Familia, 1937 (Anul 4, nr. 1-9)
1937-05-01 / nr. 5
12 Sever Stoica — Mihai Eminescu gazetar lor, tuturor martirilor, tuturor nedreptățiților. Un silogism slav pare viața lui. Neamul întreg sufere, deci trebue să sufăr și eu. Tot teamași, durerile neamului sunt durerile mele. Când descinde în subsolul literaturii, în gazetărie, el se găsește în armura unei concepții politice cristalizate. Intâiele elemente le dobândește, la Cernăuți, de la naționalistul înfocat Aron Pumnul, în Ardeal și pe băncile universitare de la Viena. Are norocul acest tânăr genial să asculte pe scăpărătorul cugetător Rudolf von Ihering. Iar cu sbuciumul contemporan al valorilor sociale ia contact prin mierosul curs de economie națională al lui Lorenz von Stein. Poate se va găsi cineva să studieze în detalii, la microscopul amănuntelor, influența exercitată de acești doi profesori asupra tânărului cu plete negre. E o lacună că în glosele, cari s'au scris pe marginea articolelor politice ale lui Mihai Eminescu nu ni s'a arătat cu degetul arătător filiația 'ideologiei lui politice. Dar nu numai că acest studiu lipsește, studiul, care să ne limpezească ce asimilează Mihai Eminescu din cugetarea politică contemporană, ce respinge, ce adoptă din cugetarea veacurilor premergătoare, care este contribuția lui originală, dar lipsește un lucru mult mai elementar, un lucru minuscul, lipsește o ediție complectă a scrierilor sale politice, nealterate, reproduse cu fidelitate și în întregime. Rudolf von Ihering îl familiarizează cu gândirea romană, Lorenz von Stein îl inițiază în gândirea socialistă. Mihai Eminescu recunoaște cu o intuiție minunată îndreptățirea morală a mișcării muncitorești. Pentru un ochi superficial pare socialist, dar el culege numai cuprinsul etic al problemei și respinge consecința comunistă a doctrinarilor socialiști. Nu este fără interes să luminăm această direcțiune spirituală a gândirii lui Mihai Eminescu, reproducând toate acele scrieri semnificative, care conturează această problemă. O vom face în numărul viitor.