Făclia, octombrie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 7124-7202)
1969-10-14 / 7135. szám
Proletari din toate țările, uniți-vă ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV—Nr. 7135 Marți 14 octombrie 1969 4 pagini 30 bani in actualitate: CAMPANIA AGRICOLĂ DE TOAMNĂ PARTENERI in clasamentul codașilor Intr-un articol publicat In „Făclia“, în a treia zi a lui octombrie, erau criticate lipsuri grave în desfășurarea lucrărilor agricole de toamnă în unele cooperative agricole din sudul județului. In articol se sublinia în mod deosebit necesitatea urgentării eliberării terenului de plantele premergătoare culturii griului și orzului, creîndu-se cîmp liber de lucru tractoarelor și mașinilor agricole la arat, pregătirea patului germinativ și semănat, lucrări care, la data aceea, erau mult rămase în urmă. Care este acum situația? Mai precis, în ce stadiu se află însămînțările în aceste unități? Iată mai întîi părerea tov. Pamfil Ogruțan, directorul întreprinderii de mecanizare a agriculturii din Mihai Viteazul, unitate care deservește cea mai mare parte din cooperativele respective. — In general vorbind, în ultimele zece zile, ritmul de lucru la semănat s-a intensificat mult. La data de 11 octombrie în toate cooperativele deservite de unitatea noastră erau însămînțate 4200 hectare din cele 7179 planificate, adică în procent de circa 58 la sută. Avem cooperative agricole care sînt pe terminate cu însămînțările. Cred 1& luni, 13 octombrie, mecanizatorii noștri care lucrează la cooperativa din Rediu vor încheia această lucrare. In următoarele 2—3 zile, semănatul va fi gata și în cooperativele agricole din Micești și Deleni. Mai prost merg treburile în cooperativele din Podeni, Moldovenești, Lita, Plăiești și Săvădisla, unități care nu au însămînțat nici 50 la sută din suprafețele planificate. Curios! In „clasamentul codașilor“ se mențin aceiași „parteneri“ despre care am mai pomenit acum zece zile, în articolul amintit. Se vede treaba că semnalul critic și recomandările noastre făcute atunci nu au fost luate în seamă. In cooperativele respective terenurile destinate culturii griului, orzului și plantelor furajere continuă să fie, în cea mai mare parte, ocupate cu plante premergătoare. La cooperativa agricolă din XV Moldovenești, de exemplu, în ziua de XI octombrie mai erau pe cîmp circa 30 vagoane de sfeclă de zahăr decolorată și strînsă în grămezi. Transportul ei decurge foarte anevoios. In loc să folosească autocamioanele la transportul sfeclei, conducerea cooperativei utilizează numai atelajele. In ziua cînd ne aflam la această unitate un autocamion cerut de la Autobaza Turda era utilizat la cărutul coletelor de sfeclă la locul de însilozare, în timp ce căruțele transportau sfecla la baza de recepție. Cu privește recoltarea porumbului de pe cele 124 hectare destinate însămînțărilor această lucrare nici nu a început. Eliberarea terenului întîrzie și în cooperativele agricole din Plăiești, Podeni, Lita, Crăiești, Săvădisla și în altele. Motive și justificări sunt aduse cu duiumul.Cel mai des se invocă lipsa brațelor de muncă. „Nu avem oameni pentru culesul porumbului și scosul cartofilor. Așteptăm să ni se trimită de la oraș“ (!?). Dar unde sunt oamenii din sate, membri ai acestor cooperative? Unde sunt membrii consiliilor de conducere, salariații și deputații din comune? I-am văzut pe mulți dintre ei știind la porți sau lucrând în grădinile ce le au în folosință personală. La Plăiești, tot satul era la scosul morcovilor din grădinile personale. Au lăsat ceapa cooperativei necurățată și nesortată și au alergat să scoată morcovii din grădinile lor. „E o adevărată întrecere între familii...“ Cuvintele acestea aparțin unuia dintre specialiștii cooperativei, inginerului Árpád Béla. In alte sate, la Petrești, Crăiești, Ciurila, recoltările și însămînțările întîrzie datorită acelorași neajunsuri în mobilizarea cooperatorilor și organizarea muncii. Rămînerea în urmă la semănat a acestor cooperative se datorește, în mare măsură și slabei folosiri a tractoarelor, mașinilor agricole, deselor defecțiuni ivite la acestea în timpul lucrului, indisciplinei cele mai mari- M. GAVRILA (Continuare in pag. a ill-a) Zilele trecute, timp de 3 ore o remorcă (în cadrul C.A.P. Florești) aștepta să fie încărcată cu sfeclă de zahăr. De ce acest „răstimp“ superalungit? Pentru faptul că tovarășii din conducerea cooperativei n-au organizat brațele de muncă necesare. O „mostră“ de ceea ce se cheamă timp irosit în campanie Patru scenete al căror final urmează să se joace în ședințe de analiză a muncii pentru care recomandăm epilogul. SCENETA A I-A Intr-un magazin de confecții — Un pardesiu, vă rog ! — Talia dumneavoastră n-avem! — Cînd primiți? — S-ar putea mai tîrziu, la începutul trimestrului. • — De ce noi veți? — a intervenit o cumpărătoare în dialog. — Știu eu? întrebați la fabrică '■ — Eu vă întreb în numele fabricii. Fabricăm, tovarășe, pardesie, costume de toate taliile. De ce nu le vindeți? Unde sunt? — Pe mine nu mă lua așa, tovărășica. Eu vînd ce primesc. Asta-i marfa! — Acestea-s costume ce le fabricam acum cîțiva ani. De un timp încoace, fabricăm costume de toată frumusețea: stofă bună, croiul — ultima modă. De ce nu le puneți în vînzare? De ce? Mi-a plăcut cît de aprigă a fost muncitoarea respectivă. Regret că n-am întrebat-o unde lucrează, nici dacă a pus aceste întrebări în ședințele de sindicat sau de producție :" „La I.C.R.T.I. Cluj, valoarea mărfurilor stocate de multă vreme se ridică la circa 6 000 000 de lei. Aceste sume înghețate reprezintă echivalentul valoric a numeroase sortimente de pantofi, pardesie, costume etc. cu o vechime de 4—5 ani“, citim în „Scînteia“ din 1 octombrie a.c. De ce, tovarăși din comerț, ne serviți baliverne și țineți mărfurile stocate în magazii? De ce? Marfa proastă nu trece nici pe gratis. De ce nu știți asta? SCENETA A II-A La un magazin de legume și fructe Cîteva lăzi de mere pătate, viermănoase, mărunte. Alte cîteva cumere mai frumoase, mai mari, de soiuri amestecate. — Ionatane n-aveți? Vînzătoarea, stînd de vorbă cu o colegă. — Nu. — Parmene, n-aveți? — Nu. — De ce n-aveți parmene și Ionatane? — De ce? lntrebați-l pe Dumnezeu, că el le face. — Duduie, cu mine să vorbești serios. De ce n-aveți? — se încăpățînează cumpărătorul. Copiii mei vor sonatane și parmene. — De astea primim, de astea vindem. — Nu vindeți . Că nu le cumpără nimeni ! De ce primiți mere din acestea? — Ai dumneata altele, mai bine? — Eu nu vînd .■ Cumpăr. De ce n-aveți? — De ce, de ce, lasă-mă-n pace. N-avem altele — încheie vînzătoarea discuția. A doua zi după această discuție, pe data de 9 octombrie, la Jula am văzut cu ochii noștri mere în lăzi (parmene, sonatane etc.), un vagon. Mere de toată frumusețea. Recoltate cu mina. Așteptați de două săptămîni să fie transportate. Aveau oamenii contractate două vagoane cu I.L.F.-ul, care le răspundea la telefon: „N-avem timp de mere“. „Cooperatorii din Jura, revoltați, întrebau: „De ce nu le transportă I.L.F.-ul? De ce le-au cules? Grigore BEURAN (Continuare în pag. a lll-a} _ FURAJE ÎNDESTULĂTOARE PENTRU IERNATUL ANIMALELOR! Anotimpul friguros și-a vestit prezența. Nopțile tot mai reci constituie un indiciu că în curînd mercurul termometrului va coborî sub zero grade. Toamna tîrzie impune, deci, ca alături de grăbirea lucrărilor de recoltări și însămînțări, conducerile unităților să-și îndrepte atenția spre strîngerea și depozitarea în bune condițiuni a furajelor, în vederea asigurării cantităților necesare pe întreaga perioadă de stabulație. De fapt, în unitățile agricole unde munca a fost bine organizată, în depozitele de nutrețuri se găsesc deja aliniate șirele de fînuri bine vîrfuite, iar silozurile sînt pline cu nutrețuri suculente. Asemenea constatări am avut prilejul să facem, vizitînd fermele zootehnice ale cooperativelor agricole din Recea-Cristur, Așchileul Mic, Cîțcău, Luncani și altele. In multe unități, se întîlnește, însă, reversul acestei situații. Bunăoară, la cooperativele agricole din Apahida, Vîlcele, Crăiești, Izvorul Crișului, Chinteni, Deușu, Tureni, Morlaca și altele, pot fi văzute și în prezent, pe firmp, importante cantități de fînuri. îngrijorător este că aceste neajunsuri se petrec tocmai în acele cooperative agricole unde în iarna trecută lipsa furajelor a avut urmări păgubitoare pentru zootehnie. Oare conducerile acestor cooperative agricole n-au tras învățăminte din aceste greutăți și au de gînd Alexandru VLAD (Continuare în pag. a lll-a) VIZITA în India a tovarășilor NICOLAE CEAUȘESCU Și ION GHEORGHE MAURER Plecarea din Capitală Duminică dimineață a părăsit Capitala, pierind spre India, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția, Elena Ceaușescu, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, împreună cu soția, Elena Maurer, care la invitația președintelui Republicii India, Varahagiri Venkata Giri, și a primului ministru al Indiei, Indira Gandhi, vor face o vizită oficială în India. DELHI 13. Trimișii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu și Ion Putinelu, transmit: Sentimentele de prietenie, stimă și prețuire care leagă dincolo de spațiile geografice popoarele român și indian au găsit o convingătoare reafirmare în cordialitatea cu care au fost întîmpinați solii României pe străvechiul pămînt al Indiei. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, sînt purtătorii unui mesaj de pace și bună înțelegere, de prietenie și colaborare, soli ai dorinței poporului român de a contribui la dezvoltarea continuă a bunelor relații statornicite între cele două țări și popoare, bazate pe respectarea neabătută a principiilor suveranității și independenței naționale, egalității în drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc-Primirea cordială făcută oaspeților români în capitala Indiei, atît de înaltele oficialități indiene, cît și de populația orașului, confirmă din plin dorința unei mai bune cunoașteri și conlucrări, în interesul ambelor popoare, în sprijinul consolidării unui climat de pace și înțelegere între popoarele întregii lumi. Ora 12,30. Pe aeroportul militar din Delhi aterizează din avionul prezidențial, la bordul căruia a sosit președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția, Elena Ceaușescu, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, împreună cu soția, Elena Maurer, pentru a face o vizită oficială în India la invitația președintelui Republicii India, Varahagiri Venkata Giri, și a primului ministru, Indira Gandhi. Drapelele de stat român și indian flutură pe aeroport, profilîndu-se spre albastrul cerului. Frontispiciul dă Președintele Consiliului de Stat și președintele Consiliului de Miniștri sunt însoțiți de Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comerțului exterior, și Ion Morega, adjunct al ministrului industriei construcțiilor de mașini. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenți tovarășii Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghiani, Florian Dănălache, Constantin Drăganu, Emil Drăgănescu, Judicîi aerogării este dominat de portretul șefului statului român. Dedesubt poate fi citită urarea: „Adresăm un cordial bun venit Excelenței Sale Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România“. In sunetele fanfarei, pe treptele scării avionului își fac apariții președintele Nicolae Ceaușescu, cu soția, și premierul Ion Gheorghe Maurer, cu soția. Momentul este marcat de puternice ovații. In semn de salut sunt trase 21 de salve de artilerie. La coborîrea din avion, înalții oaspeți români sînt întîmpinați și salutați cu cordialitate de președintele Indiei, Varahagiri Venkata Giri, de primul ministru, Indira Gandhi, și de ministrul afacerilor externe, Dinesh Singh. Primarul orașului Delhi, Hanses Raj Gupta,oferă oaspeților români tradiționalele ghirlande de flori, simboluri ale ospitalității indiene. Președintele Indiei prezintă conducătorilor de stat ai României persoanele oficiale indiene venite în întîmpinare: Fakruddin Ali Ahmed, ministrul dezvoltării industriale și comerțului interior, G. M. Poonacha, ministrul oțelului și industriei grele, Swaran Singh, ministrul apărării, Chavan Yeshwantrao, ministrul de interne, Jagjivan Ram, ministrul agriculturii și alimentației, Bhanu Prakash Singh, ministrul de stat pentru comerțul exterior, Bhakut Darshan, ministru de stat pentru educație, mareșalul forțelor aeriene, C. P. Lai, generali și ofițeri superiori. Președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, prezintă apoi președintelui Indiei persoanele oficiale române care îl însoțesc: Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comerțului exterior, și Ion Morega, adjunct al ministrului industriei construcțiilor de mașini. Pe aeroport se află, de asemenea, Petre Tănăsie, ambanos Fazekas, Petre Luipu, Manea Mănescu, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Vasile Patilineț, Ion Stănescu, membri ai Consiliului de Stat și ai Consiliului de Miniștri, conducători de instituții centrale și organizații obștești, generali, ziariști. Erau de față B. D. Goswaimi, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Indiei la București, și membri ai Ambasadei sadorul României în India, și membrii ambasadei. Sunt prezenți șefi ai misiunilor diplomatice acreditați la Delhi. Președintele Nicolae Ceaușescu este invitat pe podiumul de onoare. Sunt intonate imnurile de stat ale celor două țări. Șeful statului român trece în revistă garda de onoare. Apoi, împreună cu președintele țării gazdă se îndreaptă spre o platformă special amenajată, de unde cei doi șefi de stat rostesc scurte cuvîntări de salut. Un grup de tinere fete, îmbrăcate în frumoase costume naționale, presară înaintea tovarășului Nicolae Ceaușescu și a soției sale petale de trandafiri și desenează pe frunțile înalților oaspeți semnul roșu tradițional de bun sosit, denumit „tilak“. Cei doi președinți iau loc apoi într-o mașină deschisă, însoțită de o escortă de motocicliști, coloana mașinilor oficiale se îndreaptă spre Delhi. Pe întreg traseul de la aeroport la reședință, președintele Nicolae Ceaușescu și președintele Varahagiri Venkata Giri sunt salutați de numeroase grupuri de cetățeni aflați de o parte și de alta a șoselei. Zeci de mii de oameni își manifestă simpatia fluturînd stegulețe, aruncînd flori în calea oaspeților. De-a lungul bulevardelor sînt arborate drapelele de stat român și indian, precum și portrete ale președintelui Nicolae Ceaușescu. Coloana oficială străbate bulevarde moderne, străjuite de impunătoare construcții. „Bun venit înalților oaspeți români“, „Trăiască prietenia indo-română“, „Bine ați venit prieteni din România“ sunt urările ce pot fi citite pe uriașele panouri ce domină întregul traseu. » In „Connaught Place“, coloana mașinilor oficiale străbate un adevărat fluviu de oameni îmbrăcați în costume multicolore, care, în ciuda unui soare torid ce ridică mercurul termometrelor pînă Indiei, șefii misiunilor diplomatice acreditați în țara noastră. Pe aeroportul Băneasa eru arborate drapelele de stat ale Republicii Socialiste România. Un mare număr de bucureșteni, prezenți la aeroport, au salutat cu deosebită căldură pe președintele Consiliului de Stat și pe președintele Consiliului de Miniștri. In drum spre India, avionul prezidențial român a făcut o escală la Tașkențta 35 de grade, s-au adunat aici pentru a face o entuziastă primire înalților oaspeți români. Din mulțimea de oameni, aflată deoparte și de alta a bulevardelor, răsună ovații prelungi, sunt aruncate confete și flori. Mașina deschisă din fruntea coloanei, în care se află cei doi președinți, se oprește în dreptul unei peluze de gazon, unde grupuri de școlari execută o suită de dansuri populare indiene. In această piață centrală a orașului mulțimea a înconjurat mașina în care se afla președintele Nicolae Ceaușescu, stringîndu-i mina, oferindu-i flori. Coloana de mașini oficiale își continuă drumul străbătînd Jan Path-ul, unul din cele mai frumoase bulevarde ale orașului, care a fost transformat în această zi într-un imens arc de triumf alcătuit din flori. Din Jan Path, coloana mașinilor pătrunde spre intrarea ce duce la „Rashtrapati Bhavan“ — reședința rezervată șefului statului român în timpul vizitei sale în India. In fața palatului o gardă militară prezintă onorul. Un escadron de cavalerie înconjoară mașina oficială și îi conduce pe oaspeți pînă la intrarea în clădirea de reședință. Deasupra corpului de clădiri unduiește lin drapelul de stat al Republicii Socialiste România. Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, a făcut în primele ore ale după-amiezii de luni o vizită protocolară președintelui Indiei, Varahagiri Venkata Giri. Șeful Statului român a fost însoțit de președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer. A fost de față, de asemenea, ambasadorul României la Delhi, Petre Tănăsie. Președintele indian a fost asistat de K. V. Raghunatha (Continuare în pag. a IV-a) Sosirea la New-Delhi Prin forța împrejurărilor, lucrînd într-o redacție, îmi trec pe sub ochi zeci de manuscrise. Dintre acestea, cele mai multe cuprind versuri. Și fiindcă manuscrisele cu versuri sunt cele mai multe care vin la redacție, ele provoacă cele mai multe deziluzii și dezamăgiri, înainte de toate, nu este vorba de faptul că autorii acestor manuscrise nu ar avea talent. Multe dintre aceste versuri sînt scrise cu meșteșug, cu îndemînare. Adesea, ele vădesc o bună cunoaștere a utilizării cuvintelor și, privite în ansamblu, aduc idei interesante. Ceea ce te pune pe gînduri, însă, este concepția pe baza căreia sînt, deseori, elaborate aceste versuri. Și această concepție, privită din punct de vedere strict filosofic, se dovedește depășită. Esteticește vorbind, noutatea acestor versuri ține de aparență. Multe dintre ele nu fac decît tentativa de a reactualiza modalități poetice care și-au dat duhul în lirica interbelică. Faptele demonstrează cîteva adevăruri ce te pun pe gînduri. * Intr-o primă ordine de idei, iese în evidență că autorul în cauză nu este pus la punct cu lecturile, nu a parcurs drumurile devenite tradiționale în lirica românească. Și una dintre primele condiții pe care trebuie să se îndeplinească poetul modern este stăpînirea unei cît mai vaste arii de informație, cel puțin în sfera lui de activitate. In al doilea rînd, realitatea despre care vorbeam dovedește că anumiți poeți nu sunt în clar cu ceea ce îndeamnă noul autentic pe care trebuie să-l aducă ei în poezia noastră actuală. Este adevărat că procesul de reeditări ale poeților mai vechi nu s-a desfășurat, întotdeauna, într-un ritm adecvat exigențelor cititorului. Dar acest fapt, nu înseamnă că iubitorii de poezie și cei care și-au legat destinul de ea — nu au avut posibilitatea să se pună la curent frecventînd bibliotecile. Realitatea este că — atunci cînd ai o pasiune, cînd iubești ceva cu toată ardoarea ești capabil, ai toate posibilitățile, ca dragostea ta să-și primească răspunsul ■ cuvenit Cel puțin așa se petrec lucrurile cînd este vorba de artă. In al treilea rînd — și acum am ajuns la punctul cel mai important — mulți dintre autorii de versuri care treci prin redacție — cu precădere cei tineri — par a nu își pune, prea des, întrebarea: pentru cine scriu? Este adevărat — lăsînd falsele orgolii deoparte — toți scriem pentru viitorime, pentru (vai, ce termen pretențios!) nemurire. Numai că, oricît am scrie noi pentru viitorime, scrisul nostru pleacă din prezent, din anii pe care îi trăim și care constituie propria noastră vîrstă, iar cei dinții cititori, cei dintîi judecători ai scrisului nostru sînt oamenii ce ne înconjoară, oamenii cu care ne împărțim, zilnic, bucuriile și durerile. In consecință, a privi de sus problemele contemporanilor, a spune: „Ei, și ce-i, dacă nu mă înțelegeți voi, azî, nu-i nimic, eu scriu pentru viitor!“ — înseamnă a te fixa pe pozițiile unei grave erori de conștiință și profesională. Reluarea ad litteram a unor modalități de expresie lirică de odinioară, modalități care — prin ele însele — și-au epuizat virtuțile, nu ține numai de desuetudine, în egală măsură, de incultură. Problema principală, deci, se ramifică în cel puțin trei direcții: de ce scriem, pentru cine scriem, despre ce scriem? Liberi în a ne alege concepția, filosofico-estetică pe care vrem să o servim — am optat, legați de interesele constructive ale întregului popor, pentru concepția marxist-leninistă. După cum se știe, filosofia noastră nu numai explicitează lumea, viața socială, existența individului ci, prin forța ei intrinsecă, se străduiește să le și schimbe, să le schimbe în mai bine. In consecință, o poezie cu adevărat nouă, cutezător constructivă , nu poate fi concepută fără să se supună deliberat acestui adevăr. Nu este vorba de o supunere care să-i limiteze orizonturile și virtualitățile novatoare. Este vorba de înțelegerea cît mai precisă a adevărului care, singurul, în consonanță cu marile aspirații ale omului contemporan, va da posibilitate viitorimii să judece drept și— să sperăm — cu mîndrie creația poetică de azi. Al. CAPRARIU Despre poezie I Telegrame adresate Comitetului Central al P.C.R., tovarășului Nicolae Ceaușescu, de către cadrele militare Recenta hotărâre a Consiliului de Miniștri cu privire la aplicarea noului sistem de salarizare și majorarea soldelor cadrelor din Ministerul Forțelor Armate, din trupele Ministerului Afacerilor Interne și ale Consiliului Securității Statului a fost primită cu un sentiment de puternică satisfacție de întreg :personalul forțelor noastre armate care vede în aceasta o nouă ilustrare a consecvenței cu care conducerea partidului și statului aplică măsurile stabilite privind ridicarea nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc și, totodată, o manifestare convingătoare a grijii și atenției pe care partidul, guvernul, întregul nostru popor le acordă militarilor pentru devotamentul, conștiinciozitatea și priceperea cu care își îndeplinesc îndatoririle de mare răspundere ce le revin. In numeroase telegrame adresate Comitetului Central al P.C.R., tovarășului Nicolae Ceaușescu personal, cadrele militare dau glas angajamentului lor de a răspunde grijii neobosite a partidului și guvernului, strîngîndu-și tot mai mult rîndurile în jurul partidului, al Comitetului său Central, muncind cu elan sporit pentru a înfăptui neabătut sarcinile trasate de Congresul al X-lea al P.C.R., de a-și dezvolta necontenit cunoștințele în scopul ridicării continue a capacității de luptă unităților și marilor unități pentru a îndeplini cu erist misiunea nobilă de a străja cu bărbăție marile cucerii revoluționare ale poporului libertatea, independența și suveranitatea patriei. Fiecardin telegramele adresate conducerii partidului exprimă sentimente de profundă recunoștință pentru marea solicitudine cu care armata noastră este înconjurată de partid de statul socialist, hotărîrea fermă a tuturor cadrelor militare de a-și dovedi prin fapte devotamentul fără preget față de interesele națiunii noastre socialiste, față de cauza socialismului și a păcii Inscriindu-se pe linia politicii generale a partidului, de ridicare continuă a nivelulu de trai material și cultural al celor ce muncesc, se spune în telegrama adresată de ofițerii, maiștrii militari și subofițerii din Marele Stat Major . Hotărîrea constituie un puternic imbold pentru perfecționarea pe mai departe a pregătirii noastre militare și politice, pentru organizarea pe o bază superioară a activității ce o desfășurăm. Cadrele militare din Marele Stat Major folosesc acest prilej pentru a-și reafirma profundul atașament față de politica partidului și guvernului și a-și exprima nețărmuritara(Continuare în pag. a lll a)