Făclia, aprilie-iunie 1971 (Anul 25, nr. 7585-7662)

1971-05-08 / 7617. szám

PROLETARI DIN TOATE ȚARILEv UNI­l-VI­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVII— NR. 7617 Simbată 8 mai 1971 6 pagini 30 ban» Toți comuniștii din România, întregul nostru popor sărbătoresc gloriosul Semicentenar al Partidului cu entuziasm și mari succese in construirea societății socialiste multilateral dezvoltate ADUNAREA SOLEMNĂ CONSACRATĂ SĂRBĂTORIRII SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Stimați tovarăși și prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, eveniment de însemnătate isto­rică epocală în viața poporului nostru Cu acest prilej festiv permiteți-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor comu­niștilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o retrospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate socială și națională, pentru răsturnarea regimului burghezo-moșieresc, pentru cucerirea puterii politice și fău­rirea cu succes a socialismului în România. Drumul stră­bătut nu a fost neted: au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe co­muniști din calea lor. Comuniștii au ținut întotdeauna sus steagul luptei sociale și naționale, acționînd ca organizatori și conducători încercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însuflețit permanent pe comuniști în lu­ptia lor a fost în­crederea nestrămutată in învățătura atotbiruitoare marxist­­leninistă, devotamentul nemărginit față de năzuințele de li­bertate națională și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulți activiști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devotament nețărmurit sarci­nile încredințate de partid, aducîndu-și contribuția la­ toate marile succese obținute de partidul și poporul nostru. Parti­dul îi prețuiește în cel mai înalt grad pe activiștii din anii ilegalității. In numele Comitetului Central se adresez tuturor calde felicitări și mulțumiri comuniste­­ (Aplauze îndelun­gate). Mulți din cei care au luat parte la înființarea partidului în 1921 și care au activat în rîndurile sale nu mai sînt prin­tre noi. în semn de adine omagiu propun să păstrăm un mo­ment de reculegere. (Asistența se ridică pentru cîteva clipe în­ picioare, cinstind memoria celor dispăruți). Mărețe tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism Mimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, ale tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționali­tate, este istoria nașterii și dezvoltării mișcării muncitorești și revoluționare din România. Noi, comuniștii, sîntem con­tinuatorii tradițiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toți acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatîrnarea poporului, pentru formarea sta­tului național român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare, le adresăm recunoștința noastră fier­binte și ne plecăm cu smerenie în fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pen­tru eliberarea națională și socială. Răscoala din 1821, revo­luția din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pen­tru independență din 1877 sunt momente cruciale în istoria țării noastre. Aceste evenimente au marcat totodată intra­rea țării pe calea dezvoltării capitaliste, precum și apariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoare. Pe a doua jumătate a secolu­­lui trecut, îndeosebi după for­marea statului național român în 1659, România a cunoscut o puternică dezvoltare capita­listă. Situația specifică, deter­minată de dependența față de imperiul otoman și de pătrun­derea în economia țării, încă din acea perioadă a capitalu­lui străin, a creat oamenilor muncii condiții deosebit de grele. In acest cadru, încă in perioada 1860—1870, începe crearea organizațiilor munci­torești. Trebuie să menționez că for­marea primelor cercuri munci­torești, începutul răspîndirii ideilor socialiste in România au fost stimulate de legăturile militanților români cu făuri­torii socialismului științific — Marx și Engels. Intr-o scrisoa­re trimisă militantului socia­list Ion Nădejde în 1888, En­gels arăta că încearcă o mare satisfacție văzînd că socialiștii din România au adoptat în programul lor principiile fun­damentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării munci­torești și răspîndirea ideilor socialismului științific au dus la formarea în 1893 a Partidu­lui Social-Democrat al Munci­torilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Partidul Social-De­mocrat al Muncitorilor din Ro­­mânia a marcat un moment deosebit in lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sin­dicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din Ro­mânia, rolul tot mai important pe care îl dobînidea în viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revolu­ționară din alte țări, mișcarea muncitorească din România a ajutat la transportul In Ro­sta a literaturii tipărite de «­­migrația rusă din Apus — in­clusiv a Iskrel Leninista —, a manifestat o activă solidarita­te cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1903, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluționar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic în România. Mili­tanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum și în timpul primului război mondial imperialist, mișcarea muncitorească și so­cialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, partici­­pînd la conferințele internațio­nale antirăzboinice și organi­zed mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare; tot­odată, mișcarea muncitorească și socialistă a căpătat dimen­siuni noi. La sfârșitul dece­niului al doilea al secolului nostru, în țară se acumulaseră multe contradicții sociale și na­ționale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viața societății. Se impu­neau, în special, înfăptuirea re­formei agrare, crearea unei industrii naționale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, democrati­zarea vieții politice și de stat De realizarea acestor trans­formări depindea progresul rapid al țării din punct de ve­dere economic și social. în viața internațională se adînceau, de asemenea, con­tinuu contradicțiile de clasă, avea loc un puternic avânt revoluționar al clasei muncitoare, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare națională și socială. Victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. In aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale și naționale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc creșterea avântului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a so­cietății românești. Situația internă și internațională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa munci­toare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice, pentru înfăptuirea unor adînci transformări sociale. In rîndurile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1921, Congresul Parti­dului Socialist a hotărît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Co­munist din România, tovarășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea Partidului comunist a marcat triumful forțelor revoluționare și a m­arxism-leninismului în mișcarea muncitorească din țara noastră; din acest mo­ment, mișcarea revoluționară din România a intrat intr-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale. încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniștii au fost obligați să activeze în con­dițiile grele ale ilegalității, înfruntînd represiunile regimului burghezo-moșieresc. în toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor luptelor revoluționare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menționa greva minerilor de la Lupeni din 1929, gre­vele petroliștilor și ceferiștilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capa­cității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfășurat partidul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor (Continuare in pag. a ll-a) Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comu­nist Român, eveniment de im­portanță epocală în istoria mișcării muncitorești din ța­ra noastră, în viața poporului român, a fost sărbătorită, vi­neri dimineața, in Capitală, in cadrul unei adunări solem­ne organizate in sala Palatu­lui Republicii­­ Socialiste Ro­mânia. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, do­minat de faldurile drapelelor partidului și statului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50“ și datele jubiliare: „1921—1971“. La ora 10 dimineața, o fur­tună de aplauze și urale salu­tă sosirea în sală a conducă­torilor partidului și statului. In prezidiu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheor­ghe Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Nicules­­cu-Mizil, Gheorghe Pană, Ghe­orghe Rădulescu, Virgil Tro­­fin, Ilie Verdeț, Maxim Ber­­ghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Dră­­gănescu, János Fazekas, Pe­tre Lupu, Dumitru Popa, Du­mitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîl­­cu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajov­, Miron Constantines­cu, Mihai Dalea, Miu Dobres­­cu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Carol Király, Vasile Patilineț, Ion Stanes­cu, Mihai Telejen, Io­sif Uglar, Richard Winter, precum și participanți la cre­area partidului și alți vete­rani ai mișcării muncitorești din țara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secretar gene­ral al Partidului Comunist din România, Constantin Pîr­­vulescu, Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ion Niculi, Alexan­dru Sencovici, Gheorghe Va­­silichi, Petre Constantinescu­­Iași, Wanda Nicolschi, Con­stantin Țiul­escu, Constanța Crăciun, Vasile Bigu, Victor Brătfăleanu, Ion Popescu-Pu­­țuri, Sanda Rangheț, Anton Breitenhofer, Ladislau Bá­nyai, Lajos Csögör, József Méliusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihai Roșia­­nu și Vida Géza — fruntași in muncă din industrie și a­­gricultură — eroi ai muncii socialiste — conducători ai organizațiilor obștești, gene­rali, oameni de știință, artă și cultură. Se aflau în sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat și ai guvernului, ai Consiliului Național al Fron­tului Unității Socialiste, acti­viști de partid și de stat, nu­meroși membri de partid din ilegalitate veniți din toate ju­dețele țării, primii secretari ai comitetelor județene ale P.C.R., conducători ai institu­țiilor centrale și organizații­lor obștești, muncitori și ță­rani fruntași in producție, mi­litari ai Forțelor noastre ar­mate, savanți, creatori pe tă­­rimul artelor. Miile de oameni prezenți la adunarea solemnă ofereau imaginea simbolică a însăși istoriei partidului. Alături de participanți la primul congres de constituire a P.C.R., de vechi militanți care b­­anii negri ai ilegalității au luptat în rîndurile partidului în ma­rile bătălii de clasă organiza­te și conduse de comuniști pentru libertatea și indepen­dența patriei, pentru fericirea poporului, alături de cei care și-au adus contribuția la vic­toria insurecției de la 23 Au­gust, instaurarea regimului de­mocrat, la înfăptuirea revolu­ției populare, se aflau repre­zentanții tuturor categoriilor de oameni ai muncii, români, maghiari, germani și de alte naționalități, de toate vîrstele (Continuare în pag. a ’V-a) SPECTACOL DE GALĂ In sala Palatului Republi­cii Socialiste România a avut loc vineri seara spectacolul de gală, organizat cu prile­jul semicentenarului Parti­dului Comunist Român. La spectacol au asistat to­varășii Nicolae Ceaușescu, cu soția, Elena Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, cu soția, Elena Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheor­ghe Pană, Gheorghe Rădu­lescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constan­­­­tin Drăgan, Emil Drăgănes­­­­cu, János Fazekas, Petre­­ Lupu, Dumitru Popa, Dumi­tru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîl­­cu, Ștefan Voitec, Iosif Banc,­­ Constantin Băbălău, Petre Blajovici, M­­iron Constanti­­nescu, Mihai Dalea, Miu Do­­brescu, Aurel Daca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioni­­ță, Carol Király, Vasile Pa­­tilineț, Ion Stănescu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard­­ Winter, împreună cu soțiile,­­ membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat și ai gu­­­­vernului.­­­­n sală se aflau, de ase­menea, vechi militanți ai mișcării muncitorești din ța­ra noastră, activiști de partid și de stat, conducători ai in­stituțiilor centrale și organi­zațiilor obștești, personalități­­ ale vieții științifice, cultura­­­­le și artistice, oameni ai muncii din întreprinderile și instituțiile Capitalei. Au asistat, de asemenea, la spectacol șefi ai misiuni­lor diplomatice acreditați la București, atașați culturali și alți membri ai corpului diplomatic.­­ Apariția în loja oficială a tovarășilor Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, a ce­lorlalți conducători de partid și de stat a fost intimpinată cu îndelungi aplauze de a­­sistență. La spectacol și-au dat con­cursul ansamblurile artistice „Doina“ al armatei și „Rap­sodia Română“, corul Filar­monicii de Stat „George Enescu", corul „Madrigal“ al Conservatorului „Ciprian Fo­rum­bescu", baletul Operei Române, Studioul cinemato­grafic „Alexandru Sahia“, formații instrumentale și de dansuri populare din jude­țele Vîlcea, Caraș-Severin, Alba, Satu Mare, Olt, Neamț, Covasna, Timiș, Constanța, Brașov, Teleorman, Dolj, la­ureate la cel de-al 10-lea Concurs al artiștilor amatori români, maghiari, germani, sîrbi, precum și interpreți de seamă ai scenelor bucureș­­tene. Spectacolul a constituit o impresionantă evocare a ce­­i 50 de ani de activitate glorioasă a Partidului Comu­nist Român — anii grei a. (Continuare In pag. a V-a)

Next