Făclia, octombrie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 7124-7202)

1969-10-14 / 7135. szám

Proletari din toate țările, uniți-vă­­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV—Nr. 7135 Marți 14 octombrie 1969 4 pagini 30 bani in actualitate: CAMPANIA AGRICOLĂ DE TOAMNĂ PARTENERI in clasamentul codașilor Intr-un articol publicat In „Făclia“, în a treia zi a lui octombrie, erau criticate lip­suri grave în desfășurarea lu­crărilor agricole de toamnă în unele cooperative agricole din sudul județului. In articol se sublinia în mod deosebit ne­cesitatea urgentării eliberării terenului de plantele premer­gătoare culturii griului și or­zului, creîndu-se cîmp liber de lucru tractoarelor și ma­șinilor agricole la arat, pre­gătirea patului germinativ și semănat, lucrări care, la data aceea, erau mult rămase în urmă. Care este­ acum situa­ția? Mai precis, în ce stadiu se află însămînțările în aces­te unități? Iată mai întîi pă­rerea tov. Pamfil Ogruțan, di­rectorul întreprinderii de me­canizare a agriculturii din Mihai Viteazul, unitate care deservește cea mai mare par­te din cooperativele respec­tive. — In general vorbind, în ultimele zece zile, ritmul de lucru la semănat s-a inten­sificat mult. La data de 11 octombrie în toate cooperati­vele deservite de unitatea noastră erau însămînțate 4­200 hectare din cele 7179 plani­ficate, adică în procent de circa 58 la sută. Avem coope­rative agricole care sînt pe terminate cu însămînțările. Cred 1& luni, 13 octombrie, mecanizatorii noștri care lu­crează la cooperativa din Re­diu vor încheia această lu­crare. In următoarele 2—3 zi­le, semănatul va fi gata și în cooperativele agricole din Mi­­cești și Deleni. Mai prost merg treburile în cooperativele din Podeni, Moldovenești, Lita, Plăiești și Săvădisla, unități care nu au însămînțat nici 50 la sută din suprafețele pla­nificate. Curios! In „clasamentul co­dașilor“ se mențin aceiași „parteneri“ despre care am mai pomenit acum zece zile, în articolul amintit. Se vede treaba că semnalul critic și recomandările noastre făcute atunci nu au fost luate în seamă. In cooperativele res­pective terenurile destinate culturii griului, orzului și plantelor furajere continuă să fie, în cea mai mare parte, o­­cupate cu plante premergătoa­re. La cooperativa­­ agricolă din XV Moldovenești, de exem­plu, în ziua de XI octombrie mai erau pe cîmp circa 30 vagoane de sfeclă de zahăr d­e­colorată și strînsă în gră­mezi. Transportul ei decurge foarte anevoios. In loc să fo­losească autocamioanele la transportul sfeclei, conducerea cooperativei utilizează numai atelajele. In ziua cînd ne a­­flam la această unitate un autocamion cerut de la Au­tobaza Turda era utilizat la cărutul coletelor de sfeclă la locul de însilozare, în timp ce căruțele transportau sfe­cla la baza de recepție. Cu­ privește recoltarea porumbu­lui de pe cele 124 hectare des­tinate însămînțărilor această lucrare nici nu a început. Eliberarea terenului întîrzie și în cooperativele agricole din Plăiești, Podeni, Lita, Crăiești,­ Săvădisla și în al­tele. Motive și justificări sunt aduse cu duiumul.­­Cel mai des se invocă lipsa brațelor de muncă. „Nu avem oameni pentru culesul porumbului și scosul cartofilor. Așteptăm să ni se trimită de la oraș“ (!?). Dar unde sunt oamenii din sate, membri ai acestor coo­perative? Unde sunt membrii consiliilor de conducere, sala­riații și deputații din comu­ne? I-am văzut pe mulți din­tre ei știind la porți sau lu­­crând în grădinile ce le au în folosință personală. La Plă­iești, tot satul era la scosul morcovilor din grădinile per­sonale. Au lăsat ceapa coo­perativei necurățată și nesor­tată și au alergat să scoată morcovii din grădinile lor. „E o adevărată întrecere în­tre familii...“ Cuvintele aces­tea aparțin unuia dintre spe­cialiștii cooperativei, ingine­rului Árpád Béla. In alte sa­te, la Petrești, Crăiești, Ciuri­­la, recoltările și însămînțările întîrzie datorită acelorași ne­ajunsuri în mobilizarea coo­peratorilor și organizarea mun­cii. Rămînerea în urmă la se­mănat a acestor cooperative se datorește, în mare măsură și slabei folosiri a tractoa­relor, mașinilor agricole, de­selor defecțiuni ivite la a­­cestea în timpul lucrului, in­disciplinei ce­le mai ma­ri- M. GAVRILA (Continuare in pag. a ill-a) Zilele trecute, timp de 3 ore o remorcă (în cadrul C.A.P. Florești) aștepta să fie încărcată cu sfeclă de zahăr. De ce acest „răstimp“ superalungit? Pentru faptul că tovarășii din conducerea cooperativei n-au organizat brațele de muncă necesare. O „mostră“ de ceea ce se cheamă timp irosit în campanie Patru scenete al căror final urmează să se joace în ședințe de analiză a muncii pentru care recomandăm epilogul. SCENETA A I-A Intr-un magazin de confecții — Un pardesiu, vă rog ! — Talia dumneavoastră n-avem! — Cînd primiți? — S-ar putea mai tîrziu, la începutul trimestrului. • — De ce n­oi veți? — a intervenit o cumpărătoare în dialog. — Știu eu? întrebați la fabrică '■ — Eu vă întreb în numele fabricii. Fa­bricăm, tovarășe, pardesie, costume de toate taliile. De ce nu le vindeți? Unde sunt? — Pe mine nu mă lua așa, tovărășica. Eu vînd ce primesc. Asta-i marfa! — Acestea-s costume ce le fabricam acum cîțiva ani. De un timp încoace, fa­bricăm costume de toată frumusețea: sto­fă bună, croiul — ultima modă. De ce nu le puneți în vînzare? De ce? Mi-a plăcut cît de aprigă a fost munci­toarea respectivă. Regret că n-am între­­bat-o unde lucrează, nici dacă a pus aces­te întrebări în ședințele de sindicat sau de producție :" „La I.C.R.T.I. Cluj, valoarea mărfurilor stocate de multă vreme se ridică la circa 6 000 000 de lei. Aceste sume­­ înghețate reprezintă echivalentul valoric a numeroa­se sortimente de pantofi, pardesie, costu­me etc. cu o vechime de 4—5 ani“, citim în „Scînteia“ din 1 octombrie a.c. De ce, tovarăși din comerț, ne serviți baliverne și țineți mărfurile stocate în magazii? De ce? Marfa proastă nu trece nici pe gratis. De ce nu știți asta? SCENETA A II-A La un magazin de legume și fructe Cîteva lăzi de mere pătate, viermănoa­se, mărunte. Alte cîteva cu­mere mai fru­moase, mai mari, de soiuri amestecate. — Ionatane n-aveți? Vînzătoarea, stînd de vorbă cu o colegă. — Nu. — Parmene, n-aveți? — Nu. — De ce n-aveți parmene și Ionatane? — De ce? lntrebați-l pe Dumnezeu, că el le face. — Duduie, cu mine să vorbești serios. De ce n-aveți? — se încăpățînează cum­părătorul. Copiii mei vor sonatane și par­mene. — De astea primim, de astea vindem. — Nu vindeți . Că nu le cumpără ni­meni ! De ce primiți mere din acestea? — Ai dumneata altele, mai bine? — Eu nu vînd .■ Cumpăr. De ce n-aveți? — De ce, de ce, lasă-mă-n pace. N-avem altele — încheie vînzătoarea discuția. A doua zi după această discuție, pe da­ta de 9 octombrie, la Jula am văzut cu ochii noștri mere în lăzi (parmene, sona­tane etc.), un vagon. Mere de toată fru­musețea. Recoltate cu mina. Așteptați de două săptămîni să fie transportate. Aveau oamenii contractate două vagoane cu I.L.F.-ul, care le răspundea la telefon: „N-avem timp de mere“. „Cooperatorii din Jura, revoltați, întrebau: „De ce nu le transportă I.L.F.-ul? De ce le-au cules? Grigore BEURAN (Continuare în pag. a lll-a} _ FURAJE ÎNDESTULĂTOARE PENTRU IERNATUL ANIMALELOR! Anotimpul friguros și-a vestit prezența. Nopțile tot mai reci constituie un indiciu că în curînd mercurul termo­­metrului va coborî sub zero grade. Toamna tîrzie impune, deci, ca alături de grăbirea lucrărilor de recoltări și în­­sămînțări, conducerile unită­ților să-și îndrepte atenția spre strîngerea și depozitarea în bune condițiuni a furaje­lor, în vederea asigurării can­tităților necesare pe întreaga perioadă de stabulație. De fapt, în unitățile agricole un­de munca a fost bine organi­zată, în depozitele de nutre­țuri se găsesc deja aliniate și­rele de fînuri bine vîrfuite, iar silozurile sînt pline cu nu­trețuri suculente. Asemenea constatări am avut prilejul să facem, vizitînd fermele zoo­tehnice ale cooperativelor a­­gricole din Recea-Cristur, Așchileul Mic, Cîțcău, Lun­­cani și altele. In multe unități, se întîl­­nește, însă, reversul acestei situații. Bunăoară, la coope­rativele agricole din Apahida, Vîlcele, Crăiești, Izvorul Cri­­șului, Chinteni, Deușu, Tureni, Morlaca și altele, pot fi vă­zute și în­ prezent, pe firmp, importante cantități de fî­­nuri. îngrijorător este că a­­ceste neajunsuri se petrec tocmai în acele cooperative agricole unde în iarna trecu­tă lipsa furajelor a avut ur­mări păgubitoare pentru zoo­tehnie. Oare conducerile a­­cestor cooperative agricole n-au tras învățăminte din a­­ceste greutăți și au de gînd Alexandru VLAD (Continuare în pag. a lll-a) VIZITA în India a tovarășilor NICOLAE CEAUȘESCU Și ION GHEORGHE MAURER Plecarea din Capitală Duminică dimineață a pără­sit Capitala, pierind spre In­dia, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socia­liste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția, Elena Ceaușescu, și președin­tele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, împreu­nă cu soția, Elena Maurer, ca­re la invitația președintelui Republicii India, Varahagiri Venkata Giri, și a primului ministru al Indiei, Indira Gandhi, vor face o vizită ofi­cială în India. DELHI 13. Trimișii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu și Ion Putinelu, trans­mit: Sentimentele de prie­tenie, stimă și prețuire ca­re leagă dincolo de spațiile geografice popoarele român și indian au găsit o convingă­toare reafirmare în cordia­litatea cu care au fost în­­tîmpinați solii României pe străvechiul pămînt al Indiei. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Mau­rer, sînt purtătorii unui me­saj de pace și bună înțelege­re, de prietenie și colaborare, soli ai dorinței poporului ro­mân de a contribui la dez­voltarea continuă a bunelor relații statornicite între cele două țări și popoare, bazate pe respectarea neabătută a principiilor suveranității și independenței naționale, ega­lității în drepturi, neameste­cului în treburile interne, a­­vantajului reciproc-Primirea cordială făcută oaspeților români în capitala Indiei, atît de înaltele oficia­lități indiene, cît și de popu­lația orașului, confirmă din plin dorința unei mai­ bune cunoașteri și conlucrări, în in­teresul ambelor popoare, în sprijinul consolidării unui cli­mat de pace și înțelegere în­tre popoarele întregii lumi. Ora 12,30. Pe aeroportul mi­litar din Delhi aterizează din avionul prezidențial, la bor­dul căruia a­ sosit președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția, Elena Ceaușescu, și președin­tele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, îm­preună cu soția, Elena Mau­rer, pentru a face o vizită ofi­cială în India la invitația pre­ședintelui Republicii India, Varahagiri Venkata Giri, și a primului ministru, Indira Gandhi. Drapelele de stat român și indian flutură pe aeroport, profilîndu-se spre albastrul cerului. Frontispiciul d­ă­ Președintele Consiliului de Stat și președintele Consiliu­lui de Miniștri sunt însoțiți de Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Bur­tică, ministrul comerțului ex­terior, și Ion Morega, adjunct al ministrului industriei con­strucțiilor de mașini. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenți tova­rășii Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Ră­­dulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghiani, Florian Dănălache, Constantin Drăganu, Emil Drăgănescu, Ju­dicîi aerogării este dominat de portretul șefului statului român. Dedesubt poate fi ci­tită urarea: „Adresăm un cor­dial bun venit Excelenței Sale Nicolae Ceaușescu, președinte­le Consiliului de Stat al Re­publicii Socialiste România“. In sunetele fanfarei, pe treptele scării avionului își fac apariții președintele Ni­colae Ceaușescu, cu soția, și premierul Ion Gheorghe Mau­rer, cu soția. Momentul este marcat de puternice ovații. In semn de salut sunt trase 21 de salve de artilerie. La co­­borîrea din avion, înalții oas­peți români sînt întîmpinați și salutați cu cordialitate de președintele Indiei, Varahagiri Venkata Giri, de primul mi­nistru, Indira Gandhi, și de ministrul afacerilor externe, Dinesh Singh. Primarul orașului Delhi, Hanses Raj Gupta,­­oferă oas­peților români tradiționalele ghirlande de flori, simboluri ale ospitalității indiene. Președintele Indiei prezintă conducătorilor de­­ stat ai Ro­mâniei persoanele oficiale in­diene venite în întîmpinare: Fakruddin Ali Ahmed, mi­nistrul dezvoltării industriale și comerțului interior, G. M. Poonacha, ministrul oțelului și industriei grele, Swaran Singh, ministrul apărării, Chavan Yeshwantrao, ministrul­ de in­terne, Jagjivan Ram, minis­trul agriculturii și alimentați­ei, Bhanu Prakash Singh, mi­nistrul de stat pentru comer­țul exterior, Bhakut Darshan, ministru de stat pentru educa­ție, mareșalul forțelor aeriene, C. P. Lai, generali și ofițeri superiori. Președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, pre­zintă apoi președintelui Indiei persoanele oficiale române ca­re îl însoțesc: Corneliu Mă­nescu,­ ministrul afacerilor ex­terne, Cornel Burtică, mi­nistrul comerțului exterior, și Ion Morega, adjunct al mi­nistrului industriei construc­țiilor de mașini. Pe aeroport se află, de ase­menea, Petre Tănăsie, amba­nos Fazekas, Petre Luipu, Ma­nea Mănescu, Dumitru Popes­­cu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Petre Bla­­jovici, Mihai Gere, Ion Ilies­cu, Ion Ioniță, Vasile Pati­­lineț, Ion Stănescu, membri ai Consiliului de Stat și ai Consiliului de Miniștri, con­ducători de instituții centrale și organizații obștești, gene­rali, ziariști. Erau de față B. D. Gos­­waimi, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Indiei la Bucu­rești, și membri ai Ambasadei sadorul României în India, și membrii ambasadei. Sunt prezenți șefi ai misiunilor di­plomatice acreditați la Delhi. Președintele Nicolae Ceaușes­cu este invitat pe podiumul de onoare. Sunt intonate im­nurile de stat ale celor două țări. Șeful statului român tre­ce în revistă garda de onoare. Apoi, împreună cu președin­tele țării gazdă se îndreaptă spre o platformă special ame­najată, de unde cei doi șefi de stat rostesc scurte cuvîntări de salut. Un grup de tinere fete, îm­brăcate în frumoase costume naționale, presară înaintea to­varășului Nicolae Ceaușescu și a soției sale petale de tran­dafiri și desenează pe frunțile înalților­ oaspeți semnul roșu tradițional de bun sosit, de­numit „tilak“. Cei doi președinți iau loc apoi într-o mașină deschisă, însoțită de o escortă de moto­­cicliști, coloana mașinilor o­­ficiale se îndreaptă spre Del­hi. Pe întreg traseul de la aeroport la reședință, preșe­dintele Nicolae Ceaușescu și președintele Varahagiri Ven­­kata Giri sunt salutați de nu­meroase grupuri de cetățeni aflați de o parte și de alta a șoselei.­­ Zeci de mii de oa­meni își manifestă simpatia fluturînd stegulețe, a­­runcînd flori în calea oas­peților. De-a lungul bule­vardelor sînt arborate dra­pelele de stat român și in­dian, precum și portrete ale președintelui Nicolae Ceaușes­cu. Coloana oficială străbate bulevarde moderne, străjuite de impunătoare construcții. „Bun venit înalților oaspeți români“, „Trăiască prietenia indo-română“, „Bine ați venit prieteni din România“ sunt u­­rările ce pot fi citite pe u­­riașele panouri ce domină în­tregul traseu. » In „Connaught Place“, co­loana mașinilor oficiale stră­bate un adevărat fluviu de oameni îmbrăcați în costume multicolore, care, în ciuda u­­nui soare torid ce ridică mercurul termometrelor pînă Indiei, șefi­­i misiunilor di­plomatice acreditați în țara noastră. Pe aeroportul Băneasa eru arborate drapelele de stat ale Republicii Socialiste România. Un mare număr de bucureș­­teni, prezenți la aeroport, au salutat cu deosebită căldură pe președintele Consiliului de Stat și pe președintele Con­siliului de Miniștri. In drum spre India, avio­nul prezidențial român a fă­cut o escală la Tașkențt­­a 35 de grade, s-au adunat aici pentru a face o entuzias­tă primire înalților oaspeți ro­mâni. Din mulțimea de oa­meni, aflată deoparte și de alta a bulevardelor, răsună ovații prelungi, sunt aruncate confete și flori. Mașina des­chisă din fruntea coloanei, în care se află cei doi președinți, se oprește în dreptul unei pe­luze de gazon, unde grupuri de școlari execută o suită de dansuri populare indiene. In această piață centrală a orașului mulțimea a înconju­rat mașina în care se afla președintele Nicolae Ceaușes­cu, stringîndu-i mina, oferin­­du-i flori. Coloana de mașini oficiale își continuă drumul străbă­­tînd Jan Path-ul, unul din cele mai frumoase­ bulevarde ale orașului, care a fost trans­format în această zi într-un imens arc de triumf alcătuit din flori. Din Jan Path, co­loana mașinilor pătrunde spre intrarea ce duce la „Rashtra­­pati Bhavan“ — reședința re­zervată șefului statului ro­mân în timpul vizitei sale în India.­ In fața palatului o gar­dă militară prezintă onorul. Un escadron de cavalerie în­conjoară mașina oficială și îi conduce pe oaspeți pînă la in­trarea în clădirea de reșe­dință. Deasupra corpului de clădiri unduiește lin drapelul de stat al Republicii Socia­liste România. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, a făcut în primele ore ale după-amiezii de luni o vizită protocolară președintelui In­diei, Varahagiri Venkata Giri. Șeful­­ Statului român a fost însoțit de președintele Con­siliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer. A fost de față, de asemenea, ambasado­rul României la Delhi, Petre Tănăsie. Președintele indian a fost a­­sistat de K. V. Raghunatha (Continuare în pag. a IV-a) Sosirea la New-Delhi Prin forța împrejurărilor, lucrînd într-o redacție, îmi trec pe sub ochi zeci de ma­nuscrise. Dintre acestea, ce­le mai multe cuprind ver­suri. Și fiindcă manuscri­sele cu versuri sunt cele mai multe care vin la redacție, ele provoacă cele mai mul­te deziluzii și dezamăgiri, înainte de toate, nu este vor­ba de faptul că autorii aces­tor manuscrise nu ar avea talent. Multe dintre aceste versuri sînt scrise cu mește­șug, cu îndemînare. Adesea, ele vădesc o bună cunoaște­re a utilizării cuvintelor și, privite în ansamblu, aduc idei interesante. Ceea ce te pune pe gîn­­duri, însă, este concepția pe baza căreia sînt, deseori, e­­laborate aceste versuri. Și această concepție, privită din punct de vedere strict fi­losofic, se dovedește depăși­tă. Esteticește vorbind, noutatea acestor versuri ține de aparență. Multe dintre ele nu fac decît tentativa de a reactualiza modalități poetice care și-au dat duhul în lirica interbelică. Fap­tele demonstrează cîteva a­­devăruri ce te pun pe gîn­­duri. * Intr-o primă ordine de idei, iese în evidență că au­torul în cauză nu este pus la punct cu lecturile, nu a par­curs drumurile devenite tra­diționale în lirica româneas­că. Și una dintre primele condiții pe care trebuie să se îndeplinească poetul mo­dern este stăpînirea unei cît mai vaste arii de informație, cel puțin în sfera lui de ac­tivitate. In al doilea rînd, realita­tea despre care vorbeam do­vedește că anumiți poeți nu sunt în clar cu ceea ce în­deamnă nou­l autentic pe ca­re trebuie să-l aducă ei în poezia noastră­­ actuală. Este adevărat că procesul de re­editări ale poeților mai vechi nu s-a desfășurat, întotdea­una, într-un ritm adecvat exigențelor cititorului. Dar acest fapt, nu înseamnă că iubitorii de poezie și cei ca­re și-au legat destinul de ea — nu au avut posibilitatea să se pună la curent frec­­ventînd bibliotecile. Realita­tea este că — atunci cînd­­ ai o pasiune, cînd iubești ceva cu toată ardoarea ești capabil, ai toate posibilități­le, ca dragostea ta să-și pri­mească răspunsul ■ cuvenit Cel puțin așa se petrec lu­crurile cînd este vorba de artă. In al­­ treilea rînd — și acum am ajuns la punctul cel mai important — mulți dintre autorii de versuri ca­re treci prin redacție — cu precădere cei tineri — par a nu își pune, prea des, în­­­trebarea: pentru cine scriu? Este adevărat — lăsînd fal­sele orgolii deoparte — toți scriem pentru viitorime, pen­tru (vai, ce termen preten­țios!) nemurire. Numai că, oricît am scrie noi pentru viitorime, scrisul­ nostru pleacă din prezent, din a­­nii pe care îi trăim și care constituie propria noastră vîrstă, iar cei dinții citi­tori, cei dintîi judecători ai scrisului nostru sînt oamenii ce ne înconjoară, oamenii cu care ne împărțim, zilnic, bucuriile și durerile. In con­secință, a privi de sus pro­blemele contemporanilor, a spune: „Ei, și ce-i, dacă nu mă înțelegeți voi, azî, nu-i nimic, eu scriu pentru vii­tor!“ — înseamnă a te fixa pe pozițiile unei grave erori de conștiință și profesiona­lă. Reluarea ad litteram a unor modalități de expresie lirică de odinioară, modali­tăți care — prin ele însele — și-au epuizat virtuțile, nu ține numai de desuetudi­ne, în egală măsură, de in­cultură. Problema principa­lă, deci, se ramifică în cel puțin trei direcții: de ce scriem, pentru cine scriem, despre ce scriem? Liberi în a ne alege concepția, filoso­­fico-estetică pe care vrem să o servim — am optat, le­gați de interesele construc­tive ale întregului popor, pentru concepția marxist-le­­ninistă. După cum­­ se știe, filosofi­a noastră nu numai explicitează lumea, viața so­cială, existența individului ci, prin forța ei intrinse­că, se străduiește să le și schimbe, s­ă le schimbe în mai bine. In consecință, o poezie cu adevărat nouă, cutezător constructivă , nu poate fi concepută fără să se supună deliberat acestui adevăr. Nu este vorba de o supunere care să-i limi­teze orizonturile și virtua­­litățile novatoare. Este vor­ba de înțelegerea cît mai precisă a adevărului care, singurul, în consonanță cu marile aspirații ale omului contemporan, va da posibi­litate viitorimii să judece drept și­­— să sperăm — cu mîndrie creația poetică de azi. Al. CAPRARIU Despre poezie I Telegrame adresate Comitetului Central al P.C.R., tovarășului Nicolae Ceaușescu, de către cadrele militare Recenta hotărâre a Consi­liului de Miniștri cu privire la aplicarea noului sistem de salarizare și majorarea solde­lor cadrelor din Ministerul Forțelor Armate, din trupele Ministerului Afacerilor In­terne și ale Consiliului Secu­rității Statului a fost primită cu un sentiment de puterni­că satisfacție de întreg :perso­nalul forțelor noastre armate care vede în aceasta o nouă ilustrare a consecvenței cu care conducerea partidului și statului aplică măsurile sta­bilite privind ridicarea nive­lului de trai material și cul­tural al celor ce muncesc și, totodată, o manifestare con­vingătoare a grijii și atenției pe care partidul, guvernul, în­tregul nostru popor le acordă militarilor pentru devotamen­tul, conștiinciozitatea și pri­ceperea cu care își îndepli­nesc îndatoririle de mare răs­pundere ce le revin. In numeroase telegrame a­­dresate Comitetului Central al P.C.R., tovarășului Nicolae Ceaușescu personal, cadrele militare dau glas angajamen­tului lor de a răspunde grijii neobosite a partidului și gu­vernului, strîngîndu-și tot mai mult rîndurile în jurul parti­dului, al Comitetului său Cen­tral, muncind cu elan sporit pentru a înfăptui neabătut sarcinile trasate de Congresul al X-lea al P.C.R., de a-și dezvolta necontenit cunoștin­țele în scopul ridicării conti­nue a capacității de luptă unităților și marilor unități pentru a îndeplini cu erist misiunea nobilă de a străja cu bărbăție marile cucerii revoluționare ale poporului libertatea, independența și su­veranitatea patriei. Fiecar­­din telegramele adresate con­ducerii partidului exprimă sentimente de profundă recu­noștință pentru marea solici­tudine cu care armata noas­tră este înconjurată de partid de statul socialist, hotărîrea fermă a tuturor cadrelor mi­litare de a-și dovedi prin fapte devotamentul fără pre­get față de interesele națiunii noastre socialiste, față de cauza socialismului și a păcii Inscriindu-se pe linia poli­ticii generale a partidului, de ridicare continuă a nivelulu de trai material și cultural al celor ce muncesc, se spu­ne în telegrama adresată de ofițerii, maiștrii militari și subofițerii din Marele Stat Major . Hotărîrea constitu­ie un puternic imbold pentru perfecționarea pe mai depar­te a pregătirii noastre militare și politice, pentru organizarea pe o bază superioară a acti­vității ce o desfășurăm. Ca­drele militare din Marele Stat Major folosesc acest prilej pentru a-și reafirma profun­dul atașament față de politica partidului și guvernului și a-și exprima nețărmurita­­ra­(Continuare în pag. a lll­ a)

Next