­­tului. Cu satisfacția bilanțului de succese înregistrate în acest an școlar, de cadrele didacti­ce, a spus în încheiere vor­bitorul, adresăm, cu ocazia Zilei învățătorului, cele mai calde urări de noi și frumoa­se realizări în muncă și via­ța personală. A luat apoi cuvintul tov. Victor Kovács, care a pre­zentat o succintă informare despre succesele obținute de cadrele didactice și elevii din județ în anul școlar care a tre­cut, amintind și sarcinile ca­re stau în fața școlii pe vii­tor. A fost remarcat faptul că la examenul de bacalau­reat s-au obți­­ut rezultate frumoase, ceea ce aduce nu­mai cinste cadrelor didactice din licee, că "întregul corp profesoral și-a dat interesul pentru stimularea, pe diferite căi, a elevilor cu scopul ob­ținerii unor rezultate frumoa­se la învățătură, ,că profilul viitorilor constructori ai so­cialismului se îmbogățește cu fiecare an care trece. In continuare, au luat cu­vîntul o serie de cadre di­dactice, printre care Ioan Chiorean, directorul Școlii ge­nerale din Apahida, profeso­rul Toth Alexandru din Ba­­ciu, profesoara Ortansa Si­­da, din Feleac și alții, care au prezentat un scurt bilanț al muncii depuse în anul șco­lar trecut, s-au referit la sar­cinile mari ce stau în vii­tor în fața cadrelor didactice și a elevilor. Ei au mulțu­mit, totodată, partidului și statului, întregului popor, pen­tru înalta prețuire ce le es­te acordată, arătînd că educa­toarele, învățătorii și profeso­rii nu-și vor precupeți nici de acum înainte eforturile pentru instruirea și educarea noilor generații, pentru ridi­carea spirituală a întregului nostru popor. LA TURDA Ieri, 30 iunie a.c., la Tea­trul de Stat din Turda a a­­vut loc adunarea festivă or­ganizată cu prilejul Zilei în­vățătorului. La adunare au participat tovarășii Soos Ma­nea Carol, secretar al Comite­tului județean de partid Cluj al P.C.R., Ion Vedeanu, prim­­secretar al Comitetului muni­cipal de partid, primarul mu­nicipiului. De asemenea, au participat cadre didactice din municipiul Turda și comune­le aparținătoare. In cadrul adunării festive, tovarășul prof. Iepure Pamfil, inspector municipal cu proble­me de învățămînt, a prezentat un raport despre succesele ob­ținute de școlile turdene. To­varășii prof. Claudia Mocanu, locțiitoarea secretarului Co­mitetului municipal U.T.C., prof. Iulian Mureșan, preșe­dintele Consiliului municipal al pionierilor, prof. Adamosi Gavril, Ionescu Constantin, în­vățător emerit, și alții, care au luat cuvîntul, au vorbit despre succesele obținute în școlile unde își desfășoară ac­tivitatea, despre condițiile ma­teriale asigurate pentru des­fășurarea unui învățămînt co­respunzător cerințelor moder­ne și despre alte dovezi ce atestă grija partidului și sta­tului nostru pentru pregăti­rea noii generații. ★ Asemenea festivități, prile­juite de Ziua învățătorului, au avut loc și în alte orașe sau comune ale județului. La ele au participat tovarășii: Constantin Crișan, secretar* al Comitetului județean de partid (Dej), Clement Rusu, prim-vi­­cepreședinte al Consiliului popular județean (Gilău), Sza­bó Alexandru, șef de secție la Comitetul județean de partid (Gherla), Toader Mol­dovan, șef de secție la Co­mitetul județean de partid (Huedin), Ioan Udrea, preșe­dintele Consiliului județean al sindicatelor (Cîmpia Turzii), Chirilă Costică, prim­­secretar al Comitetului jude­țean U.T.C. (Iara), Aurelia Dănilă, membră a biroului Comitetului județean de partid (Mociu), Gheorghe Oprea, membru al Biroului Corne­tului județean de partid (Iclod), Liviu Văcaru, șef de secție la Comitetul județean de partid (Poieni). Adunările festive prilejuite de sărbătorirea Zilei învățăto­rului au adresat telegrame Comitetului Central al parti­dului, tovarășului Nicolae Ceaușescu, în care sînt expri­mate sentimentele de profun­dă recunoștință față de partid pentru condițiile minunate create dezvoltării învățămîn­tului în patria noastră și an­gajamentul de a ridica pe trepte mereu superioare pro­cesul instructiv-educativ al tinerei generații. Cu ocazia sărbătoririi Zilei învățătorului, o serie de edu­catori, învățători și profesori din învățămîntul de cultură generală, profesional și tehnic din județ au primit distincții: Titlul de profesor emerit — 1. Ordinul Muncii clasa a III-a — 6. Ordinul „Meritul cultural“, clasa a III-a — 3. Medalia Muncii — 19) titlul de educatoare, învățători și profesori evidențiați — 55; gradația de merit — 6. TEATRUL DE STAT DIN TURDA LA 20 DE ANI (Urmare din pag. l­a)­ forturile colectivului teatrului de a răspunde mai bine exi­gențelor și gusturilor celor mai variate. Ingăduiți-mi — a spus în încheiere vorbito­rul — ca, în numele Comite­tului municipal de partid, al Consiliului popular muni­cipal și al publicului turdean să aduc calde felicitări colec­tivului, tuturor lucrătorilor din acest teatru, să le doresc succese și mai mari în înde­plinirea nobilei misiuni în­credințate de partidul nostru, de poporul nostru iubitor de cultură. Intr-un scurt și modest „curriculum vitae“ al teatru­lui, scriitorul Viorel Știrbu, directorul teatrului, a făcut cîteva precizări asupra profi­lului și misiunii teatrului din acest oraș: Privind retrospectiv — și mai ales sub semnul orien­tării anului­­ 1969 — este fi­resc ca unele aspecte să ni se pară fie greșite, fie (în cel mai bun caz) incerte sub ra­port artistic. Oricum, nu în­seamnă că evoluția ascenden­tă a unui proces se anulează prin recunoașterea cinstită a greutăților prin care trece. Precum nu înseamnă că im­portanța unor astfel de greu­tăți trebuie exagerată. Și, a­­nalizînd astfel starea de lu­cruri, vom observa că Tea­trul de Stat din Turda își ur­mărește evoluția cu îndrep­tățită mîndrie. Schițînd cifric resorturile acestei mîndrii, am nota: 150 de premiere, 5.227 de spectacole, 1.534.422 de spectatori. Limbaj sec și chiar sever pentru a sintetiza 20 de ani de muncă. Dacă, însă, ne vom reaminti de acele zi­le de entuziasm, zilele înce­putului, zilele fixării rosturi­lor inițiale ale teatrului, de culturalizare, cifrele își îmbo­gățesc sensurile. Nu este de mirare — adăugind la rațiu­nea înființării lui și situarea sa socială și geografică — că orientarea programatică a teatrului a părăsit într-o mă­sură satisfăcătoare domeniile mai mult sau mai puțin inte­resante ale căutărilor de sine și și-a declarat preferința pentru obiective strict legate de verificarea obligațiilor pentru sine. Transmițînd salutul Comi­tetului județean de partid și al Consiliului popular jude­țean, tovarășul Ioan Beu a insistat asupra rosturilor tea­trului din acest centru indus­trial transilvănean, asupra po­liticii de repertoriu, spunînd în încheiere: Ne exprimăm convingerea că, alături de cei­lalți oameni de artă și cultu­ră din țara noastră, bucurîn­­du-se de sprijinul organelor locale de partid și de stat, Teatrul de Stat din Turda va contribui și pe mai departe la educarea maselor de oameni ai muncii, la înflorirea artei noastre socialiste. In continuarea adunării fes­tive, sărbătoriților le-au fost adresate cuvinte de salut de către Olimpia Arghir, din partea Teatrului Național­ din Cluj, Bisztrai Maria, directo­rul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, Dumitru Mircea, re­dactor șef al revistei „Tri­buna“, Avram Besoiu, actor la Teatrul de Stat din Sibiu, fost director al teatrului tur­dean. Ia încheierea adunării festi­ve, actorul Dem. Constanti­­nescu a citit o telegramă a­­dresată de către colectivul Teatrului de Stat din Turda Comitetului Central al P.C.R., tovarășului Nicolae Ceaușescu, în care se spune printre alte­le: „In aceste clipe sărbăto­rești, încredințăm partidul, pe Dv. personal, iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, că vom depune­ și în viitor întreaga strădanie pentru promovarea unui repertoriu valoros, pă­truns de patriotism, de ideile înaintate ale epocii, pentru o mai înaltă calitate a specta­colelor, care să răspundă exi­gențelor mereu sporite ale spectatorilor. Festivitățile celor două de­cenii de activitate a teatrului turdean au continuat cu un spectacol cu piesa Mihai Vi­teazul, partea a treia, Turda, de Octav Dessila. Actualii actori și personalul tehnic și administrativ s-au întîlnit cu invitați și foști ac­tori ai teatrului la o masă to­vărășească. S-au rostit toas­turi pentru instituția sărbăto­rită și slujitorii ei. Cu această ocazie, tovarășul Roman Mo­rar, secretar al Comitetului județean de partid, a felicitat călduros colectivul Teatrului de Stat din Turda, arîndu-i noi succese în nobila sa acti­vitate. Scenă din spectacolul cu piesa „Mihai Viteazul“ INSCRIPȚIE FESTIVA (Urmare din pag. I-a­ rea, cu gestul, cu zîmbetul, cu vorba de povață sau cu­vîntul de dojana. Ziua închi­nată ție este ZIUA PREȚUI­RII MUNCII TALE, a edu­cației pe care o faci. De ai părul albit de bruma anilor sau de ai încă inima nedes­­prinsă din vîrtejul ispititoa­rei studenții, te dărui cu ge­nerozitate și devotament mi­siunii tale... ...Și pentru tot ceea ce faci bun și frumos pentru fiii a­­cestui n­eam îți punem în a­­ceastă zi o floare în glastră, îți îngînăm o urare și îți ros­tim un îndemn și o mulțu­mire. Este acesta, cu sigu­ranță, și gîndul celor de care te-ai despărțit pînă cînd un clinchet de clopoțel va vesti un nou an școlar. Atunci te vei reîntoarce la uneltele ta­le, împreună cu elevii tăi, pentru care vacanța mare nu va mai fi decit amintirea unui zbor de agrement... ...Și atunci, în septembrie, vei porni din nou la drum spre zări și ținte cunoscute, EXPEDIȚIA fiind pregătită din timp, deci un scurt po­pas, și apoi iar la drum, CU TOATE PÂNZELE SUS... Mae Bălcescu... (Urmare din pag. l­ a)­te pe ideea lui Schlötzer pro­pria sa teorie cu privire la unirea românilor în cuprinsul unui stat unitar. Aceeași teorie s-a ivit, pa­­re-se independent de Budai- Deleanu, și în gîndirea social­­politică a scriitorilor aparți­­nînd generației de la 1848. A­­testări în acest sens există numeroase, din perioada de pregătire a revoluției și din inform­ța anilor 1848—1849. Mai mult ca în epoca ante­rioară, cînd Școala ardeleană izbutise să dinamizeze con­știința politică a români­lor de pretutindeni, asistăm acuma la o serie neîntreruptă de ac­țiuni organizate în favoarea luptei de unitate națională. Participă la ele, cu o însufle­țire neprecupețită, intelectuali din toate țările locuite de ro­mâni. In fruntea lor se­­ gă­seau Mihail Kogălniceanu, Alecsandri, Costache Negri și Alecu Russo din Moldova. Ef­­timie Murgu din Banat; Bariț, August Treboniu Laurian, Bărnuț și Timotei Gipariu din Transilvania; Heliade Rădu­­lescu, Iancu Văcărescu, G. A. Rosetti, Grigore Alexandrescu și, mai cu seamă, Nicolae Băl­cescu, din Muntenia. Fost și elev al lui Eftimie Murgu, de al cărui verb înflăcărat fusese repede cucerit, Nicolae Băl­cescu nu a pierdut niciodată din vedere importanța strîn­­gerii tuturor patrioților lumi­nați sub flamurile aceluiași stindard. In planurile făuri­te de el pentru dubla noastră eliberare, socială și națională, un rol de seamă trebuia să li se acorde transilvănenilor. Din această cauză, Bălcescu sta­bilește de timpuriu legături cu Gheorghe Bariț, iar cînd nevoile o cer, călătorește în­suși în Ardeal, contribuie a­­poi la îndoctrinarea revoluțio­nară a lui Laurian, împreună cu care editează revista „Ma­gazin istoric pentru Dacia“, și acceptă bucuros inițiativa di­fuzării unor scrieri ale sale și la românii de dincoace de Carpați. Rînd pe rînd, Bariț tipărește, în „Foaie pentru minte, inimă și literatură“, Puterea armată și arta milita­ră... (1844 și 1846), Cuvînt pre­liminariu despre izvoarele is­toriei românilor (1845) și De­spre starea socială a muncito­rilor plugari (1846). Din filele lor răsărea,­ imperativ, nevoia ca românii să lupte pentru o reformare politică și socială a vieții lor publice și îndemnul ca ei „să se întemeieze în pa­triotism și curaj și să cîștige statornicie în caracter“. In iunie 1848 a izbucnit în Țara Românească incendiul. Valurile minței populare au încercat să măture de la pu­tere vechea stăpînire. Nicolae Bălcescu s-a situat în fruntea mișcării și a îndeplinit în re­voluție sarcini uriașe, pe mă­sura minții sale temerare și a caracterului său neînduplecat. El a înțeles, mai degrabă de­cât alții, că principala misiu­ne a guvernului provizoriu, din care făcea parte, era să transforme cauza revoluției într-o „convingere ce trebuie sădită în sufletul poporului și-n urmă a pune acestuia ar­ma în mînă, spunîndu-i: — Acum că ai o credință, fii gata să mori pentru ea !“ Asemenea rînduri nu au putut să rămînă fără ecou printre cititorii români din Transilva­nia. Nici nu au rămas, pentru că sufletește oamenii de aici erau însetați după vorba care să le sporească avîntul spre zori de viață nouă. Izvoditor de cuvinte magice, Bălcescu li se oferea — salvator — în­­tr-un moment de răscruce. După înăbușirea mișcării revoluționare din Țara Ro­mânească, Bălcescu se refu­giază în Transilvania. Fusese încă aici în mai 1848, ca să ia parte la măreața adunare de pe Cîmpia Libertății. Din im­presiile încercate atunci se va naște în 1851 cuvîntarea ținu­tă la Paris despre Mișcarea românilor din Ardeal la 1848. De la un capăt la celălalt, dis­cursul este un imn intonat întru slava celor care nu s-au sfiit să rostească răspicat de­zideratul unirii românilor transilvăneni cu frații lor munteni și moldoveni. Gitez: „Zi de 15 mai 1848! Zi de lumi­nă, de libertate și de mărire ro­mână, te pomenim și te ser­băm cu drag ! Tu minuna și lumea și arătași că nația ro­mână e matură, vrednică de libertate, vrednică de a intra în frăția cea mare a nații­lor. în analele române astă­zi nu strălucește mai frumos de­cit tine și cea asemenea ție, soră-ta iubită, ziua de 11 iu­nie 1848, a poporului român din București. Te pomenim și te serbăm cu drag, o, zi mă­reață ! Căci întîiași dată au­zirăm atunci un popor întreg răspunzînd celor ce vorbeau de unirea Ardealului cu Un­garia, prin această strigare: Noi vrem să ne unim cu Țara. Minunată destăinuire... Numai poporul, și poeții... avură la 1848 conștiința întîmplărilor viitoare, numai ei cetiră și destăinuiseră aceea ce era scris în fundul inimii fiecărui român: mîntuirea de orice dom­nire străină prin unitatea națională“. Entuziasmul care a generat Mișcarea românilor din Ar­deal la 1848 își împlinește zo­dia în Românii sub Mihai- Voievod Viteazul, în celebra carte a IV-a, al cărei para­graf este o evocare rapsodică a Transilvaniei. Regretînd că nu o pot reproduce în între­gime, transcriu doar începu­tul evocării, cu acordurile ei de d­u­tare a Români­ei: „Pe culmea cea mai înaltă a mun­ților Carpați se întinde o țară mîndră și binecuvîntată între toate țările semănate de Dom­nul pre pămînt. Ea seamănă a fi un măreț și întins palat..., unde sînt adunate și așezate cu mîndrie toate frumusețile naturale ce împodobesc cele­lalte ținuturi ale Europei, pe care ea ni le aduce aminte“. Ardealul, conchide Bălcescu, „e cea mai frumoasă parte a Daciei fericite (Dacia felix), dragă țară a Cezarilor“. Con­vingerea aceasta încălzise și inima lui Ion Budai-Deleanu, dar la Bălcescu ea devine, în condițiile vremurilor post-re­­voluționare, un puternic fer­ment de activare a luptei po­porului român pentru unitatea sa națională. SCHIȚĂ DE PORTRET Am crescut odată cu țara și rădăcinile noastre sunt împletite cu ale neamului intr-o îmbrățișare de nedesfăcut; demult, în negura veacurilor, am fost mame și toți care ne-am învățat f­iii să țină în mină coarnele plugului, coa­sa și secera, sulița și arcul, iar fetele — să mînuiască fusul și suveica; dragostea față de pămintul străbun pe care le-am sădit-o în suflete le-a fost fiilor noștri și ar­mă și imbold în vremuri de cumpănă. Apoi am fost dascăli — umili dascăli de țară — și ne-am învățat copiii să dezlege tainele buchiilor; i-am în­vățat să privească în jur și în ei înșiși, să plece urechea la clocotul înăbușit și vestitor­ele revoltă al neamului, să-și ațintească privirile spre viitor. Apoi am fost comuniști. Umăr la umăr am mers alături de cei ce purtau flacăra spre înălțimi, am mers pe ace­lași drum cu ea și din mers am luat fărîme de foc pe care le-am sădit din vreme — grădinari grijulii — în ini­mile celor care-o poartă azi și o vor purta mîine. Și am rămas comuniști. Mereu la postul nostru, la răs­­pintia dintre generații. Suntem­ veșnic tineri, pentru că vîrsta noastră e vîrsta inimii. Și inimile care se dăruie fără zgîrcenie nu îmbătrinesc niciodată. Toamnă după toamnă — primăverile noastre­ — sîntem prezenți la întîlnirea cu copilăria. De fiecare dată, la fel de emoționați in fața ochilor uimiți de copil în care se citește sfiala și nerăbdarea. De fiecare dată cu inima strin­­să de o vagă nelin­iște — binecuvîntata neliniște a dască­lului, care-l îndeamnă să facă mereu mai mult de teamă să nu fi făcut prea puțin. In munca noastră nu există, nu poate exista rutină. Pentru că literele, mereu aceleași ale alfabetului, exerci­țiile și problemele, mereu aceleași, nu sun­t numai un scop în sine, sînt schelete pe care se modelează un OM. E în acest cuvînt măreția și frumusețea profesiunii noastre, far­mecul prospețimii ei, dar e și imboldul spre o continuă introspecție: „Am făcut oare totul?“ Ii învățăm pe co­pii să mînuiască cu ușurință uneltele progresului: con­deiul, cartea. Dar oare i-am pregătit suficient pentru a deveni oamen­ii epocii lor? Am fost în stare să le deschi­dem curiozitatea și interesul? Să-i facem să dorească să știe mereu­ mai mult, să nu fie niciodată mulțumiți de ceea ce ști­u? Am reușit să le ascuțim sensibilitatea, să facem să fie vibreze sufletele în fața unei flori, a unei cărți, a unui peisaj, să li se încălzească inima în fața rezultatelor­ muncii omului, în fața perspectivelor ei? Mereu am mijlociți copiilor, am descoperit secretul „ti­nereții făr­ă bătrînețe“ și al „vieții fără de moarte“; ne realizăm toți oamenii de mîine, în munca lor, în succe­sele lor. 4 Răspîndim­i în bale colțurile țării, necunoscuți unii al­tora, ne regasim­ în versurile poetului, ne recunoaștem în sentimentu­l încetării ce ne cuprinde­­. în fața­ puterilor, im­iPistază de boabe, în fața mlârm­ilor zei, cari așteaptă să fie azvîrliți prin brazele toate în zile de martie“ și știm că ® aceeași idealuri ne mobilizează umăr la umăr în marea Wlrm­ită a muncii, purtători ai ștafetei viitorului. 1 A. NEGRU I I­I Cel mai mare oficiu In acest­e zile va fi dat în exploatare Oficiul P.T.T.R. din cartierul­ Gheorgheni — cel mai­­ mare oficiu de car­tier din­ Cluj. Noua instituție va asig­­ura o deservire com­plexă:­­va avea servicii de corespondențe, de mandate poștale.. . pentru cpete, tele­ I­grame#, depuneri și restituiri I G.E.C.’V de difuzare a presei , etc.­­De asemenea, în cadrul oficiului vor funcționa cabi­ne telefonice pentru convor­­­­biri locale și interurbane (cu­­ plecare și sosire) și un post pentru convorbirile interur­­­­bane automate. Serviciile poștale vor func­­­­ționa începînd cu data de­­ azi, 1 iulie, urmînd ca ser­viciile de telefoane și tele­­­­grame să fie date în exploa­­­­tare în următoarele zile. OPERA MAGHIARĂ DE STAT CLUJ prezintă în ziua de 5 iulie 1969 ora 20, opera TOSCA. Iși da concursul artistul emerit Cornel Stavru, de la Opera Română din București. Abonament­e, seria de bilete. 9. (5921) Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești din Republica Socialistă România organizează în perioada mai-august 1969, un CONCURS DE CREAȚIE ,cu tema: „DE LA MUNTE LA MARE" Premii însemnate vor fi acordate celor mai originale­­ modele de­­­ cadouri și amintiri cu specific local . Produse vestimentare (confecții, tricotaje, încăl­­­­țăminte și auxiliare) pentru munte și mare 9 Produse utilitare necesare excursiilor, drume­ției etc. 9 Jocuri sportive și distractive pentru copii și adulți 9 Produse de artă populară adaptate temelor de mai sus. Pot participa la acest concurs: Cooperatori, tehnicieni, ingineri și orice lucrători din cooperative și uniuni județene, persoane din afara coo­perației meșteșugărești, meșteri și creatori populari, ar­tiști plastici ș.a. Regulamentul concursului, care se află la centrala cooperativei și la sediul Uniunii județene a cooperati­velor meșteșugărești Cluj, Piața Muzeului nr. 6, stă la dispoziția oricărui solicitant. UCECOM vă invită să participați la această mare întrecere a talentelor și măiestriei creatoare "■ (5923) OCAZIE! Incepind cu data de 1 iulie 1969 se aplică o nouă reducere de prețuri la un mare număr de cărți tehnice, științifice și de artă. Cîteva exemple: BUZA A.: „Botanica agricolă", vol. I, II, de la 84 lei la 30 lei. PRODAN I.: „Flora mică ilustrată a României“, de la 31 lei la 10 lei. CRISTEA — TIMOC: „Cîntece bătrînești și doine", de la 29 lei la 12 lei. * * * „Soarele și luna", ediție festivă de la 85 lei la 30 lei. * * * „Pictura românească contemporană“, de la 65 lei la 25 lei. * * * „Ștefan Luchian", album de la 110 lei la 50 lei. Consultați catalogul cu lucrările la care se aplică reducerile. Se află în toate librăriile. FOLOSIți PRILEJUL DE A VĂ COMPLETA BIBLIOTE­CA PERSONALĂ! (1922) I.O.T.C. aduce la cunoștință că din 1 iulie 1969 execută la baza sa din Bulevardul Lenin nr. 81—83 lucrări de în­treținere pentru turisme aparținînd atît sectorului socia­list cit și celui particular. Lucrările se execută între orele 10-20. (5932) CENTRUL DE LEGUME _1 FRUCTE CLUJ Piața Victoriei nr. 19 _ angajează de urgență un lăcătuș mecanic de între­ținere și 5 dogari. (5927) UZINA CHIMICĂ TURDA strada Armata Roșie nr. 12/C oferă întreprinderilor industriale, organizațiilor eco­nomice și persoanelor particulare următoarele pro­duse : Hidrat de calciu (șlam) N. I. 4136/68 cu conținut de 50 la sută var nestins Ca (CH2) la preț cu amănuntul, pentru particulari, 45 lei/tonă și la preț cu ridicata pentru industrie 25 lei/tonă. Transportul se face prin grija beneficiarului numai cu autocamioane. Relații suplimentare la serviciul vînzări, telefon 172 interior. (5797) ÎNTREPRINDEREA MINIERĂ CLUJ Strada Horia nr. 78, telefon 2-23-30 angajează imediat pentru lucrări de investiții urmă­torul personal, necesar pe șantiere: 9 ȘEF DE LOT TEHNICIAN 9 TEHNICIAN I NORMATOR 9 MERCEOLOG • ELECTRICIAN categoria VI-a pentru lucrări în regie 9 INSTALATOR APA, CANAL, categoria VI-a pen­tru lucrări în regie. Condiții de studiu și stagiu conform H.C.M. 1053/ 1960, iar informații suplimentare la serviciul personal, telefon interior 140. (5898) MICA PUBLICITATE #- Vînd Skoda­ 1100. Infor­mații str. Nădășel 29, după orele 17. 0 Vînd aragaz cu butelie. Aleea Meseș nr. 6, apartament 15, Gheorgheni-Gluj.(5935) 0 Vînd Trabant 601. 7 000 km. Sibiu, telefon 1­24-88. (5939) 0 Pierdut portmoneu, car­net G.E.G. și bani. Găsitorului recompensă bună. Rob, Unirii 3. (5931) • Sine a găsit toc piele cu următoarele chei: sale elzett, obișnuită, siguranță, este rugat să anunțe telefon 1-11-31. (5930) • Mulțumim celor care au luat parte la înmormîntarea regretatului nostru LABRU GRIGORIU profesor pensionar Familia îndurerată (59291 ) Mulțumim din suflet pe această cale tuturor celor ca­re au participat la profunda durere suferită prin pierderea scumpei noastre soții, mamă și bunică, LEONTINA NICOARA Familia îndurerată (5918)

Next