Făclia, iulie-septembrie 1969 (Anul 23, nr. 7045-7123)

1969-07-22 / 7063. szám

Proletari dîn toate țările, uniți-vă­­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV­­ Nr. 7063 Marți 22 iulie 1969 4 pagini 30 bani VIZITA CONDUCĂTORILOR DE PARTID ȘI DE STAT IN JUDEȚUL ARGEȘ PRIMIREA ENTUZIASTĂ FĂCUTĂ TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU In cursul zilei de luni, tovarășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, împreună cu tovarășii Manea Manescu și Dumitru Popescu au facut o vizită de lucru în județul Argeș. Vizita a prilejuit întîlniri cu oamenii muncii din industrie și agricultură, cu cadre de conduce­re din economie, cu activiști de partid și de stat. Prezen­ța conducătorilor de partid și de stat pe meleagurile ar­­geșene a fost salutată cu căldură și entuziasm de zeci și zeci de mii de cetățeni, care și-au manifestat, și cu acest prilej, încrederea și atașamentul deplin față de po­litica marxist-leninistă a partidului nostru, hotărîrea de a nu precupeți nici un efort pentru înfăptuirea ei. Oamenii muncii argeșeni au reafirmat entuziasmul cu care în­­tîmpină Congresul al X-lea al partidului, eveniment de seamă în viața partidului și statului nostru, hotărîrea maselor largi de a îndeplini marile sarcini pe care parti­dul le pune în fața celor ce muncesc. Vizita în județul Argeș se adaugă șirului de puternice manifestări a uni­tății întregului nostru popor în jurul Partidului Comunist, al Comitetului său Central în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu. Argeșul sub semnul profundelor transformări socialiste Au trecut numai cîteva zi­le... Încă nu s-a stins în suflete ecoul manifestațiilor entuziaste cu care cetățenii­­ județelor Cluj, Maramureș, Satu Mare, Bihor și Arad l-au primit pe conducătorul parti­dului și statului nostru, tova­rășul Nicolae Ceaușescu. Sunt încă vii în amintirea tuturor gesturile încărcate de emoție, marea de urale ce-l însoțeau de-a lungul întregului traseu pe secretarul general al Comi­tetului Central al partidului. Și iată, conducătorii partidului și statului nostru s-au întîlnit din nou cu cetățenii într-o vi­zită intrată în tradiția vieții publice din România. De astă dată, onoarea de a fi gazde le-a revenit cetățeni­lor județului Argeș. Pe apa Argeșului, în locu­rile din preajma ei s-ar putea spune că istoria este o reali­tate palpabilă. Pe aceste locuri s-au purtat glorioase lupte pentru neatîrnare și s-au înfiripat nemuritoare fapte de cultură menite să ducă la lu­minarea celor mulți. Argeșul zilelor noastre continuă să sporească acest tezaur prin munca harnicilor locuitori ai acestor meleaguri ce scriu file memorabile în istoria contem­porană a României. Să începem cu industria. Da­că în urmă cu un sfert de veac geografia economică a aces­tei zone consemna existența numai a cîtorva mine rudi­mentare de cărbuni, a Fabri­cii „Textila“ — Găvana și a cîtorva ateliere, astăzi chiar și o sumară prezentare a noi­lor unități ale industriei noas­tre socialist ar ocupa un spa­țiu impresionant. Materializa­re­a politicii de dezvoltare ar­monioasă a întregului terito­riu al patriei, marile combinate industriale construite sau în curs de construcție au dat o nouă înfățișare orașelor și sa­telor argeșene. Politica parti­dului de industrializare socia­listă își găsește aici o expre­sie din cele mai grăitoare, a metamorfozat radical viața a­­cestor meleaguri minunate, pu­­nînd în valoare avuțiile și e­­nergia nesecată a oamenilor săi. In Argeș a răsărit o impre­sionantă pădure de sonde, care avea sa transforme aceste locuri într-o nouă zonă petro­lieră a țării. Aici s-a înălțat una din cele mai mari și mai mo­derne hidrocentrale, care îm­preună cu alte șase uzine for­mează o puternică bază ener­gncă de la primire s-au vădit din plin atmosfera sărbăto­rească, entuziasmul, însufleți­rea cu care populația județului a întîmpinat vizita tovarășului Nicolae Ceaușescu și a celor­lalți conducători de partid și de stat Mii de oameni s-au a­­dunat la ora dimineții în sa­tul Glimbocata, al comunei Leordeni, punctul de intrare în județ. Pe chipurile tuturor se citește bucuria de a primi getică a țării. De aici a pornit la drum, în august 1968, primul autoturism românesc și tot aici, acum, în aceste zile, harnicii constructori ridică noi citadele ale industriei noastre chimice. Numai în ultimii trei ani, producția chimică a cres­cut de aproape trei ori față de anul 1965, cea de energie electrică o dată și jumătate, iar industria constructoare de mașini, cu 76 la sută. In 1968, întreprinderile industriale din județ au realizat o producție globală de 5,2 miliarde lei, de 12 ori mai mare decît aceea a anului 1950. Aici, în județul Argeș se află industria de au­toturisme românești. Tot aici se realizează 87 la sută din pro­ducția de tananți, aproape 40, la sută din aceea de negru de fum și peste o cincime din producția de plăci fibrolem­­noase. Este de ajuns să amin­tim Rafinăria din Pitești, Fa­brica de motoare electrice, Fa­brica de stofe „Argeșana", o fabrică de bere, una de prepa­rate din carne, și înțelegem amploarea procesului de in­dustrializare socialistă pe pla­iurile argeșene. Graiul cifrelor se arată la fel de edificator și atunci cînd ne referim la agricultura ju­dețului Argeș. Aici își desfă­șoară activitatea 6 întreprin­deri agricole de stat, 5 între­prinderi de mecanizare a agri­culturii și 123 de cooperative agricole de producție. In clipa de față, pe ogoarele argeșene lucrează aproape 2 000 de trac­toare, aproape 900 de combine și peste 1100 de semănători mecanice. Avuția obștească a cooperativelor a crescut, față de 1965, cu 30 la sută. Sutele de școli noi, un in­stitut de învățămînt superior, căminele culturale, bibliote­cile constituie o bază materia­lă deosebit de puternică a vie­ții spirituale în plină eferves­cență pe meleagurile Argeșu­lui, realități ale acestui proces de intensă evoluție pe toate planurile cu care cetățenii ju­dețului se mîndresc pe bună dreptate. Intr-o astfel de atmosferă de bilanț al muncii creatoare, pri­lejuită de intensele pregătiri pentru cel de-al X-lea Congres al partidului și pentru a XXV-a aniversare a eliberării patriei, i-au întîmpinat argeșenii pe conducătorii partidului și sta­tului nostru, care au vizitat ieri județul, vizita conducătorilor partidu­lui și statului. Se aud urări de bun venit, se aclamă în cinstea Partidului Comunist Român, a politicii sale înțe­lepte. „P.C.R. — P.C.R.“, „Ceaușescu — P.C.R.“, „Ceaușescu, Ceaușescu“ — scandează cei de față, vîrstnici și tineri, femei și bărbați. In ochii tuturor lucește emoția, toate privirile se îndreaptă spre oaspeți. Sînt momente de mare entuziasm. Tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Manea Mănescu, Dumitru Popescu sînt întîmpinați de Gheorghe Năstase, prim-secretar al Co­mitetului județean de partid, președintele Consiliului popu­lar județean, de conducători ai organelor locale de partid și de stat. Primul- secretar al Comite­tului județean de partid dă glas „sentimentelor de aleasă prețuire, dragoste și stimă cu care locuitorii județului Ar­geș întîmpină astăzi pe oaspe­ții lor“. El se referă apoi la realizările obținute în însufle­țită întrecere socialistă în cin­stea Congresului al X-lea al partidului și a celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei, în industrie și agricultură, în dezvoltarea social-culturală, subliniind că vizita de lucru a conducătorilor de partid și de stat va constitui pentru toți oamenii muncii din județ un prilej de a strînge și mai mult rîndurile în jurul partidului, de a-și exprima hotărîrea lor nestrămutată de a contribui cu și mai mult succes la înfăp­tuirea politicii interne și inter­naționale a partidului, în aplauzele și uralele entu­ziaste ale celor prezenți tovară­șul Nicolae Ceaușescu adresea­ză tuturor locuitorilor județului un cald salut în numele C.C. al P.C.R., al guvernului și al Consiliului de Stat și le urează noi succese în munca de ridi­care a acestui județ pe noi trepte ale progresului și civi­lizației. Cuvintele secretarului­ ge­neral al C.C. al P.C.R. sunt subliniate cu puternice aplau­ze și ovații. Răsună urale pentru partid, pentru Comite­tul Central, pentru conducăto­rul său iubit, tovarășul Ni­colae Ceaușescu. In văzduhul limpede al dimineții se aud vocile celor care intonează un imn de slavă partidului. Sunt corurile reunite ale unor că­mine culturale. Se scandează din nou în cinstea partidului, a conducătorilor săi. Coloana de mașini, însoțită de douăsprezece autoturisme „Dacia“, recent ieșite de pe banda de montaj, se îndreap­tă apoi spre Topoloveni —­­unul din cele mai tinere orașe ale­­ județului.. Localita­tea își întîmpină oaspeții în haine sărbătorești. Peste tot sînt prezente semne ale hăr­niciei și priceperii oamenilor de pe aceste locuri. Locuitorii Săi, adortați în centrul orașu­lui, fac oaspeților o entuzias­tă primire. Apropierea coloa­nei oficiale declanșează un torent de urale. ■ Se face un scurt popas. Primarul orașului, Ion Radu, adresează oaspeților un cald cuvînt de bun venit. Un­ grup de tinere oferă buchete mari de fiori. Tovarășul Nicolae Ceaușescu mulțumește în cîte­va cuvinte pentru­­ frumoasa primire. Din nou, valuri de urale salută prezența oaspe­ților iubiți. Conducătorii de partid și de stat răspund acla­mațiilor. Se vizitează o expoziție în­­fățișînd simbolic preocupări­le locuitorilor acestui tînăr oraș. Se văd aici costume populare, cusături de gher­ghef, covoare din lină, obiec­te din ceramică, produse tra­diționale de artizanat lucrate și azi cu măiestrie moștenită din străbuni de harnicii lu­crători ai cooperativei din lo­calitate, care valorifică și per­petuează neasemuitele tradiții ale artei populare, adăugîn­­du-i noi creații care întregesc și se încadrează organic și ar­monios în tumultuosul proces al industrializării. O a doua parte a expoziției oglindește munca neobosită a cooperato­rilor agricoli din Topoloveni, strădaniile lor de a smulge pămîntului roade cît mai bogate. Este un prim contact cu activitatea oamenilor muncii de pe ogoarele județului. Ur­mătorul are loc în mijlocul cooperatorilor de la Văleni- Podgoria. Locuitorii acestei comune au ținut și ei să-i întîmpine săr­bătorește pe oaspeți. Ei își manifestă acum adeziunea de­plină, unanimă față de poli­tica , internă și externă,, a­ Partidului Comunist­ Român. Mulțimea aflată în fața se­­diului cooperativei aplaudă entuziast. Zeci de mîini în­tind buchete de flori, mamele își înalță copiii spre conducă­torul partidului, ca simbol al veșnicei continuități a acestui popor. Tovarășul Nicolae Ceaușescu răspunde cu căldu­ră acestei manifestări, îi îm­brățișează pe cei mai tineri reprezentanți ai noilor gene­rații, viitorul patriei. Răsună urale de bun venit. Sunt de fa­ță Nicolae Giosan, președintele Consiliului Superior al Agri­culturii, și Gh. Petres­­cu, prim-vicepreședinte al U.N.C.A.P. Oaspeții sunt in­vitați în sediul cooperativei. Președintele ei, Gheorghe Nea­cșu, informează pe secre­tarul general al partidului de­spre succesele obținute de cooperatori, despre planurile pe care și le-au făcut pentru viitorii an­i. Cooperativa, arată el, a fost înființată în anul 1950. In clipa de față, averea obșteas­că se ridică la 5 300 000 lei. S-au obținut serioase realizări mai cu seamă în domeniul viticulturii și pomicultura, întreaga producție, subliniază președintele cooperativei, este valorificată pe bază de con­tract. Tovarășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer cer relații amănunțite cu privire­­ la modul cum sunt folosite brațele de muncă, la gradul de mecanizare a lucrărilor și la extinderea suprafețelor iri­gate. Se remarcă și se aprecia­ză pozitiv faptul că realiză­rile cooperatorilor în unele sectoare sunt egale cu cele ale lucrătorilor din întreprinde­rile agricole de stat înveci­nate. Tovarășul Nicolae Ceaușescu se interesează de metodele de lucru ale Consiliului de con­ducere al cooperativei, ară­­tînd că o chezășie a bunului mers al muncii este conlucra­rea, dezbaterea în comun a tuturor problemelor pe care activitatea concretă de fiecare zi le ridică. Cooperatorii din Văleni — Podgoria sunt felicitați pentru frumoasele rezultate obținute, pentru hărnicia lor și li se urează noi succese. La ieșirea din sediu asistăm la o nouă și emoționantă ma­nifestație: încă o dată, brațe­le oaspeților sunt încărcate de flori. „Să ne trăiți ani mulți, tovarăși“, „Trăiască cel mai iubit fiu al poporului român, tovarășul Nicolae Ceaușescu" — se aude din mulțime. Nu departe de comuna Vă­leni se află stațiunea expert­(Continuare în pag. a lu­.a) Soare pe plaiuri soare în priviri BUJIA ROMÂNEASCĂ PE TREPTELE AFIRMĂRII Certificatul de naștere al bujiei românești a fost sem­nat aici la Cluj, odată cu ac­tul revoluționar al naționali­zării principalelor­­ mijloace de producție, adică acum mai bine de două decenii. O mină de oameni, în frunte cu co­muniștii, și-au propus ideea îndrăzneață pentru acele vre­muri de a rezolva o proble­mă acută — aprovizionarea cu bujii a mijloacelor auto de toate tipurile existente­ atunci. De la cîteva mii de bucăți fabricate atunci s-a ajuns la o cantitate de ordinul milioa­nelor. De la 1,9 milioane lei cît era bunăoară valoarea producției globale în 1950 a întreprinderii s-a ajuns în 1969 la peste 30 milioane lei anual, în plus Jpusia româ­nească,­ purtînd marca „Sin­­terom Made in Romania“ și-a „făcut“ loc pe mai bine de 20 piețe internaționale. Acest salt spectacular n-a fost lipsit de peripeții, de în­cercări nereușite, dar stă în caracterul comuniștilor să nu se dea­ bătuți cu una cu două, mai ales că era vorba de o sarcină deosebit de importan­tă. Procesul tehnologic de fa­bricare a bujiilor cu izolator ceramic a fost pus la punct după mai mulți ani, ca ur­mare a introducerii unor pro­cedee moderne cum ar fi: su­darea prin rezistență a elec­trodului lateral pe corpul bu­jiei, fasonarea izolatorilor în stare crudă,­ filetarea corpu­rilor de bujii, rectificarea con­tinuă în ciclu semiautomat pe mașini universale, arderea de vitrificare a izolatorilor în cuptor, tunel, schimbarea ce­ramicii cu alta cu caracteris­tici superioare etc. în prezent la „Triumf“ Cluj se fabrică nu mai puțin de 34 tipo di­­mensiuni de bujii­ cu izolator ceramic și 14 cu filament in­candescent, satisfăcînd toate tipurile de motoare existente în țară, inclusiv autoturismul românesc „Dacia“. Recent a fost asimilată și bujia pentru noul tip de motocicletă ce va intra în curînd în fabric­ație. La „Triumf“ Cluj se fabrică și alte sortimente de produse deosebit de importante. Este vorba de o gamă variată­ de pompe de ungere auto, seringi de spălat, întrerupătoare pen­tru lampă stop la autovehicu­le, dispozitive auxiliare de ungere, tuburi ceramice de combustie, diferite bucșe ce­ramice. Obiectul principal de fabricație rămîne însă bujia. Ce-i rezervă viitorul bujiei românești? Un salt și mai spectacular. Producția fizică de bujii va crește de m­ai bine de 3 ori pînă în 1975 și de mai mult de 4 ori pînă în 1980 față de anul curent. In plus se vor introduce în fabricație, în can­tități mari, piese sinterizate din fier și cupru, cu o largă u­tilizare­ la toate mijloacele auto, și care au marele avan­taj , că nu necesită prelucrări mecanice și pot fi realizate la dimensiuni foarte precise, de ordinul micronilor. Va crește și producția de pompe de un­gere și a altor sortimente. La sfîrșitul viitorului cincinal este prevăzut ca valoarea produc­ției globale la „Triumf“ să crească de cinci ori, iar în 1980 de aproape opt ori, în acest scop, dincolo de Someș, pe platforma noii industrii clujene se află în construcție capacități de producție pentru fabricarea pieselor din pulbe­ri metalice sinterizate și a discurilor de fricțiune. Secția va fi modern utilată și cu un înalt grad de mecanizare și automatizare. Tot în cadrul acestor capacități va fi găz­duită și secția pentru fabri­carea izolatorilor ceramici, un atelier de montaj, sculărie ș.a. Privind planul de dezvolta­re a uzinei „Triumf“ îți dai repede seama că dezvoltarea face parte componentă din mărețul program al­ partidului A0 continuare neabătută a procesului de industrializare a țării, ce va fi supus apro­piatului Congres al partidului nostru. Muncitorii, inginerii și tehnicienii uzinei, constructorii de pe șantier vor să aducă un omagiu de preț Congresului al X-lea al partidului și celei de-a 25-a aniversări a Elibe­rării patriei prin rezultatele muncii, care sunt peste aștep­tări, planul și angajamentele, fiind depășite la toți indica­torii, iar calitatea produselor mult superioară anilor prece­denți. Ei încredințează Parti­dul, conducerea sa înțeleaptă, că vor fi la înălțimea sarcinei de cinste pe care au primit-o, de a ridica bujia românească pe ,o treaptă și mai superioa­ră, avînd în vedere creșterea rapidă a parcului auto, în toate ramurile economiei na­ționale. Al. SOMEȘAN j Să o cunoaștem pe Ioana Schipor Trecem zilnic pe lîngă con­strucții noi. Ne-am obișnuit cu linia lor suplă, modernă, în contrast cu masivitatea a­­c­operită de ornamente a clă­dirilor ridicate cîndva, mai demult. Peste ele au trecut anii, dar și-au păstrat însem­nele stilului arhitectural de atunci. Betonul, prefabricate­le, sticla, linia simplă și cu­loarea pastel slujesc azi altui stil. Cei mai mulți nu-i cunoaș­tem nici pe arhitecții proiec­tanți, nici pe inginerii execu­tanți. Le admirăm opera, Ie aducem obiecții, dar nu-i J­ 4b­­im ca să discutăm cu ei... Nici n-ar fi indicat. Să-i lă­săm mai bine să lucreze. Totuși pe unul dintre cei care îmbină frumosul și uti­lul, estetica și practicul, am îndrăznit să-l deranjez, să-i răpesc cîteva ore prețioase, chiar dacă nu întrerupe munca la planșetă. Nu a fost greu să stăm de vorbă. Ioa­na Schipor, arhitect proiec­tant șef la D.S.A.P.G. Cluj îți spune ce gîndește, ce doreș­te, ce ar vrea să mai lucreze și ce ț­u-i place, deschis, fă­ră ocolișuri, cu sinceritatea omului corect ce-și face da­toria cu plăcere, îndrăgostit de meserie, cu visuri de con­strucții ca pe vremea studen­­ t-CONTEMPORANII v­--------------­ ției. Au trecut 10 ani de a­­tunci. Cînd a plecat la Bucu­rești pentru examenul de ad­mitere la institut știa și nu prea ce înseamnă să­ fii arhi­tect. Ii plăcea desenul,­ avea simțul proporției și un deose­bit spirit de observație, dar abia atunci a înțeles frumu­sețea profesiunii alese, „cea mai frumoasă dintre toate“ — mi-a spus. A înțeles necesi­tatea îmbinării esteticului cu partea funcțională a unei con­strucții, necesitatea încadră­rii ei în ambianța ansamblu­lui arhitectural sau natural. Unii colegi ai Ioanei aprecia­ză mai mult efectul rezultat din contrast, dar ea n­u, tot așa cum nu atît detaliul stă în atenția concepției sale arhi­tecturale ci impresia lăsată de ansamblu. Am întrebat-o care sînt lu­crările ce-i aparțin. Mi-a răs­puns — selectînd în memorie ce i se părea mai interesant, mai bine realizat: — Nu am lucrat întotdeau­na singură ci și cu alți co­legi. Intr-o oarecare ordine cronologică ar fi: blocurile, de pe malul Someșului (in continuarea străzii Dragalina), sistematizarea Pieții Mihai Viteazul, cinematograful Re­V publica, cantina și căminul cel mare din orășelul studen­țesc,, Casa Radio, iar singură, complexe comerciale la Dej și Gherla, cîteva puncte co­merciale proiectate la Dej, Someșeni și Piața 14 iulie din Cluj și mai­­ sînt și altele. Mă uitam cu uimire l­a fe­meia nu prea înaltă, cu păr bogat și chip de adolescent și nu-mi venea să cred că a­­cele mîini mici au trasat­­ li­niile atîtor construcții, multe bine cunoscute, ...cel mai mare și mai elegant cinema­tograf din oraș, cel mai pre­tențios cămin dat fetelor din Adriana CALIAN (Continuare în pag. a­ll-a) I * I I I I 18 iulie. Mașina ne poartă­­ pe drumuri ce șerpuiesc prin­­­­­­pre lanurile de păioase ale în­treprinderii agricole de stat Cămăraș. Oprim la marginea I I Unei tarlale cu orz, unde, în orele fierbinți ale amiezii, me­­­canizatorii­­ r împreună cu specialiștii fermei Cămăraș — elaborau una din „șarjele“ ve­­­zii, după expresia plastică a unui combiner. Din cele 32 hectare cu orz cultivate în a­­ceasta parte de hotar, rămă­sese de recoltat doar o posta­­­­­tă, treabă , lăsată pe seama unei singure combine. Ceilalți­­ patru combineri „acostaseră“ cu corăbiile argintii la margi­nea miriștii, verificîndu-le înainte de plecare spre alte s­tarlale. S­colta de pe 22 hectare cu orz, lucrare pe care o vom termi­­­­na într-o zi — spunea aju­­torul șef de fermă, Ioan Run­­can. Ne străduim pentru a scurta cu­ mai mult durata­­ execuției recoltării, animați de hotărîrea îndeplinirii an­gajamentului luat în cinstea [ I Congresului partidului, de a depăși producțiile planificate la hectar. Media de 2.700 kg­­ la hectar realizată pînă în pre­zent constituie pentru toți lu­­­crătorii fermei un puternic imbold în muncă. Dorindu-le succes în la tre­­cerea care aici continuă cu avînt, am plecat să aflăm vești despre rezultatele obți­­­­­nute și de celelalte ferme ale întreprinderii. La Croanca Mo­­ci­ului, am zărit un alt grup de combine care, sub supra­vegherea șefului de fermă, ing. Grigore Aluaș, recoltau un lan de orz. Și aici, de pe 50 hectare din 70, orzul era deja­­ în saci. Apoi, l-am întîlnit­­ pe­­ inginerul Pines Paul, teh­­­­nologul șef al întreprinderii. I I Dînsul ne întregi imaginea de ansamblu asupra mersului re­coltării orzului. — La ferma din Năsal, din 80 de hectare au mai rămas 1­­225 hectare cu orz. Folosind 27 de combine în cursul zilei de mîine vom reuși să în­ I I­­­ Șarjele verii — Mai avem de strîns re-de recoltat doar vreo cinci. Adăugind realizările celorlalte ferme, avem recoltate 185 din cheiem recoltatul orzului, pen­tru a trece de săptămîna vii­toare, la strîngerea recoltei de 1 1 pe cele 895 hectare cultivate cu grîu. Tehnologul șef ne prezintă apoi cîteva detalii din planul de măsuri întocmit pentru desfășurarea campaniei de re­coltări. La strînsul recoltei de grîu vor fi utilizate 34­ de combine. Pe unele parcele, inaccesibile combinelor, recol- tatul se va organiza manual. Cu forțele și mijloacele exis­tente și pe baza măsurilor preconizate, în zece zile prielnice de lucru în cîmp întreaga recoltă va putea fi strînsă și adunată în hambare. Colectivul întreprinderii a­gricole de stat Cămăraș și-a luat angajamentul de a ter­mina strîngerea recoltei de cereale păioase în cinstea Con­gresului partidului. Realizări­le de pînă în prezent consti­ tuie dovezi grăitoare ale­­ stră­daniilor muncitorilor, tehni­cienilor și inginerilor acestei întreprinderi, hotărîți de a nu-și precupeți eforturile pentru îndeplinirea angaja­mentului luat. I­I I I I I I Kötele. in gri „Și căi de mii de ani treceau In tot a ti rea clipe". Eminescu Griul tristeții selenare, griul îngrijorării, griul aștep­tării, griul segmentelor de îndoieli, griul tuturor nuan­țelor de gri... Trăiam marea aventură umană, priveam marea aventură umană și, cuprins de sentimentul gri, mă gîndeam la suferinzii de afecțiuni cardiace. Apoi, am repetat numele celor trei pînâ mi s-au încrustat, sila­bă cu silabă, pe griul celu­lelor gînditoare: Neil Arms­trong, Edwin Aldrin, Michael Collins. „Și căi de mii de ani treceau...“, era victoria geniului uman asupra tutu­ror limitelor sale; trăiam se­cunda dinți­ a epocii astra­le; se învălmășea pâmîntul cu apele, praful gri al Lu­nii cu stelele, inerția cu miș­carea, ziua se păta cu noap­te, haosul se tîra pe pajiști interioare... Numai ecoul mi­leniilor stăruia ca un vaier pe micul ecran dreptunghiu­lar — ecoul îndurărilor și gesturilor noastre. Era în el­e spasul intîiului om care a prîns focul în pumni. Era chiotul primului pămîntean călare pe roată. Era primul vîjîit al primei săgeți. Era zbaterea de aripi ale lui fear. Era geamătul sclavu­lui care ridica piramide în Egipt și Mexic. Șopteau Euclid, Thales, Pitagora și Arhimede și a lor stirpe în­cheiată de Einstein. Din ev renascentist era Da Vinci, Konrad­ sibianul, de mai tir* ziu­ un Vlaicu, un Vuia, un Jiolkovski, un Tupolev, un Corsada și mii de anonimi. Ci­t­au în astre Galileo Ga­lilei, Newton, Nicolas Koper­­nic. Gîndeau dincolo de as­tre Platon și Aristotel, Kant și Hegel, Marx și Lenin. Tră­iau printre astre- Jupiter și Zamolxis, Ra și Odin. Ne aduceau graiul altor lumi nevăzătorul Homer, Virgiliu, anonimul „Mioriței“, Shakes­peare, Eminescu, Lermontov, Verne, Wells... Tindeau spre astre Fidias, Michelangelo, Eiffel, Brâncuși, Picasso... „Din partea planetei Terra“, semnătura și truda tuturor fiilor săi cunoscuți sau ano­­­­nimi. Miturile noastre, rătă­cirile noastre, îzbînzile și căderile noastre, arsura gîn­­dului și a mîinilor prijolite la focul creației. Revoluții și involuții, mers pe brinci prin caverne și zboruri peste eve­­resturi, spirale, sfinta cre­dință în mișcarea spiralelor. Partea superioară a spira­lei a atins Luna gri. Par­tea de jos a spiralei are rădăcini în Africa, în Asia, in Americi, in Australia, în Europa... Așa gîndeam cînd Armstrong a atins carnea Lunii. Și mi-am amintit de zîmbetul lui Gagarin, de chipul sever al lui Komarov, de cei trei martiri astronauți americani. Era victoria civi­lizației umane, un semn de bunăvoință și pace dus Uni­versului. Luna a răspuns gri și trist, așa cum au in­tuit poeții și Beethoven. Mu­zica sferelor repetă o sim­fonie gri. Din ziua de 21 iu­lie, anul 1969, era trecută și anul I, era astrală, cu­loarea mea preferată este griul. Și ce simplu suna glasul crainicei: „Vă invităm să ur­măriți primii pași ai OMU­LUI pe Lună !“ iar de pe Lună, Terra apare străluci­toare și romantică... Cum o intuiesc poeții. Glorie veșnică geniului u­­man ! Fie ca anul I să a­­ducă pacea, fericirea și bu­năstarea tuturor neamurilor Terrei, care au trăit mii de ani „In tot atîtea clipe". Ion ARCAȘ Desen de Octavian BOUR ( [ Alexandru VLAD

Next